1,334 matches
-
Barbu Cioculescu Dacă fiecare muritor își are îngerul lui păzitor, iar în ezoterice arcane mâniosului ce-și iese din fire îi pleacă îngerul, zilele noastre par a nu mai fi vizitate, pe la bordeie și conace, de acei doi bătrâni cu toiag, cutreierând în basme, nici îngeri nu mai sunt văzuți fâlfâind între turnuri, către meri înfloriți - Benvenuto Cellini a fost, poate, ultimul care a zărit, la crăpare de zori, dar nu îngeri, ci o puzderie de draci, sorbindu-se prin hornurile
Lirică religioasă by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Imaginative/13324_a_14649]
-
gotice de pe vremea lui Ludovic IX cel Sfânt. Ea prezintă evangheliare cu picturi legate în aur, argint și pietre prețioase, cutia cu moaște a sfinților Maxien, Lucien, Julien, de la muzeul din Cluny, Fecioara de fildeș, panouri sculptate sau emailate, un toiag pastoral din argint aurit. Din relicvele Pătimirii nu au mai rămas decât coroana de spini și un fragment din Cruce, păstrate în tezaurul de la Notre Dame de Paris. I. M. Obiceiuri de ieri și de azi l În Evul Mediu
Agenda2005-13-05-supliment de pasti () [Corola-journal/Journalistic/283543_a_284872]
-
UN PĂSTOR, de Camelia Cristea , publicat în Ediția nr. 2171 din 10 decembrie 2016. Un Păstor adună turma Lupi flămânzi mereu atacă Trece muntele de sare, Când e lumea mai posacă. Un Păstor înalță ruga De iertare și nădejde, Cu toiagul biruinței Toate-n viață par mai lesne! Un Păstor păzește turma Când lovită e de multe Și nu știe sau nu poate De Cuvânt să mai asculte. Un Păstor ridică mâna Sus în cer la rugăciune, Jertfa sfântă zămislește Neâncetat
CAMELIA CRISTEA [Corola-blog/BlogPost/384905_a_386234]
-
rugăciune, Fapta bună-l însoțește Crapă răul de prin lume! Un Păstor pune nădejde ... Citește mai mult Un Păstor adună turmaLupi flămânzi mereu atacăTrece muntele de sare,Când e lumea mai posacă.Un Păstor înalță rugaDe iertare și nădejde,Cu toiagul biruințeiToate-n viață par mai lesne!Un Păstor păzește turmaCând lovită e de multeși nu știe sau nu poateDe Cuvânt să mai asculte.Un Păstor ridică mânaSus în cer la rugăciune,Jertfa sfântă zămisleșteNeâncetat altă minune!Un Păstor adună îngeriîn
CAMELIA CRISTEA [Corola-blog/BlogPost/384905_a_386234]
-
contratimp și în dezechilibru unul față de celălalt. Să nu mai vorbim, că va anulați și anihilați reciproc. Nu putem schimba hotărârea Marelui Consiliu. - Dar putem încerca! a replicat hotărât, Spiritul Pământului. Invoc Amendamentul Celor Patru Elemente! A înfipt în pământ toiagul celor patru anotimpuri. Sirena a vărsat la rădăcina lui Apă din Izvorul Nemuririi. Aerul a creat în jurul toiagului un vârtej iar roșcată a înconjurat locul cu un cerc de foc, dând naștere unui ritual de purificare, prin fascicolul puternic de
AMENDAMENTUL de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 2327 din 15 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/385191_a_386520]
-
putem schimba hotărârea Marelui Consiliu. - Dar putem încerca! a replicat hotărât, Spiritul Pământului. Invoc Amendamentul Celor Patru Elemente! A înfipt în pământ toiagul celor patru anotimpuri. Sirena a vărsat la rădăcina lui Apă din Izvorul Nemuririi. Aerul a creat în jurul toiagului un vârtej iar roșcată a înconjurat locul cu un cerc de foc, dând naștere unui ritual de purificare, prin fascicolul puternic de lumina, înălțat până în Centrul Universului. - Știți, că riscați, să va pierdeți puterile și Pământul va fi șters de pe
AMENDAMENTUL de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 2327 din 15 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/385191_a_386520]
-
