276 matches
-
Toate Articolele Autorului UN TIMP AL TRĂIRII ȘI UNUL AL MĂRTURISIRII Silvia Urlih, Viața de după viață, Editura Națiunea, București, 2012, Redactor Cezar A. Mihalache; Cuvânt înainte: Romeo Tarhon. Ca să-ți pui viața pe tavă, precum capul Sfântului Ioan Botezătzorul pe tipsia de aur, în fața Irodiadei și a fiicei sale Salomea, nu e un lucru lesne de înfăptuit. Îți trebuie mult curaj și o motivație serioasă. Se vor ivi mereu flămânzi care sunt gata să hăpăie hălcile de carne crudă și să
UN TIMP AL TRĂIRII ŞI UNUL AL MĂRTURISIRII. CRONICĂ LA CARTEA SILVIEI URLIH VIAŢA DE DUPĂ VIAŢĂ (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 529 din 12 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358300_a_359629]
-
nr. 1378 din 09 octombrie 2014 Toate Articolele Autorului Luna era o cetate, cu ziduri de argilă arsă, pe care noaptea invidioasă, ce o zeiță neagră-goală, plângea cu lacrimi vaporoase, plângea cu lacrime de smoală... Tu apăreai ca o crăiasă; - tipsia lunii ți-era leagăn - Eu, semizeu pe vârf de munte, visam să te cuprind în brațe, visam să te sărut pe frunte... Săpam o scară nevăzută pe zidul de cătran al nopții; Noi doi, pierduți, sub clar de lună, când
CADRU LUNAR de MARIUS NANU în ediţia nr. 1378 din 09 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360226_a_361555]
-
nisipul cafeniu, nisip pe care se înșirau butucii de vie ca niște mărgele.... III. CÂNTEC, de Vasile Dumitru, publicat în Ediția nr. 1365 din 26 septembrie 2014. Bărăgan, vara, miriște. Un fel de Sahara, fără dune, o întindere plata, o tipsie galbenă, culoare dată de cotoarele paielor de grâu, rămase după treierat. Culoarea dominantă este, totuși, albastrul, care se întinde deasupra mea, ca o cupola, si de jur-împrejurul meu că o cortina, dincolo de care este lumea. Sunt singur pe acest covor aspru
VASILE DUMITRU [Corola-blog/BlogPost/341113_a_342442]
-
îmi privesc picioarele, încălțate în teneși cu pânză găurita în dreptul degetului mare, văd iarbă crescută printre cotoarele paielor de grâu, volbura, știr, căprița, mohor, mult mohor, troscot și grâu, crescut din boabele căzute la seceriș... Îmi mut privirea către marginile tipsiei și verdele ierburilor este înlocuit, treptat, ca o pictură impresionista, de galbenul șters al miriștei, care se termină sub franjurii tremurători, de un verde-albăstrui, ca un fermoar care țese tipsia de marginea ... Citește mai mult Bărăgan, vara, miriște. Un fel
VASILE DUMITRU [Corola-blog/BlogPost/341113_a_342442]
-
din boabele căzute la seceriș... Îmi mut privirea către marginile tipsiei și verdele ierburilor este înlocuit, treptat, ca o pictură impresionista, de galbenul șters al miriștei, care se termină sub franjurii tremurători, de un verde-albăstrui, ca un fermoar care țese tipsia de marginea ... Citește mai mult Bărăgan, vara, miriște. Un fel de Sahara, fără dune, o întindere plata, o tipsie galbenă, culoare dată de cotoarele paielor de grâu, rămase după treierat. Culoarea dominantă este, totuși, albastrul, care se întinde deasupra mea
VASILE DUMITRU [Corola-blog/BlogPost/341113_a_342442]
-
pictură impresionista, de galbenul șters al miriștei, care se termină sub franjurii tremurători, de un verde-albăstrui, ca un fermoar care țese tipsia de marginea ... Citește mai mult Bărăgan, vara, miriște. Un fel de Sahara, fără dune, o întindere plata, o tipsie galbenă, culoare dată de cotoarele paielor de grâu, rămase după treierat. Culoarea dominantă este, totuși, albastrul, care se întinde deasupra mea, ca o cupola, si de jur-împrejurul meu că o cortina, dincolo de care este lumea. Sunt singur pe acest covor aspru
VASILE DUMITRU [Corola-blog/BlogPost/341113_a_342442]
-
