430 matches
-
în: Ediția nr. 1952 din 05 mai 2016 Toate Articolele Autorului Preț Mi-a citit poezia... a zis că las o urmă ca un eschimos înfofolit în brumă. Tăcea... nu mai scotea o vorbă. Îmi arăta că el are o tolbă... și m-a-ntrebat dacă mă vând. Am spus că da. Preț indiscutabil - cinci ore din viața ta. Referință Bibliografică: Preț / Alexandru Cosmin Crăciun : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1952, Anul VI, 05 mai 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Alexandru
PREȚ de ALEXANDRU COSMIN CRĂCIUN în ediţia nr. 1952 din 05 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/367601_a_368930]
-
Cosmin Crăciun, publicat în Ediția nr. 1952 din 05 mai 2016. Preț Mi-a citit poezia... a zis că las o urmă ca un eschimos înfofolit în brumă. Tăcea... nu mai scotea o vorbă. Îmi arăta că el are o tolbă... și m-a-ntrebat dacă mă vând. Am spus că da. Preț indiscutabil - cinci ore din viața ta. Citește mai mult PrețMi-a citit poezia... a zis că las o urmăca un eschimos înfofolit în brumă.Tăcea... nu mai scotea o vorbă
ALEXANDRU COSMIN CRĂCIUN [Corola-blog/BlogPost/367610_a_368939]
-
spus că da. Preț indiscutabil - cinci ore din viața ta. Citește mai mult PrețMi-a citit poezia... a zis că las o urmăca un eschimos înfofolit în brumă.Tăcea... nu mai scotea o vorbă.Îmi arăta că el are o tolbă... și m-a-ntrebatdacă mă vând. Am spus că da.Preț indiscutabil - cinci ore din viața ta.... XII. EPISTOLĂ, de Alexandru Cosmin Crăciun, publicat în Ediția nr. 1949 din 02 mai 2016. Epistolă Două decenii de viață mi-au trebuit ca să-ți
ALEXANDRU COSMIN CRĂCIUN [Corola-blog/BlogPost/367610_a_368939]
-
lista de la Maramureș. Mai sunt la liberali câteva nume erodate, dar, per ansamblu, cu prețul unor crâncene lupte interne, care s-au lăsat cu demisii din partea dinozaurilor și nemulțumiților, listele cunosc numeroase nume noi. Pe locuri eligibile. Nicușor, cel cu tolba mare la alegerile locale în Capitală, pare să câștige teren. În sondaje. Dacă la Capitală, e drept, are oarece audiență, în provincie am mari îndoieli privind succesul electoral anunțat de sondaje. Despre ALDE nici nu merită să comentăm, fiind de
TABLETA DE WEEKEND (171): ALINIEREA CANDIDAŢILOR de SERGIU GĂBUREAC în ediţia nr. 2132 din 01 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368651_a_369980]
-
Toate Articolele Autorului Îmi pierd iubito, libertatea, Presimt că pierd și anii grei, Îți dau și visul și etatea Mă dau cu totul, iei ce vrei! Singurătatea, cuib de cucuvele, O părăsesc abil și prompt, Am pus la coș și tolba cu nuiele Să savurez din fructul bine copt. Mă pierd în tine și-n noi doi, Iti simt vibrația în amor, Mirosul florilor de soi ne farmecă, fermecător. Iubesc finalul tău suprem, Discret admir trăirile intense, Pe care amândoi le
EȘTI PARTE DIN MINE de GABRIEL STĂNCIULESCU în ediţia nr. 2156 din 25 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368750_a_370079]
-
se-mbrăca în floare pe buze ne scriam cu dor de cremeni topind zăpada din scrisori de soare. tu ai plecat, târziu, când osul vieții ți-a pus năframa peste viul grai, uscând în mine, peste tot, nămeții rămași în tolba cu-nfloriri de mai. cioplesc și azi în lemn de nuc prin plete umbre-mi dau de veste că-s singur Doamne, și mă duc să prind cu aripi, o poveste. Autor Doina Bezea Referință Bibliografică: N-a fost doar
N-A FOST DOAR POVESTE! de DOINA BEZEA în ediţia nr. 2156 din 25 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368755_a_370084]
-
ușa mea Cu banii câștigați și-a cumpărat vioară Copilul cântă la ferestre înghețate Până la primăvară, oamenii buni îi asculta poveștile Seară nu cântă. Privește La lumină felinarului printr-un ochi aburit La fereastra unui castel părăsit Vede spiridușii, din tolba fermecata Împrăștie praf magic de zăpadă Din troiene ies în ritm de vals cosânzene Pe fiecare fulg plutește un înger Dimineață găsește arcușul viorii vrăjit Trece cântând în urmă-i stelele de gheață se aprind Păpădia zorilor se transformă în
