1,118 matches
-
pentru lăută, pentru vioară și violoncel ori pentru cor sau/și orchestră. Și tot cu iz de procesiune este întoarsă pe față și pe dos țesătura temei de fugă, precum și avatarurile ei în funcție de cele două criterii de organizare: tematic și tonal. Universul tematic este radiografiat în toate componentele sale: subiectul, răspunsul, codetta, contrasubiectul, contrapunctul liber, episodul. Se vede limpede compoziția binară a AND-ului structural din fugile bachiene: structuri de tip expozitiv (în care se afirmă tema dublu ipostaziată); structuri de
Libertatea rigorii by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/9662_a_10987]
-
AND-ului structural din fugile bachiene: structuri de tip expozitiv (în care se afirmă tema dublu ipostaziată); structuri de tip dezvoltător (în care aceeași temă este supusă proceselor dezvoltătoare, în principal, secvențiale). Dan Voiculescu îmbină organic explorarea tematică și cea tonală, examinând atât secțiunile formale ale fugii: expoziția, contraexpoziția, episoadele (numite și divertismente ori aventura tonală), reprizele mediene și repriza finală sau coda, cât și paradigmele arhitectonice, cum ar fi, de pildă, cu două și trei subiecte. Nu sunt omise nici
Libertatea rigorii by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/9662_a_10987]
-
dublu ipostaziată); structuri de tip dezvoltător (în care aceeași temă este supusă proceselor dezvoltătoare, în principal, secvențiale). Dan Voiculescu îmbină organic explorarea tematică și cea tonală, examinând atât secțiunile formale ale fugii: expoziția, contraexpoziția, episoadele (numite și divertismente ori aventura tonală), reprizele mediene și repriza finală sau coda, cât și paradigmele arhitectonice, cum ar fi, de pildă, cu două și trei subiecte. Nu sunt omise nici fugile speciale ("cu titlu împrumutat"): ricercarul, canzona, fuga canonică, fuga coralică, fuga pentru instrumente melodice
Libertatea rigorii by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/9662_a_10987]
-
permutativă în cantate"), ori ciclul de fugi pe aceeași temă ("fuga-variațiune", "fuga contrară", "fuga în oglindă", "perechea de fugi"). Autorul trece totodată în revistă câteva metode de analiză, surprinzându-le caracteristicile generale, precum și capacitatea de a limpezi traseele tematice și tonale ale fugilor bachiene. Miza principală e decriptarea semnificațiilor textului muzical. Or, această reclamă imperios primatul citatului. "Trimiterea la textul muzical (s.a.) se poate face și fără exemplificări, așa cum se întâmplă în diferite tratate moderne, mizându-se pe studiul cu nota
Libertatea rigorii by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/9662_a_10987]
-
care le propunem se desfășoară sub forma liniară, pe tot atâtea benzi câte voci are fuga. în fiecare bandă sunt redate prin simboluri grafice elementele polifonice, pe când în exteriorul liniaturii apar elementele de formă (sus), numărul de măsuri și evoluția tonală (jos). Semne speciale indică stretto-ul, augmentarea sau diminuția și alte evenimente contrapunctice. Secțiunile (expoziție, episoade, reprize mediane) sunt despărțite prin linii verticale. La fiecare analiză grafică urmează câteva observații cu privire la particularitățile fugii reprezentate rezumativ" (pag. 240). Simplu, concis, cuprinzător. Dar
Libertatea rigorii by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/9662_a_10987]
-
pentru lăută, pentru vioară și violoncel ori pentru cor sau/ și orchestră. Și tot cu iz de procesiune este întoarsă pe față și pe dos țesătura temei de fugă, precum și avatarurile ei în funcție de cele două criterii de organizare: tematic și tonal. Universul tematic este radiografiat în toate componentele sale: subiectul, răspunsul, codetta, contrasubiectul, contrapunctul liber, episodul. Se vede limpede compoziția binară a AND-ului structural din fugile bachiene: structuri de tip expozitiv (în care se afirmă tema dublu ipostaziată); structuri de