îmi privesc picioarele, încălțate în teneși cu pânză găurita în dreptul degetului mare, văd iarbă crescută printre cotoarele paielor de grâu, volbura, știr, căprița, mohor, mult mohor, troscot și grâu, crescut din boabele căzute la seceriș... Îmi mut privirea către marginile tipsiei și verdele ierburilor este înlocuit, treptat, ca o pictură impresionista, de galbenul șters al miriștei, care se termină sub franjurii tremurători, de un verde-albăstrui, ca un fermoar care țese tipsia de marginea ... Abonare la articolele scrise de vasile dumitru Publicația Confluente
VASILE DUMITRU [Corola-blog/BlogPost/341113_a_342442]
-
din boabele căzute la seceriș... Îmi mut privirea către marginile tipsiei și verdele ierburilor este înlocuit, treptat, ca o pictură impresionista, de galbenul șters al miriștei, care se termină sub franjurii tremurători, de un verde-albăstrui, ca un fermoar care țese tipsia de marginea ... Abonare la articolele scrise de vasile dumitru Publicația Confluente Literare se bazează pe contribuția prin postare directă a lucrărilor multor autori talentați din toate părțile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei
VASILE DUMITRU [Corola-blog/BlogPost/341113_a_342442]
-
Acasa > Manuscris > Amintiri > CÂNTEC Autor: Vasile Dumitru Publicat în: Ediția nr. 1365 din 26 septembrie 2014 Toate Articolele Autorului Bărăgan, vară, miriște. Un fel de Sahara, fără dune, o întindere plată, o tipsie galbenă, culoare dată de cotoarele paielor de grâu, rămase după treierat. Culoarea dominantă este, totuși, albastrul, care se întinde deasupra mea, ca o cupolă, și de jur-împrejurul meu ca o cortină, dincolo de care este lumea. Sunt singur pe acest covor aspru
CÂNTEC de VASILE DUMITRU în ediţia nr. 1365 din 26 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341111_a_342440]
-
îmi privesc picioarele, încălțate în teneși cu pânza găurită în dreptul degetului mare, văd iarba crescută printre cotoarele paielor de grâu, volbură, știr, căpriță, mohor, mult mohor, troscot și grâu, crescut din boabele căzute la seceriș... Îmi mut privirea către marginile tipsiei și verdele ierburilor este înlocuit, treptat, ca o pictură impresionistă, de galbenul șters al miriștei, care se termină sub franjurii tremurători, de un verde-albăstrui, ca un fermoar care țese tipsia de marginea cerului, franjuri-copaci care punctează satele, pădurea sau corcodușii
CÂNTEC de VASILE DUMITRU în ediţia nr. 1365 din 26 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341111_a_342440]
-
din boabele căzute la seceriș... Îmi mut privirea către marginile tipsiei și verdele ierburilor este înlocuit, treptat, ca o pictură impresionistă, de galbenul șters al miriștei, care se termină sub franjurii tremurători, de un verde-albăstrui, ca un fermoar care țese tipsia de marginea cerului, franjuri-copaci care punctează satele, pădurea sau corcodușii de la calea ferată... Echilibrul arhitectural este rupt de o dâră uriașă de praf, de un cafeniu spălăcit, ce se întinde undeva departe, ca o pană de despicat buturugi, încercând să
CÂNTEC de VASILE DUMITRU în ediţia nr. 1365 din 26 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341111_a_342440]
-
brăzdat, de-a lungul, de două șanțuri lăsate de roțile remorcilor și ale căruțelor. Fundul lor e ca asfaltul, neted și dur. Puțin mai departe este o vale, să zicem vale, o adâncitură mai joasă cu o șchioapă decât restul tipsiei, dar e o vale și are o culoare cafenie care mă hipnotizează. Pășesc spre ea de parcă sunt chemat de cântecul sirenelor. Totul În jur e un fel de apa morților, tremurător, neclar, doar în mijlocul acelei pete universul concetrându-se într-o
CÂNTEC de VASILE DUMITRU în ediţia nr. 1365 din 26 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341111_a_342440]
-
câmpiile albe, cu brațele deschise, purtând sub pleoape amintirea mărului din care ai mușcat cândva lumina dulce, azurie, sperând ca fructul rumen să te poarte-n veșnicie!... Biruința e a celor ce-așteaptă - spune Îngerul și-ți pune-n palme tipsia de argint pe care stă o carte ferecată, apoi, privește Cerul și îți amintește că-n puterea nopții piere întristarea și intrând în vis cu sufletul curat, vei fi mereu mai tânăr și mai singur, plutind pe țărmurile vii, ca
