170 matches
-
lui Toma din Aquino. Am aici în vedere, în primul rând, încercarea de adaptare a noului val de influență aristoteliciana la tradiționalul sol augustinian. În subcapitolul în care am prezentat interpretarea realistă a conceptului, am afirmat că există și pasaje tomiste care justifică o schemă interpretativa reprezen tationalista. A venit acum momentul să apăr acea afir matie, iar pentru a face acest lucru, este nevoie să îmi îndrept atenția către o analiză istorică a corpusului tomist. Voi incepe prin a spune
De la quo la quod: teoria cunoaşterii la Toma din Aquino şi d-ul care face diferenţa by Elena Băltuţă () [Corola-publishinghouse/Science/1339_a_2704]
-
afirmat că există și pasaje tomiste care justifică o schemă interpretativa reprezen tationalista. A venit acum momentul să apăr acea afir matie, iar pentru a face acest lucru, este nevoie să îmi îndrept atenția către o analiză istorică a corpusului tomist. Voi incepe prin a spune că în exegeza tomista a fost ob ser vat faptul că, în jurul anilor 1259-1260, Toma din Aquino și-a schimbat doctrina despre concept cu scopul de a o adecva unor întrebări de factură teologica, referitoare
De la quo la quod: teoria cunoaşterii la Toma din Aquino şi d-ul care face diferenţa by Elena Băltuţă () [Corola-publishinghouse/Science/1339_a_2704]
-
schemă interpretativa reprezen tationalista. A venit acum momentul să apăr acea afir matie, iar pentru a face acest lucru, este nevoie să îmi îndrept atenția către o analiză istorică a corpusului tomist. Voi incepe prin a spune că în exegeza tomista a fost ob ser vat faptul că, în jurul anilor 1259-1260, Toma din Aquino și-a schimbat doctrina despre concept cu scopul de a o adecva unor întrebări de factură teologica, referitoare la Tri nitate și la pluralitatea ideilor divine. Dar
De la quo la quod: teoria cunoaşterii la Toma din Aquino şi d-ul care face diferenţa by Elena Băltuţă () [Corola-publishinghouse/Science/1339_a_2704]
-
ideilor divine. Dar cum anume se dezvoltă doctrina conceptului și cum anume permite această dezvoltare interpretarea hibrida pe care o propun? Pentru a putea oferi un raspuns justificat acestor întrebări, voi clarifica mai întâi etapele prin care a trecut concepția tomista a conceptului. Pentru Toma din Aquino, înțelegerea conceptului a variat de la identificarea lui cu speciile inteligibile, funcționarea lui asemenea unui principiu formal al cunoașterii, trecând prin identificarea cu actul intelectului (etapă întru totul aristoteliciana), până la distanțarea lui și de speciile
De la quo la quod: teoria cunoaşterii la Toma din Aquino şi d-ul care face diferenţa by Elena Băltuţă () [Corola-publishinghouse/Science/1339_a_2704]
-
operelor sale pot fi distinse diferite etape care lasă impresia unui demers nu tocmai coerent, cel putin nu atât de coerent pe cat ne-am fi așteptat de la un autor precum Toma. Tocmai de aceea, pentru că există diferite etape în gândirea tomista, dintre care una este în acord cu ceea ce contemporaneitatea a citit ca fiind o formă de reprezentationalism epistemologic, în final nu sunt îndreptățite nici respingerea în totalitate a interpretării realiste a procesului cunoașterii umane, nici acordul total cu interpretarea reprezentationalista
De la quo la quod: teoria cunoaşterii la Toma din Aquino şi d-ul care face diferenţa by Elena Băltuţă () [Corola-publishinghouse/Science/1339_a_2704]
-
realiste a procesului cunoașterii umane, nici acordul total cu interpretarea reprezentationalista. După ce am văzut cum anume lucrează aceste interpretări, pot spune ca, dintr-o anumită perspectiva, interpretarea realistă a cunoașterii este adecvată dacă se aplică doar primei etape a scrierilor tomiste; dintr-o altă perspectivă, lec tură reprezentationalista pare a avea resursele necesare pentru a explica manieră în care conceptul este prezentat în operele tomiste de maturitate, însă, din punct de vedere strict sistematic, nu are suficiente argumente pentru a da
De la quo la quod: teoria cunoaşterii la Toma din Aquino şi d-ul care face diferenţa by Elena Băltuţă () [Corola-publishinghouse/Science/1339_a_2704]
-
