230 matches
-
cel mai superb bărbat din lume, spun eu visătoare, pe un ton neobișnuit de asemănător cu al lor. Cu Ben Williams. ― O, face Sophie. ― Ben, spune Lisa. Și știu că fiecare dintre ele își imaginează simultan un gras/urât/plictisitor/tocilar cu hanorac. ― Și unde mergeți? întreabă Lisa. ― Nu știu. Undeva să bem ceva. ― Ei bine, asta e tare! Bravo ție! Sophie e amabilă din condescendență. ― La ce oră vine? întreabă Lisa. ― Mă sună după ce termină la birou. A rămas prins
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
Jenny. N-am fost împreună, spune ea, după care se oprește. Atunci, adaugă, și ridică din umeri. Arătam cam la fel ca acum. Eram un copil supraponderal de care râdeau toți. Sigur, aveam și eu prietenii mei, neadaptații social, ratații, tocilarii, de care nu vroia să știe nimeni altcineva. Vocea ei se înmoaie când se uită la Brad. ― Brad era eroul liceului. Era băiatul de aur, vedeta echipei de fotbal. A ieșit cu șefa majoretelor, și eu m-am îndrăgostit de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
persoane care s-au aflat la locul atacului. Eu am scris exact ce mi-a povestit Yuasa. Până la urmă, asta a fost experiența prin care a trecut el. Liceul avea două secții: Mecanică și Transport. Cei de la Transport erau numiți „tocilari“. Cică țineau lista cu mersul trenurilor în sertarul biroului (râde). Mie îmi plăceau metrourile, dar nu chiar atât de mult. Nu era o obsesie pentru mine. Pe atunci, să te angajezi la Căile Ferate Japoneze (JR) era o realizare importantă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
scurtă gri-închis și o cravată asortată. E foarte spilcuit și nu are nici un accesoriu inutil. Prima impresie pe care ți-o lasă e aceea a unui om de știință briliant. Cu toate astea, nu are deloc aerul acela distant de tocilar. E încă tânăr, de statură medie, nici prea gras, nici prea slab și rumen la față. Manierat, prezintă o încredre „sănătoasă“. Nu e prea vorbăreț, nu deviază de la subiect și își alege cu grijă cuvintele. Am discutat doar o oră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
alt lucrător cu care am discutat n-a spus vreodată, „Oh, noi trăim fără grija zilei de mâine. Avem foarte mult timp liber.“ Ca să stabilim de la bun început, oamenii din domeniul computerelor pe care i-am întâlnit nu au fost „tocilari“, așa cum vă închipuiți dumneavoastră. Domnul Ogata e un tânăr plăcut. Vorbește frumos, e destul de bine făcut. Tocmai împlinise treizeci de ani când l-am întâlnit, dar nu îi arăta. De altfel, e și un membru util al societății. Poate că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
nu li se mai impune educația strictă, morala comunistă. Azi au o sumedenie de modele spre care să aspire. Nu mai trebuie să participe la la plicticoasele concursuri de tipul „Cine știe, câștigă”, în urma cărora aveau șansa să câștige numai tocilarii. Azi avem egalitate de șanse. Tinerii sunt educați să înțeleagă că fiecare are șansa lui, că și fără să înveți carte (mai ales), poți ajunge bogat. Ziarele și revistele anunță mereu concursuri la care poți câștiga bani mulți fără să
Privind înapoi fără mânie by Gheorghe Bălăceanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91574_a_93568]
-
pentru promovarea turismului a fost, cu siguranță șederea în mai multe răstimpuri „in Carpaten Land” a membrilor echipei FMI conduse militărește de acel de acum bine cunoscut, Jeffrey Franks, știți voi, e vorba de băiatul acela grăsunel, cu meclă de tocilar care parcă și acum plânge după sendvișul care i se fura de răuvoitori în clasele primare. Desigur că mulți au observat că de când tot vine la căpătâiul acestei țări bolnave, direcționând-o lent spre lumea cealaltă, a început s-o
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
a fost, cu siguranță șederea în mai multe răstimpuri „in Carpaten Land”, a membrilor echipei FMI conduse militărește de acel, de acum bine cunoscut, Jeffrey Franks, știți voi, e vorba de băiatul acela grăsunel, parcă veșnic asudat, cu meclă de tocilar, care parcă și acum plânge după sendvișul care i se fura de răuvoitori în clasele primare. Desigur că mulți au observat, că de când tot vine la căpătâiul acestei țări bolnave, direcționând-o lent dar sigur, spre lumea cealaltă, a început
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
