431 matches
-
ridicat de abstractizare, nefiind, în cele mai multe cazuri, transparente în privința semnificației originare (a etimologiei, grosso modo), pe cînd o mare parte din numele de locuri își dezvăluie cu ușurință sursa apelativă, iar unele sunt considerate, pe bună dreptate, apelative în funcție toponimică. Printre argumentele care determină includerea lor între numele proprii semnalăm faptul că, deși bazele lor apelative sunt „înțelese“ sau chiar funcționează în paralel ca atare, notorietatea și funcționarea ca nume proprii conferă ipostazei toponimice a acestor „omonime“ mărci gramaticale și
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
pe bună dreptate, apelative în funcție toponimică. Printre argumentele care determină includerea lor între numele proprii semnalăm faptul că, deși bazele lor apelative sunt „înțelese“ sau chiar funcționează în paralel ca atare, notorietatea și funcționarea ca nume proprii conferă ipostazei toponimice a acestor „omonime“ mărci gramaticale și contextuale individuali zante, așa cum am precizat anterior. Deși, în general, numele de locuri ca și numele de persoane, nu se traduc în alte limbi, există destule excepții de traducere a numelor de locuri care
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
cînd numele de persoane nu mai au de mult un înțeles comun. Relația numelor cu topicele corespunzătoare nu e întotdeauna stabilă, ca în cazul antroponimelor, ci poate evolua prin restrîngeri, extinderi sau transferuri, ca urmare a restructurării permanente a sistemului toponimic care divizează și deosebește denominativ un teritoriu. Sunt frec vente cazurile de existență paralelă a mai multe nume pentru un loc; cu aceste nume intrînd în concurență, se ajunge la impunerea celor mai adecvate „tentative“ ca nume proprii, întrucît, cu
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
mai sunt înțelese (și) ca apelative. Este unul dintre motivele pentru care se păstrează în nomenclatura topică a teritoriului romînesc un număr apreciabil de toponime străine, mai ales slave și maghiare. Pentru același considerent, avem foarte multe antroponime în funcție toponimică (numele de persoane sunt opace în ceea ce privește înțelesul originar, fiind în consecință propice individualizării, inclusiv celei topice). Învestirea unor nume de persoane cu funcția de nume de locuri se poate face prin simpla conversiune, fără adăugarea unor formanți lexicali gramaticali (Abagiu
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
Colecția în care se încadrează lucrarea de față are ca obiectiv central viața cuvintelor, adică „nașterea“, „viețuirea“ și „moartea“ acestora, aspecte pe care le vom urmări și în legătură cu numele de locuri. „Nașterea“ numelor de locuri este, de fapt, re nașterea toponimică a unor apelative sau antroponime, existente în limbă, așadar „născute“ și „crescute“ inițial într-o altă sferă lexicală, vocabularul comun, respectiv sistemul antroponimic. Putem vorbi eventual de o altoire a funcției toponimice în trunchiul cuvîntului originar (apelativ sau antroponim), care
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
numelor de locuri este, de fapt, re nașterea toponimică a unor apelative sau antroponime, existente în limbă, așadar „născute“ și „crescute“ inițial într-o altă sferă lexicală, vocabularul comun, respectiv sistemul antroponimic. Putem vorbi eventual de o altoire a funcției toponimice în trunchiul cuvîntului originar (apelativ sau antroponim), care, treptat, se desprinde ca entitate lexicală autonomă de trunchiul original, „viețuind“ în continuare, în paralel cu acesta. Formulările metaforice privind „altoirea“ sau „renașterea“ ca toponime ale apelativelor/antroponimelor-bază sunt sugestive, dar nu
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
și, în același timp, integrate unei viziuni unitare, înglobatoare. Este vorba de stabilirea originii, a etimologiei și a genezei numelui de loc. Cele trei aspecte repre zintă demersuri diferite, dar interdependente, acesta fiind unul dintre elementele specifice care particularizează cercetarea toponimică în raport cu cercetările lexicului comun. În ultimă instanță, ele reprezintă componente ale algoritmului etimologiei toponimice, iar disocierea lor este dificilă și poate duce de multe ori la confuzii de planuri. Originea stabilește limba în care s-a produs toponimizarea, adică dobîndirea
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
