11,843 matches
-
freudismelor. Astfel, Amintirile stau sub semnul "absenței tatălui", școala aduce cu ea un "complex de detronare", figura maternă e dominantă și protectoare și așa mai departe. Acest filon se amplifică mai ales în capitolul intitulat Sex. Capitolul e un exemplu tipic pentru dezinvoltura monografistului și are două direcții de discuție: prima, cea mai adecvată și mai interesantă după părerea mea este despre ambiguitățile de limbaj și de situație în foarte multe dintre poveștile lui Creangă. De aici se dezvoltă un capitol
O monografie spectaculoasă by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15169_a_16494]
-
le mai place acest lucru, postura lor castrată, subordonată, secundară). Iezii, în frunte cu cel mic (Creangă, interpretarea ar fi aceasta: cel mic are nevoie de cea mai mare atenție și protecție, e doar cel mai neajutorat dintre toți, iarăși tipic pentru Creangă, un orgoliu teribil mascat, întors pe dos, pus adică pe seama celui mai mic, nu a celui mai mare), sînt avertizați să nu-l lase pe lup să pătrundă înăuntru, pentru că, în caz contrar, vor muri (complexul lui Oedip
O monografie spectaculoasă by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15169_a_16494]
-
ale lui Motru ori Nae Ionescu. Citite cu atenție, paginile scrise de Cioran în anii '30 nu sînt ale unui "revoluționar-conservator", cum îl definește autoarea cărții (pagina 128). Lucrurile sînt mult mai complicate. Cioran nu e nici un autohtonist, nici un prooccidental tipic. În această privință, are dreptate Lavastine. El disprețuiește romantismul agrarian, comunitarismul și toate clișeele la modă în extrema-dreaptă, scriind un elogiu lui Lenin și revoluției ruse, proletarului (versus țăranul), care reprezintă "un nou tip de om". Soluția nazistă evocată de
Istoria ca proces politic by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15164_a_16489]
-
tinerețea-i fusese de multe ori invitată. Momentul e relatat în Schița biografică ce încheie volumul publicat de Polirom, însă multe altele asemenea sînt de găsit în Sfîrșitul unui roman de familie, în excelenta traducere a Anamariei Pop, un roman tipic pentru Europa Centrală, prin acea obsedantă preocupare pentru memorie și istorie, evreitate, comunism, identitate și descendență, din - este exemplul pe care-l dă și Daciana Branea în prefață - Grădina, cenușa sîrbului Danilo Ki". Probabil ar fi interesantă o analiză a
Istoria într-o țară mică by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/15212_a_16537]
-
sistemului de comunicare electronică, nemodificînd însă transcrierile lor prin grupuri de litere). Tendința e normală: notarea pronunțiilor regionale riscă cel mai ușor să se confunde sau să nu fie deloc înțeleasă în absența unor mărci suplimentare. Sînt astfel înregistrate trăsături tipice ale graiului moldovenesc: palatalizarea labialelor (bine - ghine), reducerea africatelor la elementul lor fricativ (cineva - shineva, posmagii - posmajii), transformarea diftongului ia în ie ("moldovenii noștri cam s-o împrăștiet în lumea largă"; "da muieți is posmajii?"), pronunțiile tăt, tati, rostirile dure
"Tsii shiuda?" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15246_a_16571]
-
care se bat cap în cap. În COTIDIANUL, Ioana Lupea e de părere că "Realizatorii francezi au dorit probabil să surprindă România postcomunistă, contradictorie, pierdută pe drumul dintre Nicolae Ceaușescu și capitalism, dar nu au reușit să-i înțeleagă complexitatea, tipică Estului Europei. Nu noi am fost subiectul maratonului TV5, ci ceea ce cred francezii despre noi, iar percepția lor nu este cu mult diferită față de 1990, în șabloanele de după Revoluție. Selecția documentarelor, cele mai multe realizate acum mai mulți ani, dovedește că, indiferent
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/15257_a_16582]
-
