170 matches
-
înțelegerea teoriei cunoașterii tomiste și, pe cale de consecință, se propune o nouă interpretare, (2) fie se combină resursele oferite de aceste două interpretări, (3) fie se admite pur și simplu faptul că nu putem purta un dialog veritabil cu epistemologia tomista. Până a ajunge la ultima varianta, până la a admite distanță insurmontabila dintre Toma din Aquino și un lector contemporan, să verifi cam celelalte două opțiuni. După cum am putut vedea până acum, cele două în terpretari a cea realistă și cea
De la quo la quod: teoria cunoaşterii la Toma din Aquino şi d-ul care face diferenţa by Elena Băltuţă () [Corola-publishinghouse/Science/1339_a_2704]
-
manieră hibrida de a vorbi despre cunoaștere, anume despre realism, care se întinde de la speciile sensibile până la speciile inteligibile, si despre re pre zentationalism, la nivelul conceptelor. Dar, pe lângă aceste argumente de factură sistematică, grila hibrida de interpretare a epistemologiei tomiste își poate obține și o justificare istorică, luând în calcul influență tradiției ce poate fi regăsita în opera lui Toma din Aquino. Am aici în vedere, în primul rând, încercarea de adaptare a noului val de influență aristoteliciana la tradiționalul
De la quo la quod: teoria cunoaşterii la Toma din Aquino şi d-ul care face diferenţa by Elena Băltuţă () [Corola-publishinghouse/Science/1339_a_2704]
-
lui Toma din Aquino. Am aici în vedere, în primul rând, încercarea de adaptare a noului val de influență aristoteliciana la tradiționalul sol augustinian. În subcapitolul în care am prezentat interpretarea realistă a conceptului, am afirmat că există și pasaje tomiste care justifică o schemă interpretativa reprezen tationalista. A venit acum momentul să apăr acea afir matie, iar pentru a face acest lucru, este nevoie să îmi îndrept atenția către o analiză istorică a corpusului tomist. Voi incepe prin a spune
De la quo la quod: teoria cunoaşterii la Toma din Aquino şi d-ul care face diferenţa by Elena Băltuţă () [Corola-publishinghouse/Science/1339_a_2704]
-
afirmat că există și pasaje tomiste care justifică o schemă interpretativa reprezen tationalista. A venit acum momentul să apăr acea afir matie, iar pentru a face acest lucru, este nevoie să îmi îndrept atenția către o analiză istorică a corpusului tomist. Voi incepe prin a spune că în exegeza tomista a fost ob ser vat faptul că, în jurul anilor 1259-1260, Toma din Aquino și-a schimbat doctrina despre concept cu scopul de a o adecva unor întrebări de factură teologica, referitoare
De la quo la quod: teoria cunoaşterii la Toma din Aquino şi d-ul care face diferenţa by Elena Băltuţă () [Corola-publishinghouse/Science/1339_a_2704]
-
schemă interpretativa reprezen tationalista. A venit acum momentul să apăr acea afir matie, iar pentru a face acest lucru, este nevoie să îmi îndrept atenția către o analiză istorică a corpusului tomist. Voi incepe prin a spune că în exegeza tomista a fost ob ser vat faptul că, în jurul anilor 1259-1260, Toma din Aquino și-a schimbat doctrina despre concept cu scopul de a o adecva unor întrebări de factură teologica, referitoare la Tri nitate și la pluralitatea ideilor divine. Dar
De la quo la quod: teoria cunoaşterii la Toma din Aquino şi d-ul care face diferenţa by Elena Băltuţă () [Corola-publishinghouse/Science/1339_a_2704]
-
ideilor divine. Dar cum anume se dezvoltă doctrina conceptului și cum anume permite această dezvoltare interpretarea hibrida pe care o propun? Pentru a putea oferi un raspuns justificat acestor întrebări, voi clarifica mai întâi etapele prin care a trecut concepția tomista a conceptului. Pentru Toma din Aquino, înțelegerea conceptului a variat de la identificarea lui cu speciile inteligibile, funcționarea lui asemenea unui principiu formal al cunoașterii, trecând prin identificarea cu actul intelectului (etapă întru totul aristoteliciana), până la distanțarea lui și de speciile
De la quo la quod: teoria cunoaşterii la Toma din Aquino şi d-ul care face diferenţa by Elena Băltuţă () [Corola-publishinghouse/Science/1339_a_2704]
-
