124 matches
-
rea, stucatura decolorată arăta oribil. Astăzi, Însă, strada era luminată din abundență, iar frontoanele caselor păreau Înălbite, ca niște oase proiectate pe cerul albastru. Londra arăta bine, se gîndi Helen. Trotuarele erau prăfoase - ca blana de pisică, după ce a stat tolănită ore În șir la soare. Ușile erau deschise, iar ferestrele ridicate. Erau atît de puține mașini, că În timp ce mergeau puteau distinge țipetele diverșilor copii, bolborositul radiourilor și țîrÎitul telefoanelor din camerele goale. Apropiindu-se de Baker Street, Începură să audă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
Toți băieții au cuțite. — Du-te tu. — Eu am cărat sacoșa. Du-te, Julia. — Sfinte Dumnezeule, zise Julia. Se ridică fără grație, luă sticlele, una În fiecare mînă, și o luă prin iarbă spre un grup de tineri care stăteau tolăniți. Mergea destul de țeapănă, aplecată Întrucîtva, poate din timiditate, dar o clipă, Helen o văzu prin ochii unui străin: Îi remarcă frumusețea, dar și faptul că arăta matură, avînd aproape un aer de matroană, pentru că puteai sesiza la ea ceva din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
le aranja mai bine. Pozele, așa cum au ieșit, erau, deși Julia pretindea că nu Îi plăceau; arăta fantastic În ele, dar nu atît de fantastic, se gîndi Helen, pe cît era În realitate, fără să facă nici un efort -cum stătea tolănită acasă, să zicem, În pantalonii necălcați și cămășile peticite. O făceau să pară bună de măritat - Helen nu găsea un cuvînt mai bun. Și se gîndi, disperată, la cîți oameni obișnuiți luaseră Radio Times și Îl deschiseseră la poza Juliei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
dar furnicile-soldați pentru nimic în lume nu și-ar fi răsucit lucioasele lor țeste cu antene, deși ardeau de pofta de a recolta din ochii privitorilor admirația cea multdesmierdătoare de orgolii. Înșelați de tunetul tobelor voinice, cei câțiva nori bucălați, tolăniți leneș sub boltă, se ușurară brusc de poverile lor lichide. Textura firelor de apă și ceața alburie nu mai lăsară să se deslușească translările corpurilor marțiale pe întinsul platou de paradă, dar regimentele ignorară meteoricul eveniment. Prin ploaie, ele conturau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
veiozei, privind peste capul meu, chiar și peste capul lui Pârvu. Mă Întorc din nou cu fața la senator, de-abia acum bag de seamă că-i gol până la brâu. Cămașa e aruncată pe canapea, de sub pânza ei albă ies picioarele Andreei, tolănită. Trebuie să mă ridic În picioare să văd mai bine. Andreea e În sutien, stă pe burtă, cu fața Îngropată Într-o pernă. - Andreea! Spatele se Încovoaie, șira spinării lucește, până și umerii delicați au sclipici. De-acolo vine mirosul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
Jalea, Dr. Gh. Danielopol, Zambacian, G. Oprescu, frații Ionel și Păstorel Teodoreanu, Geo Bogza... Aici, ne spune Mihail Constantinescu, în perioada când își redacta Ultimele sonete, medicul-poet își „avea locul lui, știut de toți, pe divanul de lângă patefon, unde ședea tolănit, retras, - un fel de Vlahuță de odinioară - izolat, taciturn, inspirând, de acea, sfială, îmbrăcat cu un costum ros de prea multă purtare, cafeniu cu subțiri dungi albe, iarna încălțat cu bocanci”... Era toamna anului 1954. Înfășurat în paltonu-i uzat la
Academia b?rl?dean? ?i Vasile Voiculescu by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83084_a_84409]
-
o caleașcă frumoasă de cristal, cu oiștea de rubin și roțile de smarald. Echipajul era tras de patru câini negri, mari cât pumnul, cu urechi până la pământ. Patru cărăbuși, călărind ca jocheii, conduceau cu ușurință acești cai drăgălași. În fundul caleștii, tolănită alene pe pernele de satin albastru, era o tânără becață, purtând pe cap o pălăriuță roz și îmbrăcată într-o rochie de tafta așa de largă, încât se revărsa peste cele două roți. Într-o gheară cucoana ținea un evantai
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2175_a_3500]
-
povestim, ci facem puțină retorică. Șezi colea lângă noi și întinde-te o clipită. Precum noi obosim cu scrisul, așișderea tu cu cititul. Ut pictura, lectura. Nu umbla încrâncenat după înțelesuri și pricini acolo unde însuși izvoditorului îi scapă, ci, tolănit, cum bine-ți șade, la umbra istorisirilor în pârg, lasă creionul roșu în iarbă și privește cu ochi blânzi, somnoroși, ce frază frumoasă am scos. Așa!“. O sută de ani de zile la Porțile Orientului, un roman care a amuzat