l-am botezat Giovanni”; „ursulețul bej... pe care îl cheamă Giovanni Ursu’”. Ultimele citate permit să se observe diferența, dar și trecerile dintre onomastica impusă sau obiectivată și cea creată subiectiv: „îl cheamă” / „l-am botezat”. Categoria numelor cu rezonanțe tipic românești e mai redusă: „Din întunecata și atât de îndepărtata mea copilărie au parvenit până la noi câteva jucării din care cea mai importantă este fără îndoiala ursul Ursei”. Pot fi totuși incluse în această clasă formațiile cu sufixe diminutivale și
Nume de jucării by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13418_a_14743]
-
că floarea și mai tare ca piatra” este tradus: “Man is frailer than a flower and stronger than a stone”. Sau: “Norocul e nimic, înțelepciunea e totul” apare în engleză: “Luck is nothing, wisdom is all”. Să fie aceste proverbe tipic românești? Dicționarul lui Virgil Lefter este mai mult sau mai puțin o compilație. Din acest punct de vedere, Proverbe românești. Romanian Proverbs apare că un efort individual original, ca și cum ar trebui să pornești mereu de la “scratch”, de la “zgîrietura”, adică de la
Despre cai, oale și vin by Magda Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/13450_a_14775]
-
cercetători etc.); categoria „amatorilor” e importantă pentru că dovedește interesul publicului mai larg pentru chestiunile lingvistice și mai ales pentru că acționează, convingător, din interior. Se constată că greșelile care îi supără pe participanții la forumuri sînt în primul rînd cele elementare, tipice primei școlarități: rămîn de actualitate principalele probleme ale ortografiei românești - folosirea cratimei (trimite-ți), scrierea în finală de cuvînt cu un i sau doi (pot găsii). Se reacționează la vechi tendințe considerate de multă vreme abateri de la normă - înlocuirea lui
Din interior by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13475_a_14800]
-
lucrul li se întîmplă și lingviștilor! - în zona idiosincraziilor și a situațiilor discutabile, mai ales în domeniul inovațiilor lexicale. Tendința de a trece în lista erorilor un neologism, de a-l trata în termenii judecății absolute (corect/incorect) e o tipică eroare de percepție a nespecialistului: „Incorect - «au concluzionat»; corect - «au tras concluzia», «au ajuns la concluzia» etc. În limba română nu există verbul «a conluziona», ci doar verbul «a conchide»” (id.). Discursul e absolutizat în ceea ce preia din surse „oficiale
Din interior by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13475_a_14800]
-
prezentă în toate celelalte religii”. De remarcat reversibilitatea nu lipsită de orgoliu a comparației, deoarece religia însăși apare estetizată. De altminteri, nu se poate vorbi despre factorul religios în poezie, în chip convingător, dacă acesta nu-i este consubstanțiat. Transilvan tipic, Ion Mircea are vocația transcendenței, oficiată într-un limbaj solemn, cvasiliturgic, croit pe o trăsătură endemică, exprimată cu eclatanță de poeții toposului, de la Lucian Blaga la Ștefan Aug. Doinaș. Succint, l-am putea defini drept un blagian trecut prin avangardă
Între două stări-limită by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13489_a_14814]
-
a determinat, și de această dată, o anumită abordare formală și expresivă care le situează într-un spațiu aflat oarecum la intersecția dintre atelier și simpozion. Prin condițiile obiective și prin determinarea timpului de lucru, ele se regăsesc în orizontul tipic al unui simpozion, în vreme ce prin valorificarea imediată și prin exigențele spațiului public, ele împrumută ceva din premeditările și elaborările unor opere de atelier. Aceste caracteristici, la o primă vedere simple abstracțiuni teoretice, pot fi remarcate acum, cînd totul este finalizat
Pitești, 2003 by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13516_a_14841]
-
a cărui prezență pe scena politică a veacului interesează atît pe istorici, cît și pe amatorii de literatură. O fie și fugară privire asupra vieții lui Ion Ghica dezvăluie o sumă de fapte pe cît de spectaculoase, pe atît de tipice pentru omul secolului XIX; o formație intelectuală dintre cele mai complexe pe atunci (a învățat greaca, apoi gramatica românească de la Heliade-Rădulescu, ia bacalaureatul în litere la Sorbona și un altul, în matematici, tot la Paris, absolvă Școala de mine, face