operelor sale pot fi distinse diferite etape care lasă impresia unui demers nu tocmai coerent, cel putin nu atât de coerent pe cat ne-am fi așteptat de la un autor precum Toma. Tocmai de aceea, pentru că există diferite etape în gândirea tomista, dintre care una este în acord cu ceea ce contemporaneitatea a citit ca fiind o formă de reprezentationalism epistemologic, în final nu sunt îndreptățite nici respingerea în totalitate a interpretării realiste a procesului cunoașterii umane, nici acordul total cu interpretarea reprezentationalista
De la quo la quod: teoria cunoaşterii la Toma din Aquino şi d-ul care face diferenţa by Elena Băltuţă () [Corola-publishinghouse/Science/1339_a_2704]
-
realiste a procesului cunoașterii umane, nici acordul total cu interpretarea reprezentationalista. După ce am văzut cum anume lucrează aceste interpretări, pot spune ca, dintr-o anumită perspectiva, interpretarea realistă a cunoașterii este adecvată dacă se aplică doar primei etape a scrierilor tomiste; dintr-o altă perspectivă, lec tură reprezentationalista pare a avea resursele necesare pentru a explica manieră în care conceptul este prezentat în operele tomiste de maturitate, însă, din punct de vedere strict sistematic, nu are suficiente argumente pentru a da
De la quo la quod: teoria cunoaşterii la Toma din Aquino şi d-ul care face diferenţa by Elena Băltuţă () [Corola-publishinghouse/Science/1339_a_2704]
-
anumită perspectiva, interpretarea realistă a cunoașterii este adecvată dacă se aplică doar primei etape a scrierilor tomiste; dintr-o altă perspectivă, lec tură reprezentationalista pare a avea resursele necesare pentru a explica manieră în care conceptul este prezentat în operele tomiste de maturitate, însă, din punct de vedere strict sistematic, nu are suficiente argumente pentru a da seama de nivelurile inferioare ale cunoașterii, cele care implică speciile sensibile, imaginile și speciile inteligibile. Soluția pe care o avansez este următoarea: având în
De la quo la quod: teoria cunoaşterii la Toma din Aquino şi d-ul care face diferenţa by Elena Băltuţă () [Corola-publishinghouse/Science/1339_a_2704]
-
să se plieze pe una sau alta dintre interpretările noastre. Avantajul soluției pe care o propun, si pentru care am incercat sa avansez atât argumente de factură sistematică, cât și argumente de ordin istoric, este acela ca permite receptarea textelor tomiste despre cunoașterea umană așa cum sunt ele, fără a fi nevoie de tot felul artificii interpretative pentru a le adapta unei singure grile de lectură. De asemenea, coordonată reprezentationalista de la nivelul conceptului scoate în evidență un Toma modern în gândire, unul
De la quo la quod: teoria cunoaşterii la Toma din Aquino şi d-ul care face diferenţa by Elena Băltuţă () [Corola-publishinghouse/Science/1339_a_2704]
-
la care ne putem întoarce fă ra a-l privi doar ca pe un medieval, prins în chingile unei epoci. Desigur, acest lucru nu înseamnă că el se sustrage cadrului de gandire al Evului Mediu târziu. Simplul fapt că epistemologia tomista poate fi înțeleasă și într-o manieră reprezentationalista dovedește că schimbările care se petrec în decursul istoriei filozofiei sunt pregătite de anumite momente care, uneori, sunt trecute cu vederea. Spunând această, am în vedere faptul că, în genere, reprezentationalismul este
De la quo la quod: teoria cunoaşterii la Toma din Aquino şi d-ul care face diferenţa by Elena Băltuţă () [Corola-publishinghouse/Science/1339_a_2704]
-
și reprezentationalista, pe care o aplic operelor lui Toma nu are pretenția de a oferi o perspectivă radical nouă asupra textelor lui, ea fiind, de fapt, doar o nuanțare a manierei în care ar trebui să ne raportăm la teoria tomista a cunoașterii tomiste. Totuși, în lipsa acestei simple nuanțări, anumite detalii care întregesc și dau seama de complexitatea arhitectonica a teoriei cunoașterii pot fi umbrițe sau trecute cu vederea. <contents> Literatura primară Commentaria în Aristotelis libros Peri Hermeneias et Posteriorum Analyticorum
De la quo la quod: teoria cunoaşterii la Toma din Aquino şi d-ul care face diferenţa by Elena Băltuţă () [Corola-publishinghouse/Science/1339_a_2704]
-
