459 matches
-
îl conduce în oraș sau la palat. Ulise trece pe lângă fântâna nimfelor (17.204- 253)93*, dar în locul tinerei fete, se întâlnește cu Melenteu care îl consideră "un trântor, un cerșetor nepoftit" (17.220)94* și care începe o adevărată tiradă împotriva vagabonzilor, lovindu-l cu piciorul în coapsă, prim semn de neospitalitate declarată. Pretendenții fac tocmai opusul a ceea ce se obișnuiește, nu îl bagă în seamă pe străin, nu-i oferă nici scaun, nici mâncare. Atitudinea Penelopei față de străin contrastează
[Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
Marino în special, Attlio Momigliano scria tranșant: " Sentimentul e sufocat de virtuozitate, poezia de elocvență" (Letteratura italiana, 1936). La rându-i, Dimov amplifică (prin reluări în exces) un cuvânt, o imagine, un nucleu mental, risipindu-se în eforturi variaționale. Prețiozitățile, tiradele lui lirice, mostre de oratorie savantă, cresc pe un fond unduitor, pe cât de pasional, pe atât de neutru, de unde tandrețea difuză și ludicul. O astfel de poezie de jocuri calculate e, de multe ori, un derivat cultural agrementat cu inserții
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
pro-domo enunțat într-un singur vers concluziv: Vă rog să revizuiți statutul meu de poet: "pentru că am publicat toate poemele / pentru că deseori gândesc în locul unuia mai bătrân decât mine (...) / pentru că nu apar deghizat și pentru că scena mea e în afara teatrului". Tirade explicative ca acestea se întâlnesc frecvent, cumulativ, la Nichita Stănescu. După ce publicase un Pantum (specie rarisimă la noi) ori după vreun Sonet, un Ioanid Romanescu deschis experimentelor divaghează calamburistic, adresându-se unei stranii Mississippi: "Cu inflexiuni ale vocii până la ipocrizie
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
o prelucrare. Intriga e ușoară, copleșită de tezism. Părinții Sorei, stăpâniți de prejudecăți, nu îngăduie însoțirea fetei cu plugarul Petre, încredințând-o unui negustor străin, hapsân, care o și părăsește. Tânărul, în prada unei disperări pe care o declamă în tirade romanțioase, lacrimogene, este gata să se înroleze. Însă intervenția unui boier mărinimos, plin de omenie față de țăranii de pe moșia lui (pe care o gospodărește singur, nelăsând-o pe mâna hrăpăreață a unor „arendași cumpliți”), se dovedește salvatoare și Petre, „recrutul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290627_a_291956]
-
grijă aproape maternă. Veta luptă, potrivit propriei mărturisiri, cu presimțirile: m-am bătut cu gândurile toată seara”. Spovedania ei, străbătută de căință și de un anume sentiment de culpabilitate (n-ar fi trebuit să plece la Iunion), e o adevărată tiradă rostită pe nerăsuflate, o declarație pătimașă de amor prin care-și recâștigă amantul. Jupân Dumitrache, spirit pragmatic, Încearcă să-i pulbere Îngrijorarea, considerând că cel mai mare rău care li se poate Întâmpla e să-i ardă cherestegia, adică să
Personajul feminin din opera comică a lui I. L. Caragiale by Iulia Murariu Hînțești () [Corola-publishinghouse/Science/91904_a_92327]
-
cărui cult îl păstrează cu pioșenie o viață întreagă, avea să imite ca un îndrăgostit gesticulația și rostirea eminesciană. Dar înclinația lui este spre poezia didactică. Teme ca dragostea, viața și moartea, credința în Dumnezeu nu sunt altceva decât niște tirade de o anume emfază a meditației, într-o punere în scenă de efect (La icoană, Din prag). Cu o alură teatrală, poetul monologhează despre rosturile vieții și ale morții (Din prag), acum încrezător în divinitate, mai încolo renegând-o, ca
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290607_a_291936]
-