„Prințul Ghica”, roman total by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/13515_a_14840]
-
toți pentru toți, în toate timpurile, de la Ghica pînă azi, efect, atunci, al constituționalismului, reprezenta, însă, primul semn al unei adevărate vieți parlamentare: „Trăim o epocă atît de contradictorie!” sau „Totul este atît de confuz, atît de emfatic!” sînt exclamații tipice în împrejurări tipice, punînd în valoare inconfundabila culoare a epocii. Elementul ordonator al haosului pe care îl instalează „politicianismul deșănțat” este activitatea lui Ion Ghica, omul politic reprezentativ pentru timpul-epocă al romanului; prințul de la Ghergani este omul secolului XIX, „jumătate
„Prințul Ghica”, roman total by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/13515_a_14840]
-
în toate timpurile, de la Ghica pînă azi, efect, atunci, al constituționalismului, reprezenta, însă, primul semn al unei adevărate vieți parlamentare: „Trăim o epocă atît de contradictorie!” sau „Totul este atît de confuz, atît de emfatic!” sînt exclamații tipice în împrejurări tipice, punînd în valoare inconfundabila culoare a epocii. Elementul ordonator al haosului pe care îl instalează „politicianismul deșănțat” este activitatea lui Ion Ghica, omul politic reprezentativ pentru timpul-epocă al romanului; prințul de la Ghergani este omul secolului XIX, „jumătate feudal, jumătate capitalist
„Prințul Ghica”, roman total by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/13515_a_14840]
-
Malta, în aprilie 1990, am putut privi Mediterana de la o înălțime de patru sute de metri; moment în care mi-am amintit, de altfel, de Piatra Craiului...”. O asemenea „recădere” în arhetipul local alcătuiește o modalitate de (relativă) interiorizare... Precum meridionalii tipici, Dan Ciachir e un extrovertit. Economia d-sale sufletească e bizuită pe raporturile cu exteriorul pe care-l scrutează cu atenție și curiozitate, îl penetrează fără mari menajamente, delectîndu-se a compune în marginea lui figurine moraliste. Prea puțin liric în pofida
Amintirile unui meridional by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13547_a_14872]
-
Rodica Zafiu Actualitatea limbii readuce inevitabil în discuție anglicismele recente, cu deosebire cele din limbajul computerului și al Internetului. Dintre acestea, un caz caracteristic - destul de recent și cu frecvență în creștere - îl constituie verbul a downloada: adaptare tipică a formei englezești (to download) la morfologia românească, prin încadrare în clasa de conjugare cea mai productivă și cea mai regulată: cu infinitivul în -a, cu infixul -ez la prezent indicativ și conjunctiv. Verbul e totuși destul de șocant: nu are
„A downloada” by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13574_a_14899]
-
justificarea unor înrudiri latine (că a accesa), nici simplitatea pronunției și a scrierii (că a printă); dimpotrivă, apare că un element evident străin, marcat de prezența unei litere specifice (w), prezentînd dificultăți de pronunție (doi diftongi în două silabe succesive, tipici pentru engleză, dar - în sine sau prin secvență în care apar - mai puțin pentru română) și mai ales cu o marcată diferența între scriere și pronunțare. Dificultățile formale nu au avut însă efect în fața puterii uzului: verbul este extrem de folosit
„A downloada” by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13574_a_14899]
-
în multe alte domenii ale cercetării, în perioada totalitară problemele strict estetice - atemporale, abstracte, inocente - au fost privilegiate, în vreme ce aspectele sociolingvistice erau ocolite, pentru că se dovedeau mult mai riscante. Un exemplu perfect de limitare prin estetizare îl oferă ghicitoarea. Caracterizările tipice ale speciei sînt sau convenționale (privind presupusul său rol formativ, educativ, de exercițiu al inteligenței, ba chiar ca „expresii ale năzuinței neabătute a poporului spre lumină”), sau centrate asupra mecanismului metaforic. le populare au fost adesea elogiate pentru ingeniozitate și
