126 matches
-
lui Domini que devenite sertarele unei comode inexistente, în care Alexandre își depozitează lenjeria. Tapet gri, cu flori mici, verzi. Un ghi veci rubicond din care se căznește să iasă la aer o plantă-hi brid, cu frunze aproape violacee, stă tolănit ca un motan rotofei pe pervazul parcă prea îngust pentru el. Ușa băii, vag scorojită, întredeschisă cât să zărești faianța de un alb spitalicesc și halatul moale, un pic mare pentru Alexandre, bălăngănindu-se în bătaia șuierului subțire de vânt
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
dar furnicile-soldați pentru nimic în lume nu și-ar fi răsucit lucioasele lor țeste cu antene, deși ardeau de pofta de a recolta din ochii privitorilor admirația cea multdesmierdătoare de orgolii. Înșelați de tunetul tobelor voinice, cei câțiva nori bucălați, tolăniți leneș sub boltă, se ușurară brusc de poverile lor lichide. Textura firelor de apă și ceața alburie nu mai lăsară să se deslușească translările corpurilor marțiale pe întinsul platou de paradă, dar regimentele ignorară meteoricul eveniment. Prin ploaie, ele conturau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
unul dintre deținuți, în timp ce comuta pe canalul pe care era transmis westernul. Dacă mai pui mâna pe televizor, te vei trezi în iad! Vocea venea dinspre patul unde dormea unul din „duri“. Acesta era în pat și alături de el stătea tolănit amantul său, un deținut mai tânăr. Cunoșteam reputația acestui „dur“. Era un om deosebit de periculos. Ceilalți deținuți așteptau încăierarea. N-am treabă cu tine, i-am răspuns eu. Nu te cunosc, dar te-am văzut și pe tine schimbând canalele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
sângelui. Pe catapeteasmă, Botezătorul capul plecat aștepta securea, tipsia, Salomeea, dansul. Dansează, Petre, dansează, botezul este o scufundare în nemărginit, securea înseamnă trunchiul putred! Vin braconierii de stele, nu te teme, fiecare ia cât să-și amăgească întunericul. Liniștea stătea tolănită în strană ca o babă leneșă, lumina candelei desena umbre de sfinți pe covoare, pendulul bătea ora două. Petru, nedumerit, privea timpul stalactită în barba lui Dumnezeu. 62. Genia, viața îmi este o continuă fugă, mi-e frică sa dau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
Ce dracu ` sunteți așa de proști și credeți toate balivernele? Noroc, că e ziua noastră, iar nevestele s-au dus drept la țintă, cu medelin ionescu... La ăla nu e cu scut. 03.05. 2011 Apocalipsa Cald. Un soare plictisit, tolănit ca o pisică leneșă peste acoperișuri, un cer scăldat În albastru, fără nori, nicio răsuflare de vânt care să răcorească decorul. Pe terasa cârciumioarei din cartier este lume multă, pestriță, Înghesuită În jurul meselor acoperite de pălăriile multicolore ale unor umbrele
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
său drag, verdele oalelor de lapte era cel al brazilor care rândurirânduri defilau prin fața lui, conurile acestora se transformau În clopoței maron care sunau ascuțit și metalic În armonia sunetului mașinilor sale de texturat și Într-un târziu se vedea tolănit ca un copil pe un munte de deșeu din fir filat, apoi Îngerul său binefăcător, tăria omului de la munte și dorința de a se Întâlni cu „omul negru de la Securitate” Îl cufundau Întrun somn profund și Întrerupt adesea de câte
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
Împinge cu forța. Antoniu Începe să scrie: Lui Kawabata, tovarășul meu de povești, mort la 2 iunie 2008, de o boală misterioasă Penultima poveste ,, Bătrânul n-ar fi părăsit casa și mai ales canapeaua pe care Îi plăcea să stea tolănit ore În șir din zi și din noapte, dar mai ales n-ar fi putut gândi fără să aibă În fața ochilor superbele vitralii venețiene, Înfățișând principese și principi, păsări și flori stilizate. Era Întins pe canapea, ațipise și, din piciorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
a spus el inspectându-mi budoarul care arăta ca după bombardament. Din fericire, ai fost cruțată de o îngrozitoare obsesie nevrotică legată de ordine. — Dacă știam că vii pe-aici, aș fi redecorat toată camera, am replicat eu binedispusă, stând tolănită pe pat și radiind în halatul cel bun al lui Brigit. —Ei, ce drăguț, a zis Luke privind posterul care anunța expoziția Kandinsky de la muzeul Guggenheim. îți plac artele vizuale, nu? — Nu, am răspuns surprinsă să aud cuvintele „arte vizuale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
