2,542 matches
-
jucat și afișat, a hiperrealismului glisând către fantastic, nu regăsim acea multiplicitate schizofrenică a subiectului și evantaiul de posibilități alternativ-imaginare deschise de ea. Valorile poeziei lui Mircea Dinescu sunt unele tari, relativismul fiind ca și absent. De aici, probabil, și tonalitatea versurilor, laolaltă cu modul decis, abrupt, "sfidător" în care sunt puse pe hârtie. Elegiacul autor reimpune în fapt un stil și o etică a directeții ce păreau definitv compromise prin pseudoliteratura obsedantului deceniu. El are curajul artistic de a rupe
Elegii de când era mai tânăr (II) by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10639_a_11964]
-
îi trădează în alt sens decât acela al expunerii în adevărata lumină. Limbajul nu-i ajută, este mai puțin fixat, dar nu neapărat din vina lor. Epoca postpașoptistă a venit cu un cod cultural și lingvistic nou, utilizat încă în tonalități bombastice. Însă - atrage atenția Gelu Negrea - Eminescu și Veronica Micle, așa cum ne apar din filele inedite de corespondență, sunt mai îndatorați romanțiosului epocii decît Fănică și Zoe; alcătuiesc o pereche mai... caragialiană decât cea din O scrisoare pierdută. Atât confesiunile
O scrisoare fetiș by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10072_a_11397]
-
cu totul remarcabilă, de întâmpinat ca atare; un întreg liric omogen, dens, fără fisuri valorice și un univers artistic cu totul particular, chiar dacă influențe din Marin Sorescu, Cristian Popescu ori Ioan Es. Pop puteau fi decelate în materia și în tonalitățile poeziei. Nu întâmplător a recoltat atâtea premii, la o vârstă aproape adolescentină, Teodor Dună. Într-o generație cu multe și distincte voci poetice, a lui avea o gravitate și un timbru greu de confundat. Fără scandal mediatic și alte manifestări
O rochie strâmtă by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10100_a_11425]
-
principale: - prima tradiție, cu cea mai întinsă linie de continuitate; în contextul progresismului avangardist își adjudeca titulatura de orientarea moderată sau tributara concepțiilor stilistice ale secolului XIX (clasicismul vienez și romantismul austro-german, școlile naționale europene și începutul modernismului muzical): - filonul tonalității la Rachmaninov și neo-tonalismul la Prokofiev, Șostakovici, Hindemith, Orff, Britten, dar și filonul modal la Debussy<footnote Înrâurirea modala se prezintă la Debussy că una "multifațetată" din cel puțin trei direcții: a. tradiția exoticului modal extraeuropean (Băli), b. imaginarul antic
Muzica postmodernă: reinventarea artei muzicale după sfârșitul modernității by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83151_a_84476]
-
respingerea nevoii constante de transformare și originalitate (criteriu modernist), dificultatea crescândă și abordarea (pur) intelectuală a moderniștilor determinând revenirea la o muzică mai tradițională și accesibilă: George Rochberg - forme și sintaxa tradițională, David Del Tredici și Ellen Zwillich - revenirea la tonalitate și narativismul convențional, William Bolcom - integrarea idiomurilor muzicii populare, Lorenzo Ferrero - noi concepții ale tonalității, Wolfgang Rihm - neoromantism că revenire la emotivism, Arvo Pärt - revenirea la spiritualitate și misticism în lumea contemporană; 2. Al doilea postmodernism se prezintă în imaginea
Muzica postmodernă: reinventarea artei muzicale după sfârșitul modernității by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83151_a_84476]
-
a moderniștilor determinând revenirea la o muzică mai tradițională și accesibilă: George Rochberg - forme și sintaxa tradițională, David Del Tredici și Ellen Zwillich - revenirea la tonalitate și narativismul convențional, William Bolcom - integrarea idiomurilor muzicii populare, Lorenzo Ferrero - noi concepții ale tonalității, Wolfgang Rihm - neoromantism că revenire la emotivism, Arvo Pärt - revenirea la spiritualitate și misticism în lumea contemporană; 2. Al doilea postmodernism se prezintă în imaginea unui postmodernism de rezistență sau radical: John Adams - ironie la adresa metanarațiunilor - a tonalității sau structurii
