150 matches
-
îndrăznit să-i spun marelui Vallejo că un poetastru basarabean i-a plagiat, i-a jefuit Heralzii negri...) Dau de mormântul marelui campion mondial Aleksandr Aliohin - pe o tablă de șah, scris: „Gloria Franței și a Rusiei". Pe multe pietre tombale este indicat că acolo odihnesc soții cu soțiile. Adică, după ce au conviețuit, au conmurit... Necruțătoare legea firii, vorba lui Topârceanu. Alte monumente pe morminte vegheate de îngeri ne-atletici sau chiar apostolic scheletici. Aici, în panteonul Montparnasse, cugetul simțindu-ți
Dintr-un jurnal-yes-eu parizian by Leo Butnaru () [Corola-journal/Journalistic/6102_a_7427]
-
atac atomic. Numărătoarea inversă marchează închiderea unei alte emisiuni care cuprinde ca și ninsoarea într-o îmbrățișare tristă întregul oraș cenușiu. Cuvintele tânărului pe fondul ninsorii care brizează fața cenușie a unui bloc au semnificația unui epitaf pe o piatră tombală care însă nu face apel la memorie, ci o șterge cu blândețea unei eutanasii: Liniște și frumos. Eu atât îmi mai aduc aminte de la revoluție. Era liniște și frumos."
Locul unde nu s-a întâmplat mai nimic by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/7253_a_8578]
-
e interesul!". "Românizarea" lui N.Steinhardt a fost deplină, patetic împinsă pînă la identificarea sa cu o parte caracteristică a pămîntului românesc. Într-o epistolă adresată lui C. Noica, acesta îl informează pe gînditorul de la Păltiniș că, pregătindu-și crucea tombală, a vrut să scrie pe ea: "N. St., monah maramureșean". Deși poate părea suspectă (a și stimulat comentarii diverse), conversiunea în cauză , conținînd cîteva trepte, e străină de jocul lumesc de factori ce i-ar putea știrbi autenticitatea. În orice
O evocare a lui N. Steinhardt by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8628_a_9953]
-
a doua vedere (limpezită de Testamentul francez) prin știința de a face curte abil, insistent, spiritului, culturii și istoriei franceze. Asemenea bătrânului paznic de cimitir din Crima Olgăi Arbelina care istorisește, precum ghidul de piramidă, povestea celor aflați sub pietrele tombale, asemenea compozitorului care se întoarce, bătrân, din Gulag, în Muzica unei vieți, octogenara Charlotte din Testamentul francez (în carte, "bunica autorului"), intrată pe la 1900 ca institutoare în Rusia "în care e ușor să intri, dar e imposibil să mai ieși
Destinul poate fi ales by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/15230_a_16555]
-
Piața Jean-Paul Sartre și Simone de Beauvoir. Nu zic nimic. Alături însă, la câțiva pași, în dreapta cum stai și privești piața, în biserica pomenită, trebuie să vă spun că zac rămășițele lui DESCARTES, cu statuia lui renascentistă culcată deasupra pietrei tombale - filozoful, alene lungit, ținându-și spada între picioare, pe când citește atent o cărțulie întinsă la o oarecare distanță, în mâna stângă, semn că nu vedea bine. Primăriile, peste tot în lume, nu numai la noi, au preferințele lor cetățenești ciudate
La doi magoți by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13363_a_14688]
-
confundată nici cu articolele de opinie, nici cu editorialele și nici cu aceste «biograffiti» săptămânale reunite acum, selectiv, în volum. Au încăput, așadar, în acea rubrică diverse considerații personale, cele mai multe, fatalmente însemnări de lectură, articole de actualitate culturală, rare «portrete tombale». De câte ori am scris despre un volum de literatură română contemporană (asta-i a patra regulă a cronicii literare la zi, nu scrii despre o carte străină decât dacă ești specialist în literatura cu pricina !) am avut grijă ca aceasta să
Cronică literară and beyond by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2727_a_4052]
-