greu, Făcându-mă -ntre oameni o lumină, Și-adesea mă întreb dacă pot eu Să luminez cum vrei, a Ta grădină? În seara asta Îți voi mulțumi, Că pururi Mi-ai vegheat nemărginirea, C-adesea brațul Tău mi-a fost toiag, Și dragostea-Ți mi-a luminat privirea... Când vântul vieții m-a făcut să mă-nconvoi, Când m-a lovit pe suflet vreun cuvânt, M-ai scuturat ca pe o frunză și apoi, Mi-ai așezat genunchii la pământ... Și când
ÎN SEARA ASTA, DOAMNE, STĂM DE VORBĂ de GABRIELA MUNTEANU în ediţia nr. 2121 din 21 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384336_a_385665]
-
știe-a folosi piatra unghiulară primită în dar de la doi într-o seară, în gara de la Răpsig satul cu halta din insulă, unde trenul oprește fix un minut pentru îmbarcarea cailor de rodador (peninsula cu izvor din stânca lovită cu toiagul). În rămășagul tămăduirii cu strunele iubirii. Anna: - Îmi spui aici despre familia ta, familie binecuvântată de Dumnezeu prin harul tatălui tău. Da. Cine știe a accesa izvoarele credinței în harta bine încrustată în întreaga sa ființă, va ști mai repede
FRAGMENT DIN CUIB DE PĂSĂRI SPIN, CUIB DE PĂSĂRI NEJUCATE , CAPITOLUL IV, INIŢIERE ÎN INEFABIL de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 2084 din 14 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384331_a_385660]
-
izvoarele credinței în harta bine încrustată în întreaga sa ființă, va ști mai repede care-i vor fi alegerile corecte, pentru a păstra calea dreaptă spre El, până la insula iubirii și a adevărului. Șarpele mușcă și fuge necontenit. Rămâne vreodată toiag în mâna celor ce-l privesc pe Moise, fără a-L vedea pe El? “Unde erai tu când am întemeiat pământul? Cine i-a pus piatra unghiulară?” (Iov 38: 4-6) Vindecare, stabilitate în micro- și macrocosmos există numai prin Lucrarea
FRAGMENT DIN CUIB DE PĂSĂRI SPIN, CUIB DE PĂSĂRI NEJUCATE , CAPITOLUL IV, INIŢIERE ÎN INEFABIL de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 2084 din 14 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384331_a_385660]
-
de o persoană dragă, când apare sentimentul acut de frustrare, de lipsă (eclipsă), de singurătate în doi sau între milioane de oameni. Iată cum redă poeta Daniela Popescu acest moment: Mi-ai auzit mersul stingher și mi-ai dat, Doamne, toiag de măslin, să pot măsura iubirea în calea spre cer, s-ascund în speranță gândul senin. (Ai venit, Doamne!) Dumnezeu vine în viața ta aducând cu sine Iubirea care este suflul vieții, temă la care poeta revine în nenumărate rânduri
E(C)LIPSA – CA O PROMISIUNE A INSTALĂRII IMPERIULUI LUMINII de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 1651 din 09 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384482_a_385811]
-
spovedanie, dar nu doar față de preot ci face public Crezul său de creștimă: Împăratul veșniciei, Domnul, e tăria mea, Stânca mea de adăpost. Iar când valul încercării Mă lovește fără milă și-mi sfărâmă inima, Atunci Domnul îmi întinde, blând, toiagul îndurării, Nicidecum să nu mă clatin, ci să pot mai sus urca. (Împăratul veșniciei) Aceste versuri ne trimit șă ne amintim totodată și de spusele lui Iisus , care îndeamnă la recunoașterea pe față a faptului că suntem adepții Săi, ai
E(C)LIPSA – CA O PROMISIUNE A INSTALĂRII IMPERIULUI LUMINII de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 1651 din 09 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384482_a_385811]
-
POT CONCEPE Autor: Mihai Leonte Publicat în: Ediția nr. 1489 din 28 ianuarie 2015 Toate Articolele Autorului NU POT CONCEPE Nu pot concepe uitarea, Caut drumul, nu cărarea, Nu vreau să știu plecarea, Oare asta ar fi mirarea? Iarna cu toiagul de sloiuri, Desenează flori pe panouri, Înghețând muguri în altoiuri, Sub fulgii ce zboară în roiuri. E iarnă. Anotimpul rece, Noaptea lungă greu trece, Cu mine gândul petrece, Nu-l pot lăsa să se înece. O nouă zi în calendar
NU POT CONCEPE de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 1489 din 28 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382336_a_383665]