atâta credință și prietenie sufletească între o pisică și un șoricel? a întrebat în derâdere Buburuza. -De când m-a salvat din ghearele lui Stup. Căiță și Buburuza s-au distrat de minune, ca Stup de pe iarba pufoasă unde stătea tolănit să zică în cale afară de vesel: -Să vezi distracție când îi voi lua pe amândoi la alergat. -În cazul acesta, pe voi trei, Zvârluga, Stup și Ciric nu vă mai iau în această călătorie, a zis hotărât Căiță. Toți trei
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
stare de șoc sau ceva asemănător. „Ai fost așa de norocos, atât de norocos“, am murmurat eu, privind în jos spre stâncoșii Rockies sau Smokies sau Ropies prin plafonul alb alcătuit din zăpadă și conturul norilor... În fotoliul alăturat stătea tolănit un tânăr elegant -costum de vară sobru, ten de californian, păr des pieptănat fără cărare. Am crezut că e actor. Își ridică paharul. — Pentru baftă, spuse el. Și pentru bani. Păi, n-am avut nevoie de prea multe îndemnuri și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
lovea geamurile, șoferul ieșit din tură și soția lui erau două manechine invizibile și misterioase. Mașina din față avansă câțiva metri. Stopurile de frână iluminară interiorul Lincolnului, poleindu-ne în roz. În oglinda retrovizoare am văzut că soția mea stătea tolănită pe banchetă, cu spatele lipit de al lui Vaughan, cu ochii ațintiți spre pieptul lui, spre cicatricele din jurul sfârcurilor rănite, care străluceau ca niște puncte de lumină. Am făcut Lincolnul să înainteze câțiva pași. În spatele meu se întindea un bloc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
și el nițel. Atunci - spuse inginerul-șef - haideți să vedeți realizările noastre. Le făcu loc să intre într-o sală mare, triunghiulară. Un perete era în întregime din sticlă și, dincolo de el, pe-o suprafață de circa un hectar, stăteau tolăniți zeci de porci mari, numerotați pe spinare cu laserul, mișcând încet din cozi. Întreaga suprafață era acoperită de o cupolă din material transparent și rezistent la radiații. În încăpere se mai afla o persoană care, la intrarea oaspeților, acoperi repede
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
căscat în pământ, căptușit cu frunze uscate, bine camuflat, acoperit cu cetină și-n 286 DANIEL BĂNULESCU Capitolul 9 ZIUA A CINCEA: "SĂ NU FURI!" În urmă cu aproximativ două luni, Sanatoriul de boli psihiatrice "Mociornița" ședea, când și când, tolănit, sub razele severe ale unui soare de februarie, întocmai ca o pisică imensă și se spăla peste tot. Era un sanatoriu nemaipomenit de curat. Pe la 5,30, cu o oră, o oră și jumătate înainte de a se crăpa de dimineață
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
schimbă casa cu un colț al bistroului de la Bagh-e Melli, unde se adunau toți mulah-ii și pasdar-ii orașului. Era singurul căruia nu i se umfla pântecul sub cămașă. Era printre puținii neîntinși pe divan, singurul care nu își aștepta supa tolănit ca un pașă. Auzise că îi spuneau „inginerul de frig care stă ca un împăiat la o masă“. Între ei, deprinsese plictisul bărbaților care își iroseau orele de siestă. Pufăia, în salonul cu narghilele, și apoi se simțea obosit. În
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
Nu mai intră, și gata! — Și ce-i cu asta? — De ce se întâmplă astfel? De ce, odată simțindu-se liber, își uită rostul său de până atunci? E o chestiune de principiu. Atunci ea, răsucindu-se dintre pernele între care stătea tolănită, jucându-se cu un fel de franjuri, ciucurei sau ce-or mai fi fost atârnați de fața de masă, s-a întors spre mine. — Ce principiu? s-a arătat interesată. — Vorbeam de principiul dopului de plută: de ce acesta, scos din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
să uiți Întruna asta. — Da, așa e, zise Hunter, venind mai aproape de mine. Și acum, ce-ai zice să profităm cum se cuvine de dormitorul ăla incredibil pe care Îl avem la dispoziție aici? Mai târziu În acea seară, stăteam tolăniți plini de lene În fața șemineului, sporovăind despre excursia noastră. Era perfectă - intimă, plăcută, sexy, totul minunat. Camille avea dreptate. Ar trebui să o Încurajez pe Lauren să se căsătorească. Nu exista altă modalitate de a obține această stare de bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
ceilalți se împrăștiaseră care-încotro pe la casele lor, el era cel care nu mai avea somn, el se scula cu noaptea-n cap și, fără să vrea, își trezea nu numai consoarta, ci și câinele care în cotlonul lui încă sforăia tolănit nepăsător. De data aceasta rolurile s-au inversat. Adormise de cu seara, mai devreme ca de obicei, cu gândul la ce i se întâmplase în București și la geanta cu cinci fermoare care stătea burdușită în fața lui, gata-gata să pocnească