perioada școlii pentru a deveni religie"8. Într-adevăr, la mormîntul poetului au loc pelerinaje necontenite, atestate de presa vremii, care însă înregistrează din ce în ce mai rar formula de "poet național". Nu-i mai este atribuită nici lui Alecsandri, deși pe piatra tombală a mausoleului de la Mircești va fi așezat drapelul național. Ceea ce nu se va întîmpla niciodată în cazul lui Eminescu. Dar, cînd va redacta un act privind ridicarea unui monument funerar pe mormîntul acestuia, Maiorescu însuși nu va ezita să folosească
Ce (mai) înseamnă "poet național"? by Dan Mănucă () [Corola-journal/Journalistic/8818_a_10143]
-
trecut apoi la cele veșnice în condiții nebuloase, l-a îndemnat să ia degrabă calea pribegiei. S-a stabilit la Paris, unde a fondat, cu mari piedici și eforturi, Episcopia Ortodoxă Română din Europa Occidentală, cum scrie și pe piatra tombală din Montparnasse. Și aici s-a izbit de ostilitatea unor preoți, de vanitățile altora și a fost nevoit să se retragă într-un sat (Viels Maisons), unde a trăit într-o stare extrem de precară, mâhnit, tulburat. A murit în sărăcie
O prietenie complicată by Vasile Iancu () [Corola-journal/Journalistic/7223_a_8548]
-
de a fi un Nabokov de limbă franceză, ci datorită bunei cunoașteri a mitologiei, erudiție pe care o exploatează cu talent. Un paznic de cimitir (cimitirul rusesc din Paris) istorisește asemenea unui ghid de piramidă istoria celor aflați sub pietrele tombale. Frumoasa prințesă Olga Arbelina, fugită de bolșevism cu un ultim vapor peste Marea Neagră spre Constantinopole (nu înainte de a-și cunoaște viitorul soț, un albgardist care o salvează de viol, pe care îl părăsește însă după căsătorie, deoarece acesta căzuse pradă
Iubire de profet by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/15564_a_16889]
-
sistemului comunist. Chiar dacă unele din aceste personaje - aflate în Occicdent - au câștigat și câștigă o pâine bună pe seama studierii (deloc critice) a bolșevismului, ei și-au dat seama că un document precum cel elaborat de Comisia Tismăneanu e o piatră tombală căzută peste pleașca istorică pe care-o mulg de ani buni și pe care ar fi muls-o și în continuare, păstrând acea marjă ambiguă în care simpatia se îngemănează cu o pseudo-severitate: un dozaj ultra-fin, exact cât să asigure
Parastasul istericilor by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/10087_a_11412]
-
Legionarii au violat mormîntul lui Armand Călinescu de la Curtea de Argeș, în perioada cînd i-au masacrat pe prizonierii de la Jilava și cînd i-au asasinat bestial pe Iorga și pe Madgearu, adică pe la sfîrșitul lui noiembrie 1940. După ce au scos piatra tombală, bandiții au exhumat cadavrul. Nimeni vreodată nu va putea să se dedea la ceea ce au făcut ei. Autoritățile au mai putut să înapoieze familiei decedatului un picior, o cizmă și o caschetă de la uniforma nefericitului. Este incredibil că acești oameni
Însemnările unui ambasador by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16411_a_17736]
-
de la teologie la ideea de sinucidere - care-l bântuie ca tot atâtea constante. De unde, așijderi, s-o spunem în trecere, necuviința celor care, în ultimele luni, au pretins să-i alcătuiască "operele complete". Ele nu puteau avea decât farmecul pietrei tombale a acestui apostol al fragmentului și aforismului. începând cu Tratatul de descompunere - publicat în 1949 - totul a fost spus și nu-i va rămâne altceva decât ca timp de o jumătate de secol să se repete voluptuos, aproape cu metodă
Bernard-Henri Lévy - A doua moarte a lui Cioran by Simona Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/11661_a_12986]
-
