433 matches
-
Ungureanu-Valea Iașului, Ulița Ungurenilor, Râca. O serie întreagă de nume de localități din Muntenia amintesc de numele localităților din Transilvania din care proveneau ungurenii, fiind un fel de surori ale lor: Lisa, Poenari, Stâna Secelenilor, Bran( Căpățâneni), Galeș(Băduleț), patru toponimice Bârsești, etc. Un termen care atestă coborârea ungurenilor din Transilvania este și numele satului <Râca>( rămas în toponimicele Râca-Veche, Râca-Nouă, Lacul Râchii). Acest termen apare și în regiunea Târnavelor cu sensul de <groapă mică, făcută în pământ> cu scopul de
Râca, Argeș () [Corola-website/Science/324767_a_326096]
-
din Transilvania din care proveneau ungurenii, fiind un fel de surori ale lor: Lisa, Poenari, Stâna Secelenilor, Bran( Căpățâneni), Galeș(Băduleț), patru toponimice Bârsești, etc. Un termen care atestă coborârea ungurenilor din Transilvania este și numele satului <Râca>( rămas în toponimicele Râca-Veche, Râca-Nouă, Lacul Râchii). Acest termen apare și în regiunea Târnavelor cu sensul de <groapă mică, făcută în pământ> cu scopul de a marca limitele unei proprietăți. În alte regiuni, ca Poiana Sibiului, înseamnă < a marca, a trage o dungă
Râca, Argeș () [Corola-website/Science/324767_a_326096]
-
biserica ortodoxă română ca fiind sfântul ocrotitor al neamului românesc, deoarece Eusebiu, scriitor din antichitatea târzie, îl menționează ca "Apostol al Daciei și al Sciției inferioare". Aici situația este inversă față de numeroasele cazuri în care avem elemente arheologice, lingvistice sau toponimice, dar nu atestări documentare : avem textul lui Eusebiu, dar nu găsim inscripții, nici biserici vechi cu hramul "Sf. Andrei", și doar puține antroponime sau toponime trase din Andrei. Ori, dacă acesta ar fi fost efectiv creștinătorul proto-românilor, ar fi de
Istoria creștinismului în România () [Corola-website/Science/302635_a_303964]
-
în Moravia Mare» și un trib de Sorabi răsculați, care au fost colonizați în locul « Vlahilor », de-a lungul Margăi (de atunci încoace denumită Morava) și care s-ar fi contopit aici în poporul sârb. Nu există însă mențiuni clare, urme toponimice sau dovezi arheologice în teritoriile respective pentru a confirma acest episod, iar scrierile lui Skilițes pot fi interpretate în mai multe moduri. Există totuși păreri că Moravia Mare era de fapt Morava de lângă Belgrad Românii din Europa centrală trăiesc în
Vlahi () [Corola-website/Science/311317_a_312646]
-
pămînturile unde în prezent este situat satul „Găvănoasa”, din timpurile străvechi pînă în zilele noastre, probil în mare parte aceasta a și influențat asupra denumirii satului, ceea ce în traducere din limba latină cuvîntul „gavanos” - desemnează vas de lut smălțuit.În toponimica Moldovei de sud astfel de denumiri erau puse nu întîmplător dar în dependența unui gen anumit de ocupație a populației băștinașe, în cazul satului „Găvănoasa” legat de vinificație. Denumirea satului nu a fost de la început așa, în anul 1489 -această
Comuna Găvănoasa, Cahul () [Corola-website/Science/327519_a_328848]
-
din Republica Moldova. Aceasta deoarece că rădăcinile neamurilor care au întemeiat localitatea actuală coboară în vremuri mult mai îndepărtate decît data întemeierii satului. În Republica Moldova din cele peste 3500 de sate, există o singură localitate cu denumirea de Alcedar. Conform dicționarelor toponimice, apariția denumirii satului nu este cunoscută. Însă legendele moștenite de la strămoșii acestui sat ne relatează 2 legende: apariția denumirii satului se trage de la un trib turcic, tătar sau slav, care se numeau Ulici, și apariția acestei denumiri de la o floare
Alcedar, Șoldănești () [Corola-website/Science/305212_a_306541]
-