Muzica postmodernă: reinventarea artei muzicale după sfârșitul modernității by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83151_a_84476]
-
concepții ale tonalității, Wolfgang Rihm - neoromantism că revenire la emotivism, Arvo Pärt - revenirea la spiritualitate și misticism în lumea contemporană; 2. Al doilea postmodernism se prezintă în imaginea unui postmodernism de rezistență sau radical: John Adams - ironie la adresa metanarațiunilor - a tonalității sau structurii narative, Philip Glass, Steve Reich, Michael Nyman și Louis Andriessen - deconstrucția narativismului prin implicarea principiului repetitiv; 3. Al treilea postmodernism, unul al conexiunii și reinterpretării în opinia autoarei, rezultă din principiul juxtapunerii care implică o includere eclectica de
Muzica postmodernă: reinventarea artei muzicale după sfârșitul modernității by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83151_a_84476]
-
substanță) de a se menține în prim-planul atenției publicului, în: Brigitte Francçois-Sappey, Histoire de la musique en Europe, Presse Universitaires de France, 1992 (seria "Que sais-je?"), pp. 117 și 121. footnote>. "Dacă în modernitatea clasică era negat mediul ("atonalitatea", în defavoarea "tonalității" - n.n.), iar avangardă a negat principiul operei<footnote Iată de ce, în opinia lui Mahnkopf, compozitorii ultimei avangarde excelează nu atât în formularea mai multor concepții ale lucrării muzicale, cât mai degrabă, devin specialiști în diverse tipologii ale materialului muzical: Cage
Muzica postmodernă: reinventarea artei muzicale după sfârșitul modernității by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83151_a_84476]
-
tratat de istorie. Mișcându-se cu toată libertatea între trecut și viitor, pe scară planetară, cartea este concomitent o enciclopedie a viziunilor asupra istoriei omenirii - de la cea arhaic-simbolică la privirea și evaluarea detașată, științifică, modernă -, și un amalgam de stiluri, tonalități și procedee narative, care-o înscriu ferm în coordonatele postmodernismului târziu. Prozatorul evocă într-o abordare personală evenimentele de după potop, când Arca lui Noe a pornit la drum spre Ararat. Julian Barnes: O istorie a lumii în zece capitole și
Agenda2003-22-03-22 () [Corola-journal/Journalistic/281076_a_282405]
-
de la concursul de anul trecut, și am zis că împreună facem treabă bună. Chiar și la pregătiri a mers totul strună. Cheia succesului a fost, probabil, colaborarea. Fiecare țineam cont de părerea celeilalte și unde consideram că nu merge, schimbam tonalitatea. Repertoriul nostru a fost ales de profesoara Elena Gaja, care ne-a pregătit alături de prof. Lucia Pârvulescu din cadrul Conservatorului și care ne formează în continuare. Învățam melodia, lucram pe ea, făceam interpretare, transformarea în personaje, apoi mișcare scenică pentru a
Agenda2004-14-04-d () [Corola-journal/Journalistic/282254_a_283583]
-
nici frântură de ele nu s-a mai aflat, le-a reconstituit prin cercetare etnografică de teren. În fiecare a investit sute, mii de ore de muncă, iar cu ajutorul unor sofisticate soft-uri le-a redat cu fidelitate sunetul și tonalitatea. Nu valoarea materială a colecției (deloc neglijabilă) o face atât de ieșită din comun, ci valoarea sa culturală extraordinară și calitatea sa profund recuperatorie, accentuează chiar proprietarul. Strămoșul cimpoiului, lângă violina-poșetă „Oamenii sunt de trei feluri: cu două mâini drepte
Agenda2004-11-04-c () [Corola-journal/Journalistic/282169_a_283498]
-
din colecțiile de artă textilă ale Muzeului Banatului sunt ștergare care au servit la împodobirea încăperilor: ștergare de culme și ștergare de perete, care s-au pus la oglinzi, icoane, ferestre și uși. Ștergarele luminează interiorul prin albul fundalului și tonalitatea fierbinte a ornamentației în care roșul este predominant, iar prin finețea fibrelor și a țesăturii scot în evidență robustețea și consistența țesăturilor de lână, la care se remarcă îndeosebi rolul practic. Ștergarul de cui s-a folosit și se utilizează
