870 matches
-
și vor tăia cu creionul pe nechemați și pe trădători. Mai departe era și mai și, "curățirea presei de toți apașii periculoși, vînduți dușmanilor țării cari prin campanii criminale alimentează curentul de destrămare contra Statului și neamului nostru". Aici o tocmiseră bine, gazetarii erau vinovați de toate, îi mînca în palmă și dădeau la iveală tot felul de potlogării, iar colonelul Stoicescu socotea că ei, gazetarii, erau de vină că se fac potlogăriile. Păi dacă o ține tot așa vor ajunge
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
telurice, hippie, cu părul împletit în șuvițe, și golăneii ăia cu cioc care alunecau pe skateboard, îi auzi acum la telefon, dând ordine de vânzare agenților de bursă. Vârând bani în conturi offshore și în cutii de valori din Elveția. Tocmindu-se pentru diamante brute și monede Krugerrand. Băieți cu nume ca Păstrăv sau Ponei, Șopârlă sau Stridie, acum pe toți îi cheamă Dirk. Fete cu nume ca Untișor, acum pe toate le cheamă Dominique. Invazia asta de oameni în jocul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
piperat cu amenințări febrile că vor da foc locuinței celor două. Sanda și Luana, nu departe de gândul că o așa trăsnaie s-ar putea întâmpla, stătură ascunse după perdele întreaga noapte. O dată cu zorile, își făcură apariția cei doi bărbați tocmiți la muncă, dornici să termine cât mai repede și să fugă cât mai departe. Priviră ruinele precum meșterul Manole. Dezolați, au dat înapoi. Nu voiau să se implice într-o treabă a cărei sorți de izbândă apăreau într-o ceață
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
asta n-a fost nici o problemă, Părințelul și Milițică, de parcă ar fi fost înțeleși dinainte s-au pus pe treabă, au dat telefoane peste telefoane la o mulțime de furnizori ca să procure doar marfă de cea mai bună calitate, au tocmit transportatorii și hamalii, și au băgat mîna în buzunar de cîte ori a fost nevoie. Cine s-ar fi gîndit că e posibil ca cineva să arunce într-un asemenea fel cu banii în stînga și-n dreapta o face
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
brutal. Fără importanță. Dar tu? Tot așa. Au fost mai mulți? Doi. Tu? Una. Și? Chiar vrei să știi? Cum vrei tu. Poate este mai bine acum să ne spunem totul. Bine. Trebuia să ne căsătorim și profesorul meu era tocmit naș. În toiul preparativelor, am dat peste ei. O mai iubești? Nu. M-am mirat că n-am suferit. M-am gîndit la tine. Dar tu ce experiență ai trăit? Prima dată a fost fiul unui bogătan. Doream să fiu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
De mult îmi doream un copil. Nu se poate, țipă Ionel ca fript. De ce? Păi, n-are tată. Chiar? Dar n-am cum... Nu-mi pasă, treaba ta. Începînd din acest moment, Ionel a luat-o razna cu frămîntările sale. Tocmesc unul din Transnistria. Vai de zilele tale, ai ajuns și asasin. Dar ce să fac? Nebuna mă distruge. Este treaba ta. Te-a bucurat luni în șir. Da, dar i-am spus să nu... Trebuie să se mărite și ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
intenții, aparența de a fi implică eșecul de a nu încape. Nu are importanță de umerii cui îți sprijini obsesiile. Între două puncte imaginare este loc destul să-ți hrănești paranoia. Hai, curaj, mai ai un fuscel și ai ajuns tocmi la tâmpla furnicii, mâine te vei cățăra până sub talpa greierului, cu un asemenea aplomb vertical, sigur, vei reuși să-l gâdili pe Dumnezeu între degete. Pentru mai sus trebuie să-ți sădești rădăcină în cer. Floarea, o reciclare continuă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
Flory curge o vreme ca orice apă tulbure din timpuri de pionierat. Curge ea nelimpezită pînă cînd, la un prag nevăzut, izbucnește din nou ca un gheizer. Ceasornicarii au plecat spre Illinois În căutarea lui Mr. George, iar Mrs. Flory, tocmită la restaurantul domnului Bailey, alt iriș cum s-ar zice, a dat de Încă o minune dintre cele multe cîte o amețiseră În ultimele luni: trebuia să adune și să ducă la spălat vasele de pe o curea lată care umbla
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
dobașu’ lîngă ei“. Nea Snaco trompetistul apăsase fără să vrea pe o clapă a memoriei mele și făcuse să-mi defileze din nou pe dinainte sala de bal subpămînteană a muncitorilor imigranți din urmă cu un secol. Am Înțeles că tocmeau alămuri și tobe, dar pe ce fel de muzică or fi dănțuit ei la 1907? Din cîntările americane ale Floarei, am reținut o bucată ritmată pe care am asimilat-o mai tîrziu piesei lui Chuck Berry Let’s Twist Again