Libertatea rigorii by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/9756_a_11081]
-
AND-ului structural din fugile bachiene: structuri de tip expozitiv (în care se afirmă tema dublu ipostaziată); structuri de tip dezvoltător (în care aceeași temă este supusă proceselor dezvoltătoare, în principal, secvențiale). Dan Voiculescu îmbină organic explorarea tematică și cea tonală, examinând atât secțiunile formale ale fugii: expoziția, contraexpoziția, episoadele (numite și divertismente ori aventura tonală), reprizele mediene și repriza finală sau coda, cât și paradigmele arhitectonice, cum ar fi, de pildă, fugile cu două și trei subiecte. Nu sunt omise
Libertatea rigorii by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/9756_a_11081]
-
dublu ipostaziată); structuri de tip dezvoltător (în care aceeași temă este supusă proceselor dezvoltătoare, în principal, secvențiale). Dan Voiculescu îmbină organic explorarea tematică și cea tonală, examinând atât secțiunile formale ale fugii: expoziția, contraexpoziția, episoadele (numite și divertismente ori aventura tonală), reprizele mediene și repriza finală sau coda, cât și paradigmele arhitectonice, cum ar fi, de pildă, fugile cu două și trei subiecte. Nu sunt omise nici fugile speciale ("cu titlu împrumutat"): ricercarul, canzona, fuga canonică, fuga coralică, fuga pentru instrumente
Libertatea rigorii by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/9756_a_11081]
-
permutativă în cantate"), ori ciclul de fugi pe aceeași temă ("fuga-variațiune", "fuga contrară", "fuga în oglindă", "perechea de fugi"). Autorul trece totodată în revistă câteva metode de analiză, surprinzându-le caracteristicile generale, precum și capacitatea de a limpezi traseele tematice și tonale ale fugilor bachiene. Miza principală e decriptarea semnificațiilor textului muzical. Or, aceasta reclamă imperios primatul citatului. "Trimiterea la textul muzical (s.n.) se poate face și fără exemplificări, așa cum se întâmplă în diferite tratate moderne, mizându-se pe studiul cu nota
Libertatea rigorii by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/9756_a_11081]
-
care le propunem se desfășoară sub formă liniară, pe tot atâtea benzi câte voci are fuga. în fiecare bandă sunt redate prin simboluri grafice elementele polifonice, pe când în exteriorul liniaturii apar elementele de formă (sus), numărul de măsuri și evoluția tonală (jos). Semne speciale indică stretto-ul, augmentarea sau diminuția și alte evenimente contrapunctive. Secțiunile (expoziție, episoade, reprize mediane) sunt despărțite prin linii verticale. La fiecare analiză grafică urmează câteva observații cu privire la particularitățile fugii reprezentate rezumativ" (pag. 240). Simplu, concis, cuprinzător. Dar
Libertatea rigorii by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/9756_a_11081]
-
foto, care protejează aparatul și accesoriile de lovituri, umezeală, praf etc. 2.6.1. Filtrele pentru obiectivetc "2.6.1. Filtrele pentru obiective" Filtrele sunt utilizate pentru protecția lentilei frontale a obiectivului și pentru a obține o serie de modificări tonale sau cromatice pe pelicula fotografică. Majoritatea filtrelor sunt realizate din sticlă specială sau din folii de gelatină și se montează în fața obiectivului pe suporți speciali ori sunt înfiletate pe obiectiv. Funcționarea filtrelor se bazează pe modul în care se comportă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2019_a_3344]
-
cu emulsii fotografice, sensibile la radiațiile culorilor albastru, verde și roșu. Aceste straturi vor reacționa diferit pentru complementarele lor, imaginea negativă obținută conținând complementarele culorilor din imaginea dată de obiectiv. Caracteristicile principale ale peliculelor fotosensibile sunt: sensibilitatea la lumină, scara tonală, contrastul, granulația (figura 4.1) și, în cazul filmelor color, capacitatea de redare a culorilor. Fig. 4.1. Detaliu dintr-o fotografie, cu evidențierea granulației peliculei Sensibilitatea filmelor fotografice reprezintă capacitatea lor de a fi impresionate de o cantitate de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2019_a_3344]
