154 matches
-
ca bietul protopopul nostru, ba poate și mai rău... Ce noroc că nu ne-am culcat, zău așa! De obicei pe vremea asta suntem adormite, dar azi parcă Dumnezeu ne-a șoptit să mai stăm... Și uite așa vorbeam cu toantă asta de Rodovica și o muștruluiam, că tocmai azi-dimineață a plecat și maiorul cel polonez și am robit toată ziua ca să curățim în odaia unde a stat aproape șapte luni, știi, în odaia ta și care a fost a tatălui
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
toate episoadele și făcându-le chiar mai gogonate și mai prostești, până la sosirea, o jumătate de oră mai târziu, a lui Louisette, bona primarului, o fată curajoasă ca o gâscă. — Așadar, cine-i? o întreabă coana Marchoprat. — Cine să fie? — Toanto! Fata cu cele două bagaje! — O fată din nord. — Din nord, din care nord? Întrebă din nou negustoreasa. Nu știu nici eu, din nord, că n-or fi mai multe. — Și ce vrea? — Vrea locul. — Ce loc? — Locul lui Fracasse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
părut mie. Mai pomenea de o oarecare prefață, la o carte de spionaj care avea legătură cu tine, insinuând că vrea să vadă și o carte de-a ta cu o prefață semnată de el...O critică mai des pe ,,toanta” de Ceaușeasca, spunea că umblă fără chiloți și că ea l-a ademenit în lipsa lui nea Nicu din țară. - Lăură, tu ești o nebună! La vârsta ta, ai asemenea preocupări?.. - Știu multe, multe, când ai nevoie de vreo informație
AGENT SECRET, LAURA by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83482_a_84807]
-
îmi cade fața, puterile mă părăsesc, trăgându-mi în jos colțurile gurii, umerii, sânii dinăuntrul sutienului transpirat, genunchii tremurând, tot mai jos, mai jos, pentru că, iată, mă părăsește din nou, când tocmai credeam că vrea să se întoarcă, Hava cea toantă, cum de reușise să mă înșele că acesta ar fi cel mai bun lucru care mi s-ar fi putut întâmpla, iar mă târăsc în urma lui din cameră în cameră, dinții îmi sunt încleștați din pricina jignirii, jelește-i plecarea, pentru că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
tip din New York. Un tip pe nume Geoff. Un director de publicitate plin de succes care lucra pe Madison Avenue. Care trimitea flori în fiecare săptămână. Și probabil mă înșela de două ori pe săptămână. Eram o fată bleguță. O toantă de fapt. Mereu făceam schimb de tură cu ceilalți din echipajul de zbor. Da, sunt însoțitoare de zbor. Sau stewardesă, dacă preferați. Sau membră a personalului de bord. Atâta timp cât nu-mi spui „parașută“ sau „păpușica“, nu mă agit. Scuze, am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
intre-n curte. Conform unui protocol nescris, dar bine înrădăcinat, soferul va intra-n casă. Va sta pe hol, până când primul secretar va fi gata de plecare. “Ileano, cheamă-l pe Nelu aici!” “’Țeles, coane prim, ‘țeles, acușica mă duc!” “Toanto, ai grijă cum și cu cine vorbești! Nu ești la mă-ta acasă să spui acușica toată ziua, bună ziua” “Țeles, coane, am plecat”. Ce ți-e și cu fetele-astea în casă! Tot te chinuiești să le mai civilizezi, să
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
mai regizor înțelegător ești! Dac-ai face filme adevărate, juma’ din ăi ce joacă-n ele ar muri. — Taci din gură și treci la podele, îi spuse Lana lui Jones și o scutură puțin pe Darlene. Și acu’ spune corect, toanto. Darlene suspină disperată și spuse: Zău că era o grăma’ de juni la bal, scumpule, da’ mi-am păstrat onoarea. * Agentul de stradă Mancuso, stând sprijinit de biroul sergentului, spuse, respirând din greu: — Boate mă boți scoate din glosetu ăla
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
umbra de furie din ea compensează Îndestulător superficialitatea. Se Împiedică de tul și spune „La dracu’“ destul de clar. Se retrage cu mâinile goale. Altă sporovăială În culise și o voce de fată, vocea unei fete foarte răzgâiate, zice „Dintre toate toantele...“ După o pauză, intră a treia căutătoare, nu cea cu vocea răsfățată, ci ediția mai tânără. Este CECELIA CONNAGE, În vârstă de șaisprezece ani, drăguță, vicleană și cu un temperament luminos. Este Îmbrăcată de seară, cu o rochie a cărei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