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
sângele? Haideți să-l vindem acestor ismaeliți și mâinile noastre să nu se atingă de el, fiindcă este fratele nostru și carne din carnea noastră”. „Testamentul lui Gad”, din Testamentul celor doisprezece patriarhi, spune că Iuda și Gad s-au tocmit cu ismaeliții pe treizeci de galbeni, ei doi oprindu-și zece și împărțindu-i pe ceilalți douăzeci cu restul fraților. O legendă târzie, creată de un anume frate Faber, pelerin din Nürnberg, povestește următoarele: cele treizeci de monede de argint
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
de Isus. Posedau ei instrumentul prin care să decidă în mod conștient că Isus nu lucra în Duh? Răspunsul e pozitiv: evreii au acționat conștient și sistematic, prin natura lor malefică, împotriva Duhului. I-au întins curse lui Isus, au tocmit martori mincinoși, i-au negat învierea etc. Dar, zice Augustin, să presupunem că până și asemenea indivizi ajung la o pocăință sinceră. Cine le-ar putea refuza convertirea? Concluzia vine de la sine, după eliminarea ipotezelor care s-au dovedit referitoare
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
vărsat mai multe rânduri de lacrimi amare, apoi i-a închis ochii după care s-a ridicat și s-a adresat celor din preajmă: Și de-amu, luați-i și duceți-i pe amândoi la țintirimul dobitoacelor! Pentru Roibu voi tocmi o vorbă-două de adio... Sârma Nici nu vă puteți imagina cât a avut de pătimit Ghiță Solovăstru de când l-a văzut pe aprigul tovarăș Timpan în persoană, cu un val întreg de sârmă izolată sub braț, instalându-se în cele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
tineri fără protecție și le înlesnea mijloacele de a-și face [...] o carieră în lumea aceea unde favoarea și banii făceau totul", fără să realizeze enormitatea implicată de aserțiunea respectivă. La urma urmelor, meteahna balcanică a multora, aceea de a tocmi pe cineva fără alte recomandări sau competențe dovedite, este tot o formă, debil mascată, de favoritism. Ce poate fi însă ma savuros decât punerea în paralel a bucăților de poezie formală din cele două scrieri? Romanul lui Murasaki abundă în
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
așa că mai rămăsese doar o sălbăticiune. Să vină în târg! Cu ciomegele o vor căsăpi! Vânătorul de lupi albi, după ce a înecat, într-o băltoacă, cei trei pui bălani, a jupuit lupoaica și a dus blana la tăbăcar. Apoi a tocmit un cojocar să-i coasă din ea cușmă pentru iarnă. Îi venea bine Vânătorului de lupi albi căciula. O purta nițel într-o parte: asta îl făcea să pară și mai semeț. Căciula era semnul primejdiei și stăpânul ei avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
anumită distanță. Orice drumeț ivit în zare o făcea să tresară. Tim n-ar fi venit pe jos. Avea de cărat o mulțime de bagaje. Nici în automobil, așa cum îl visase, știa că nu va veni. Dar cu o trăsură tocmită în fața gării, sigur. După trăsuri trebuia să se uite. Tim nu găsea, poate, una care să pornească pe drumul acela desfundat, dar o căruță da. Tim urma să vină cu o căruță, acum nu se mai îndoia! Donna Iulia ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
mai și vîndă. Din cînd în cînd își amintea că fusese omul în fața căruia se gudura tot tîrgul. Dar altfel își vedea de vînătoare și sărăcea încetul cu încetul. De sărbători, după ce o ducea pe dna Caludi la biserică și tocmea o birjă să o aștepte, se ducea pe jos la gară și se așeza pe o bancă, în partea de jos a peronului. Aștepta să vină un tren, apoi intra în restaurant. Comanda o cafea cu rom pe care o
Dom Caludi by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/8063_a_9388]
-
se întîmplă tristețe cristalină, ca a exilatului, vers subțire și ascuțit, ca al doinelor de despărțire. Folosește, deci, creionul ca pe un scormonitor de schije, unealtă care-i infectează rănile, făcîndu-le să secrete, spontan, nostalgii. Pe care, neprelucrate suplimentar, le tocmește pe versuri, dulceag-învăluitoare, trezite, din cînd în cînd, la o mult mai violentă realitate: "Proectilele rup ceru'n bot;/ (De n'aș muri cu poezii cu tot.)". O speranță împărtășită fără semne ale mirării, neutru, pe ton de fapt divers
Campania din Rusia by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7029_a_8354]
-