-
n-aude nici o vorbă bună. Omul frumos, nu-și pierde firea rămâne vertical, integru dar își dă seama cam târziu, ca sufletu-ajutat, e negru. El merge drept, tot pe cărare, si chiar în fața lui zărește un moș cu barbă și toiag, si cum-necum, încremenește. Ce-o fi și asta, am vedenii, gândește omul nostru bun, ca n-oi fi rătăcit cărarea și nu m-oi fi pierdut pe drum. Nu, nu te-ai rătăcit copile, de tine-am vrut să fiu
VA INVIT LA O PLIMBARE... de ANIȘOARA GURĂU în ediţia nr. 2078 din 08 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383859_a_385188]
-
-mi ascund, de ce de la o vreme speranța-n mine geme Lătrau la mine câinii și mă lingeau cu drag, și-n loc s-adorm pe pajiști mă-ntind pe-al spaimei prund. dar eu stăteam cu fruntea pe-al grijilor toiag știind ce mă așteaptă și ce cumplită faptă avea să se întâmple pe-acel străin meleag. La umbra resemnării eu sufletul mi-am pus și-am acceptat ideea că voi cădea răpus, că-a visurilor turmă, pierind fără de urmă, va
TREZIRE de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1872 din 15 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383993_a_385322]
-
ta! Vreau ca eleva să fie mai ceva ca profesoara, zâmbi cotoroanța cu viclenie ca s-o atragă de partea sa și a cetelor întunecate. Deodată la poartă se auziră bătăi în bulumac. Baba se ridică sprintenă și luându-și „toiagul fermecat” ieși în prag: - Cine mă deranjează? - Poliția! - Intră dacă ai curajul! - Ba vino tu mai aproape că am o vorbă ca să-ți spun. - Dacă îmi faci percheziție, ziua nu găsești nici un diavol în casa mea. Ca să-i cunoști, te
VI. ZONA DUHURILOR RELE de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1392 din 23 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383931_a_385260]
-
și nouă din mila măriei-tale.../ De-o fi una, de-o fi alta... Ce e scris și pentru noi,/ Bucuroși le-om duce toate, de e pace de-i război. [...] - Și de crunta-mi vijelie tu te aperi c-un toiag?/ Și purtat de biruință, să mă-mpiedic de-un moșneag?/ - De-un moșneag, da, împărate, căci moșneagul ce privești/ Nu e om de rând, el este domnul Țării Românești./ Eu nu ți-aș dori vreodată să ajungi să ne cunoști
167 DE ANI DE LA NAȘTEREA POETULUI NOSTRU NAȚIONAL de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 2206 din 14 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383303_a_384632]
-
Munteanu Publicat în: Ediția nr. 2159 din 28 noiembrie 2016 Toate Articolele Autorului Tu râzi cu viața mea de-a pururi Și plângi cu ochii mei, când triști Ei varsă lacrimi pentru ceruri, Pentru dureri, pentru neliniști. Tu-mi ești toiag când viața-ncearcă Să mă doboare la pământ, Împrăștii norii cu un zâmbet Și grijile-mi doar c-un cuvânt. Ești pentru mine ieri și azi, Și vei fi mâine și mereu. Tu mă ridici, cu mine cazi Rugându-te
SUNTEM UN SUFLET de GABRIELA MUNTEANU în ediţia nr. 2159 din 28 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383421_a_384750]
-
un izvor secat din care-o ciută a-ndrăznit să beie murind apoi dând sufletul mezat condorilor ce-au devenit condeie. Alerg să beau din ciutura fântânii ce-a putrezit în lanțuri ruginite, legat de-o cumpănă precum bătrânii de un toiag cu lumânări cioplite. Alerg să beau din cupele golite din care au băut odată zeii răpuși de-otrava minților sfrijite din blana lupilor certați cu mieii. Alerg să beau din pumnul vieții, ploaie ce a căzut pe frunze de pelin
SEVA VIȚELOR- DE- VIE de ANA PODARU în ediţia nr. 2277 din 26 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382943_a_384272]
-