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2188_a_3513]
-
atitudinea asta, nu pot să vorbesc cu un om care stă pe spate-așa. Hai, măi odată, păi ce facem aicea. Păi io mă duc la coafor, mă duc la machiaj, mă pregătesc de emisiune, și tu ce faci? Stai tolănit așa ca la cârciumă? Adună-te și tu puțin, măi, băiatule. Doar ești om de spectacol, nu ești adus de pe stradă. Bun. Respirăm și ne-adunăm. Bine v-am găsit, stimați telespectatori. Invitatul nostru este Florin Piersic junior. Nu, reluăm
Opere cumplite-vol. 2 by Florin Piersic junior. () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1343_a_2707]
-
Lăpușneanu, stradă plină de amintiri și idile care au marcat conștiința multor persoane, pentru unele au constituit legături pe viață.Păcat, pentru că acuma această "Cale a Lacteei" este plină de câini vagabonzi,care-și petrec existența numai pe ea stând tolăniți,sfidând toți trecătorii, cu un tupeu mai "nevinovat" decât a primarului și consilierilor lui care nu le asigură alte locuri mai confortabile.De fapt acest peisaj îl întâlnești peste tot în orașul Iași. Aspect care denotă gradul de civilizație și
Fapte şi evenimente ce nu trebuie uitate by Ioan Duduc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1270_a_1902]
-
butadă, care la origine nici n-a fost de altfel butadă. Un fond ancestral, după unii trac, după alții o prelungire (sau și una și alta) a nu mai puțin străvechiului reflex folcloric al cântatului din frunză, al poetului nativ, tolănit contemplativ la umbră, lângă o turmă de mioare. El ar fi specific unui popor, la origine, pastoral. O explicație posibilă a predilecției congenitale, spontane, pentru o formă de expresie curent denumită lirică. Poezia, în sensul extensiv al cuvântului, rămâne încă
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
am privit goală în oglindă. Aveam o senzație ciudată. Faptul că încă nu știam nimic despre viața. Se făcuse oră 11,00 și telefonul nu sunase încă. Luasem deci pauză. O pauză care părea că nu se mai sfârșise. Stăteam tolănita în fotoliu, cu picioarele pe pereți, cu ochii pe tavan. Nu mă mai fardam, nu mă mai preocupă deloc persoana mea... Apoi, am auzit ușa de afară deschizându-se zgomotos. Am ieșit să văd cine mă caută. Și l-am
AGENT SECRET, LAURA by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83482_a_84807]
-
era prea subtil pentru ea. Lăură analiza cartea din coperta în coperta cu mare atenție și-i zise : -Imi place.Tot ceea ce e legat de țara mea îmi place, e într-adevăr fascinantă... -Mă bucur, conchise el . Ea stătea puțin tolănita, ca și cum ar fi uitat că el este acolo. Oare l-ar lasă să o sărute acum? Simțea o atracție irezistibila față de ea, dar dacă o să râdă de el ? Brusc ea se ridică și începu să-l dezbrace grăbita. -Mi-a fost
AGENT SECRET, LAURA by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83482_a_84807]
-
ș-între vizduri/ Zăcea un tânăr voinicî,/Zace-n tină și-n morcilă/ Șî pă nas venin că-i pică,/ Șî pă gură sânge-i cură...”, „Între furcă și-ntre puț/ D-un voinic, cu chip drăguț,/ Lung îmi șade tolănit/ Cu fața spre răsărit,/ Tot cu haine verzi pe trup,/ Tot cu nasturi mici la pept,/ (...) - D-alei, neică, neiculiță,/ Cu ochii mici de șarpe criță,/ Voinicel cu chip drăguț,/ Dintre furcă, dintre puț,/ Ce-mi stai, neică, tolănit/ Cu
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
pe hol, perdele de RATB. De obicei, se întâmpla ca șoferii să își transforme cabina într-o replică a locuinței. O împodobesc cu tot felul de fanioane, portrete de la nuntă, fotografia lu’ ăla mic, când a luat premiu sau stând tolănit în puța goală pe o blană de urs. Mă rog, o problemă de identitate. Omul se legitimează azi cu profesia, nu cu statutul din comunitate, cum se întâmpla altădată. Depinde ce e mai puternic. La el se pare că apartenența
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
departe de a se asemăna și potrivi (fugiți de cei sau de cele cu care vă asemă nați „ca două picături de apă“ În gusturi, sentimente și vederi!), se completează cu necesitate. [...] șugubățul de Aristofan povestește filozofilor bețivani și homosexuali tolăniți, la ospățul celebrat de Platon, pe paturile lor din jurul mesei În potcoavă despre acel neam de oameni dispărut, al hermafrodiților, bărbat și femeie la un loc [...]. Le genda nu este chiar atât de neverosimilă. Noțiunea și expresia vagă de „soț
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