cu prune, cu banane, cu ce fructe avea Prințesa. El le aduna încet, le punea în buzunare, în vreo pungă, mânca din ele să-i facă în ciudă Prințesei. Ah!ce bune sunt! Mulțumesc! În loc să le mănânci, le-ai aruncat, toanto! — Tontule! — Fir-ai tu să fii de fată, pe mine mă faci tont? — Fir-ai tu să fii de băiat, mă faci pe mine toantă? — Imiți ca maimuțele, maimuță! — Maimuțoiule, îi trântește fereastra Prințesa încheind dialogul. Studentul rămâne pe loc
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
nuci, prune, mandarine, ce are la îndemână, pe care le culeg din zăpadă și le mănânc făcându-i în ciudă. Înseamnă că dragostea vă cam prinde în mreje? — Ce dragoste? Că ne adresăm unul altuia toate preiorativele din lume: nebună, toantă, maimuță, afurisită, căpoasă și câte și mai câte... — Și ce zice? — Mi le-ntoarce la fix: nebun, tont, maimuțoi, afurisit, căpos. — Ha! Ha! Ha! Ai dat de dracu! Nu se lasă păgubașă. Și totuși îmi place acest fel al nostru
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
și o făcea proastă, urîtă și scroafă, iar În momentele lui rele o Încolțea prin cocini, beat fiind, și o frămînta pînă cînd ea Începea să plîngă terorizată, iar el o lăsa să plece, ca pe o prefăcută și o toantă ce era, la fel ca maică-sa. Barceló dăduse peste ea Întîmplător, pe cînd Bernarda lucra la o tejghea de zarzavaturi din piața Borne și, urmîndu-și intuiția, Îi propusese să intre În slujba lui. Cu noi va fi la fel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
ardea. — Dumneavoastră semănați un pic cu Julián, spuse ea dintr-o dată. La felul de a privi și la gesturi. Și el făcea ca și dumneavoastră. Rămînea tăcut, privindu-te fără să poți ști ce gîndea, și te duceai ca o toantă și-i povesteai lucruri pe care mai era mai bine să le treci sub tăcere... Vă pot oferi ceva? Cafea cu lapte? Nimic, mulțumesc. Nu vă deranjați. — Nu-i nici un deranj. Urma să-mi fac și eu una. Ceva mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
cu aia că nu-i de tine, da el zice: dacă nu mă însor cu ea mă omor. Tulai săraca de mine, zic, doar nu-i face și tu ca soru-ta, numai ea s-a aruncat sub tren ca o toantă, nu s-a gândit la bătrânețile mele, bărbatul meu nici nu a putut răbda una ca asta, și-a pus ștreangul de gât". "Era bolnavă fata dumneavoastră?". "Bolnavă? Era ca o rujă, avea optsprezece ani". "N-a avut niciun necaz
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
el și i-am întins mâna. A urmat un gest-șoc pentru mine: ambasadorul și-a pus mâinile împreunate în dreptul feței (Vade retro Satana?!), a întors subit privirea, mi-a întors instantaneu spatele, lăsându-mă cu mâna întinsă, ca pe o toantă. Câteva secunde. După ce ei, specia de „stăpâni”, au dispărut în casă, s-a ivit de pe o ușă laterală o femeie aproape complet învăluită în mătase neagră, din care se vedeau ochii verzi și foarte frumoși, care m-a îmbrățișat ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
unde niște moșneguți par să joace la marea artă, apoi pe lângă o serie de case mai arătoase, situate chiar pe mal. Mă dezamăgește faptul că plaja e acoperită cu pietriș. Noroc că nu comentez nimic, aș dovedi cât sunt de toantă. Plajele din Anglia nu prea sunt acoperite cu nisip. Mi-aș fi dat seama, dacă mi-aș fi pus puțin mintea la contribuție. Până la urmă găsim o zonă acoperită cu o iarbă scurtă și puțin țepoasă, dar potrivită pentru întins
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
o Întâmplat și de acu chiar cred șî eu cî facim o faptî plăcutî Bunului Dumnezău! ȘÎ eu am avut o arătari În cari chiupul cel mari strălucia ca luceafăru’ șî dispre cari a sî-l Întreb pi părintili Buimac... Taci, toanto! Ce prostie mare spui?! Cum să spui cuiva despre chiupul cel mare, nu am stabilit noi ceva și nu am spus că te spânzur de limbă, ai uitat? Nimeni, absolut nimeni să nu știe, indiferent de consecințe! Ptiu, batî-m-ar Sfântu
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
sperând că n-a greșit numărul. Pe robot e o voce bărbătească, și nu știe dacă ar trebui să aibă încredere în colegele alea de apartament ale Jemimei, deși Lisa, cea cu care a vorbit, părea mai normală decât cealaltă toantă blondă. ― Sper că n-am greșit numărul, continuă el. Încerc să dau de Jemima Jones. Sunt Ben Williams, un vechi prieten de-al ei, din Londra. Sunt în Los Angeles pentru câteva zile, și mi-ar plăcea foarte mult să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
