167 matches
-
venit aici să bați berbunca, să joci fotbal pe toloacă? Sau ai venit să fii filosof?". "Tovarășul prodecan, în timpul liber". Ci timp liber, bre? Ție îți trebuie timp liber să mergi la bibliotecă, să mergi să-nveți, să citești, lasă toloaca și fotbalul!" "Tovarășul prodecan, știu să-mi administrez timpul". "Băi, bagă-ți mințile în cap!". S-a ridicat, discuție încheiată. M-am ridicat și eu și am plecat. I-am spus profesorului Leonida Antohi, și mi-a zis: "Eu te
Două decenii de comunism în Iașul universitar by Sorin Bocancea, Doru Tompea () [Corola-publishinghouse/Science/84949_a_85734]
-
cauciuc, spartă. Eram prea prins de joc și n-am observat cînd am pierdut un răpciugos de stilou, care scria totuși. Lacrimi și căutări peste tot. Am mers pe firul evenimentelor trăite cu o zi în urmă și ajung la toloaca pe care s-a jucat copchilăraia satului cu mingea. Un bou enorm păștea liniștit, dar cu ochii atenți la mine. Văd cu întîrziere cum animalul prinde îndemînatic iarba cu limba și la nici zece centimetri de botul lui era stiloul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
cinematograf, aflăm informații valoroase din „Amintirile” depanate cu prospețime de Șt. Andreșanu, altele despre Victor Tăbăcaru și George Talaz, scriitor și pictor, ca și precedentul sculptor și pictor, ambii de loc din satul Toporăști. Interviul în două faze cu Grigore Toloacă este un alt mare ecran de pe care citim cum era viața, obiceiurile tradiționale la localnici, de la o dată la alta, înscrise în calendar dar și cele cu moștenire de la înaintași. Viața localnicilor, fie școlară, cazonă sau chiar în timp de război
Amprentele unor timpuri by ?tefan Boboc ? Punge?teanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84040_a_85365]
-
trupelor sovietice de pe teritoriul românesc, pariu câștigat de Gheorghe Gheorghiu -Dej la un pahar cu vin servit împreună cu Nichita Serghievici Hrușciov, marele conducător al Uniunii Sovietice, cu ocazia unei acțiuni de vânătoare în România... Interviul lui Ștefan Boboc cu Grigore Toloacă, fostul său coleg de școală primară și gimnazială, ajuns mare comandant în armata română, început la Alba-Iulia, va continua cu ceea ce numește autorul „O poveste de neuitat, Borna, de Gr. Toloacă”, în fond, brodată folcloric, era vorba despre Borna care
Amprentele unor timpuri by ?tefan Boboc ? Punge?teanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84040_a_85365]
-
vânătoare în România... Interviul lui Ștefan Boboc cu Grigore Toloacă, fostul său coleg de școală primară și gimnazială, ajuns mare comandant în armata română, început la Alba-Iulia, va continua cu ceea ce numește autorul „O poveste de neuitat, Borna, de Gr. Toloacă”, în fond, brodată folcloric, era vorba despre Borna care a fost „Frontiera de stat a României”, descoperită în piatra de la „1 decembrie 1918” în Ardeal. Despre profesorii Elena Averescu, Iulia Vrânceanu, Constantin Obreja și Săndel, cum a ajuns Săndel secretar
Amprentele unor timpuri by ?tefan Boboc ? Punge?teanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84040_a_85365]
-
intrare în brazdă, la diferite adâncimi, mărirea brazdei în raport cu solul, densitatea viitoarei culturi, semănatul și grăpatul. Aceste erau și principalele activități și culturi care se practicau și de către oamenii din sat. CAPITOLUL V Interviul dialog: Iași - Alba-Iulia, Ștefan Boboc - Grigore Toloacă - partea întâi - Un vechi prieten, din anii 1939-1946, coleg de școală primară și gimnazială, după ani de instrucție, studii și înalte responsabilități, până la comandant de mari unități militare, cu grad de colonel, pe nume Grigore Toloacă, cunoscător al ororilor celui
Amprentele unor timpuri by ?tefan Boboc ? Punge?teanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84040_a_85365]
-
