1,204 matches
-
suprafață locuibila și dependințele. Prin suprafață locuibila se înțelege suprafață camerelor care, determinate ca atare prin construcția lor, servesc pentru locuit, inclusiv holurile și camerele de trecere. Prin dependințe se înțeleg încăperile care deservesc suprafață locuibila și anume: vestibulul, antreul, tinda, verandă, culoarul, bucătăria, chicineta, oficiul, cămara, debaraua, camera de baie, closetul, spălătoria, uscătoria, pivniță, boxa la subsol, magazia din zid, logia și terasă acoperită. Articolul 3 Apartamentul cuprinde una sau mai multe camere de locuit cu dependințele aferente, situate la
LEGE nr. 5 din 28 martie 1973 (*republicată*) privind administrarea fondului locativ şi reglementarea raporturilor dintre proprietari şi chiriaşi. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/106363_a_107692]
-
să s'adune, si'mpreună torc, - un cântec parcă din ascunse strune, torc cu ochii'nchisi de lene, lângă focul ros, si torsul lor, se'ngână lung cu torsul fusului - și cu întorsul fir albastru depanat de rischitorul cel din tinda. Vin la vatră toți motanii somnoroși să se întindă, și în murmurul de torsuri și de fire'nvârtitoare pe când valuri de zăpadă către geamuri cad ușoare, eu cu capul lângă mata sura care mie-mi toarce ascult, ăn cu an
Alice Călugăru by Ilie Constantin () [Corola-journal/Memoirs/17519_a_18844]
-
și jucau cu fetele după muzica interpretată la fluier. Dacă aveau feciorii de mers și la alte șezători, ei, cam după un ceas, cel mult două, își luau rămas bun și plecau. Fetele îi petreceau, pe unii dintre ei, până în tindă sau până în șatră, apoi își reluau lucrul, că așteptau și alți feciori. Dacă nu veneau feciori în șezătoare, o femeie mai în vârstă și pricepută făcea descântece de adus feciori. Și, după descântecul de adus, nu dura mult și se
Folclor din timpul comunismului și nu numai... by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Imaginative/14853_a_16178]
-
câte-un Crivăț dres cu falconide, Ca-ntr-un tărâm crispat și funerar, Când șișca nopții borta și-o deschide. Ninsoare, tu, să nu te sparii, nici Dac-ar mugi Boreu prin iarna-ntreagă! Ci fă-ți de cap în tinda mea, aici, Lângă bătrânul tău, ninsoare dragă!
Poezie by Gheorghe Azap () [Corola-journal/Imaginative/15553_a_16878]
-
stam ciuciți pe pragul de lemn. În buzunare Cu fîștigoi și ace de undiță. În burtă și în oase Cu gem de mure, rahat și alte produse zaharoase Mîncate pe ascuns, din Casa Mare. Înglbenite, pe peretele de var din tindă, Fixate-n ochii ruginiți ca două pioneze, Instantanee de demult, pe care paparazzi N-au reușit nicicînd să le surprindă. Iar din tavan, prinse-n hîrtia de muște: Emoții și senzații Pe care nimeni nu va mai putea să le
Poezii by Alexandru Mușina () [Corola-journal/Imaginative/16253_a_17578]
-
lună), - când ți-e bine cu tine și,-n veci, nu disperi, la ce și la cine să speri?... Să speri, să aspiri ca o spiră, - ce-aspiră din răsputeri, fi’ndcă nu è în stare să stea și tot tinde, - nici ea nu prea știe la ce).” Par/Impar - O pară nu e pară; dar două, ți se pare că-s pare? - Nu sunt pare; după a mea părere sunt numai două pere. Numărul lor e par, el, numărul, e
Probleme rimate, în joacă, de mate by Șerban Foarță () [Corola-journal/Imaginative/2521_a_3846]
-