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
ființa din dreapta: domnișoara de chimie. Înghit în sec. Nu pare a fi din staful cel bun, care trebuia să mă întâmpine. Îndrăznesc să privesc și în partea opusă. Gata. M-am resemnat. Când ochii ni se întâlnesc, leul care stătea tolănit, de strajă, lângă uriașa pancartă, sloboade un urlet care înspăimântă deșertul. Deja nu mai eram viu. Nici nu mai conta. Voiam însă un singur lucru: să nu mă doară, deși știam că nu-i tocmai plăcut să fii hrană pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
Piața Independenței... — Nu e o idee rea, răspunse el, sorbind o înghițitură de whisky. O să mă ocup și de reînnoirea pașaportului și să găsesc ceva haine... — Distrează-te, fiule! O să te țin la curent. Au închis telefonul. Rămase câteva clipe tolănit. Apoi, se îndreptă spre fereastra mare și o deschise larg. Zgomotul asurzitor al traficului pătrunse ca o haită de câini de vânătoare. Douăsprezece etaje mai jos, imensul bulevard al Republicii apărea congestionat cât vedeai cu ochii, de la Nord la Sud
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
am început să simt că exista o șansă ca noi chiar să putem face asta. Motorul hurui și un nor de fum albastru-cenușiu se ridică dinspre un eșapament, de undeva. Orpheus porni pieptiș spre valuri. Ian stătea la umbra cabinei, tolănit și adormit. Dacă ura tot restul, cel puțin îi plăcea vremea. Fidorous ședea în scaunul de pescar la pupa navei, undița și firul puternice, industriale, venind încet după noi. Găsise undeva o șapcă Park Rangers verde și și-o trăsese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
veiozei, privind peste capul meu, chiar și peste capul lui Pârvu. Mă Întorc din nou cu fața la senator, de-abia acum bag de seamă că-i gol până la brâu. Cămașa e aruncată pe canapea, de sub pânza ei albă ies picioarele Andreei, tolănită. Trebuie să mă ridic În picioare să văd mai bine. Andreea e În sutien, stă pe burtă, cu fața Îngropată Într-o pernă. - Andreea! Spatele se Încovoaie, șira spinării lucește, până și umerii delicați au sclipici. De-acolo vine mirosul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
totul înconjurat cu un gard de nuiele. Mai erau și trei capre pe care le învăța rusește în răstimpul în care nu-și alăpta copiii pe care nu-i avea. Pentru că nea Miluță nu se învrednicise. Învățătoarea îi asculta poeziile tolănită într-un fotoliu de paie pe prispă și, dacă nu-i plăcea rima sau ritmul, pleosc! o palmă după ceafa autorului. Deși acum era o bătrânică sfrijită, în pozele vechi de șaizeci de ani tanti Clemanza apărea ca un zdrahon
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
pe dl. M. Owen, c/o Peacock Press, Vanity House, 116 Providence Street, Londra, W7. Și pe moment, atât am putut să fac. În orice caz, elanul meu s-a dovedit a fi temporar, căci mi-am petrecut zilele următoare tolănit în fața televizorului, uneori urmărindu-l pe Kenneth Connor cum fuge speriat de frumoasa Shirley Eaton, alteori urmărind știrile. M-am familiarizat cu fața lui Saddam Hussein și am început să aflu de ce devenise recent atât de celebru: cum își anunțase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
ne primește ruga - a intervenit Gruia. Mai trebuie să știți că biserica asta a fost și Închisoare. Cine știe dacă cumva au mai adus-o „tovarășii” la starea de dinainte? Târziu, când lumina lunii Își Întinsese lințoliul argintat peste orașul tolănit de-a lungul Bahluiului, au pornit spre casă... Tudorel adormise În brațele Mariei. Când au ajuns În fața casei și birja s-a oprit, băiatul a făcut ochii mari și, cu mânuța lui dolofană, a arătat spre cerdac, murmurând ceva nedeslușit
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
butadă, care la origine nici n-a fost de altfel butadă. Un fond ancestral, după unii trac, după alții o prelungire (sau și una și alta) a nu mai puțin străvechiului reflex folcloric al cântatului din frunză, al poetului nativ, tolănit contemplativ la umbră, lângă o turmă de mioare. El ar fi specific unui popor, la origine, pastoral. O explicație posibilă a predilecției congenitale, spontane, pentru o formă de expresie curent denumită lirică. Poezia, în sensul extensiv al cuvântului, rămâne încă
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]