Alba-Iulia, Ștefan Boboc - Grigore Toloacă - partea întâi - Un vechi prieten, din anii 1939-1946, coleg de școală primară și gimnazială, după ani de instrucție, studii și înalte responsabilități, până la comandant de mari unități militare, cu grad de colonel, pe nume Grigore Toloacă, cunoscător al ororilor celui de-al II război mondial, prin pierderea tatălui său, a rudelor apropiate precum și a altor ființe dragi lui, la îndemnul meu de a-și aduce aminte de anii copilăriei, de anii de elev și de adolescență
Amprentele unor timpuri by ?tefan Boboc ? Punge?teanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84040_a_85365]
-
era dacă școala noastră era mai scurtă, poate și războiul se termina mai repede cu 2-3 ani...În orice caz, războiul m-a afectat enorm, mai ales după ce în iunie 1941, în conflict a intrat și România. Tatăl meu, Constantin Toloacă, împlinea atunci doar treizeci de ani. Fusese concentrat, cu gradul de sergent, într-un regiment de infanterie, la Bârlad, fiind încadrat într-o companie de mitraliere. Mi-aduc aminte perfect de ziua în care începea războiul la Prut. Era într-
Amprentele unor timpuri by ?tefan Boboc ? Punge?teanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84040_a_85365]
-
au ajuns, asta se datorește în mare măsură și necruțătoarei doamne Averescu. Nu ierta nimic. Dacă veneai la școală cu lecțiile neînvățate, era jale mare. Punea în funcție vergeaua. Nu de puține ori îmi ordona ca un veritabil sergent major : Toloacă, mâine să am pe catedră o sfântă vergea nou-nouță. Asta însemna că din cea veche mai rămăsese doar un căpețel. Conștiincios din fire, nu aveam încotro. Altfel te ia mama dracului și pe tine, mă anunța doamna Averescu. Căutam în
Amprentele unor timpuri by ?tefan Boboc ? Punge?teanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84040_a_85365]
-
primară? Sau am fost și ceva prieteni. Din câte mi-aduc aminte, noi ne-am cunoscut, ca să zic așa, prin Bogdana. Întâmplarea a făcut pesemne ca tatăl tău și bunicii mei - din partea mamei și din partea tatei (Ghiță Florea și, respectiv, Toloacă Vasile) participanți cu arma în mână la primul război mondial, să fie împropietăriți cu câte cinci hectare de pământ în Bogdana. Pământul vostru era pe partea stângă cum intrai pe vălișoara aia a Bogdanei - cu fața la soare - iar cel al nostru
Amprentele unor timpuri by ?tefan Boboc ? Punge?teanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84040_a_85365]
-
era păzită. - Ne-am cunoscut mai bine în școală. Nu știu prin ce bancă stăteai. - Eu mă aciuam mai prin fundul sălii de clasă, într-o bancă de lângă geam. Prilej pentru doamna Averescu să mă avertizeze din când în când : Toloacă ! Ai să rămâi cu gâtul sucit!, bă ! Știu că prin clasa a patra sau a cincia ne-am apropiat mai mult. Mă invitai pe la voi să învățăm împreună. Veneam de fiecare dată cu multă plăcere și tragere de inimă. Dar
Amprentele unor timpuri by ?tefan Boboc ? Punge?teanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84040_a_85365]
-
Contingentul nostru - 54 - se prezenta pentru încorporare la Comisariatul militar din Vaslui. Vizita medicală și repartizarea pe arme. Infanterie, artilerie, geniu etc. Nu știu din ce motive, cei de la primărie l-au pus șef peste lotul de tineri pe „tovarășu Toloacă”. Nu-mi mai aduc aminte câți am fost. Te aflai și tu printre noi? Îmi amintesc, însă, că deplasarea noastră la Vaslui a fost o adevărată aventură. Urma să vină după noi un autocamion. N-a venit. Am luat-o
Amprentele unor timpuri by ?tefan Boboc ? Punge?teanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84040_a_85365]
-
În fine, a fost o întreagă poveste. Repartizarea, pentru mine, a fost simplă. Fusesem recrutat deja pentru școala militară de ofițeri. Pe care am și început-o în același an, 1952, în luna august, la Sibiu. Încă odată, succes! Grigore Toloacă Interviul dialog: Iași - Alba-Iulia, Ștefan Boboc - Grigore Toloacă - partea a doua - Despre alți elevi îți mai amintești? - Unul dintre colegii de care îmi aduc aminte este Puiul Tabacaru. Nu știu de ce, dar nu m-am prea împăcat cu el. Poate