ALTĂ POVESTE DE IARNĂ de GABRIELA ANA BALAN în ediţia nr. 1806 din 11 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/349579_a_350908]
-
se vând și se cumpără, murdărite sau ucise. Mă simțeam înfricoșată de oribila forță a răului care zace, ascunsă în câte o ființă omenească. Angoasată de asemenea vedenii, îmi găseam adăpost acasă, în turnul meu de fildeș. Aveam cu mine Tolba plină și sufletul purtând o teribilă povară care se cerea descărcată. Fiecare întâmplare căpăta în mine un răsunet amplu și se cerea povestită. În fiecare povestire pe care mi-o schițam în imaginație, găseam alte sensuri și detalii, regăseam startul
VARĂ FIERBINTE de GETTA BERGHOFF în ediţia nr. 1533 din 13 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348636_a_349965]
-
a așezat pe scăunelul scund, în fața pictorului. Artistul o privi scurt, cum îi era obiceiul, mijind ochii. Îl văzu cum își țuguie buzele sub mustăți și, spre nemulțumirea ei, cum scoate un mormăit de neînțeles. Mai observă cum apucă din tolba de piele subțire de lângă el o bucată de cărbune. Simțea că se strânge în sinea ei. De ce oare să fi renunțat la penel? Să nu-i mai fi rămas vopsele? Ori, mai grav, să nu se fi aflat printre ele
PORTRETUL de ANGELA DINA în ediţia nr. 1387 din 18 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349372_a_350701]
-
bărbătești sunt țesute în casă, în stative și bârnețele (brâie de femeie, mai înguste, purtate peste catrință), țesute în stative în culori de roșu, negru, galben, maro. Diana Gavriliu Radu produce și comercializează obiecte din piele: opinci, traiste, rucsacuri, poșete, tolbe, portmonee, portchei, gentuțe, brățări, curele, toate de cea mai bună calitate. Mutescu Oltea împletește frumosul natural cu cel artistic în coșulețele pe care le face din conuri de brad, de pin și din flori naturale de pădure. Pascaniuc Dumitru din
FESTIVALUL NAŢIONAL AL PĂSTRĂVULUI, CIOCĂNEŞTI, JUD. SUCEAVA de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1179 din 24 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349905_a_351234]
-
de ceară, O voce, un fitil aprins Un arcuș pe vioară... fug în alt vis Pe clape de pian urc o scară Luna aplaudă, deschide secretă poartă Îmi văd în jos viață pe o hartă. Mă urmărește un postaș cu tolba de scrisori? Poate și eu l-am urmărit cândva, Am adunat un pumn de mărunțiș, Restul uitat de el pe o tejghea Și l-am jucat la zar, acuma poate vrea Să facă schimb cu soarta mea! Îi spun că
CASTELUL DE CEARĂ de GABRIELA ANA BALAN în ediţia nr. 1827 din 01 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350261_a_351590]
-
Acasa > Eveniment > Comemorari > ROLURI Autor: George Nicolae Podișor Publicat în: Ediția nr. 370 din 05 ianuarie 2012 Toate Articolele Autorului Roluri Cu armă, tolbă, corn de vânătoare - Din timp fusese pregătit docarul - mi-am luat tutun, răbdare și amnarul, intrând cu tot curajul în vâltoare. Cu mult respect m-a refuzat ogarul - Nu îi mai plac emoții trecătoare, Nici alergări prin spinii de pripoane
ROLURI de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 370 din 05 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361780_a_363109]
-
mai plac emoții trecătoare, Nici alergări prin spinii de pripoane - S-a rafinat și nu mai e „hoinarul”. Atâta m-am temut că o să-mi ceară Să inversăm o dată baremi rolul, Să se fălească el la-ntors spre seară, Să poarte tolba plină și pistolul, Iar eu să fiu ușor rănit la gheară, Prin mărăcini și râpi de-a rostogolul ! Adrian Simionescu Referință Bibliografică: Roluri / George Nicolae Podișor : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 370, Anul II, 05 ianuarie 2012. Drepturi de