datează de la 20 iulie 1453, unde este pomenit Verijani. În documentele ulterioare, denumirea satului apare în forme grafice variate: Verijeani, Verijeni, Vereșani, Verașeni și Verșeni. Originea și semnificația acestui nume au fost discutate de unii lingviști români, care susțin că toponimicul Verșeni ar veni de la un străvechi vatman Verigă, care apare într-un document din 15 aprilie 1423. Mai plauzibil pare numele satului de la un boier Vereș, menționat într-un document din 29 martie 1546. În secolul al XVII-lea, apar
Verșeni, Iași () [Corola-website/Science/301320_a_302649]
-
aici. Există în zonă exemple de așezări noi, numite omonim celor de origine, ca în cazul localității Siliștea, com Valea Argovei, ce ținea legătura sentimentală și onomastică de apartenență cu Săliștea Sibiului, locul de origine al întemeietorilor satului. O legendă toponimică locală, favorizează atribuirea întemeierii vetrei satului unor păstori „de la munte”. „"Se spune că pe aceste meleaguri, cu mulți ani în urmă, s-ar fi stabilit o păstoriță venită de la munte, pe care o chema Ana. Ea venise cu o turmă
Plevna, Călărași () [Corola-website/Science/301123_a_302452]
-
veche a fost mutată de pe „Dealul popii" în mijlocul cimitirului „nou", de azi, în anul 1754, poate fi luată drept veridică. Așadar, forma în care biserica se prezintă azi este rezultatul unei strămutări și renovări substanțiale în secolul al XVIII-lea. Toponimicul păstrat „Dealul popii" (și tot acolo: „Cimitirul vechi") este un indiciu sigur că acolo a fost construită prima biserică a satului. Planul navei nu are nimic deosebit față de alte biserici; în schimb, absida poligonală nedecroșată reprezintă una din rarele variante
Biserica de lemn din Bucuroaia () [Corola-website/Science/319197_a_320526]
-
dunărene: Iași-Huși-Oancea-Foltești-Galați. Chiar și în celelalte anotimpuri transporturile importante și secrete se făceau mai în siguranță datorită acoperirilor din teren, în principal, păduri seculare. Urme de viețuire omenească pe aceste meleaguri au existat din cele mai vechi timpuri, insă denumirea toponimica de Fântână lui Cucu este atestata abia pe la mijlocul sec. al XV-lea, iar cartea de cancelarie dată de domnitorul Moldovei Petru al II-lea la 15 iulie 1448, când acesta da și întărește lui Cernat Ploscaru și fratelui său Stefu
Comuna Cuca, Galați () [Corola-website/Science/301209_a_302538]
-
reușit să localizeze integral etapele unui masiv areal cultural care este cunoscut în domeniile de specialitate sub denumirea de Aiud - Cucuteni - Tripolie. Nucleul acestei culturi paleolitice duce cu sine informații uimitoare despre zorile spirituale ale umanității. În ceea ce privește actuala localitate Florești , toponimicul și prima sa atestare documentara suscita și astăzi un șir de controverse, elucidarea cărora va oferi o imagine definită apariției în timp a localității date. Despre prima atestare documentara a Floreștilor sunt cunoscute trei variante: Toponimicul orașului are și el
Florești () [Corola-website/Science/299864_a_301193]
-
În ceea ce privește actuala localitate Florești , toponimicul și prima sa atestare documentara suscita și astăzi un șir de controverse, elucidarea cărora va oferi o imagine definită apariției în timp a localității date. Despre prima atestare documentara a Floreștilor sunt cunoscute trei variante: Toponimicul orașului are și el la baza să câteva variante. Același V.Nicu amintește în culegerea să despre un pisc foarte pitoresc din localitatea noastră, care se numea la fel de pitoresc Rediul Florilor. Doamnele Vera Leșan și Tatiana Lungu, care sunt surori
Florești () [Corola-website/Science/299864_a_301193]
-