POEME SFERICE de IULIANA PALODA POPESCU în ediţia nr. 1660 din 18 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/344004_a_345333]
-
înhață altă plecare-n pustii ca să știi rătăcesc ades prin volburi veghea în adânc de scorburi multe alte haiducii-n veșnicii virtuții i-s umil precum un vechil servituții suveran și nobil ca un bumerang urcior cu apă vie pe tipsie freamăt dulce ce-nfioară boncăluit de căprioară cu balans de talang doar cununa zorilor stă pe coama norilor veghind poala aștrilor și un univers de gânduri să pun în rânduri cu plaivas cea mai rămas în grădini cu meri domnești prințese
RISIPIRI de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 921 din 09 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/343512_a_344841]
-
împărăția mea, auzi un glas subțirel. Eu sunt prințul lunii, Luncerino. Te așteptam Sunt nespus de bucuros că-ai înțeles mesajul meu și ai venit! Prințul lunii era și el un băiețel cam de aceeași vârstă. Chipul său părea o tipsie de argint pe care erau pictați ochii și gura, cam tot la fel cum îl vedea de pe pământ, când își ridica privirea spre bolta întunecată. Dar părul lui, pe care niciodată nu l-a putut zări de la asemenea distanță, îi
FEERIE NOCTURNĂ de MADELEINE DAVIDSOHN în ediţia nr. 1911 din 25 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378575_a_379904]
-
năpăstuise batanta. Stătea într-o poziție princiară pe un scaun în fața unui birou apropiat, cu gentuța din piele de crocodil ocrotită la piept. În spatele blatului, un tânăr, cam prea tânăr, îmi zic identificându-l, cercetează avid o tabletă cât o tipsie, mormăi ușor retrograd. Dinainte, domnul în vârstă bate nerăbdător din degetele stângii. De pe inelar își anunță prezența un ghiul ornat c-un rubin. Antediluvian și ăsta! mormăi sotto voce, ca și costumul gri-fer al cărui croi nu-l regăsesc în
LA BANCĂ de ANGELA DINA în ediţia nr. 1969 din 22 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/379022_a_380351]
-
zise: - Mult am mai dormit, voinice; și am mai fi dormit încă, dacă nu ne izbăveai de căpcăun. Află că eu sunt împăratul Nisipurilor Fierbinți și stăpânul Grădinilor Fermecate. Servește din roadele grădinilor noastre! Și doi servitori apărură cu două tipsii de argint pline cu portocale, banane, pere, struguri și alte bunătăți, de-ți lăsa gura apă. Mărțișor nu rezistă la îndemnuri, mai ales că îi era foame. Înfulecă pe nerăsuflate bunătățile de pe tipsii, mulțumind frumos, așa cum îi era felul. - Și
MĂRŢIŞOR-5 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1482 din 21 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372910_a_374239]
-
noastre! Și doi servitori apărură cu două tipsii de argint pline cu portocale, banane, pere, struguri și alte bunătăți, de-ți lăsa gura apă. Mărțișor nu rezistă la îndemnuri, mai ales că îi era foame. Înfulecă pe nerăsuflate bunătățile de pe tipsii, mulțumind frumos, așa cum îi era felul. - Și acum, spune-ne, voinice, cum să te răsplătim pentru binele ce ni l-ai făcut? - O, preamărite Împărat al Nisipurilor, mulțumesc pentru bunăvoință, dacă mi-ai spune unde s-o găsesc pe prințesa
MĂRŢIŞOR-5 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1482 din 21 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372910_a_374239]
-
poetică este plină cu însemne, coduri pe care, dacă nu le simți că îți străpung coloana vertebrală, ca unică parte a corpului ce se leagă cu Universul, nu o vei înțelege niciodată. Versul poetei transmite dar înțelesul este subtil încartiruit: Tipsia sa roșie, iubite, n-o sparge! / Transform-o-n oglindă, proptită-n catarge! (Jocul astrelor). Și dacă vă spuneam în rândurile de mai sus, citindu-i și încercând descifrarea stihului că Elisabeta Iosif este o inițiată în taina cuvântului și