ROLURI de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 370 din 05 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361780_a_363109]
-
maci sângerii, Prinși în cununa-i de regina a tinereții și belșugului. Mă cheamă dealurile verzi și luminoase Pe care ma rostogoleam, Copil fiind, Zburdalnic și nepăsător, Indiferent la trecerea mea grăbita prin lume. Mă cheamă dorul nebun, Plecat cu tolba plină de îndemnuri, Să m-aduca acasă, După drumuri lungi și întortocheate, Numarandu-mi pașii apăsați și greoi, Scurtand-mi potecile, oprindu-mi alergarea neobosita. Mă cheamă vântul ștrengar, Ce-mi fredonează cântarea vieții Și-a locurilor ce-am lăsat
ACASA de ELEONORA STOICESCU în ediţia nr. 1634 din 22 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365889_a_367218]
-
la vânătoare prin pădurile și poienile întinse din ținut, să umble zile întregi prin păduri, fie vara, fie iarna, când zăpezile erau mai mici, și nu-i era frică de nimic, având cu el un arc de vânătoare și o tolbă plină de săgeți. Era îndemânatic la vânătoare, nefiind dată ca el să se întoarcă din pădure și să nu aducă pe spinare un vânat pentru cei de-ai casei. Ca s-o spunem pe dreptate, Artemie Stepanovic își hrănea familia
CĂRAREA SALVATOARE de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1656 din 14 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365908_a_367237]
-
pădure, iar animalele crescute în gospodărie le cruța pentru a fi vândute în târg. Treaba cu vânatul a mers o vreme, dar să vedeți ce se întâmplă într-o zi! Plecase Artemie Stepanovic cu gânduri mari la vânătoare, sprinten, cu tolba doldora de săgeți și cu arcul cel puternic, nou, pus pe umăr. Era primăvară, când zăpezile mari din păduri se topiseră, dar mai dădea câte o ninsoare ușoară, ca de sfârșit de iarnă. Mergea vânătorul nostru vioi pe un plai
CĂRAREA SALVATOARE de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1656 din 14 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365908_a_367237]
-
plai de pădure. Când acolo, dintr-un luminiș, răsări, chiar în fața lui, un vătui de căprioară, de toată frumusețea! Era numai bun pentru ce-i trebuia lui Artemie. Ascuns după un copac, luă arcul de pe umăr, luă o săgeată din tolbă, o potrivi în arc, apoi întinse arcul spre vătui. În acel moment, dinspre tufăriș, sări sprintenă căprioara, mama vătuiului, proptindu-se drept în fața puiului ei, să-și apere cu trupul ei odrasla de săgeată! Biata mamă simțise primejdia venind de la
CĂRAREA SALVATOARE de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1656 din 14 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365908_a_367237]
-
Și nu fugea din fața vânătorului, stătea vitejește să-și protejeze puiul încolțit! Când văzu Artemie Stepanovic așa ceva, arcul începu să-i tremure în mâini, și nu mai avea vlagă să tragă. Lăsă săgeata să cadă jos și aruncă arcul și tolba într-un tufiș. Se-nțelege, între timp, căprioara și vătuiul se făcură nevăzute în desișul pădurii. Pe Artemie, această întâmplare, îl făcu să-i dea lacrimile. Cum, o căprioară, era în stare să-și dea viața pentru puiul ei? Era
CĂRAREA SALVATOARE de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1656 din 14 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365908_a_367237]
-
mătase din nesfârșitul lut, apar steluțe-albastre cu trupuri prinse-n glugă, foșniri de vânt rămase le cântă-n somn tăcut! Prin strune noi de iarbă se-avântă ca un cântec, zambile fără seamăn clipind albastre zări, vin clopoțeii veseli cu tolba prinsă-n pântec, văzduhul prinde viață sub ropote de flori! Se-așează sus pe-naltul al florii mândru lujer, un greiere rapsod și-alaiul lui de seară, pornește blând arcușul pe sub clipiri de cer, cu ochi senini zambile se-aprind
ZAMBILE de DOINA BEZEA în ediţia nr. 1914 din 28 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365987_a_367316]
-