Amprentele unor timpuri by ?tefan Boboc ? Punge?teanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84040_a_85365]
-
pentru mine, a fost simplă. Fusesem recrutat deja pentru școala militară de ofițeri. Pe care am și început-o în același an, 1952, în luna august, la Sibiu. Încă odată, succes! Grigore Toloacă Interviul dialog: Iași - Alba-Iulia, Ștefan Boboc - Grigore Toloacă - partea a doua - Despre alți elevi îți mai amintești? - Unul dintre colegii de care îmi aduc aminte este Puiul Tabacaru. Nu știu de ce, dar nu m-am prea împăcat cu el. Poate pentru faptul că făcea parte dintre târgoveți. Care
Amprentele unor timpuri by ?tefan Boboc ? Punge?teanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84040_a_85365]
-
la școală - nu purta cărțile în traistă ca noi - avea întotdeauna câte ceva bun. Felii de franzelă cu salam italian, pastramă de oaie, cașcaval, halva, rahat, biscuiți, bomboane...De la un timp a început să le împartă cu mine. ce zici, măi Toloacă, de rahatul ăsta? vrei? Nu m-am dat în lături. Vorba ceea : bei, Grigore, aghiasmă ? (sau cum se mai zice : mânânci calule ovăz?) Dar, într-un târziu, l-am interpelat, ca să zic așa. De ce faci asta, jidane? Dacă cumva e
Amprentele unor timpuri by ?tefan Boboc ? Punge?teanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84040_a_85365]
-
mi-l dai prin aceste răspunsuri, constituie o bună bază în prezentarea spre cunoaștere a locurilor și obiceiurilor natale, din plasa Pungești, județul Vaslui. La revedere dragă prietene ! - Cu drag și respect, prietenul tău de demult și de acum, Grigore Toloacă, Alba Iulia, 2008. CAPITOLUL VI Nemărginitele dureri ale românismului Suntem în toamna anului 1945. Cel de al doilea război mondial s-a terminat cu înfrângerea definitivă a puterilor Axei, ultimul episod fiind capitularea Japoniei datorată enormelor distrugeri provocate de cele
Amprentele unor timpuri by ?tefan Boboc ? Punge?teanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84040_a_85365]
-
ochii noștri... N’am dat eu de ceva ani Încoace unde „am mâncat oaia“, ci doar redactorul mi-a adulmecat vechile urme, acelea lăsate când cu Întâlnirea de la Casa Tineretului (v. Vorbe de clacă, episodul 13), căci am bătucit destul toloaca atunci. Ca să am astăzi surpriza unui „promo“ de dimineață, pentru „Universul cunoașterii“: era vorba de oarece info-energetică, cu doi interlocutori fizicieni și unul biolog... Așa că „lupul“ a ciulit urechile la 11 și jumătate, mai abitir decât de obicei. Motiv ca să
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
aduse la lumină din tezaurul unui grai pe care marii noștri scriitori, Creangă, Sadoveanu, Eminescu, ni l-au făcut familiar. Sub privirile atente ale părinților și surorilor am crescut, m-am jucat cu copiii de seama mea pe ulițele și toloaca satului, minunându-mă și bucurându-mă de iarba, florile, de pârâul din apropiere, de tot ce mișcau prin ele, provocându mi astfel iubirea de oamenii satului, de natura din care făceam parte. Și în prezent un întreg noian de gânduri
Frânturi din viaţa unui medic by Popescu Georgie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1175_a_1888]
-
în contact, stabilind legături de cooperare, de căsătorie, de schimb, economice, culturale și confesionale. În cadrul elementelor de delimitare, râuri, păduri, copaci izolați, de obicei stejari sau brazi, pietre, stânci, se detașează Poarta Țărnii, care delimitează vatra satului cu imașul și toloaca de terenurile de arătură. Poarta Țărnii se mai păstrează și astăzi în multe părți ale țării ca poartă ornamentală, monumentală, în Maramureș, individuală, de intrare în gospodăria proprie, micșorată în decursul timpului prin împărțirile succesive. Intrarea alogenilor pe Poarta Țărnii