față de grija zilei de mâine. N-aveau probleme. Cu gâturile groase, cu venele umflate, strangulate de cravatele cu puchinele roșii, cu fălcile și obrajii durdulii, cu pleoapele închise și înecate în straturile de grăsime, așa cum arătau acolo jos, trântiți și tolăniți unii peste alții, aduceau foarte mult cu ființele cărora Iisus le-a permis să se arunce în mare de pe o trambulină naturală și asupra cărora planează o iminentă și teribilă amenințare în ziua sfântului Ignat. S-au sculat după o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
-ne fețele înghețate și înspăimântate. Deodată s-a luminat la chip, s-a dat un pas înapoi lovindu-și cu bastonul cauciucat tureatca cizmei bine lustruite. Un zâmbet nătâng îi apăruse pe fața lui buhăită prelungindu-se până la gușa fleșcăită, tolănită indecent pe cravata cu buline purpurii. Era fericit! Da! Își adusese aminte. Era o performanță deosebită pentru cutia lui craniană. Uf! Gândindu-se atât de intens, obosise, iar acum râuri de transpirație șiroiau din corpul lui de formă pătrată. Automat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
calmă, fără motiv, poate fiindcă azi știu din scrisoarea ta, incompletă, o parte din ceea ce nu știam. Fragmentul de jurnal de călătorie mi-a răscolit toată ființa. Mi-am închipuit tot, am văzut tot și mă gândesc că eu stăteam tolănită comod sub soarele mangaliot, savurând dulcea căldură de toamnă care părea că mi dă viață. Draga mea, ce hiat oribil este separarea! Ce bine ai găsit cuvântul: singurătatea. Da, asta este. Îi aud pe cei doi copii, în sufragerie, pufnind
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
a acesteia. Libertatea de exprimare exercitată prevalent iresponsabil este o trăsătură a democrațiilor infantile. Privit normativ, spațiul public românesc are trăsăturile unor group therapies în care mulți oameni își exhibă frustrări îndelung reprimate. Presa a ajuns un „divan psihanalitic”. Ședem tolăniți, cu ușile vraiște deschise, iar „psihanalistul” (patron sau redacție) ne spune: Toarnă, toarnă frate! Toarnă fără grijă față de consecințe. Părerea ta este „adevărul”. Numai el contează. De ce „torni”? Imboldurile sunt multe: interesul, voluptatea mioritică, voluptatea cruciadei pentru puritate sau purificare
Dincolo de îngeri și draci: etica în politica românească by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1964_a_3289]
-
în mijlocul a trei mii de exploatați. Mulți copii se îmbracă numai cu pantalonași de 10 cm. Două dormitoare publice imense primesc aproape 1.000 de persoane... Locuitorii trăiesc în căsuțe cu un etaj, unde dorm de la 8 la 10 persoane, tolănite ca animalele... Inima mi se sfâșie...». Bietul preoțel de 27 de ani, care a trăit într-un sătuc venețian, îmbătat până în măduvă de civilizația creștină țărănească și educat în curtea Casei Domnului, unde în orice clipă și în orice întâlnire
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
în baie săpun, lame de ras, periuță de dinți, prosop, șampon. Până și halatul de baie era întreg. Poate că îmi dispăruse câte ceva, dar aveam strictul necesar. Până s-a umplut cada, am aruncat niște priviri prin dormitor. Fata stătea tolănită și răsfoia Șuanii de Balzac. — Au existat vidre și în Franța? m-a întrebat ea. — Probabil. — Or mai fi și-acum? Nu știu. Chiar n-aveam de unde să știu asemenea lucruri. M-am așezat pe scaunul din bucătărie și-am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
un punct de întâlnire unde trebuia să-l mai caut din când în când. Ei bine, când m-am întors la hotel, în camera mea de două paturi - patul meu fiind imediat după ușă - ce credeți? În patul celălalt stătea tolănit un individ. Am salutat și am avut o discuție foarte scurtă. Ceea ce a urmat m-a condus la concluzia că securiștii nu erau ei prea deștepți. Securitatea și Miliția au avut succes dar nu mulțumită inteligenței lucrătorilor de acolo, ci
Exil în propria țară by Constantin Ilaș () [Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
După chipul căutat. Atât am văzut, salt de vis temerar ,rana chipului lucind... Cingătoare de stea, era teama de arcadele chipului visat,tăinuit,căutat... Tainic, Saturn, unduind Inelul Lui pe deal. Ceață . Lucea, capul ei. Îndurerat, el s-a târât ,tolănit, intrigat... Gata, ața nătângă ,gura căscată ,gâlgâia povestea chipului din vis. Iscată din cioburi,urcată de umbre pe-o stea ,te -a găsit. Teama muntelui a aflat unde-i visul. Vâslașul unduind, dâra lacului, Luna, Lumina și nasturii Lumii. Inundat
DIN VIS de MIA POPA în ediţia nr. 1389 din 20 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349736_a_351065]