anumită perspectiva, interpretarea realistă a cunoașterii este adecvată dacă se aplică doar primei etape a scrierilor tomiste; dintr-o altă perspectivă, lec tură reprezentationalista pare a avea resursele necesare pentru a explica manieră în care conceptul este prezentat în operele tomiste de maturitate, însă, din punct de vedere strict sistematic, nu are suficiente argumente pentru a da seama de nivelurile inferioare ale cunoașterii, cele care implică speciile sensibile, imaginile și speciile inteligibile. Soluția pe care o avansez este următoarea: având în
De la quo la quod: teoria cunoaşterii la Toma din Aquino şi d-ul care face diferenţa by Elena Băltuţă () [Corola-publishinghouse/Science/1339_a_2704]
-
să se plieze pe una sau alta dintre interpretările noastre. Avantajul soluției pe care o propun, si pentru care am incercat sa avansez atât argumente de factură sistematică, cât și argumente de ordin istoric, este acela ca permite receptarea textelor tomiste despre cunoașterea umană așa cum sunt ele, fără a fi nevoie de tot felul artificii interpretative pentru a le adapta unei singure grile de lectură. De asemenea, coordonată reprezentationalista de la nivelul conceptului scoate în evidență un Toma modern în gândire, unul
De la quo la quod: teoria cunoaşterii la Toma din Aquino şi d-ul care face diferenţa by Elena Băltuţă () [Corola-publishinghouse/Science/1339_a_2704]
-
la care ne putem întoarce fă ra a-l privi doar ca pe un medieval, prins în chingile unei epoci. Desigur, acest lucru nu înseamnă că el se sustrage cadrului de gandire al Evului Mediu târziu. Simplul fapt că epistemologia tomista poate fi înțeleasă și într-o manieră reprezentationalista dovedește că schimbările care se petrec în decursul istoriei filozofiei sunt pregătite de anumite momente care, uneori, sunt trecute cu vederea. Spunând această, am în vedere faptul că, în genere, reprezentationalismul este
De la quo la quod: teoria cunoaşterii la Toma din Aquino şi d-ul care face diferenţa by Elena Băltuţă () [Corola-publishinghouse/Science/1339_a_2704]
-
și reprezentationalista, pe care o aplic operelor lui Toma nu are pretenția de a oferi o perspectivă radical nouă asupra textelor lui, ea fiind, de fapt, doar o nuanțare a manierei în care ar trebui să ne raportăm la teoria tomista a cunoașterii tomiste. Totuși, în lipsa acestei simple nuanțări, anumite detalii care întregesc și dau seama de complexitatea arhitectonica a teoriei cunoașterii pot fi umbrițe sau trecute cu vederea. <contents> Literatura primară Commentaria în Aristotelis libros Peri Hermeneias et Posteriorum Analyticorum
De la quo la quod: teoria cunoaşterii la Toma din Aquino şi d-ul care face diferenţa by Elena Băltuţă () [Corola-publishinghouse/Science/1339_a_2704]
-
care o aplic operelor lui Toma nu are pretenția de a oferi o perspectivă radical nouă asupra textelor lui, ea fiind, de fapt, doar o nuanțare a manierei în care ar trebui să ne raportăm la teoria tomista a cunoașterii tomiste. Totuși, în lipsa acestei simple nuanțări, anumite detalii care întregesc și dau seama de complexitatea arhitectonica a teoriei cunoașterii pot fi umbrițe sau trecute cu vederea. <contents> Literatura primară Commentaria în Aristotelis libros Peri Hermeneias et Posteriorum Analyticorum cum synopsibus et
De la quo la quod: teoria cunoaşterii la Toma din Aquino şi d-ul care face diferenţa by Elena Băltuţă () [Corola-publishinghouse/Science/1339_a_2704]
-
de altfel puțin renumit, a fost Pietro Pomponazzi (1462-1525), care, ținând cont de materialismul s]u filosofic, de epistemologia să sceptic] și teoria etic] cvasiutilitarist], ar aprecia mediul filosofic contemporan ca fiind înrudit. În acest timp, în Peninsula Iberic], tradiția tomist] a persistat într-un grup de catolici neo-scolastici. Majoritatea afirmațiilor lor consistau din a extinde și a comenta pe marginea scrierilor lui Toma din Aquino și ale lui Aristotel, contribuind și la tradiție prin încercarea de a o adapta circumstanțelor
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