a str. Hristo-Botev pâna la intersecție cu str. Ungureanu, partea pară a str. Ungureanu pâna la intersecție cu str. Grenoble, 169, partea impară a str. Grenoble și Drumul Băcioiului pâna la intersecție cu str. Bacioii Noi, cu microsectoarele Aeroport și a Cartierului Galata. Toponimicul Botanica s-a afirmat datorită influenței Școlii de Horticultură, fondată în anul 1842. Datorită Școlii de Horticultură a fost înființat în Basarabia primul parc dendrologic, numit pe acele timpuri „Grădina engleză”. Locuitorii din preajmă îi spuneau „Grădina botanică”. Această „Grădină
Botanica () [Corola-website/Science/305946_a_307275]
-
noi și o prisacă. Conform acestui document vechea denumire a Edinețului este "Viadineți". Însă un document, mai convingător, datează cu data de 18 august 1690, prin gramota dată de Constantin Movilă lui Cozma Plop, în consecința căruia are loc transformarea toponimicului Viadineți în "Iadineți". Denumirea de Edineț este atestată documentar în anul 1663, rămînînd stabilă pînă în prezent. Principalii indicatori demografici, 2013: La 1 ianuarie 2008 populația stabilă a orașului Edineț constituie 20013 persoane, din ei: Persoane sub vîrsta aptă de
Raionul Edineț () [Corola-website/Science/297497_a_298826]
-
Pentru alte utilizări ale toponimicului, vedeți pagina Cornești" Cornești este un oraș în raionul Ungheni, Republica Moldova. Orașul Cornești se află în centrul Moldovei, fiind aproape cel mai înalt punct geografic din Moldova - la o altitudine medie de 314 m. față de nivelul mării. Cele mai vechi
Cornești (Republica Moldova) () [Corola-website/Science/305614_a_306943]
-
în partea de est a satului se află și o zonă numită "Beșinei", ceea ce ar atesta așezarea mai timpurie în acest loc a unei populații de pecenegi (în maghiară "besenyők"). O altă zonă din Idicel, numită Ifălău, pe baza analizei toponimice arată că aici ar fi locuit și o populație vorbitoare de limbă maghiară (în maghiară "újfálu" însemnând "satul nou", denumirea dând de înțeles că în momentul așezării populației maghiarofone, în zonă ar fi existat și un sat "vechi"); un alt
Idicel-Pădure, Mureș () [Corola-website/Science/300584_a_301913]
-
Lumina, Miron Neagu, Blaj, 1944, pagina 302, "„pe timpul acțiunilor antiunioniste a lui Sofronie, care a poposit cinci luni prin aceste părți iar la plecare a lăsat propagator antiunionist pe aprigul preot protopop Popovici al Idicelului”". Între documentele cu valoare agricolă, toponimică, onomastică, juridică și statistică care se păstrează la Direcția Județeană a Arhivelor Naționale Mureș din Târgu Mureș sunt cele referitoare la cadastrul funciar. Pentru localitatea Idicel sunt cele inventariate în Colecția de evidență cadastrală sub cotele 2067 - 2081. Documentul inventariat
Idicel-Pădure, Mureș () [Corola-website/Science/300584_a_301913]
-
fost Miclăuș faur , în schimbul satului Pleșești pe Caraclău . Acest sat este unul și același cu satul Băhnășeni din ținutul Bacău, fiind pomenit și în alte documente la data de 20 aprilie 1627 și respectiv la 2 aprilie 1628. Conform „ Tezaurului Toponimic al României „ ,Băhnășenii ar fi înghițit satul Pleșești . . La început satul a fost răzeșesc ,apoi a devenit boieresc .În Cronica Liuzilor pe la 1803, era a Banului Constantin Miclescu , același proprietar stăpânindu-l și în anul 1816„. A fost reședință comunală
Băhnășeni, Bacău () [Corola-website/Science/300655_a_301984]
-
1931-1950, înglobând satele învecinate ; pe la 1927 avea peste 500de locuitori , iar în 2002 satul Băhnășeni (din comuna Pârjol ), avea 894 de locuitori. Pe parcursul celor trei veacuri de existență , localitatea a cunoscut mai multe denumiri , variante ale unei grafii diferite a toponimicului Băhnășeni, după cum urmează: Băhnicenii , Bahnașenii, Bahmașemii, Băhnășenii și Cehnășenii. În ce privește izvoarele cartografice , localitatea apare pentru prima dată în anul 1790 în harta lui Otzellowitz. Din punct de vedere al culturii populare materiale și spirituale , localitatea Băhnășeni se încadrează în zona