-
Association), și sistemul logaritmic german DIN (Deutsche Industrie Normen). Iată un tabel de corespondențe între cele două scări de măsură: Filmele de sensibilitate mică (12-50 ASA) au un contrast ridicat, redau detalii foarte fine datorită unei granulații foarte mici, scara tonală este mai redusă și au nevoie de mai multă lumină pentru o expunere corectă. Imaginile au un caracter grafic, cu contraste mari. Filmele de sensibilitate medie (100-200 ASA) au parametri acceptabili în ceea ce privește contrastul, granulația și scara tonală, iar cele de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2019_a_3344]
-
foarte mici, scara tonală este mai redusă și au nevoie de mai multă lumină pentru o expunere corectă. Imaginile au un caracter grafic, cu contraste mari. Filmele de sensibilitate medie (100-200 ASA) au parametri acceptabili în ceea ce privește contrastul, granulația și scara tonală, iar cele de sensibilități mari (400-3.200 ASA) au o granulație mai mare (chiar dacă în ultimele două decenii s-au produs emulsii cu cristale T-grain, care sunt și foarte sensibile la lumină) și scară tonală largă (contraste mai reduse). Imaginile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2019_a_3344]
-
în ceea ce privește contrastul, granulația și scara tonală, iar cele de sensibilități mari (400-3.200 ASA) au o granulație mai mare (chiar dacă în ultimele două decenii s-au produs emulsii cu cristale T-grain, care sunt și foarte sensibile la lumină) și scară tonală largă (contraste mai reduse). Imaginile realizate cu filme de sensibilitate mare, prin numărul mare de griuri sau tente colorate, au un aspect pictural. Detalii privind expunerea peliculelor foto Peliculele fotografice alb-negru actuale sunt pancromatice (sensibile la întreg spectrul cromatic vizibil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2019_a_3344]
-
dă informații referitoare la diluarea cu alb sau amestectul cu negru al culorii. 5.1. Temperatura de culoare a luminiitc "5.1. Temperatura de culoare a luminii" Culoarea sursei de lumină poate influența imaginea de pe pelicula fotografică, prin modificarea raporturilor tonale la filmele alb-negru și, mai ales, prin deviații cromatice la cele color. Temperatura de culoare este o mărime ce caracterizează culoarea luminii - de fapt, conținutul în lumină roșie sau albastră. Temperatura de culoare a unei lumini date se exprimă în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2019_a_3344]
-
negativ bine developat constituie baza pentru obținerea unei fotografii pe hârtie de bună calitate. Există situații în care abaterile controlate de la parametrii de developare pot duce la corectarea unor expuneri greșite a peliculei sau la obținerea unor contraste sau gradații tonale expresive (figurile 6.2. a, b, c). Dacă un film a fost insuficient expus (cele mai afectate fiind zonele de umbră), el trebuie supradevelopat. Tot prin supradevelopare se poate mări contrastul filmelor care conțin subiecte cu contraste scăzute (figura 6
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2019_a_3344]
-
minute de developare zonele de umbră sunt deja formate, în următoarele 5 minute întărindu-se doar zonele luminate. Developarea compensată Acest fapt este folosit în developarea cu revelare compensată, ce are ca rezultat final obținerea unui negativ cu o gamă tonală mai mare (atât în zona de lumină, cât și în cea de umbră), compensându-se astfel valorile extreme de înnegrire. Revelarea compensată constă într-o revelare în două trepte: prima reprezintă o revelare normală de 70-80% din timpul de revelare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2019_a_3344]
-