1583-1645), au fost extrem de ostili asociațiilor religioase specifice, dar care, totuși, deseori f]r] s] știe, au dezvoltat o perspectiv] moral] similar] cu cea a scolasticii catolice. Mult mai apropiat poziției teologice a lui Suárez, dar izolându-se de cercurile tomiste, a fost contemporanul s]u englez, Richard Hooker (1553-1600), care s-a bazat pe teoria legii naturale prezentate de c]tre Sfanțul Toma din Aquino pentru a dezvolta relația dintre legea natural] și cea revelat]. Atât de puternic] a fost
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
contemporanul s]u englez, Richard Hooker (1553-1600), care s-a bazat pe teoria legii naturale prezentate de c]tre Sfanțul Toma din Aquino pentru a dezvolta relația dintre legea natural] și cea revelat]. Atât de puternic] a fost influență ideilor tomiste în opera lui Hooker, Legile organiz]rii ecleziastice, încât a ajuns s] fie cunoscut sub numele de „anglicanul Aquino”. O serie de factori au contribuit la reacția postmedieval] împotriva scolasticii. În afar] dezvolt]rii științei empirice și fragment]rii Bidericii
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
neantul lucrurilor și perfecțiunea divină. De asemenea, acolo, teoria cunoașterii se întemeiază pe un ideal de perfecțiune și realismului platonician îi corespunde inneismul cartesian care descoperă necesitatea ființei ca obiect natural al adevăratei științe. VI.4. Dumnezeul esență și critica tomistă Această necesitate este analogică. Iar dacă, așa cum afirmă Gilson, ontologia platoniciană “se constituie deci în întregime în planul gîndirii pure, unde singurul indiciu conceptibil al realității unei ființe este capacitatea sa de a deveni un obiect de definitie”, este important
Cartesianismul ca paradigmă a "trecerii" by Georgia Zmeu () [Corola-publishinghouse/Science/471_a_1370]
-
asimilată existenței sale. Forța “argumentului ontologic” este aceea de a semnifica faptul că Dumnezeu este ființa prin definiție cognoscibilă în calitate de ființă. Și totuși cum anume, existența lui Dumnezeu, într-un asemenea context de gîndire, poate deveni, rațional vorbind, irefutabilă? Critica tomistă a dovezilor existenței acestui Dumnezeu essentia este cunoscută prin întemeierea ei pe definiție pe care Sfîntul Toma o dă noțiunii de evidență. Întreaga evidență are pentru Sfîntul Toma o origine empirică. Pentru a dovedi existența lui Dumnezeu trebuie deci făcut
Cartesianismul ca paradigmă a "trecerii" by Georgia Zmeu () [Corola-publishinghouse/Science/471_a_1370]
-
trebuie deci făcut parcursul invers, readucînd datele experienței sensibile spre realitatea divină. De fapt se apreciază că Sfîntul Augustin și Sfîntul Anselm au comis aceeași eroare de a confunda ideea de existență a lui Dumnezeu cu existența sa reală. Critica tomistă prefigurează așadar critica kantiană a argumentului ontologic. Totuși, pentru Sfîntul Toma, absența acestei evidențe, care ar fi pentru intelectul nostru ceea ce lumina ar fi pentru ochi, nu ne împiedică să putem obține o certitudine demonstrativă. Kant, dimpotrivă va conchide, datorită
Cartesianismul ca paradigmă a "trecerii" by Georgia Zmeu () [Corola-publishinghouse/Science/471_a_1370]
-
Dumnezeu nu poate fi demonstrat 2) Dumnezeu poate fi demonstrat și trebuie să fie; 3) Dumnezeu nu are nevoie de a fi demonstrat (El îl citează pe sfîntul Anselm aici). Ființa sa este absolut evidentă. Așadar cel mai just mijloc tomist constă în a nega atât absența cât și dovezile prea multe. “Argumentul ontologic” nu are valoare demonstrativă, dar există desigur și alte căi care conduc în mod rațional la Dumnezeu. VI.5. Poziția dovezilor cartesiene Unde se situează cartesianismul în raport cu
Cartesianismul ca paradigmă a "trecerii" by Georgia Zmeu () [Corola-publishinghouse/Science/471_a_1370]
-
care înțelegerea nu este sensibilă ci intelectuală și imediată. Putem așadar să deducem că, deși Descartes elaborează două tipuri de dovezi: a priori și a posteriori, argumentația sa se dezvoltă într-o perspectivă și pe un plan radical opus dovezilor tomiste. VI.6. Claritate și confuzie în ideea de Dumnezeu Punctul extrem al opoziției tomismului și cartesianismului, în ceea ce privește dovezile, este bineînțeles argumentul numit “ontologic”. Este surprinzător de aceea să vedem că Descartes se situiază de partea Sfîntului Toma și contra Sfîntului