Băhnășeni, Bacău () [Corola-website/Science/300655_a_301984]
-
cunoscut astăzi sub numele de Coasta Bereștilor, situat peste Tazlău, spre răsărit, pe coasta de vest a dealului Fănăriș, adică exact pe teritoriul actual al satului Enăchești de astăzi, adică la șosea, peste Tazlău. Până astăzi se păstrează denumiri și toponimice care atestă acest lucru; astfel dealul Fănăriș se cheamă și astăzi la fel, cu variantele Dealul Fânăriei, Dealul Fânațului, Valea Fânațului, La Fânaț, iar partea de sus, dinspre apus, se numește Fundu` (Fundătura) Fânațului sau Fundoaia. Partea din margine, mai
Enăchești, Bacău () [Corola-website/Science/300669_a_301998]
-
Geographia”, cca. 19 e.n.). Tot atunci, Pomponius Mela (în lucrarea sa „Cosmographia”) reprezintă Tracia. Cea mai mare contribuție la dezvoltarea științei cartografice ale timpurilor sale a adus-o Ptolemeu (cca. 90-168) autorul lucrării geografice cu peste 8.000 de indicații toponimice, autorul unui Atlas cu 28 de hărți realizate pe baza unei rețele cartografice riguroase și sprijinite pe puncte ale căror coordonate geografice erau cunoscute. Ptolemeu realizează aceste hărți utilizând proiecțiile cartografice. Civilizația romană a preluat multe cunoștințe de la anticii greci
Istoria cartografiei () [Corola-website/Science/320390_a_321719]
-
un atlas cuprinzând 40 de hărți. Acest Atlas a fost atât de bine receptat încât a fost republicat de 126 de ori. Simultan, același autor a publicat numeroase atlase școlare. Caracteristica creației lui Homann este rigoarea maximă și un exces toponimic. Alți autori germani din epocă au fost: Friedrich Zurner, Leonhard Euler, Seutter, Roth, Johann Georg Schreiber, etc. În anul 1785 se pun bazele editurii Justus Perthes din Gotha, care va deveni faimoasă prin publicarea atlasului lui Adolf Stieler. În Rusia
Istoria cartografiei () [Corola-website/Science/320390_a_321719]
-
nu corespundea cu al moșiei, de la numele unei personalități marcante a cărei viață, ale cărei calități și activități lăsaseră amintiri trainice în amintirea localnicilor (personalitate laică sau eclesiastică), de la anumite îndeletniciri sau meșteșuguri care dominau preocupările locuitorilor mahalalei, de la unele toponimice anterioare, de la unele evenimente istorice marcante din viața localității sau a mahalalei, precum și de la diverse amintiri sau legende de sorginte laică sau religioasă. In cazul bisericilor sau al mănăstirilor, mahalaua dezvoltată împrejur lua numele acesteia, sau a hramului. In unele
Istoria Craiovei () [Corola-website/Science/305558_a_306887]
-
format din localitățile componente de Jos (reședința), Breaza de Sus, Frăsinet, Gura Beliei, Irimești, Nistorești, Podu Corbului, Podu Vadului, Surdești și Valea Târsei. Conform legendei, numele provine de la „o ciobăniță brează”, adică ce avea o șuviță albă în părul negru. Toponimicul este de origine slavă, însemnând „mesteacăn” sau „pădure de mesteceni”. A fost declarată stațiune balneoclimaterică în anul 1928, calitatea aerului fiind comparată cu cea din Davos. Localitatea a fost menționată în anul 1667 ca o parte a averii Elenei Cantacuzino
Breaza () [Corola-website/Science/297019_a_298348]
-
Unele denumiri toponimice întâlnite în munții Bucegi ridică interesante probleme de filologie. Numele de Bucegi are o formă arhaica de Buceci. Formă Buceci este identică cu a antroponimicului Bucșa sau că numirea ar fi o variantă a lui Bugeac ""un complex de mai
Toponimia Bucegilor () [Corola-website/Science/317415_a_318744]