care o aplic operelor lui Toma nu are pretenția de a oferi o perspectivă radical nouă asupra textelor lui, ea fiind, de fapt, doar o nuanțare a manierei în care ar trebui să ne raportăm la teoria tomista a cunoașterii tomiste. Totuși, în lipsa acestei simple nuanțări, anumite detalii care întregesc și dau seama de complexitatea arhitectonica a teoriei cunoașterii pot fi umbrițe sau trecute cu vederea. <contents> Literatura primară Commentaria în Aristotelis libros Peri Hermeneias et Posteriorum Analyticorum cum synopsibus et
De la quo la quod: teoria cunoaşterii la Toma din Aquino şi d-ul care face diferenţa by Elena Băltuţă () [Corola-publishinghouse/Science/1339_a_2704]
-
cauzalității aristotelice. Și unul și celălalt ajung la concluzia că Dumnezeu, fiind total independent, este zadarnică dorința de a ajunge la el prin rațiunea lumii materiale. Din această repunere în discuție a autorității filosofice a lui Aristotel și din filosofia tomistă rezultă două con secințe: un oarecare antiintelectualism care înțelege să atribuie credinței numai o natură mistică, morală sau pastorală, fără intervenția rațiunii și pe de altă parte o tentativă de a scoate știința de sub autoritatea religiei, propunînd rațiunea ca unica
by ADRIAN NICOLESCU [Corola-publishinghouse/Science/963_a_2471]
-
iar în cercul de studii de pe lângă Biserica Ortodoxă Română din Paris susține subiectul Izvoarele învățăturii ortodoxe, „Sfânta Scriptură” și Sfânta Tradițiune așa cum sunt cuprinse în Biserica Ortodoxă a Răsăritului (februarie 1928). Peste o lună conferențiază în același loc despre „renașterea tomistă”. În altă asociație prezintă Orientări spirituale din România și La Conception orthodoxe de l’Église. Va folosi și mai târziu, în România, calea de a-și comunica ideile prin conferințe, de aceea multe din studiile lui au rămas azi, la
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290666_a_291995]
-
a trecut, „înțelepciunea iubirii” cu o vocație universală: „Dumnezeu voiește ca toți creștinii să fie sfinți, fiecare în starea specifică de viață” (Alfons M. de Liguori). El a devenit vocea Bisericii catolice din România și gloria ei: un mare teolog tomist, mentor matur și de vocație, spirit cu inițiativă, și bun organizator, și mereu „sentire cum Ecclesia”. A fost elogiat în repetate rânduri, de către Cardinalul G. Gatti (Prefectul Congregației „De propaganda Fide”) iar Rectorul Colegiului Roman, G. Bergano i-a prevăzut
Franciscanii în Ţara Românească by Consuela Vlăduţescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100986_a_102278]
-
M. De Liguori). Rugăciunea și adorația Euharistică erau respirația sa zilnică. Formarea laicilor „Adevărurile cuprinse în teologie privesc deopotrivă pe toți oamenii și trebuie cercetate serios de oricine.” (A. Durcovici, în „Farul Nou”, XII, 1936). A susținut în fața intelectualității „Lecții Tomiste”, cursuri săptămânale, audiate și de către N. Ionescu, Nichifor Crainic, G. Galaction, (între 1936-1942). În nr. XI din „Farul Nou” (1936) s-a apreciat că s-a făcut „primul pas spre o adevărată gândire românească, sau chiar bazele neotomismului românesc”. A
Franciscanii în Ţara Românească by Consuela Vlăduţescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100986_a_102278]
-
9) următoarele: „Credința este o cunoștință adevărată întemeiată pe principii ce nu pot fi demonstrate, ca una ce este temelia lucrurilor mai presus de minte și de rațiune”2. O asemenea premisă de lucru n-ar fi putut schița arhitectura tomistă a lucrării Summa theologica. În al doilea rând, mă gândesc la diferența dintre înțelesul teopoetic al contemplației naturale (physiky the:ria)3 - asumat ca un exercițiu ascetic, precedat de suferințele despătimirii - și orientarea dialectică a filozofiei naturale în scolastica târzie
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
mod necesar izvorâtă din caritate, ci care putea să provină doar din dorința de dreptate, de adevăr, sau de corectitudine. Alții, în schimb, se situau pe o poziție intermediară. Totuși, se constată profilarea a două curente teologice în interiorul aceleiași Biserici: „tomiștii” și „scotiștii”, din rândul cărora se vor desprinde trei orientări reprezentative: a) cei care susțineau ca fiind suficientă doar existența unei iubiri profunde a lui Dumnezeu pentru om, pentru ca acesta să primească dezlegarea; b) cei care susțineau ca fiind necesară