ducă după Socrate și să-l aducă numaidecât. l Pe urmă (după Bezdechi)... Aristodem povesti cum l-a spălat un sclav, ca să poată să se întindă, și cum a venit un alt sclav, anunțând că Socrate s-a retras în tinda unor vecini, și că în ciuda chemărilor sale, nu vrea să vie... (fițe de-ale lui!) l - Ce tot spui? îi zise Agaton sclavului. Ia cheamă-l încoa - și nu-l slăbi până nu vine... l Atunci, reluă Aristodem, le-am
Eros ori Ura (2) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/10906_a_12231]
-
recomandării: unde a știut... cum a știut... cum s-a putut. Să-i cunoaștem, să ne cunoaștem. Dar mai întâi să dăm de o parte ușițele astea din fier forjat - și să pătrundem în incinta semănată cu iarbă și veșnicie. Tinda e ușor blocată de un monument - deloc înalt, în raport cu tavanul cerului - pe care un vultur cu aripile mari deschise se pleacă în pioșenie. în cioc ține o sabie; cui îi mai trebuie? flăcăii aceștia abia o lăsaseră din mână când
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
lui, de-a lazărul, ne-nvățase zarzărul, însă eu, tot timpul șui, n-am căzut ispitei lui. Nu ți-am spus să te ferești de-a sta-n mugur la ferești? Soare cursă o să-ntindă să-i deschizi clempuș la tindă vraja apei din oglindă: Î’Soari, soari sufrunțeli cai-i ma bună di noi treili ? Ma niiiica, ma niiiica...’’ Nu știai ce este frica. își sporea icoanele să-i deschizi obloanele. De atâtea ori ți-am spus: Ăla-i soare
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
publicat în 2008, ceea ce anunță o permanentă căutare a înțelesului ființialității noastre: visul meu, viața mea,/ caută-l pe Domnul/ în Horebul din gând,/ în duh, în oameni, în cuvânt,/ în pâinea din cer, de pe pământ,/ în candela aprinsă-n tindă... (p. 42). Esențializând, Gabriel Liiceanu afirmă: “dacă moartea este măsura finită a propriei noastre vieți, atunci ea este totodată imboldul de a face ceva onorabil cu viața noastră”<footnote Gabriel Liiceanu, Cianura noastră cea de toate zilele, contributors.ro, 29
Psalmică reverberare. In: Editura Destine Literare by DANIELA GÎFU () [Corola-journal/Journalistic/101_a_270]
-
care le-a ținut adânc în el acest Moromete taciturn și pieziș. Cel de-al doilea fapt remarcabil al filmului lui Jurgiu sunt câteva grosplanuri, iar cea mai reușită secvență ne înfățișează un Moromete pe cale de a fi ras în tinda casei sale, moment important pe care-l marchează și șervetul alb ce-i înconjoară gâtul, sporind caracterul ceremonial al operațiunii. Tânărul care-l săpunește încearcă să încălzească conversațional atmosfera, așa cum o face orice frizer care se respectă cu mușteriii săi
Câinele japonez în poiana lui Iocan by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/3099_a_4424]
-
care, fiind extrem de rară, o imagine e mult mai puternică decât în inflaționismul suprarealist): într-o poezie imprevizibil „descriptivă” un simplu o exclamativ trezește emoție: „o, cărămida din curte, udă”. Ca să nu mai spun de o asemenea efuziune: Aprinde-n tindă opaiț verde: Iată-nserarea că s-a lăsat. Lasă durerea să ne dezmierde, Deschide ușile: ploaia a stat. Nu-l văd oniric pe Dimov. E o poezie de cuvinte. Cuvinte care, ca în teoriile noastre perimate, produc. Produc imagini, nu
Însemnari by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/3968_a_5293]
-
te îmbie La alt pahod spre kalokagathie, Dar în osânda somnului dispari. Apatie Nu i-am mai scris lui Yeti, de un veac, Năvalnice omături să cuprindă Și să le dea apoi de-a berbeleac, Din Himanceal până la mine-n tindă. Spre ciuta Em, jalobe n-am trimis Cam tot de-atunci - de-un secol, vra să zică -, Să-i mai repet că-mi zumzăie în vis Autocrată, rea și mărunțică. Prea de-demult la poștă n-am depus Vreo reverență