a etimologiei și a genezei numelui de loc. Cele trei aspecte repre zintă demersuri diferite, dar interdependente, acesta fiind unul dintre elementele specifice care particularizează cercetarea toponimică în raport cu cercetările lexicului comun. În ultimă instanță, ele reprezintă componente ale algoritmului etimologiei toponimice, iar disocierea lor este dificilă și poate duce de multe ori la confuzii de planuri. Originea stabilește limba în care s-a produs toponimizarea, adică dobîndirea statutului de nume propriu de loc și, implicit, populația (Namengeberul) care „a botezat“ astfel
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
loc, întocmit de toponomast, cuprinde așadar „rubricile“ corespunzătoare acestor cerințe: originea, etimologia și geneza (etiologia). Originea numelui trebuie stabilită sau măcar presupusă înainte de a se identifica etimonul acestuia. De aceea, principiul priorității explicației interne este valabil și pentru algoritmul etimologiei toponimice. Potrivit acestui principiu, primele ipoteze care trebuie verificate în legătură cu etimologia unui nume de loc sunt cele privind moștenirea sau „formarea“ în limba romînă a numelui. Dar în nici un caz prioritatea explicației interne nu înseamnă respingerea sau minimalizarea etimologiilor străine pentru
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
numai etimologii indirecte, ci, de fapt, etimologia unor alte cuvinte, cu alt statut (apelativ sau antroponimic). De exemplu, originea numelor Certej, Tău, Conac este romînească, întrucît demersul etimologic se oprește la apelativele omonime certej, tău, conac, care au primit funcție toponimică, neextinzîndu-se la etimoanele acestor apelative sl. čerteș, magh. tó, tc. konak, care aparțin altui traseu etimologic, pretoponimic. Nerespectarea acestui principiu, formulat și demonstrat în lingvistica romînească de Emil Petrovici, în urmă cu cîteva decenii, i-a determinat pe unii cercetători
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
Pleana față de Plenița, Prislop față de Curmă tura Prislopului etc. Nu trebuie uitată distincția necesară dintre vechimea toponimelor și cea a apelativelor, antroponimelor sau toponimelor bază de la care sunt formate. Specialiștii au constatat, prin statistici și din practica cercetării unor complexuri toponimice reprezentative, că macrotoponimele au mai multe șanse de a fi mai vechi sau de origine străină decît microtoponimele, întrucît sunt consemnate în documente (care le atestă și le asigură perenitatea) și sunt folosite mai frecvent de către autorități, care, fiind în
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
structuri, tipuri și subtipuri formale și semantice. Demersul etimologic va trebui să aibă în vedere aceste trenduri statistice, care constituie de fapt linii de rezistență minimă în procesul de toponimizare. Pornind de la această necesitate, au fost realizate, pe baza materialului toponimic cules pentru DTRO, studii speciale referitoare la „formulele“ (structurale) întîlnite mai frecvent la una sau la alta dintre categoriile sociogeografice din Oltenia. „Viețuirea“ numelor de locuri: dezvoltare, transformare, organizare Viața numelor de locuri este mai scurtă sau mai lungă, mai
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
sunt un rezultat al „jocului“ dintre „creația“ numelui, datorată unuia sau mai multor Namengeberi-propunători - și „acceptarea“ sa de către comunitatea de vorbitori-utilizatori care sunt de fapt Namengeberiidecisivi. Fac parte din această categorie o mare parte dintre apelativele sau antroponimele în funcție toponimică, și anume acelea care n-au reușit să-și constituie indici formali sau intrinseci de individualizare. În toate ansamblurile toponimice există formule onomastice provizorii ca Dealul, Valea, Fîntîna, Pîrîul, La Popa, La Ionescu, Poteca, Observatorul etc., care funcționează o perioadă
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
vorbitori-utilizatori care sunt de fapt Namengeberiidecisivi. Fac parte din această categorie o mare parte dintre apelativele sau antroponimele în funcție toponimică, și anume acelea care n-au reușit să-și constituie indici formali sau intrinseci de individualizare. În toate ansamblurile toponimice există formule onomastice provizorii ca Dealul, Valea, Fîntîna, Pîrîul, La Popa, La Ionescu, Poteca, Observatorul etc., care funcționează o perioadă ca repere denominative, fie pînă la impunerea altui nume cu forță individualizatoare mai mare, fie pînă la găsirea unei formule