încă o dată/ Semn crud și în sâmbure demn/ În arbori curați se arată/ În frunze smulse din lemn”. Tot de această etapă țin și versurile de conjunctură, intens marcate ideologic, din Partidul și Poetul (1977), unde autorul se lansează în tirade encomiastice: „În lume-au fost și sunt bărbați/[...] Dar unu-i Omul din Carpați”. Proza lui T. vădește aceeași oscilație între arhaicitate și actualitatea ideologizată. Astfel, romanul Dor Mărunt (1979), primul volum al unui proiect nefinalizat, intitulat Drumul Hoților, juxtapune
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290318_a_291647]
-
textele din 1926-1928. Folosirea și sensurile cuvântului „virilitate” sunt adânc înrădăcinate în istoria sa personală, aceea a formației sale intelectuale, a legăturii cu propriul său corp, a construirii unei imagini de sine. De altfel, în scrierile tânărului se poate identifica tirada virilitate-personalitate cultură, în care ideea de virilitate este strâns legata de afirmarea personalitații, pe de o parte, și de performanțele intelectuale, pe de alta. În Gaudeamus, „pericolul”, „umilința” de a se îndrăgosti sunt evocate de mai multe ori. Dar tot
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
libertății împotriva tiraniei. Caracterele sunt reduse la o pasiune unică, acaparatoare: setea de putere - Amuliu, răzbunarea - Rhea-Silvia. Ecouri din Andromaca lui Racine se infiltrează în construcția cuplului. Intriga este condusă cu abilitate, chiar cu intuirea adevărului sufletesc al personajelor, dar tiradele rămân pedante și greoaie. Despot Vodă este considerată de autor doar o introducere la drama Alexandru Lăpușneanu, care s-a pierdut. Conflictul din Despot Vodă este cel care va deveni clasic în dramaturgia istorică românească: ciocnirea dintre domnitorul străin și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289584_a_290913]
-
vocabularul latin, cuvântul "juridic" însemna ce anume cunoaște un om despre ce a fost făcut de un altul. Încercând să explice valoarea mărturiei, el utilizează conscientia, pentru a defini conținutul ei moral. Om politic și orator de geniu, lasă posterității tiradele contra lui Sulla 17 (Pro Roscio Amenino) și contra lui Catilina 18, Catilinarele, care i-au conferit celebritate în timpul vieții. Teologia creștină preia cuvântul conscientia, în conotația lui morală, pentru a exprima idei, acțiuni și intenții care-i sunt plăcute
[Corola-publishinghouse/Science/84988_a_85773]
-
aflați la vârsta ingrată, o prostie periculoasă și cu neputință de evitat înainte ca toana „să le treacă“. Bărbatul cu numele de Carasin făcu un pas înainte, se întoarse ca să se asigure că Batum era acolo și dădu drumul unei tirade bine pregătite: — Ei, proprietar burjui, nu citim ziarele, ne batem joc de deciziile sovietului... Krasnâi se băgă în vorbă, dar cu o voce în care condamnarea era deja mai bine formulată: — ...și continuăm să ne servim de bunurile care aparțin
[Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
Tu ești un lucru minunat, crede-mă, de ce să fii folosit la un spectacol atît de slab?" Inima i se rupea de milă și tristețe pentru el. Și concomitent gura i se strîmbă într-o grimasă de ironie batjocoritoare față de tirada ei nerostită. O, ce farsă! Se gîndi la Parnell și Katherine O'Shea. Parnell! În fond cine putea să ia în serios naționalizarea Irlandei? Cine ar putea lua în serios Irlanda politică, indiferent de ce ar face ea? Și cine poate
by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
Rareș în prima lui domnie și fuga forțată peste graniță, este lipsită de relief. O epocă și un personaj fără grandoare sunt transpuse în maniera, acum neadecvată, din Apus de soare. Sentimente nobile în expuneri declarative, într-un șir de tirade lirice trenante ori în obositoare pasaje narative, secvențe dezlânate, tablouri cu contururi șterse, totul duce spre impresia de imitație, de autopastișă. Câteva chipuri de oameni simpli, creionați în linia realismului simbolic, propriu scriitorului, atrag atenția. Cu toate imperfecțiunile ei, Luceafărul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286716_a_288045]