Gheorghe Azap by Gheorghe Azap () [Corola-journal/Imaginative/10091_a_11416]
-
cuvinte răsucite-n auz și susurate prelung... Caii de azi poartă în coame izbânda viscolul iernii sau puhoiul căldurii limba cenușii pare o poftă de câine și sună din amintiri doar pașii lui Johan Wolfgang Geothe În casa copilăriei./ În tinda cea scurtă se-aude moartea cum plânge Poză 1 Unde lichioarea de viață în adormire naște imagini distinse și unde se oficiază începutul - acol se naște timpul din timp și-acolo se văd mai ales rădăcinile noastre Mugurii acelei zile
Ioan Țepelea by Ioan Țepelea () [Corola-journal/Imaginative/10426_a_11751]
-
de-a-ntregul Peste ieslea-ntămîiată, Unde voi tînji o vreme Firav și ferit de gloată. Îngerii prind să mă cheme, Să mă tragă-ncet din haine, Trupul alb să mi-l desprindă Ca să poat-ajunge-n nouri, Gol și proaspăt, ca-ntr-o tindă, Mai pur decît dobitocul Adăpat sub grinzi de cedru. Doamne, încălzește-mi locul În pămîntul tău integru...
Doamne, incalzeste-mi locul by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/10116_a_11441]
-
parter, din zona de șes a Banatului; de aceea, conformația planului este dreptunghiulară (7,25 m x 10,25 m), accesul în casă se face pe o prispă alungită, protejată de acoperiș (învelitoare de țiglă ceramică profilată/solz); din spațiul tindei/holului se va putea accede în celelalte încăperi: în camera de la stradă, în camera dinspre curte, bucătărie (de unde se poate ajunge în cămara de alimente) și spațiul pentru baie. Locuința este destinată unei familii de 3-4 persoane. Parterul clădirii oferă
Agenda2005-24-05-actualitate () [Corola-journal/Journalistic/283791_a_285120]
-
Și parfumat și beat e vântul, și urcă-n zare spre izbândă, Lumea în arderea umană cum nori-n fulger căi muntoase Sloboadă pacea închinării în clopot blagoslovind prin case, Și sfinți au rugă în chilii cu psalmuri îngerești în tindă, C-unsuflețire aripi cresc și-n murmur bucurii se-oglindă, Trecuți în trup, copii în suflet,bătrânii se-nchină umili Un crez întru ființă veșnic umbre în vieți de amintiri, * Mai cad tristeți din diabolic și-amaru-i în imagini undă, Mai mor
ECOURI de AUREL AURAȘ în ediţia nr. 1943 din 26 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384984_a_386313]
-
Articolele Autorului CUM... versuri, Bertoni D Albert Cum se vede mamă, cerul, de acasă Tot albastru este, și nemărginit? Iarba tot înaltă-i, verde și frumoasă Iazul încă are, luciul liniștit? Cum se-aude tată, freamătul pădurii De la geam din tindă, toamna, când asculți? A pustiu îți sună vremea goliciunii Eu sunt unul singur, arborii sunt mulți Cum e mamă, mierea, scoasă din prisacă Dulce, aromată, cu parfum de tei? Lumea este rea, viespile m-atacă Și piedut sunt mamă, doar
CUM... de DANIEL BERTONI ALBERT în ediţia nr. 2091 din 21 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384370_a_385699]
-
mele ! Prinde-mă cu lațul împletit de iglița nevăzută a iederii De pe ochii mei,de pe sufletul meu, De pe cheile rămase nerăsucite -n clanța ușilor De pe retina cerului tău adulmecând marea ! După ce mă dai uitării , dă-mă și oglinzilor atârnate-n tindă ! Să-mi revăd chipul amorțit de iubire, de miros de crizanteme Să nu uit cum arătam când mă iubeai, Când toamna nu putea să plângă-n noi Și anestezia uitării nu era ca astăzi deliciul suprem ! După ce mă dai uitării