ST. LUCIAN MURESANU CRONICA SEMNELE TIMPULUI AUTOR ELISABETA IOSIF de ELISABETA IOSIF în ediţia nr. 420 din 24 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346831_a_348160]
-
fauni, alături de Aliunde, sub cerul lui Olimp. Poetului îi sunt familiare personajele mitologice și peisajele heraldice, în care joacă în valuri delfini și sirene. Uneori asistă la banchetele lui Zeus unde „ stă sufletul bolnav de bogății/ Când joacă-n fulgere tipsii/ Și când din japsuri și agate/ Te-neacă negre apele bogate.! Tudor Vianu este poet și atunci când traduce din poezia universală: Michelangelo, Shakespeare, Wordsworth, Victor Hugo, Heine, Goethe etc. Fără a fi un mare poet, Tudor Vianu , omul de cultură
TUDOR VIANU -POETUL de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1492 din 31 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377039_a_378368]
-
de mama colegului, fusese și ea la un moment dat. Paranteza-ancoră fiind închisă, Americanul le mulțumi că apreciau alegerea făcută și-i pofti, turnându-le vin din carafă, să închine iar de Bun găsit! În sală intrară trei chelneri aducând tipsii cu fructe și pâine, precum și brânzeturi. Faptul avu impact asupra mesenilor, care se priviră unii pe alții dezorientați, unii chiar întrebaseră de ce fructele erau servite în devans?! Prezența brânzeturilor îl făcură să se minuneze și pe Solitar, care le asocie
CAP.1 de ANGELA DINA în ediţia nr. 1612 din 31 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/377823_a_379152]
-
de struguri negri și ciugulea încetinel câte un bob, savurându-l, era clar! Văzându-i încântarea, Flower-Power care se afla în fața ei, întinse mâna și... fură un bob. Pe dată papilele gustative îi fură satisfăcute. Îndrăzni să-și asume de pe tipsie un ciorchine întreg. Toate astea, în tăcere conspirativă, rotindu-și ochii de plăcere. Între timp, Americanul trecuse la o mandarină din care, de data asta, tăia grațios câte o feliuță, o punea pe un crâmpei de pâine și o vâra
CAP.1 de ANGELA DINA în ediţia nr. 1612 din 31 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/377823_a_379152]
-
viforul din tine și-n tine-o să-nlemnească Nu vreau a mea tristețe să fie utopie Să fie o cutumă și ele să degaje Toți spiridușii minții purtați pe mări de barje O fierbințeal-a vorbei un cap pe o tipsie E mult prea multă moarte pe strada ce dogoare A smoală și a gloanțe a zăngănit de șoapte Se-nalță prea mult zgomot la trecerea spre noapte Și uite dintr-o dată noi devenim rumoare Nu am ales prea bine 'cest
PE BĂNCILE DIN PARCURI CAD STELE de CARMEN POPESCU în ediţia nr. 1792 din 27 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/375931_a_377260]
-
viforul din tine și-n tine-o să-nlemnească Nu vreau a mea tristețe să fie utopie Să fie o cutumă și ele să degaje Toți spiridușii minții purtați pe mări de barje O fierbințeal-a vorbei un cap pe o tipsie E mult prea multă moarte pe strada ce dogoare A smoală și a gloanțe a zăngănit de șoapte Se-nalță prea mult zgomot la trecerea spre noapte Și uite dintr-o dată noi devenim rumoare Nu am ales prea bine 'cest
CARMEN POPESCU [Corola-blog/BlogPost/375945_a_377274]
-
înălțimile spiritului. Și aici,poate, e șansa fiecăruia dintre noi. Teo Cabel este un poet diurn. În dihotomia noapte-ziuă, câștigă mereu - dimineața - un nou început, de fiecare dată, un nou început. Totul se întâmplă azi, ziua în amiaza mare, pe tipsia zilei, într-o zi sau când „A început ziua să se facă / Precum ochiul pisicii noaptea” (Primăvara), ș.a. Ori, „În prag de răsărit” - care nu e altceva decât: „Ritualul ochiului / De-a învăța / Să se deschidă”. (Răsăritul). Amintirile sunt resturi
LUMEA VĂZUTĂ PRIN CEL DE-AL TREILEA OCHI. RECENZIE LA CARTEA LUI TEO CABEL TABLOURI FĂRĂ SEMNĂTURĂ (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 850 din 29 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/374684_a_376013]