154 matches
-
unde niște moșneguți par să joace la marea artă, apoi pe lângă o serie de case mai arătoase, situate chiar pe mal. Mă dezamăgește faptul că plaja e acoperită cu pietriș. Noroc că nu comentez nimic, aș dovedi cât sunt de toantă. Plajele din Anglia nu prea sunt acoperite cu nisip. Mi-aș fi dat seama, dacă mi-aș fi pus puțin mintea la contribuție. Până la urmă găsim o zonă acoperită cu o iarbă scurtă și puțin țepoasă, dar potrivită pentru întins
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
cu prune, cu banane, cu ce fructe avea Prințesa. El le aduna încet, le punea în buzunare, în vreo pungă, mânca din ele să-i facă în ciudă Prințesei. Ah!ce bune sunt! Mulțumesc! În loc să le mănânci, le-ai aruncat, toanto! — Tontule! — Fir-ai tu să fii de fată, pe mine mă faci tont? — Fir-ai tu să fii de băiat, mă faci pe mine toantă? — Imiți ca maimuțele, maimuță! — Maimuțoiule, îi trântește fereastra Prințesa încheind dialogul. Studentul rămâne pe loc
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
nuci, prune, mandarine, ce are la îndemână, pe care le culeg din zăpadă și le mănânc făcându-i în ciudă. Înseamnă că dragostea vă cam prinde în mreje? — Ce dragoste? Că ne adresăm unul altuia toate preiorativele din lume: nebună, toantă, maimuță, afurisită, căpoasă și câte și mai câte... — Și ce zice? — Mi le-ntoarce la fix: nebun, tont, maimuțoi, afurisit, căpos. — Ha! Ha! Ha! Ai dat de dracu! Nu se lasă păgubașă. Și totuși îmi place acest fel al nostru
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
paiete! În mâini, voluptuoasa matroană ducea o tavă argintie zincată, pe care se afla un pachet de țigări mentolate slim, nedesfăcut, pentru Șobolan. Păi, de ce-mi vii tu cu tava aia goală, fără pahare, făi, grăsuno? o șfichiuie Mariusache. Toanto! Afară...! Fugi cu ea, că ți-o fac guler! Hai, hai, mută-ți silicoanele, că oamenilor ăstora li se usucă limbile și ceru'gurii, pân' la omușor! Mișcă din copane, umblă și tu după lichidități și după culinare, prin frigider
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
mereu ca o scuză și o plîngere: ― Apoi ce să facem, dom' perceptor, ce să facem? Aristide Platamonu trimise servitoarea să cheme puțin pe fata logofătului, pe Gherghina. Ea are să știe să-i calce pantalonii frumos, cu dungă, nu ca toantele astea care nu-s în stare nici măcar să încălzească bine fierul. Era singur acasă. Bătrânul avea un proces la Costești, la judecătorie, și pusese martor și pe Chirilă Păun. Plecase cu brișcă de dimineață împreună cu doamna Platamonu, luând și pe
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
au cutezat s-o apuce pe drum, ci prin grădini și peste câmp, fiecare cu câte o bocceluță în spinare. Vreo doi oameni i-au întîlnit, dar i-au lăsat dracului, că prea erau speriați. În casă rămăsese numai o toantă de slujnică să păzească averea ce și-o încherbălise Bîrzotescu de când a fost mutat aici goluț și sărmănuț de-ți era mai mare mila... Ignat Cercel intră în ogradă și merse glonț la cotețul în care grohăiau și guițau trei
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
tare era că diferențele nu erau radicale, ci de nuanță, și tocmai nuanțele astea nu le puteam descurca, se confundau și se învîrtejeau în mintea mea. Nu mi-ar fi fost deloc ușor să spun prin ce diferea, să zicem, toanta de Garoafa de cea dinainte, în afară de faptul că începuse să fumeze. Grețosul damf de tabac prost să mi-o fi înstrăinat atît? Gemenele se înălțaseră binișor și te făceau să râzi de plăcere văzîndu-le zâmbetul simultan, pe jumătate tâmpit, pe
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
desenată în cartea de istorie de-a patra. Sau un diamant mare cât un ou de curcă, acea "piatră minunată ce nu este-n lumea toată" din jocurile noastre. Ne-am mai ploconit în fața Reginei vreun sfert de oră, dar toanta nu ne dădea nici un ordin, nici o poruncă, stătea cu gura rânjită și cu gușa umflată, cu coroana pe-o ureche, de mai mare mila. Părea o bucătăreasă travestită în regină. Ne-am împrăștiat până la urmă pe la casele noastre, după ce-
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