pe Antonescu, ca să aibă ceva de cîștigat. Dar dacă tot erau la Constanța casele mai ieftine, se urcă Fănică în tren împreună cu Virginica lui, să le vadă. Case negustorești, cu prăvălii la parter, cele mai multe. Le lăuda samsarul pe care-l tocmiseră. Imobile solide, încăperi mari, arătoase și cu depedendințe pricopsite în spate. Nici să nu le vadă Virginia. Ce era prostia asta, să cumperi o casă cu etaj pe care trebuie s-o împarți la parter cu chiriași obligatorii, cu prăvălii
Vila și vinul by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/7397_a_8722]
-
vestindu-mi: -S-a contramandat vînătoarea!" (Vînătoare de Anul Nou) Farse la vînătoare multe s-au făcut și s-or mai face. Cea mai strașnică mi se pare însă aceea cînd îl inviți pe cineva la o partidă cinegetică și îl tocmești pe altul să-i trimită un glonț în spate. Așa s-a întîmplat, prin anii '80, cu fratele mai mic al unui președinte african, aflat împreună cu el în vizită oficială în România. Accidentul" i-a servit dictatorului să-și suprime
Epistolă către Odobescu (XII) by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/7574_a_8899]
-
Badoiu Raluca Într-o nouă carte despre trupa The Rolling Stones se arată că solistul acestuia, un om mai mult decât cumpătat, se tocmea chiar și atunci când era vorba că “domnii” să obțină un pic de “atenție” din partea femeilor. Povestea apare în “Backstage Pass VIP”, carte scrisă de Sharon Davis. “Jagger este cunoscut ca un negociator. Că și-a extins ‘abilitatea’ și în ceea ce privește distracția
Mick Jagger, prea mândru pentru a plăti prostituatele by Badoiu Raluca () [Corola-journal/Journalistic/72950_a_74275]
-
omului, amenințându-i esența în raportul său cu ființa însăși. Primejdia prin excelență se ascunde în abis, iar pentru a o depista, este nevoie de acei muritori care ei, mai întâi ating abisul: În rest lumea-i plină de zei tocmiți cu ora/ pentru umilința noastră/ și rugăciunea: biată torță plimbată prin ploaie./ În rest apocalipsa de fiecare zi/ pe când adevărata moarte vine enervant de încet." În această vârstă a lumii scufundată în beznă, abisul lumii trebuie să fie cunoscut și
În absența zeului by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/7314_a_8639]
-
anotimpurilor calde, apare Miron Costin: "Iar razele privirii lui stăpâne,/ Lucesc - de foc! - în noaptea diafană,/ De-ți pare ca o glorie romană/ Profetul sfânt al vremilor de mâne." Nu face economie de retorică laudativă, cu aroma cronicii de scrib tocmit de domn, versul lui Codreanu. Croit pe mărimea giganților pe-ai căror umeri, ne-o amintește o butadă recunoscătoare, dragă modernității, stau vremurile noi. Și liniștite. Era încă timpul, la 1914, să privești înapoi cu dulceagă pietate. Îndată după, admirația
Dovezi de admirație by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7115_a_8440]
-
Georgică pierde, îi duce tot vinul pînă la Medgidia, cum o ști el. Dau ei cu zarurile și cîștigă Georgică. Ăsta de bucurie îi spune că se obligă să-i transporte vinul la Medgidia. Dar în loc să ducă butoaiele la tren, tocmește o căruță trasă de boi. Fănică ce să mai zică - se duce cu căruța pînă la gară. Plătește oameni să-i suie butoaiele într-un vagon de marfă. Hîț, pîrț se vede cu vinul în tren. Dar pînă să plece
Vin de Dealul Mare by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/7511_a_8836]
-
împreună cu mama în piața din centrului orașului. Vremea s-a răcit. Ea poartă o eșarfă pe cap și un șal pe umeri, iar eu transpir sub haina din blană de miel pe care m-a obligat s-o port. Se tocmește cu vânzătorul de varză, așa cum face de fiecare dată. Vrea cea mai tare și mai verde varză la un preț pe care să și-l permită. Ciorba de varză este felul favorit al soțului, îi explică ea vânzătorului, care răspunde
Paul Bailey: Unchiul Rudolf by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/7255_a_8580]
-
un preț pe care să și-l permită. Ciorba de varză este felul favorit al soțului, îi explică ea vânzătorului, care răspunde că fără ciorba de varză afacerea lui s-ar duce de râpă. Mama caută-n geantă, se mai tocmește un pic, iar vânzătorul comentează, așa cum face cu toate femeile în fiecare zi de târg, că vrea să-l sărăcească; apoi buza ei începe să tremure, la fel și mâinile, și deodată mi-e frică pentru ea. Tocmai a auzit
Paul Bailey: Unchiul Rudolf by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/7255_a_8580]