împărăteasa. Ești idiot, drăguță! Și ce vrăji zici că face frumoasa ta stăpână? - Păi... eu am fost o lacrimă, apoi o floare și acum... sunt ce sunt! - Aha, ești lacrimă, băiete!.. Și alte vrăji? - Mi-a dat stăpâna mea o tolbă cu clopoței vrăjiți care se transformă în flori albe când îi arunc pe pământ. - I-auzi, drăcie! Să vedem! spuse uimită împărăteasa. Și Ghiocel aruncă câțiva clopoței lângă tronul împărătesc care se prefăcură în gingașe flori albe. Împărăteasa se aplecă
MĂRŢIŞOR-18 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1517 din 25 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366015_a_367344]
-
viața pentru aceasta! Oare de aceea e veșnică, veșnicindu-ne încercările și întrebările? La naiba răspunsurile! După ce le-am avea, ne-am plictisi, adică am trăi numai ca morți. Ce este timpul? / Este, oare, dezvăluirea culorilor, / și a miresmelor/ sau o tolbă a amintirilor?/ Este, oare, uitare sau chemare?/ sau prăbușire și înălțare?/ sau, poate, căutare și pierdere,/ găsire și rătăcire?/ o fi doar un mister/ sau revelația supremă?.../ Un singur lucru nu trebuie să uiți:/ Prăpăstiile adulmecă, întotdeauna, clipa rătăcirii!/ Să
PRINTRE CUVINTELE VRAJEI SAU VRAJBEI... de VIORELA CODREANU TIRON în ediţia nr. 823 din 02 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/366060_a_367389]
-
-n Infinit. In fie'ce secundă cu lacrimi presărat Eternul ne apasă...în timpul ce-a murit. Ucis demult e timpul; mileniu-i doar o vorbă Rostită în tăcere de ani îmbătrâniți Ce-și duc cu ei vechimea ascunsă într-o...tolbă Ce-apasă precum tone, de viață...hăituiți! Clepsidrele se-neacă în undele albastre Ce-ascund adânc în ele al Lacteei drum Presărat de soartă cu zodii nefaste Il parcurgem totuși, naivi... ca un nebun. Amândoi porni-vom spre galaxii fantaste
ŞI TOTUŞI... de DOINA THEISS în ediţia nr. 1039 din 04 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364845_a_366174]
-
hârtiile-mprejur... O am de atunci la mine... N-am lăsat-o să mai plece, Vara, toamna, primăvara, Și mai ales în iarna rece... Mi-e prietenă de-o viață... Iar eu sunt supusă ei, Ne unește poezia.... Și o tolbă de ...idei. Referință Bibliografică: GÂNDURI / Ada Segal : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1679, Anul V, 06 august 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Ada Segal : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu
GÂNDURI de ADA SEGAL în ediţia nr. 1679 din 06 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/366130_a_367459]
-
al sufletelor și inimilor închise, aduc o rază de lumină blajină rispind cu încetul ungherele nestăpânite și insondabile ale răului, neputinței, neascultării, nestatorniciei, mângâindu-le spre a-și domoli instinctele necugetate, gregare, pentru a-și băga în teacă sau în tolbă sabiile sau săgețile otrăvite care priciuniesc răul fiecăruia în parte, comunității în toată cuprinderea ei. Azi, “poporul”, cum le place să li se spună indienilor Navajos, ocupă o suprafață cât o șesime din țara ta George, într-o zonă întinsă
PASTORUL KEITH ŞI INDIENII NAVAJOS de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 176 din 25 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351792_a_353121]
-
Cu durerile iubirii / Voind sufletu-mi să-l vindec, / L-am chemat în somn pe Kama- / Kamadeva, zeul indic. // El veni, copilul mândru, / Călărind pe-un papagal, / Având zâmbetul fățarnic / Pe-a lui buze de coral, // Aripi are, iar în tolbă-i / El păstrează, ca săgeți, / Numai flori înveninate / De la Gangele măreț. // Puse-o floare-atunci în arcu-i, / Mă lovi cu ea în piept, / Și de-atunci în orice noapte / Plâng pe patul meu deștept...// Cu săgeata-i otrăvită / A sosit ca să
,EDITURA NICO, TÂRGU-MUREŞ (CRONICĂ DE CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 346 din 12 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351197_a_352526]