-
afective ale personajului. Narațiunea homodiegetică (proza subiectivă) transformă monologul întro strategie discursivă specifică (persoana I narativă). - În opera dramatică, monologul ia forme diverse: monologul adresat altui personaj prezent în scenă (monolog propriuzis) sau unui grup, unei mulțimi (discursul retoric sau tirada), ori monologul autoadresat (apartéul, solilocviul). - Genul liric conferă monologului statutul unui mod definitoriu de expunere pentru cea mai reprezentativă arie a sa: lirismul subiectiv. Astfel, monologul liric devine cadrul discursiv al eului liric. 2.7. Repere spațiale și temporale Universul
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
aparteul, ce are trăsătura de a fi realizat atunci cînd sînt prezente pe scenă și alte personaje, care pentru locutor sînt excluse din circuitul comunicativ. Aparteurile sînt în general scurte, spre deosebire de monologurile dramatice care pot fi de forma unor lungi tirade. Existența monologului trebuie admisă și în cazul unui discurs (lung) al unei persoane, adresat altor persoane, dar care nu inițiază o alternanță între mai mulți participanți, fiindcă interlocutorii nu au posibilitatea de a replica. V. cadru participativ, dialog. DUCROT - SCHAEFFER
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
lumii libere, care avea să-și extindă benefica iradiere și în colțul nostru de Europă. De aceea, am simțit că prăbușirea gemenilor newyorkezi a zdruncinat ceva în această credință. Prietenii și apropiații mei știu cu câtă ușurință mă declanșez în tirade de condamnare a celor care au atacat America. Am această reacție - poate ușor exagerată, mai ales o dată cu trecerea timpului - și din cauză că observ că concetățenii mei nu realizează la dimensiune reală cele întâmplate în ziua fatidică de 11 septembrie, atunci când au
[Corola-publishinghouse/Science/2015_a_3340]
-
sincer la tematica proletcultistă. Lenin și „glorioasele tancuri sovietice” sunt motive dezvoltate în imagini de o emoționalitate artificial-convențională. Judecat în circumstanța anilor ‘50, faptul nu e incriminant, chiar dacă, detectat la alți scriitori, îl mână pe criticul de azi la ample tirade demascatoare. Depășindu-și (și uitându-și) începuturile, poetul își caută identitatea într-o lirică puternic cerebralizată, fără a ajunge la o superioară intelectualizare a emoției. Deși în multe versuri vorbește despre poezie, poet, cuvânt, o „artă poetică” e greu de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287364_a_288693]
-
reproșa că, deși a aruncat anatema asupra întregii gândiri utopice, apropiind-o de gândirea de tip totalitar, există produse ale acesteia care nu vizează schimbarea socială în condiții precum cele expuse de Platon sau Marx. Astfel, "cel mai grăitor împotriva tiradei lui Popper este, probabil, faptul că majoritatea gânditorilor utopici nu au pretins ca proiectele lor să fie impuse prin revoluție sau constrângere; ei au preconizat cel mai adesea drept căi spre utopie educația, experimentarea la scară mică sau chiar alegerea
by Daniel Şandru [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
Ange; în ciuda manierelor grosiere de militar, acesta îl cultivă pentru cugetul său tranșant și fair-play-ul de om dintr-o bucată. În schimb megaducele Notaras respinge orice amestec al latinilor în viața Bizanțului, văzând în ei stricăciunea și fraudarea credinței ortodoxe. Tiradele lui antioccidentale și antieuropene sunt susținute și de călugărul Ghenadios, șeful spiritual al adversarilor Uniunii, adept al compromisului istoric cu Sultanul, care așa cum nădăjduia partida ortodoxistă, n-ar fi știrbit cu nimic continuitatea civilizației și credinței grecilor. Waltari oferă cifre