iar potențialul lui era o operație matematică foarte complexă, care se afla încă în plină desfășurare în mintea lui. Starea asta a lui nu era decât o fază. Pe care, la un moment dat, avea s-o depășească, așa cum toți tocilarii își depășesc stângăciile și se transformă în computeriști milionari și fizicieni. Unii oameni își cheltuiesc doza de fericire în copilărie. Dar Danny nu făcea parte dintre acești oameni. El nu se grăbește, își spunea Jina. El așteaptă dreptatea sățioasă a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
am învățat la geografie... Te deranjez? Un moment doar... Dă-mi un animal cu blana roșcată... începe cu V... Nu te pricepi? Ai de învățat? Aha!... Aha!... Bineee!... La revedere! (Trântește receptorul, bodogănind) Uite cu cine stau eu în bancă! Tocilar ursuz! Nu-i nimic. Chiar mâine mă mut de lângă el. 0 să stau cu Daniel Vintilă... În fund, lângă calorifer... Să mai poftească nesuferitul de Alex sami ceară compasul la geometrie... 0 să-i spun și eu: ,,N-am timp
MICI ŞCOLARI, DAR MARI ACTORI by Oana ARGHIRE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/368_a_561]
-
santinelele la pichet. Concordau: AUFT continua să tragă de timp, membrii Teamsters voiau să treacă la cafteală, singurele noutăți fiind un microbuz suspect parcat pe Gower și un tip cu un aparat de filmat în spatele lui. Omul era genul de tocilar, purta ochelari rotunzi, gen Troțki, și fusese văzut discutând cu Norm Kostenz, liderul pichetului AUFT. Concluzia: AUFT doreau ca Teamsters să treacă la atac, pentru a-i putea surprinde pe peliculă. Odată treaba mai delicată încheiată, Buzz îl ascultă pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
deși era suficient să fi fost atent la explicație sau s-o citești măcar o dată, că nu este altceva decât o poveste... tot trebuia s-o știi de la Romînă! Anul acesta se studiază "genul epic" nu? ― Da, don' profesor! răspunseră tocilarii. ― Ei, cred că prima epopee cu care ați făcut cunoștință este "Iliada" lui Homer, nu? ― Da, don' profesor! ― Ei, bine, Constantinescule, cum începe "Iliada"? Și fără să mai aștepte răspunsul lui Chiorul care, dealtfel, n-ar fi venit niciodată, Marin
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
confruntasem cu din ce în ce mai multe dovezi că oamenii de genul acesta deveneau și mai răi, pe măsură ce înaintau în vârstă. Vivian reprezenta întruchiparea matură a unei ramuri extrem de virulente a tiranului din școala elementară - genul care-i trăgea apa peste cap vreunui tocilar, căruia, în același timp, îi fura și banii de sandwich. Pe el îl lăsa cotonogit, iar pe maică-sa o insulta. Iar Lulu era versiunea de treizeci și ceva de ani a lingăului clasei. Fata imposibil de perfectă, care stă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
o amoebă gelatinoasă, ectoplasma insipidă a unei ideații rătăcitoare. Adevărul era doar un concept care, cândva, i se păruse atrăgător. Cine ar putea pătrunde în mintea lui Platon? Dacă nu ești un geniu, filozofia nu-i decât un exercițiu de tocilar. Nu mai existau nici măcar cărțile. Toate cărțile erau acum înlăuntrul lui. I se răpise până și actul familiar al lecturii. Îi fusese sortit ca pe el să nu-l intereseze nimic altceva decât totul. Dacă ar fi fost să mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
le petrecu repetînd preludiul de Chopin pentru serbarea de sfîrșit de an, cînd se Împărțeau premiile. Era destul de preocupat bietul de el, fiindcă s-ar fi putut să iasă primul din clasă și asta i-ar fi creat faima de tocilar nesuferit. Și pe urmă Lange, un coleg pe jumătate neamț și cam fudul, l-ar fi urît pînă la moarte dacă i-ar fi luat-o Înainte. Poate de aceea a stat mai mult timp În fața pianului În ultimele zile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
-l comandăm de la distanță, de aici, dacă am vrea. Cum, aș putea să scriu ceva la tastatura asta și să se vadă pe celălalt ecran? —Mda. Dar să nu faci asta! Puse mâna protector peste tastatură și mouse, ca un tocilar care își acoperă lucrarea pentru ca alți copii să nu tragă cu ochiul. Dacă văd cursorul mișcându-se, vor ști că suntem cu ochii pe ei. Ori asta, ori vor crede că e fantoma lui Guttman care încearcă să-i bage
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