a întors acasă. Are el alta acu, da se cheamă că s-a întors acasă, măcar că stă ca pe ace. Îl vezi că stă ce stă și odată își ia haina din cui și pleacă. — Niki e la tenis, face toanta de Ivona. Toți știe unde se duce el, da toți se face că-l crede. — La tenis, la dracu, la călărit muieri, dar-ar dracu-n coiu lui ! zicea ea-ncet. Și ce mai râdea baba când o auzea ! Nu
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
cred și eu că ai fi vrut să fie singură, hoțomane! Auzi colo: hoțomane! Expresia servitoarei îmi displăcu din cauza aerului ei de familiaritate. Am vrut să-i fac mustrări, dar m-am răzgândit. Ce să-mi pun mintea cu o toantă? M-am urcat la mansardă și până acolo, prins de alte gânduri, am avut destul timp să uit noutatea pe care mi-o dăduse Rița. În fundul culoarului, din bucătăria Dorinei, se auzeau strigăte disperate: ― Școala, școa-la, vaco! Că te dau
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
meriți!" Și pe loc am rupt scrisoarea în două. " Să poftești acum să-ți mai scriu alta!" Am luat jumătățile și prefăcîndu-le în bucăți mici le-am împrăștiat de-a valma în toată odaia. "Cel puțin să dau de lucru toantei de Rița." După această ispravă am plecat la facultate. Aveam un curs de drept roman și-mi plăcea. Era, de altfel, cursul cel mai populat. Profesorul, o stârpitură de om, abia se zărea dinapoia catedrei. Îi curgea nasul în permanență
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
sticlă. Vezi să fie Mott 1900. Dacă nu găsești Mott, la Very-Dry. Debitând acestea se dezbrăcă de tot într-o clipită. ― Aici nu se poate! Mai bine mergem la "Femina". ― Moașe-ta! De ce în altă parte? Aici! Haide, trimite pe toanta de Rița să cumpere. ― Nu se pricepe la așa ceva. ― Atunci du-te tu. Nu înțelegi, vreau șampanie! Între închipuire și realitate se ivesc goluri care trebuie umplute pe loc. Uneori însă se deschide o adevărată prăpastie și n-ai cum
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
conașule. Pe ea trebuia s-o bage la pușcărie, nu pe el, trăzni-o-ar Sfântul de pațachină... ― Firo, vezi-ți de treabă, o apostrofă Mihaela. Lasă justiția în pace; nu-i de nasul tău. Slujnica plecă opărită, trântind ușa după ea. ― Toanta! De ce s-o fi amestecând unde nu-i fierbe oala? Atitudinea ciudată a Mihaelei îmi dădu de gândit mult timp după aceea. De ce luase partea soției infidele dacă n-avea nimic pe cuget? Și de ce o apără cu atâta îndîrjire
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
Vă plăcu ce făcurăți, om rău ce sînteți? V-aș omorî dacă aș putea, dar o să vă plătească Dumnezeu cu vârf și îndesat... I-am întors spatele și mi-am văzut de drum. Ce să-mi pun mintea cu o toantă? Îi plăcea să încaseze două lefuri și acum ― poftim proces de conștiință... Pe Alexa o înțelegeam, durerea o silise să-și iasă din fire. Dar nici ea nu trebuia să mă acuze că am ucis-o pe soră-sa, sîht
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
intre-n curte. Conform unui protocol nescris, dar bine înrădăcinat, soferul va intra-n casă. Va sta pe hol, până când primul secretar va fi gata de plecare. “Ileano, cheamă-l pe Nelu aici!” “’Țeles, coane prim, ‘țeles, acușica mă duc!” “Toanto, ai grijă cum și cu cine vorbești! Nu ești la mă-ta acasă să spui acușica toată ziua, bună ziua” “Țeles, coane, am plecat”. Ce ți-e și cu fetele-astea în casă! Tot te chinuiești să le mai civilizezi, să
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
EminescuOpVI 184} Coasă-n mână am luat, Două brazde - am răsturnat, Am tras o brazdă, am tras două, Am tras patruzeci și nouă. Cat la soare, prînzu-i mare, Nu-mi aduce de mâncare. Mă uit în vale, pe cărare, Vine toanta cu mâncare Tot cu turtă ș-usturoi. - Du-te toanto! înnapoi. La tătuța - am alergat Și așa mi L-am rugat: - Dă-mi, tătuță, patru boi Să duc toanta de la noi. - Ie, băiete, și opt boi Că toanta tot îi
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