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
Studenților din Oxford care înaintase o moțiune prin care denunță politică irlandeză a guvernului Lloyd George. Yeats a catalizat studenții, părăsind prezidiul de unde trebuia să își țină cuvîntarea, si s-a adresat liber audienței, agitîndu-și mîinile și lansînd o adevarată tirada împotriva proaștei conduceri a guvernului în Irlanda. Moțiunea a fost adoptată cu o majoritate zdrobitoare. Implicarea lui politică a fost totuși moderată după cîștigarea relativei independente în urmă semnării Tratatului Anglo-Irlandez din decembrie 1921. În anul 1923 a primit Premiul
Studii irlandeze by Codruţ Constantinescu [Corola-publishinghouse/Science/909_a_2417]
-
Paolo fuge din Sala de Consiliu. Actul ÎI. O cameră din palatul dogal. Paolo îi cere lui Pietro să-i scoată pe Gabriele și pe "Andrea" din celulele lor și să-i aducă în fața lui (Quei due vedesti?). Într-o tirada veninoasa Paolo îl acuză pe Doge de a-l fi obligat să se blesteme pe el însuși în fața Consiliului. Paolo este hotărât să-l ucidă pe Boccanegra astfel că îi toarnă otravă în cană cu apă care se află pe
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
a afirmat. În dramaturgie nu a avut parte de aceleași succese. A rămas, ca și alții, un diletant, cu oarecare calități. Nu îi lipsește simțul replicii, patinată livresc, deși, urmărind efectul melo, pierde măsura, lansându-se - deprindere de orator - în tirade care fac să treneze acțiunea. O melodramă este piesa Mamă (1907), prezentată în cercul lui Titu Maiorescu și acceptată pentru tipărire în „Convorbiri literare”. S-a jucat o vreme la Teatrul Național din București. E, într-un decor de salon
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288104_a_289433]
-
de aceea suscita un comportament pe masura a protagoniștilor: "pendant que Mme Correur s'appretait à quitter la tribune, comme on quitte une loge de théâtre avânt la tombée du rideau, lorsque le héros de la pièce a lancé să dernière tirade" [Zola, Son Excellence Eugène Rougon, p.46]. Comportamentul personajelor prezente la ședința nu ține de eticheta oficială, asemănându-se cu poză actorilor: "Mme Correur s'appretait à quitter la tribune, comme on quitte une loge de théâtre avânt la tombée
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
de pe malul Dunării, coroborate cu cele care au marcat istoria țării în preajma anului 1940 și după aceea. Se străduiește să contureze prototipuri umane, dar nu reușește decât rareori, personajele fiind lipsite de consistență epică. Dialogurile, cu puține excepții, par niște tirade înțesate documentar, adevărate lecții de istorie ori de conduită umană care „sună” la fel, fie că sunt rostite de un adolescent sau de un adult. Se fac trimiteri, în direcția acceptată oficial, la momente din istoria României, precum mișcarea legionară
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288724_a_290053]
-
în cadrul programului de reeducare de la Târgșor; 1948. Dacă dosarul meu se publică - și aș dori acest lucru - se pot găsi. Directorul, pentru a-și arăta vigilența și credința față de partid, a sarit ca ars. Pe ton ridicat a început o tiradă de invective și amenințări la adresa mea și a îndrăzneților care ar avea curajul să se lupte cu „concepția stiințifică, materialist dialectică” etc. L-a întrerupt subdirectorul cu un gest: „Lasă că-l aranjăm noi!”. Stăpânindu-se (se vedea că face
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]