Ghicitori by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13598_a_14923]
-
dar prezența acestor strategii explică cel mai bine menținerea speciei ca ritual de comunicare între maturi. Nu se poate spune că această latură a fost total ignorată de folcloristica românească din ultimele decenii; ea a fost însă constant minimalizată. Argumentația tipică subordonează asemenea „devieri” unor scopuri neapărat serioase: „ghicitoarea, pentru a-și spori atractivitatea, uzează uneori de forme ușor licențioase, și aceasta nu cu un scop în sine, ci pentru a pune în situații dificile pe cei care trebuie să răspundă
Ghicitori by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13598_a_14923]
-
exemplu interesant este propozițiune : forma învechită a cuvîntului (în DEX: variantă literară, fără indicații stilistice) devine semnal suplimentar într-o expresie ironică - despre ce e vorba în propoziție (= „despre ce e vorba; care e problema; ce înseamnă...”) - o întrebare didactică, tipică pentru analiza gramaticală, folosită glumeț în contextul comunicării curente: „aprecierea ministrului de Externe potrivit căreia este nevoie ca majoritatea covârșitoare a populației țării să știe «despre ce este vorba în propozițiune» cu integrarea în Uniunea Europeană; (...) se constată că lumea (adică
„Propozițiune” by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13620_a_14945]
-
ale respectivei relații. Nu întîmplător opinia lui Sigrid Weigel, care, în tratarea acestui important episod din viața ambilor poeți, recomandă o „etică a lecturii” refuzînd principial orice instrumentalizare a persoanelor „ca material pentru imaginația și curiozitatea cititorilor”, trece drept exemplu tipic pentru o atitudine criticabilă a exegezei, în care reconstituirea trăirilor prelucrate în textul literar este respinsă în numele unui scepticism metodic vizavi de „reducerea textelor la episoade narabile, reductibile la rîndul lor la «material biografic»”. Întrebarea dacă o interpretare fundamentată biografic
Marfă de contrabandă by Andrei Cornea () [Corola-journal/Journalistic/13579_a_14904]
-
în manualele de istorie. Din acest punct de vedere, susceptibilitățile evreilor au întâlnit un teren mănos. Reprezentanți autorizați ai Israelului au reamintit că au mai existat momente discutabile și în activitatea trecută a lui Ion Iliescu. Legea 112, un instrument tipic de spoliere în favoarea profitorilor regimului comunist, i-a afectat pe zeci și chiar sute de mii de evrei, al căror drept de proprietate a fost șters cu buretele. Nu știu dacă Ion Iliescu a devenit persona non grata în Israel
Perimetru roșu cu antisemiți by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13634_a_14959]
-
viața literară autohtonă, chiar dacă este editor senior al unei prestigioase publicații culturale, suplimentul literar al „Ziarului financiar” („Ziarul de duminică”), scriitorul și-a văzut de cărțile sale cu seriozitatea și temeinicia adevăratului meseriaș. Romanul Orbi în tranziție este o carte tipică pentru proza lui Stelian Țurlea. Un soi de narațiune-confesiune, făcută cu mijloace literare economicoase (se poate vorbi de un grad zero al scriiturii, foarte aproape de stilul jurnalistic), plină de considerații istorice, sociale și morale. În pofida unei coperte foarte apetisante, încărcată
Discursul amoros al tranziției by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13614_a_14939]
-
concediile de maternitate, a fost vehiculat în presă, cu mare insistență, diminutivul ( folosit mai ales la plural) mămică ( mămici). Abuzul stilistic a transformat cuvîntul într-un adevărat clișeu lexical. Diminutivul caracteristic limbajului familiar, mai exact celui copilăresc ( baby talk), ca tipică formă hipocoristică folosită de copii sau de adulți în adresarea către copii a apărut în cele mai variate contexte, inclusiv în discursul politic ( nediferențiat: deopotrivă în cel demagogic și în cel cinic). Trebuie să recunoaștem totuși că diminutivul mămică tinde
Duioșia clișeelor by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13664_a_14989]