unor extinderi făcute de Ștefan Cantacuzino (1714-1715) și al unor repetate renovări și restaurări. Turiștii pot admira acolo un policandru venețian din 1695, picturile altarului care datează din 1715, portretele voievozilor Țării Românești până la Șerban Cantacuzino, iar în pridvor, piatra tombală a domnitorului. l Mănăstirea Bistrița Așezată la poalele masivului Buila-Vânturița, la intrarea în Cheile Bistriței, la o altitudine de 560 m, mănăstirea, ctitorie a boierilor craiovești, este atestată documentar de la 1494. Timpul n-a fost prea îngăduitor cu această construcție
Agenda2003-46-03-turistic () [Corola-journal/Journalistic/281726_a_283055]
-
individualitate netransferabilă. Manasia chiar este altfel și e suficient să citez la întâmplare pentru a mă face înțeles: „Îți amintești când ți-am spus că/ adolescenta aceea maghiară/ ar fi putut fi acum 1000 de ani/ Navamalika mea?// Între piatra tombală și/ sticla fotografiei iedera-și/ înfipsese stolonii printr-un/ miracol sordid.// Am revenit toamnă/ după toamnă căutând/ mormântul și piatra,/ iedera și sticla.// Pisicile din Hajongard/ mă urmează silențios peste tot/ îmbrăcate-n tunica/ lui Mao” (p. 30). Dincolo de aluzia
Bonobo, om sucit by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3199_a_4524]
-
științific. De observat că unele inscripții au apărut transcrise, de ex. în lucrarea amintită despre Săpînța din 1991, dar într-un mod defectuos, de neluat în seamă într-un studiu serios. Sfîrșitul anului 1999 ne-a adus bucuria editării inscripțiilor tombale de la Săpînța în volumul Le iscrizioni parlanti del cimitero di Săpînța a cura di Bruno Mazzoni (Inscripțiile la persoana I din cimitirul de la Săpînța îngrijite de Bruno Mazzoni), Edizioni ETS, Pisa, 1999. Autorul este un excelent specialist italian atașat trup
Prima ediție a epitafelor de la Săpînța by Florica Dimitrescu () [Corola-journal/Journalistic/17309_a_18634]
-
morții (întreg amurg și zori, zăbranic și lumină, nenuntire și sacră eflorescență), volumul de față bate monedă pe aforismul elegiac, pe epitaful - artă poetică, pe confesiunea ultimativă emisă parcă dintr-un limb postum. Sunt mesaje venite parcă dintr-un laborator tombal în care poezia se contemplă în emitent în virtutea unui legământ pe viață și pe moarte. „Am venit pe lume/, c’era una sera c’era/, Sub priveghiul Moirei/: Vae-nera, Venera.../ (...) Mi-e refugiu Templul trecutului meu/ sărutat pe creștet doar
Viaticum by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/13108_a_14433]
-
europeană a României. În acel moment, despre generația �80 se va vorbi la trecut, ca și despre generațiile anterioare, căci s-ar putea să fie ultima care mai scrie în limba română." Așa să fie, de-adevăratelea, optzecismul? La pierre tombale, "generofag" îngăduind doar epigoni? Ar fi chiar păcat...Noroc, pe de altă parte, că Dumitru Chioaru se dezminte, recunoscîndu-i propriei generații știința de-a-și păstra atuurile și între egali/emuli, odată dus avantajul "prospețimii" cu care mai "aerisea" bolgiile de-
"Lupii" sub lupă by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11669_a_12994]
-
Vodă", e recunoscută aievea printre călători. Nu e singurul portret de moravuri, într-o excursie ce se face nu spre delectarea cu peisaje, ci spre îmbogățirea cu tipuri de oameni. Și cu defectele lor, bune să fie scrise pe piatra tombală, spre pilda altora asemenea: "Călător, oprește-ți pasul,/ Stăi pe loc, privește-ți nasul;/ De va fi lung ca al meu,/ Fă și tu ce-am făcut eu." Adică, vai, sinucidere... În rest, muzici, specific național (cam forțate căutările lui
Basmele corsarilor by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9240_a_10565]
-
și protecției moderne a monumentelor, el echivalează cu o crimă. Ce se întîmplă pe Șimian e de domeniul absurdului. Hoții au profanat mormintele neștiind că turcii nu se îngroapă cu bijuterii ori valori, precum unii creștini. Osemintele zac printre pietre tombale sparte și răsturnate. Cetatea scade văzînd cu ochii. Un început de agricultură privată animă viața insulei pe care o mică unitate militară păzește nu se știe bine ce și pe cine. Rarele încercări de a readuce Șimianul în circuit turistic