Agenda2003-29-03-13 () [Corola-journal/Journalistic/281255_a_282584]
-
Circa 18% din tineri suferă de acufene (zgomote permanente, supărătoare în urechi, de diverse tonalități - țiuit, uruit, șuierat, zumzet -, care pot fi însoțite de tulburări de echilibru, anxietate, tulburări de auz) provocate de muzica ascultată la un volum prea ridicat sau de expunerea la un zgomot puternic, arată un studiu desfășurat de Universitatea din Anvers
Un tânăr din cinci suferă de acufene. Vezi dacă te numeri printre ei () [Corola-journal/Journalistic/22854_a_24179]
-
NOIEMBRIE ADOLPHE SAX În 1814 s-a născut Adolphe Sax, clarinetist și inventatorul saxofonului. Fiu al producătorului oficial de instrumente pentru orchestra Armatei Belgiene, el și-a propus inițial să realizeze o variantă îmbunătățită a clarinetului. Apoi, dornic să realizeze tonalități inedite, a experimentat cu mai multe instrumente de suflat, creând saxofonul - care combină ancia clarientului cu digitația oboiului. Noul instrument a avut succes imediat - mai ales în fanfarele militare. Inventatorul a murit în 1894. DUMINICĂ, 7 NOIEMBRIE RICHARD SORGE În
Agenda2004-45-04-stiri () [Corola-journal/Journalistic/283031_a_284360]
-
rotunde albe și globuri roșii. Masa se poate împodobi cu figurine de reni și stele, decupate din fetru de culoare roșie, care se pot pune și sub pahare. Ospăț de Crăciun strălucitor (2). În acest caz, auriul și albul dau tonalitatea de bază. Pe mijlocul mesei se așază în pahare lumânări decorate cu puțin verde. Un brad mic, împodobit cu globuri aurii și verzi, așezat la capătul mesei împreună cu conuri de brad, nuci și globuri aurii creează o armonie perfectă. Șervețelele
Agenda2004-52-04-supliment () [Corola-journal/Journalistic/283213_a_284542]
-
vie în general", poetul din anii următori împlinește doar parțial aceste "mici speranțe". În volumul colectiv din 1991 Caius Dobrescu este, in comparatie, de exemplu, cu Simona Popescu (din același volum), mult mai puțin mobil, mai putin dispus să varieze tonalitatea și temele, nu odată prețios (Ceață către altarul căminului); realismul crud menit să zguduie conștiințele cititorilor mai mult le oripilează și atît; deseori acest realism se întîlnește neplăcut cu duioșii metaforice de final (O femeie tînără spune). În volumul de
De-a poezia by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/17695_a_19020]
-
Avenue/ Dada is a boutique în Munich and în Bucharest" etc. Un poem memorabil este The Sadness of the Lower East Side Jews în care un colaj de imagini simple alcătuiește o poezie tulburătoare despre tristețe și moarte într-o tonalitate originală, oarecum eliberată de balastul tradiției adoptate, dar care nu-și poate reprimă tendința de a șocă gratuit. Alte poeme (Poeticus-Interruptus sau Manipulating Fate) șunt un fel de jocuri agreabile în care asocierea elementelor se face pe baza unui capriciu
Dada for ever by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/17713_a_19038]
-
Compromisul -, semnată Serghei Dovlatov (versiune românească - Margareta Șipoș). Un survol de orientare auctorială sau tematică peste... colecție impune o apreciere la superlativ. Cu o precizare strict necesară - intimitatea cititorului virtual să fie provocată într-un mod de gustibus, cu o tonalitate stilistică specifică sentimentelor autentice. Așa se motivează prezența unor scriitori de referință ai literaturii universale din epoca modernă- de la japonezi, la canadieni, de la germani, la argentinieni, de la italieni, la ruși, de la cehi, la francezi, de la turci, la maghiari sau nordici
Din Estonia, direct la New York. In: Anul 5, nr. 3 (11), 2010 by Marian Barbu () [Corola-journal/Journalistic/83_a_99]
-