răsturnat, Am tras o brazdă, am tras două, Am tras patruzeci și nouă. Cat la soare, prînzu-i mare, Nu-mi aduce de mâncare. Mă uit în vale, pe cărare, Vine toanta cu mâncare Tot cu turtă ș-usturoi. - Du-te toanto! înnapoi. La tătuța - am alergat Și așa mi L-am rugat: - Dă-mi, tătuță, patru boi Să duc toanta de la noi. - Ie, băiete, și opt boi Că toanta tot îi la noi. La popa am alergat Și așa i-am
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
-mi aduce de mâncare. Mă uit în vale, pe cărare, Vine toanta cu mâncare Tot cu turtă ș-usturoi. - Du-te toanto! înnapoi. La tătuța - am alergat Și așa mi L-am rugat: - Dă-mi, tătuță, patru boi Să duc toanta de la noi. - Ie, băiete, și opt boi Că toanta tot îi la noi. La popa am alergat Și așa i-am cuvîntat: - Na-ți părinte patru boi, Discunună-ne pe noi. - Dă-mi, băiete, și opt boi, Nu vă discunun pe
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
cărare, Vine toanta cu mâncare Tot cu turtă ș-usturoi. - Du-te toanto! înnapoi. La tătuța - am alergat Și așa mi L-am rugat: - Dă-mi, tătuță, patru boi Să duc toanta de la noi. - Ie, băiete, și opt boi Că toanta tot îi la noi. La popa am alergat Și așa i-am cuvîntat: - Na-ți părinte patru boi, Discunună-ne pe noi. - Dă-mi, băiete, și opt boi, Nu vă discunun pe voi, Că te-ai lăcomit la avere Ți-ai
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
i-am cuvîntat: - Na-ți părinte patru boi, Discunună-ne pe noi. - Dă-mi, băiete, și opt boi, Nu vă discunun pe voi, Că te-ai lăcomit la avere Ți-ai luat fără plăcere. - Dă-mi, părinte, dar un sfat, Cu toanta ce să mă fac? Că eu o trimăt la lemne Ea-mi aduce floricele; Eu o trimăt la surcele Ea-mi aduce viorele; Eu o trimăt la foc Ea-mi aduce busuioc; Eu o trimăt la ocol, Vacile rag și
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
trimăt la foc Ea-mi aduce busuioc; Eu o trimăt la ocol, Vacile rag și mor, Eu o trimăt să le mulgă, Vacile o iau la fugă. Ho Bălaie, ho, Boiană, Stați că nu e boala voastră - Că ea este toanta noastră. 133 Vai de mine ce-mi trag eu C-un bătut de Dumnezeu; Trag la rău ca altu-n bine Dar așa mi se cuvine - Trage săracă muiere La lipsă, la neavere. 184 {EminescuOpVI 185} 134 Tânără mă măritai Socri
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
mai regizor înțelegător ești! Dac-ai face filme adevărate, juma’ din ăi ce joacă-n ele ar muri. — Taci din gură și treci la podele, îi spuse Lana lui Jones și o scutură puțin pe Darlene. Și acu’ spune corect, toanto. Darlene suspină disperată și spuse: Zău că era o grăma’ de juni la bal, scumpule, da’ mi-am păstrat onoarea. * Agentul de stradă Mancuso, stând sprijinit de biroul sergentului, spuse, respirând din greu: — Boate mă boți scoate din glosetu ăla
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
fără minte de pe un scaun învecinat îl dojenește: Nu trebuia să alergați așa, la vârsta dumneavoastră... Vă e bine? Domnul Popa nu-i răspunde, nici n-ar putea. O fulgeră numai cu privirea. Ofensată, doamna întoarce capul în partea cealaltă. Toanta! Tramvaiul zdrăngăne către Ziduri Moși, Costache închide ochii, învelindu-se într-o mantie de plăcere, ce dacă inima îi face acrobații prin piept. Merită! Plăcerea e să birui lumea, să nu te lași! Asta e! Domnului Popa, fost contabil la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
fost molestată. I s-a luat cinstea de-a mai căra lucrurile lui Noth. A fost pusă să stea de-o parte în timp ce tuturor celorlalte li se încredințau diverse comori. Pedeapsa ei era să fie obligată să se simtă o toantă. I se dăduse prilejul să participe la civilizație și ea îl ratase. — Am venit să-mi iau la revedere, i-am spus lui Noth. — La revedere, mi-a răspuns. — Plec pe front, i-am zis eu. — O iei drept pe-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
S-a întors și s-a îndepărtat brusc de mine. S-a dus la femeia cu ochii ca stridiile care mai că scăpase vaza albastră. Ea stătea rezemată de un zid, unde i se ordonase să stea, jucând amorțită rolul toantei pedepsite. Werner Noth o scutură puțin, încercând să trezească în ea măcar un atom de inteligență. Îi arătă o altă femeie care ducea un hidos câine chinezesc sculptat în lemn de stejar, purtându-l cu atâta grijă de parcă ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]