venit în goană către mine și m-a înșfăcat de-o mânecă. —Te-ai spălat pe mâini? m-a întrebat el agitat. —De ce? Pentru că începe ora de BUCĂTĂRIE, a țipat el cu ochii măriți de mirare văzându-mă atât de toantă. E sâmbătă dimineață, deci e TIMPUL pentru hobby-uri! Mirajul acela în care cineva îmi masa ușor punctele de presiune s-a disipat până s-a evaporat complet. Nu eram deloc încântată. De la cursul de bucătărie nu mai era decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
cred și eu că ai fi vrut să fie singură, hoțomane! Auzi colo: hoțomane! Expresia servitoarei îmi displăcu din cauza aerului ei de familiaritate. Am vrut să-i fac mustrări, dar m-am răzgândit. Ce să-mi pun mintea cu o toantă? M-am urcat la mansardă și până acolo, prins de alte gânduri, am avut destul timp să uit noutatea pe care mi-o dăduse Rița. În fundul culoarului, din bucătăria Dorinei, se auzeau strigăte disperate: ― Școala, școa-la, vaco! Că te dau
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
meriți!" Și pe loc am rupt scrisoarea în două. " Să poftești acum să-ți mai scriu alta!" Am luat jumătățile și prefăcîndu-le în bucăți mici le-am împrăștiat de-a valma în toată odaia. "Cel puțin să dau de lucru toantei de Rița." După această ispravă am plecat la facultate. Aveam un curs de drept roman și-mi plăcea. Era, de altfel, cursul cel mai populat. Profesorul, o stârpitură de om, abia se zărea dinapoia catedrei. Îi curgea nasul în permanență
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
sticlă. Vezi să fie Mott 1900. Dacă nu găsești Mott, la Very-Dry. Debitând acestea se dezbrăcă de tot într-o clipită. ― Aici nu se poate! Mai bine mergem la "Femina". ― Moașe-ta! De ce în altă parte? Aici! Haide, trimite pe toanta de Rița să cumpere. ― Nu se pricepe la așa ceva. ― Atunci du-te tu. Nu înțelegi, vreau șampanie! Între închipuire și realitate se ivesc goluri care trebuie umplute pe loc. Uneori însă se deschide o adevărată prăpastie și n-ai cum
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
conașule. Pe ea trebuia s-o bage la pușcărie, nu pe el, trăzni-o-ar Sfântul de pațachină... ― Firo, vezi-ți de treabă, o apostrofă Mihaela. Lasă justiția în pace; nu-i de nasul tău. Slujnica plecă opărită, trântind ușa după ea. ― Toanta! De ce s-o fi amestecând unde nu-i fierbe oala? Atitudinea ciudată a Mihaelei îmi dădu de gândit mult timp după aceea. De ce luase partea soției infidele dacă n-avea nimic pe cuget? Și de ce o apără cu atâta îndîrjire
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
Vă plăcu ce făcurăți, om rău ce sînteți? V-aș omorî dacă aș putea, dar o să vă plătească Dumnezeu cu vârf și îndesat... I-am întors spatele și mi-am văzut de drum. Ce să-mi pun mintea cu o toantă? Îi plăcea să încaseze două lefuri și acum ― poftim proces de conștiință... Pe Alexa o înțelegeam, durerea o silise să-și iasă din fire. Dar nici ea nu trebuia să mă acuze că am ucis-o pe soră-sa, sîht
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
scurt apoi, fără nici un preaviz, s-a năpustit spre ușa deschisă a frizeriei, atras de farurile aprinse ale mașinilor. Fata care valsa a ferit tekelul, dar s-a lovit de un taburet și a căzut. Garderobiera a strigat: Ce faci, toanto? Stagiaro! și și-a văzut de lucru. Domnul Cioia a abandonat șahul ca să scoată dintr-o vitrină o sticlă cu spirt medicinal și un tampon de vată. Genunchiul fetei sângera și domnul Cioia se bucura să Îl poată atinge. Tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
În acea primă vizită la Whitby - s-a Întâmplat să stea acolo În aceeași perioadă, Încercând să Își vadă de sănătate. N-o ducea prea bine, era consumat de griji financiare și de prea multă muncă - nevastă-sa era o toantă care insista să trăiască pe picior mai mare decât ar fi trebuit -, dar mi-a plăcut enorm de el. Făceam plimbări Împreună. Era un povestitor extraordinar. Dar se vedea că e bolnav și nu puteam să nu mă gândesc că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]