aproape tezist encefalitei politice. Fără, nu este posibilă publicarea în occident, cred. De aceea, Compromisul se constituie din 12 proze, gen foileton, având o structură standard: titlul, cules cu un caracter de literă mărită (italice), un rezumé avertisment, în aceeași tonalitate grafică; dimpreună, fiind detașate spațial, imprimă o idee - fanion, tipică regimului de opresori.Numai după aceea se derulează scurte narațiuni construite în jurul personajului. Toate relatările - povestiri sunt reale depoziții pentru autoreferențialitate. Textele au vioiciune, faptele sunt cele mai banale, centrate
Din Estonia, direct la New York. In: Anul 5, nr. 3 (11), 2010 by Marian Barbu () [Corola-journal/Journalistic/83_a_99]
-
în evaluarea unor pagini ale "scripturelor române", în italiană n-au efect; cât despre celelalte limbi, traducerea nu le-ar aduce decât la "cheia" ca atare a fiecărui grâi în parte (italienismul amintit topindu-se, ca inoubliable sau unvergesslich, în tonalitatea francezei, respectiv germanei). Paradoxal, ingrat statut a ceea ce se cheamă Fremdwort; că și al unor autori, mai mult sau mai putin, diglostici... Nu e și cazul unui Joyce, care, printr-o poliglotie mirabila și disperată, vrea să refacă, pe cont
SERBAN FOARTA - "Poetul e captivul propriului său stil" by Remus Valeriu Giorgioni si Constantin Buiciuc () [Corola-journal/Journalistic/17731_a_19056]
-
importantă. Tema morții anunțate, a amenințării puse în practică în pofida încercărilor unor personaje pozitive de a o opri, reprezintă convenții curente ale genului policier. Într-atît de frecvent întîlnite, încît e mai curînd greu să speculezi potențialul lor dramatic într-o tonalitate metafizica serioasă, cum procedează Márquez în acest român. Și atunci, ce anume face moartea anunțată a lui Santiago Nasar drept sursă principala a tensiunii narative din această carte? Spre deosebire de genul polițist, în care crimă trebuie să fie comisă, pentru că așa
O dragoste din crimă by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17806_a_19131]
-
altfel decît prin cinema. Farmecul Lolei rezidă într-un "specific cinematografic" ostentativ, necomplexat, plin de vitalitate. În fond, Lola fuge e o "artă poetica" a unui cineast tînăr, care, povestind și repovestind, jonglînd cu tehnicile, cu efectele, cu motivele, cu tonalitățile - își caută propriul cinema. Regizorul e ca un pianist talentat angajat într-un local de mîna a doua, si care, în clinchet de pahare, își plimba mîinile pe clape și improvizează pe teme mari. Nu e Simfonia destinului, dar e
Lola fuge by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/17818_a_19143]
-
nu" răzbate un fel de exasperare expresiva și, totodată, de raționament, care marchează o criză a demonstrației: e un moment de amuțire retorica, o oprire elocventa a argumentației, un suspense al explicitării, toate avînd rostul de a declara, într-o tonalitate cît mai simplă și mai directă, ceea ce mie una mi se pare ca Besançon evita să rostească pe tot parcursul cărții. Și anume că între două orori, precum cea a nazismului și a comunismului, pot exista oricît de multe zone
Gemenii care nu seamănă by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17837_a_19162]
-
n)ț, îmbătrînit și destul de comun... Produs parcă într-un nesănătos cenalcu de provincie, amintind mai degrabă de jurnalele gimnaziale, textul Ralucăi Oancea conturează o feminitate ratată tocmai prin intelectualizarea schimonosita a propriului eros, într-o literatura artificială, cu penibile tonalități consumiste. Raluca Oancea - Jumătate dragoste, Editura Eminescu, 1998, fără preț.
Jumătate literatură by Alexandru Stefan () [Corola-journal/Journalistic/17863_a_19188]
-
în Oameni și umbre o serie întreagă de încercări, asumându-și în sfârșit o formulă aparent inocentă. Dezvoltând într-un fel o afirmație dintr-un eseu inclus în volumul La sfarsitul lecturii! (1973), Alexandru George compune un lung român în tonalitate confesiva (cele peste 500 de pagini reprezintă un extras): "Fantezia creatoare e capacitatea cuiva de a-și aminti lucruri care nu s-au întâmplat". Cele patru părți ale românului nu delimitează perioade și nici nu marchează neapărat o înaintare cronologică
Romanul prozatorului la tinerete by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/17861_a_19186]