Cartesianismul ca paradigmă a "trecerii" by Georgia Zmeu () [Corola-publishinghouse/Science/471_a_1370]
-
al revelației, nu se poate înțelege materialitatea globală a lumii, straturile ei și interdependența lor"6. Asemenea lui Maurice Blondel, Petre Țuțea consideră că omul funcționează ca obiect și nu ca subiect în știința despre Dumnezeu. În contrapunct cu viziunea tomistă care susține principiul armoniei între fides și ratio, Țuțea exprimă neliniștile spiritului uman la nivelul a doi poli fundamentali: credința și știința neesențială. Existența divină nu poate fi cunoscută decât teofanic și teandric 7. Pentru a putea avea acces la
Biserica și elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
-
organizare politică comună: „Filosofia publică «rezonabilă», care ar trebui să elimine o dată pentru totdeauna toate problemele luptei dintre religii și a religiei Împotriva cetății, constă Într-un fel de combinație Între liberalism și pluralism: se afirmă, Împotriva tradiției aristoteliene și tomiste, prioritatea dreptății asupra binelui și neutralitatea statului În raport cu binele” (Leca, 1996, p. 246). Prioritatea dreptății decurge, se Înțelege, din cea a libertății față de toate celelalte valori morale și politice. Or, așa cum observă Catherine Audard (Audard, 1996, p. 785), „respectarea priorității
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
necunoașterii surselor invocate de cealaltă parte. În al doilea rând, este timpul în care latinii nu numai că sunt cunoscuți, dar textele lor devin chiar invocate și folosite, sau măcar apar semne ale utilizării mijloacelor argumentative ale scolasticii de factură tomistă. Acest lucru era firesc în contextul repeta¬telor încercări de unire a bisericilor. Demetrius Cydones va traduce Summa contra gentiles a lui Toma D'Aquino care, deși nu are o circulație foarte largă, era bine cunoscută în cercurile intelectuale din
Dan CHIŢOIU by Repere în filosofia bizantină () [Corola-publishinghouse/Science/91598_a_92852]
-
manuscrisele soților cugetători, sau, dacă suntem ceva mai deștepte să le facem conspectele pentru cărțile de care ei nu au timp. Sau măcar să-i destindem mundan din tensiunea spiritului (tot via Cioran). Îmi amintesc bine că citisem „ilustrele” afirmații aristotelice, tomiste, rousseauiste, kantiene chiar, despre relația femeilor cu natura, distanța lor ontică față de spirit, apropierea de umanitate pe la jumătatea distanței de animalitate. Sau că, uneori, ceva mai spășiți, scriau că, deși nu este așa și suntem egali de la natură totuși așa
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2085_a_3410]
-
aristotelică a raportului organism mediu a ajuns să se completeze cu un raport subiect obiect de natură divină. S-a făcut acest lucru prin avansarea raportului de cunoaștere subiect obiect peste planul raportului organic. Acest fapt a corespuns reinterpretării teologice tomiste a concepției Stagiritului despre suflet. O asemenea reflectare conștientă, ca produs al dumnezeirii, nu putea fi încă obiectivată, îi lipseau multe din mecanismele implicate în reflectare, ce aveau să fie descoperite abia după apariția psihologiei ca știință de sine stătătoare
Istoria psihologiei : altar al cunoașterii psihologice by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
senzația să se producă fără prezența nemijlocită a obiectului de reflectat. În acest fel, obiectul reflectat senzorial (sau mental) devenea ceva real și adevărat datorită intervenției unui factor divin. Această ingenioasă demonstrație a reflectării senzoriale care definește caracteristica demonstrației teologice tomiste este proprie perioadei medievale a scolasticii care chiar, altoită pe soluția "replicilor de imagine" ale lui Democrit, se dovedește neputincioasă pentru explicarea obiectivă a reflectării conștiente. Scrierile lui Th. d'Aquino aduc o contribuție importantă la explicarea modului în care
Istoria psihologiei : altar al cunoașterii psihologice by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]