DUPĂ CE MĂ DAI UITĂRII de CAMELIA FLORESCU în ediţia nr. 2084 din 14 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384390_a_385719]
-
toate ce rămân. Curând pleca-vom poate spre Domnul în vecie, Și toate-n urma noastră aici vor rămânea, Copiii poate-or plânge și poate-or vrea să vie... Și trist intră pe ușa ce greu se deschidea. Luă din tinda mică o cioată noduroasă Ca viața lui de aspră, de lungă și de rea, În sobă o va pune, pe horn fumul să iasă, Să fie cald în casă, să uite viața grea. Și-intră bătrânu-n casă slăbit și obosit
BUNICII de GABRIELA MUNTEANU în ediţia nr. 2199 din 07 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383487_a_384816]
-
va face multe bucurii... Copila râde și din brațe coboară, merge la fereastră... Afară ninge liniștit cu fulgi pufoși din bolta-albastră. Pe geam lipește clopoței tăiați cu foarfecu-n hârtie Și lung privește pe fereastră gândind că Moșul o să vie... În tindă se aude -ncet un pas necunoscut...străin - Găbiță, tu te-ai înșelat...credeai că-n sat nu am să vin... Dar, iată-mă ajuns la voi cu daruri multe în desagă, Vino la Moșul, ca să-ți dau, căci trebuie să
POVESTE CU MOȘ CRĂCIUN de GABRIELA MUNTEANU în ediţia nr. 2170 din 09 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383486_a_384815]
-
07 aprilie 2017. DU-TE PLOAIE, IA-ȚI ȘI STROPII! Ploaie rece-n stropi ca gheața, plângi la mine-n geam Lacrimi ude-n sticla veche, boabe de mărgean Stropii grei, cuprinși de ură, prăpădiți în ceață Se preling în tinda frântă, iz de vechi răsfață. Nu ai milă, n-ai nici suflet, cătrănită-mi ești Ai tăi picuri, roi de apă, spun nopții povești Rece boare de umbrire se presară-n lut Frig și ploaie, noapte neagră și un vânt
CIPRIAN ANTOCHE [Corola-blog/BlogPost/383472_a_384801]
-
în icnet lânced; Citește mai mult DU-TE PLOAIE, IA-ȚI ȘI STROPII!Ploaie rece-n stropi ca gheața, plângi la mine-n geamLacrimi ude-n sticla veche, boabe de mărgeanStropii grei, cuprinși de ură, prăpădiți în ceațăSe preling în tinda frântă, iz de vechi răsfață.Nu ai milă, n-ai nici suflet, cătrănită-mi eștiAi tăi picuri, roi de apă, spun nopții poveștiRece boare de umbrire se presară-n lutFrig și ploaie, noapte neagră și un vânt părut.Plouă pragul
CIPRIAN ANTOCHE [Corola-blog/BlogPost/383472_a_384801]
-
puțin Cioplind în amintiri? De ce iubim? De ce murim? Ne este rostul inutil? Averea noastră suntem noi Și ne știm doar pentru puțin... De ce? e veșnica-ntrebare Pe care-o punem în oglindă Fugind de-a inimii chemare Și-nsingurând a vieții tindă. M.S. 21.03.2017 Referință Bibliografică: De ce? / Mirela Stancu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2272, Anul VII, 21 martie 2017. Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Mirela Stancu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă
DE CE? de MIRELA STANCU în ediţia nr. 2272 din 21 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382875_a_384204]
-
asupra pruncului și-i ursi să ajungă dănac. După o vreme, după fiertul zămii, luă melesteul și bătu făina de păpușoi în apa hierbinte până se-ntări mămăliga așa, ca o pită mare, galbenă și aburindă. Atunci scoase totul în tindă, puse pe masă o scoarță cu arnici, pe ea tablaua cu merinde, scoase stupușul de la țuică, făcu trei cruci, bău și dete și lehuzei: Bea femeie și gândește-te de bine, ca să-ți vină tată la copchil, să fie de
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/92947_a_94239]