Maggie Costello, mediator al Statelor Unite. —Cel puțin sunt în cameră, murmură Maggie pentru sine. Ghici că avatarurile acelea erau neactivate, niște manechine inerte, instalate în Second Life ca recuzită, pentru a conferi autenticitate scenei. Trebuia să-i recunoști comunității de tocilari meritele ei: era într-adevăr atentă la detalii. Abia atunci Maggie observă că două dintre siluetele din jurul mesei nu erau încremenite, ci se mișcau oarecum. Își dădu seama că cele două stăteau una în fața celeilalte, identificate de bulele lor de pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
nu dau doi bani pe asta. Ultimul meu iubit era șomer. — Nu se poate! — Ashton. Tipul savantului nebun. Domnul Integritate În persoană. — Și ce s-a Întâmplat? — Cunoști clasicul scenariu de pe Broadway, În care actrița din rolul principal rămâne cu tocilarul genial, falit și pur, iar el devine mai târziu un om de știință de renume? Ei bine, el nu a devenit nimic. Am Început o afacere pe internet Împreună, am lucrat la ea un an de zile și, În ultimul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
Își suspectează clientul că urmărește o agendă deconstructivă care, după cîteva ocolișuri și divagații prin artă, Îl va aduce la cărămizile fundamentale ale materiei, pentru a-l expune pe el, Marele Rău, cu copite cu tot, În fața acestui conclav de tocilari. Diavolul urăște să se arate. Sau Wakefield poate urmărește o pradă Încă și mai mare; poate că Încearcă să năpîrlească de acest trup și să devină vorbă pură, doar un flux de cuvinte Învîrtejindu-se ca o tornadă dintr-o sticlă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
și se pregăti să o ia în sus. — Pariez că erai o vedetă pe terenul de fotbal. — Nici vorbă. Eram prea miop și mult prea timid. Mă tachinau pentru că arătam ca un băiat de cor sau, mai rău, ca un tocilar. Obișnuiam să mă refugiez în laboratorul de științe ale naturii. — Și uite unde te-a purtat asta, domnule doctor Westcott. Observă o cicatrice lungă pe unul dintre genunchi. Am căzut de pe bicicletă la zece ani. Își lipi buzele de pielea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
ruginiseră. Așa Încât, dacă proful nu avea nimic Împotrivă, venea și ea cu mare plăcere. Proful, un tânăr drăguț, fără nici un pic de barbă și cu niște ochelari mici și rotunzi, ce nu semăna deloc a prof, ci mai degrabă a tocilar - nu avea nimic Împotrivă, sau cel puțin nu spuse. Conducea un Peugeot parfumat, ce mirosea a mentă, și mergea foarte Încet, fără a depăși vreun pic limita de viteză, iar mama era bucuroasă, ca și când ar fi mers pe Lună, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
scrisul colegilor, dându-le telefoane Adina Dabija 56 să-i Întrebi ce au vrut să scrie În cutare sau cutare rând, În a doua subliniezi ideile principale, iar În a treia pui ceva carne pe ele, nu excesiv de multă, ca tocilarii, suficientă Însă ca să ieși cu fața curată, măcar de un șapte, acolo. Singurul avantaj al facul- tății a fost acela că mi-a lăsat Îndeajuns timp liber pentru scris, jurnalistică, pictură și tot ceea ce mă interesa cu adevărat. Prima oară
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
și ca să descifrezi scrisul colegilor, dându-le telefoane să-i întrebi ce au vrut să scrie în cutare sau cutare rând, în a doua subliniezi ideile principale, iar în a treia pui ceva carne pe ele, nu excesiv de multă, ca tocilarii, suficientă însă ca să ieși cu fața curată, măcar de un șapte, acolo. Singurul avantaj al facultății a fost acela că mi-a lăsat îndeajuns timp liber pentru scris, jurnalistică, pictură și tot ceea ce mă interesa cu adevărat. Prima oară l-
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
bun dar Stani nu avea cum să-l înghită. Oricum a fost un director comunist și pe vremea comuniștilor! Nu l-a convins nimeni de contrariu. Un bulbucat! Iar fizica era de aici înainte pentru el o materie oarecare, de tocilari! Știa că băieții mai mari din mahala, pe care îi informase ce pățise ar fi tranșat imediat conflictul. Îl hârjoneau mereu: - Când ne distrăm puțin cu profesorul ăla al tău? Avem chef să îl încingem! Dar nu merita să riște
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
realiza că un profesor de calibrul și calitatea lui nu își putea găsi înlocuitor iar el trăia din gloria trecutului din clasa a IX-a! Nu mai cumpăra Gazeta și așa nu îi plăcea să învețe prea mult nu era tocilar și avea atâta treabă pe străzi! Îl distra un profesor care la teze sau extemporale împărțea rândurile < π.. π prim < k< k prim< π.. π prim și se oprea nemulțumit că număra numai șase rânduri de elevi. Acum nu mai
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]