dăruia tot mere din tainele pădurii. Dar sunt bătrân și mărul a fost tăiat c-o drujbă, I-au smuls și rădăcina din care-a dat să iasă Lăstar de măr văratic de care-acum îmi pasă, Mă rezem de-un toiag de măr și plec la slujbă. Dar tot copil voi fi și mângâi iar... toiagul... Când nu mă vede nimeni și nimeni nu-i pe drum, Sub pasul meu cresc merii din pulbere de fum Și-mi dau o-mbrățișare
CÂNTUL APUSULUI de ANA PODARU în ediţia nr. 2158 din 27 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382939_a_384268]
-
o drujbă, I-au smuls și rădăcina din care-a dat să iasă Lăstar de măr văratic de care-acum îmi pasă, Mă rezem de-un toiag de măr și plec la slujbă. Dar tot copil voi fi și mângâi iar... toiagul... Când nu mă vede nimeni și nimeni nu-i pe drum, Sub pasul meu cresc merii din pulbere de fum Și-mi dau o-mbrățișare în ani umplând șiragul. Rând pe rând S-a mai desprins o frunză din pomul
CÂNTUL APUSULUI de ANA PODARU în ediţia nr. 2158 din 27 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382939_a_384268]
-
pe mine port doar un nădrag Niciodată eu nu prins-am cheag Mi-a plăcut enorm să fiu pribeag Alergând mereu, precum un pag Timpul însă este, necrofag... Pentru toți și toate, are-un prag Când bătrân mă sprijin în toiag În natură îmi cioplește sarcofag Mă îngroapă, și mă nasc iar, frag. Ale tale forme, încă mă atrag... Spune tu, acuma: pot să îți fiu drag? 03 decembrie 2016 undeva, în România Referință Bibliografică: ATRACȚIE / Daniel Bertoni Albert : Confluențe Literare
ATRACȚIE de DANIEL BERTONI ALBERT în ediţia nr. 2165 din 04 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383034_a_384363]
-
un izvor secat din care-o ciuta a-ndrăznit să beie murind apoi dând sufletul mezat condorilor ce-au devenit condeie. Alerg să beau din ciutura fântânii ce-a putrezit în lanțuri ruginițe, legat de-o cumpănă precum bătrânii de un toiag cu lumânări cioplite. Alerg să beau din cupele golite din care au băut odată zeii răpuși de-otrava minților sfrijite din blană lupilor certați cu mieii. Alerg să beau din pumnul vieții, ploaie ce a căzut pe frunze de pelin
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/382946_a_384275]
-
de- vieAna PodaruAlerg să beau dintr-un izvor secatdin care-o ciuta a-ndrăznit să beiemurind apoi dând sufletul mezatcondorilor ce-au devenit condeie.Alerg să beau din ciutura fântâniice-a putrezit în lanțuri ruginițe,legat de-o cumpănă precum bătrâniide un toiag cu lumânări cioplite.Alerg să beau din cupele golitedin care au băut odată zeiirăpuși de-otrava minților sfrijitedin blană lupilor certați cu mieii.Alerg să beau din pumnul vieții, ploaiece a căzut pe frunze de pelin...amaru-i sec, nu-i
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/382946_a_384275]
-
pace au lăsat-o / Și a ei ladă-au descuiat-o. Valuri de pânză-au scos afară / Și-au început, ca într-o doară, Cu toate să se înghiontească / Și numa-n dodii să vorbească, Despre stârlici și năsălie / Despre toiag cu betelie, De poduri, de-o para pe care / Mortul în mâna sa o are, Despre găinile mutate / Care sunt peste groapă date Sau despre oaia cari și ea / Tot peste groapă se dădea, Despre năzdrăvănii apoi / Înfricoșate, de strigoi
SOACRA CU TREI NURORI de IOAN CIORCA în ediţia nr. 1791 din 26 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383007_a_384336]
-
se prăbușea cu totul în adînc, deveneam întins și greu ca un pachebot-fantomă pe niște ape nesfîrșite, mă înnămoleam, cum s-ar spune, în hoitul acelei perspective grandioase și surde, absolut personale. Stăteam pe un butuc, mă sprijineam într-un toiag sculptat pe alocuri, mai veneau pe la mine unii plini de bune intenții și cu nuci în buzunare, în starea în care eram, nu puteam să vorbesc, priveam la niște păsări de curte moștenite din moși-strămoși, niște păsări imemoriale, nu fuseseră
PURTAU ÎN BUZUNARE NUCI de DRAGOȘ NICULESCU în ediţia nr. 2346 din 03 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383091_a_384420]