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]
-
aristotelică a raportului organism mediu a ajuns să se completeze cu un raport subiect obiect de natură divină. S-a făcut acest lucru prin avansarea raportului de cunoaștere subiect obiect peste planul raportului organic. Acest fapt a corespuns reinterpretării teologice tomiste a concepției Stagiritului despre suflet. O asemenea reflectare conștientă, ca produs al dumnezeirii, nu putea fi încă obiectivată, îi lipseau multe din mecanismele implicate în reflectare, ce aveau să fie descoperite abia după apariția psihologiei ca știință de sine stătătoare
by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
senzația să se producă fără prezența nemijlocită a obiectului de reflectat. În acest fel, obiectul reflectat senzorial (sau mental) devenea ceva real și adevărat datorită intervenției unui factor divin. Această ingenioasă demonstrație a reflectării senzoriale care definește caracteristica demonstrației teologice tomiste este proprie perioadei medievale a scolasticii care chiar, altoită pe soluția "replicilor de imagine" ale lui Democrit, se dovedește neputincioasă pentru explicarea obiectivă a reflectării conștiente. Scrierile lui Th. d'Aquino aduc o contribuție importantă la explicarea modului în care
by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
Th. d'Aquino postulează că aceste replici senzoriale se nasc nu ca rezultat al activității individuale, ci ca produs ales, lăuntric, al conștiinței dumnezeiești, al intervenției unei intenționalități lăuntrice divine, prin care ele se actualizează, ies la vedere. În filosofia tomistă, replicile senzoriale sunt elemente dependente de o activitate intențională divină. La acea vreme, Th. d'Aquino a făcut distincție între replicile intenționale senzoriale (species sensibilitis) și replicile inteligente (species intelligibilis). Din perspectiva sa, sufletului omenesc i-au fost conferite însușiri
by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
fost conferite însușiri deosebite, nedemne de a fi atribuite altor ființe pământești, reflectarea omului a fost înălțată în Rai, ca un har dumnezeiesc, un dar de a oglindi lucrurile materiale. Prin această absolutizare a reflectării conștiente s-a creat posibilitatea tomistă de a contrapune psihicul uman tuturor celorlalte ființe, tuturor celorlalte forme de activitate; o esență aflată deasupra lumii trupești comune. Filosofia tomistă s-a distins prin a fi așezat acțiunile sufletești într-o ordine progresivă, recurentă, de la cele inferioare la
by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
dumnezeiesc, un dar de a oglindi lucrurile materiale. Prin această absolutizare a reflectării conștiente s-a creat posibilitatea tomistă de a contrapune psihicul uman tuturor celorlalte ființe, tuturor celorlalte forme de activitate; o esență aflată deasupra lumii trupești comune. Filosofia tomistă s-a distins prin a fi așezat acțiunile sufletești într-o ordine progresivă, recurentă, de la cele inferioare la cele superioare. În acord cu acest criteriu, anumite fenomene sufletești se puteau plasa organizatoric în raport cu altele, mai puțin organizate. Sufletul a fost
by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
în care acțiunea organizatorică este o funcție a intervenției puterii dumnezeiești. Dimpotrivă, în acord cu viziunea aristotelică, organizarea devenirii sufletești era permeabilă la ideea de evoluție. La tomiști, dezvoltarea este încremenită într-un cadru de sorginte divină. La această substituire tomiștii au lucrat foarte mult, fiind proprie ideologiei scolasticii. Ordinea progresivă a formelor a fost legată deci la tomiști de divinitate, spre deosebire de Aristotel, unde organizarea este intrinsecă lucrurilor, naturii. Dezvoltarea privită din această perspectivă are valoare existențială, valoare conferită de raporturile
by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]