Momente din Istoria României Orientale by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Science/91880_a_92359]
-
de la școlile din comuna Hudești, participau și țăranii din satele respective, care după ce ascultau conferințele, cântau cântece patriotice, recitau poezii patriotice și dansau jocuri populare de prin părțile locului. Aceste programe artistice se desfășurau de regulă la școală și pe toloaca satului sau în marginea pădurii și fiind foarte atractive, oamenii din sate se adunau cu multă însuflețire și plăcere, ele constituind adevărate sărbători populare. Primii dirijori ai corului din Hudești au fost Gheorghe Mardare din Iași, între anii 1882-1885, Meletie
Monografia comunei Hudeşti. Judeţul Botoşani by Gheorghe Apătăchioae () [Corola-publishinghouse/Science/91870_a_93216]
-
în țările române. Tamazlâc - cireadă de vite. Totalitatea vitelor cornute care aparțin unui proprietar, unei gospodării. Testator - persoană care a făcut un testament (transmiterea unor bunuri materiale). Tindă - încăpere la intrarea în casele țărănești sau la edificiile publice, la biserici. Toloacă - teren liber, neîngrădit între case în mijlocul sau la marginea satului. Tulpan - broboadă din pânză de bumbac, de lână sau de mătase cu țesătura foarte subțire. ținut - subdiviziune teritorial-administrativă pusă sub conducerea unui prefect (județ). țurca - bețișor ascuțit la ambele capete
Monografia comunei Hudeşti. Judeţul Botoşani by Gheorghe Apătăchioae () [Corola-publishinghouse/Science/91870_a_93216]
-
Ursache, Ileana Ghiurcului, Viorica Nemțoc de la Țarnă, Margalina, Doca, Verona); supranumele/poreclele (Barabulă, Doba, Ivan, Catrinoasa, Verigă, Bodașcă, Tărâță, Bordei, Forman, Putinică, Ciocârlie, Chiron); toponimia minoră (Întrepareie, Puntea de la Mitoc, Hlineț, Pădurea Berna, Șvarac/Șforac, Cutul Gavaraș, Țarna, Pe Lan, Toloaca, Horaiț, Humărie); gospodăria tradițională, familia, megieșii, neamurile; instituțiile satului (Biserica, Școala, Primăria, Miliția), funcționarii locali (străjerii primăriei), dugheana, prăvălia; păcurariul (dohotarul; facem precizarea că, potrivit normelor dialectale, consoana r este muiată sau rotunjită, i de aici și din multe alte
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
le ducea zilnic la baltă să se bălăcească în voie sub privirile iscoditoare ale vecinilor? Cine le conducea pe miriști, după ridicarea grâului sau orzului? Cine le păzea cu strășnicie de gâștele popii, care sâsâiau după noi, ori de câte ori ieșeam pe toloaca primăriei? La toate aceste întâmplări și poate și altele, nu exista decât un răspuns. Eu mă ocupam de gâște și nu pot să nu recunosc că o făceam și din plăcere. Acasă, pe lângă alte acareturi, tata a făcut un ocol
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
a fugărit în aria șurii. De aici, cu greu, unul câte unul, am luat o la goană, sărind gardul livezii, fără să ne simtă câinii din lanț. Uneori preotul scotea turma sa de oi, de rasă merinos, la păscut, pe toloaca din fața școlii sau pe sesia lui. Trimitea 5-6 băieți din clasele mai mari să le păzească până seara. Când se întorceau cu turma, nu le zicea măcar un simplu "mulțumesc". Știu că în clasele mari era un copil Vasile Clemenciuc
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
c-au înțeles-o. N-am putut să uit acele vremuri și-mi stăruie și acum destul de vii în minte. "Cine-și uită trecutul, nu înțelege prezentul și nu are nici un viitor!" spune o vorbă înțeleaptă din bătrâni. Ploaia de pe toloacă O ploaie de vară caldă este totdeauna o binefacere pentru întreaga natură. Uneori însă, ploile pot deveni un adevărat dezastru. Așa ni s-a întâmplat mie și Vioricăi Pascari, prietena mea, când ne întorceam într-o vineri, de la Rădăuți. Am
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]