și expunerea: dacă imaginea apare violent și se înnegrește rapid, înseamnă că am supraexpus și va trebui să micșorăm timpul de expunere cu 50%, 100% sau mai mult. Dimpotrivă, dacă după mai bine de un minut imaginea nu atinge saturația tonală, trebuie să creștem timpul. După revelare, hârtia e imersată în baia de stopare (o soluție de acid acetic în concentrație de 2-3%) timp de un minut, după care este fixată timp de aproximativ 5 minute (fiecare fixator are timpul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2019_a_3344]
-
profilul de culoare al tipografiei. Adâncimea de culoare a unei imagini măsoară numărul de tonuri sau culori pe care le poate afișa un pixel. Cu cât adâncimea de culoare este mai mare, cu atât imaginea poate descrie cu finețe gradațiile tonale și cromatice, iar calitatea tonurilor sau culorilor crește. Spre exemplu, o imagine redată la 8 biți poate avea 256 de culori posibile pentru fiecare pixel, pe când una de 24 de biți - 16,7 milioane de tonuri sau culori posibile pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2019_a_3344]
-
pătrate de imagine, pixeli, fiecare având o valoare sau culoare. Cu cât numărul de pixeli care definește o imagine este mai mare, cu atât vom avea mai multe informații, iar detaliile vor fi mai fine, la fel ca și gama tonală sau cromatică. Rezoluția unei imagini măsoară numărul de pixeli pe unitatea de lungime (inch) și reprezintă un parametru calitativ al unei imagini (figura 8.4). Fig. 8.4. Imagine la două rezoluții diferite (sus 200 ppi, jos 15 ppi) Numărul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2019_a_3344]
-
zone de neclaritate pe marginea cadrului. Adâncime de culoare - mărime care exprimă numărul de tonuri sau culori pe care le poate afișa un pixel. Cu cât adâncimea de culoare este mai mare, cu atât imaginea poate descrie cu finețe gradațiile tonale și cromatice, iar calitatea tonurilor sau culorilor crește. Amestec aditiv al culorilor - amestecul culorilor primare roșu, verde și albastru. Din combinarea acestor culori în proporții egale rezultă lumina albă. Amestec substractiv - cele trei culori secundare substractive ale luminii sunt cian
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2019_a_3344]
-
pe partitura liniștii cu notele pure ale zorilor învăluind spațiul de jos și de sus. Au mai venit și orele, fiecare cu particularitatea sa, atât prin vibrații, cât și prin culoarea fiecăreia, monotonia trecerii secundelor devenind de o tulburătoare varietate tonală, grației în Si a secundelor, minutelor cadențate până când balonul umflat cu aer cald de atâtea guri ale orelor pocni simfonic. Notele, țipând, fugeau, se mișcau aleatoriu, secundele în Si, note-secunde se uscau, pe măsură ce se apropiau de soare, în cele din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
de blană și mănușile modelului... Un personaj îmbrăcat similar, văzut aproape în întregime, este subiectul "Portretului de bărbat la 26 de ani" (1547) de Tintoretto. Vrând să-l emuleze pe Tițian, Tintoretto se abține de la virtuozități pirotehnice și bruște schimbări tonale, redând cu fidelitate texturile... În "Portretul unui nobil venețian" (1551-53) executat de Veronese, bărbatul are aceeași atitudine melancolică, nepăsătoare. Mănușile și tivul de blană sunt pictate cu mai puțină grijă. În plus față de modelul original, o perdea trasă deschide, în
Începuturile picturii în ulei. Personalități și influențe by Edward Sava () [Corola-journal/Journalistic/6849_a_8174]
-
nepăsătoare. Mănușile și tivul de blană sunt pictate cu mai puțină grijă. În plus față de modelul original, o perdea trasă deschide, în manieră neerlandeză, interiorul spre un peisaj. În versiunea lui Tițian, "Cină la Emaus" este un exemplu de echilibru tonal, spațiu care respiră, seninătate și armonie, cu atenția privitorului concentrată asupra unei fețe de masă de un alb angelic... Influențat de Michelangelo, Tintoretto pictează același subiect într-o manieră aproape opusă. Compoziția are numeroase diagonale, discipolii schițează gesturi violente, pensula
Începuturile picturii în ulei. Personalități și influențe by Edward Sava () [Corola-journal/Journalistic/6849_a_8174]