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/15464_a_16789]
-
burgheză proiectează o lecție a inutilității cunoașterii: multiplicarea postulanților plasează asupra statului o imensă presiune fiscală, în vreme ce fiii satelor sunt menținuți de conspirația "clubiștilor" și de rotativa guvernamentală în întunericul ignoranței. României mari, clasicul îi dedică o inscripție pe piatra tombală, rezumând o privire din care nostalgia a fost definitiv evacuată: "Lung răstimp de nedreptate organizată și dezvoltare strâmbă în toate domeniile."6 Prinsă în rețeaua de interese a capitalului internațional, lumea postbelică este, previzibil, paradisul speculei politice, care exilează, pe
Despre cărturar ca soldat credincios by Ion Stanomir () [Corola-journal/Imaginative/13844_a_15169]
-
-mi aduc aminte primul muzeu la care m-am dus. Aveam vreo șase ani. Sunt incapabil să precizez dacă ceea ce fusesem dus să văd era aztec ori chinezesc, european ori african. Amestec confuz de statui, tablouri, urcioare sparte și pietre tombale. Singura certitudine, toate erau vechi, chiar și atunci când erau numite moderne. Mama nu contenea să se extazieze și mă tot întreba care-mi sunt „impresiile”. Nu aveam niciuna, în afara celei cu privire la constantul orgasm matern pe care nu l-aș putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1943_a_3268]
-
comenzi și dădeau ordine și își asumaseră misiunea să facă țara praf și pulbere cu zbieretele și marșurile lor. Și mama a venit într-o casă devastată, din care nu mai rămăsese decât pivnița și cobora acolo într-o cameră tombală aflată sub pământ, ale cărei fresce de pe cei patru pereți povesteau despre viața de odinioară: despre zăpada înaltă de câțiva metri și despre plimbatul cu sania în spatele crupelor vălurite ale cailor de-a lungul caselor și pe aleile ale căror
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
dispreț. Nici tu nu ești mai mult decât un H. Și eu am trecut cu palma peste pământul acela și peste pietre, am șters mormântul pe care îl confecționasem cu atâta minuție ore în șir, am distrus modelul unui așezământ tombal din epoca târzie a bronzului, care fusese așezat acolo în acel timp îndepărtat de răsturnări violente, de transformări și apariții de noi elite, ca semn de rang și dominație, am bătătorit puternic pământul cu mâinile până m-au durut palmele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
mai înainte. Am lăsat cu melancolie multe lucruri din viața noastră noului chiriaș. Viața noastră parcă începuse să alerge cu viteză către țelul său. Noul apartament era în centrul Stockholmului, lângă un cimitir vechi. Treceam în fiecare zi pe lângă pietrele tombale și citeam numele morților, anul nașterii și morții lor. Priveam florile și păsările care-mi aminteau de Sucki. Toate păsările se purtau ca niște ființe desăvârșite, știind mereu ce trebuie să facă, într-un timp degenerat. Privirea mea intra în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
să-l fi cunoscut vreodată, a venit la căpătâiul ei. Ultima întâlnire. A organizat ceremonia de înmormântare: ultima ei sărbătoare. Ultimele pregătiri: și-a ales rochia de înmormântare - bleumarin cu motive albe -, o fotografie în care zâmbește, pentru piatra sa tombală, iar ca epitaf: «M-am uitat deja!». A scris un ultim poem, pentru obituar. A reținut cimitirul Montparnasse drept adresă definitivă. Nu vroia să moară. A remarcat că asta era prima dată în viața ei când nu mai era nerăbdătoare
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2182_a_3507]