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
nou toponim monomembru, de data aceasta menținîndu-se particularizatorul și renunțîndu se la vechiul nucleu căruia îi fusese atașat: Larga < Valea Largă, Scurta < Tarlaua Scurtă, Roșia < Apa Roșie, Arvăteasca < Moșia Arvătească, Sătenii Filipești („urmașii“, „iobagii“ sau „subordonații“ lui Filip) > Filipești. Derivarea toponimică este o modalitate foarte eficientă denominativ, întrucît retoponimizează un nume de loc existent prin adăugarea unui sufix diminutiv, care indică un loc apropiat, subordonat geografic sau mai mic (poate mai nou, uneori) față de topicul desemnat de toponimul bază. Preluînd valoarea
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
subordonat geografic sau mai mic (poate mai nou, uneori) față de topicul desemnat de toponimul bază. Preluînd valoarea de reper spațial a bazei, ea o amplifică prin sufixul deopotrivă descriptiv și individualizator și asigură, în același timp, o sistematizare a ansamblului toponimic la care participă. Derivatele toponimice sunt, de altfel, numeroase și diverse, fiind prezente în foarte multe dintre familiile onomastice dintr-un teritoriu Bălșița, Craiovița, Dumbrăvița, Stupineaua, Amărăzuia, Rugino șica, Ploștinuța, Arădănuțu. Există, bineînțeles, și toponime analizabile, dar care nu pot
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
poate mai nou, uneori) față de topicul desemnat de toponimul bază. Preluînd valoarea de reper spațial a bazei, ea o amplifică prin sufixul deopotrivă descriptiv și individualizator și asigură, în același timp, o sistematizare a ansamblului toponimic la care participă. Derivatele toponimice sunt, de altfel, numeroase și diverse, fiind prezente în foarte multe dintre familiile onomastice dintr-un teritoriu Bălșița, Craiovița, Dumbrăvița, Stupineaua, Amărăzuia, Rugino șica, Ploștinuța, Arădănuțu. Există, bineînțeles, și toponime analizabile, dar care nu pot fi considerate derivate toponimice, pentru că
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
Derivatele toponimice sunt, de altfel, numeroase și diverse, fiind prezente în foarte multe dintre familiile onomastice dintr-un teritoriu Bălșița, Craiovița, Dumbrăvița, Stupineaua, Amărăzuia, Rugino șica, Ploștinuța, Arădănuțu. Există, bineînțeles, și toponime analizabile, dar care nu pot fi considerate derivate toponimice, pentru că baza de la care s-au format este apelativă (cuvinte întîi derivate, apoi toponimizate) sau antroponimică (antroponime întîi diminutivate, apoi toponimizate): Stejerel, Buzica, Băița, Ponorălu, Mălușelu, Plăișoru, Albioara, Bășicuța, Prăguțu. Diferențierea dintre cele două categorii nu este întotdeauna clară, decisivă
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
mostre oferite anterior: desprinderea de sistemul de proveniență (apelativ, de regulă, dar în multe cazuri și antroponimic) demotivarea treptată (estomparea sau pierderea sensului generalizator inițial), dobîndirea statutului de membru al ansamblului (deci al sistemului) de nume proprii de locuri. Cercetarea toponimică modernă are în vedere aceste evoluții și a extins preocupările de la căutarea certificatului de naștere (în principal a etimologiei) numelor de locuri la întreaga biografie a acestora, reconstituind pentru fiecare nume un adevărat curriculum vitae cît mai complet și mai
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
preocupările de la căutarea certificatului de naștere (în principal a etimologiei) numelor de locuri la întreaga biografie a acestora, reconstituind pentru fiecare nume un adevărat curriculum vitae cît mai complet și mai elocvent, lingvistic și extralingvistic (geografic, istoric, etiologic etc.), deci toponimic. Mai mult decît atît, interesul științific și cultural cuprinde, pe lîngă analiza „destinului“ unuia sau altuia dintre numele topice, un demers înglobator asupra ansamblului caracterizat, în funcție de criteriile avute în vedere, drept cîmp sau sistem toponomastic. Cîteva dintre fenomenele pe care
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
le reliefează o astfel de perspectivă sunt de natură să completeze viziunea asupra numelor de locuri în sine sau în raport cu ansamblul general al vocabularului în care se încadrează. Cele mai relevante ni se par, din acest punct de vedere, omonimele toponimice, polionomiile toponimice, tautologiile toponimice, toponimele multiple, polarizările toponimice, lanțurile și arborii urbanonimici. Aceste fenomene (și altele comparabile) demonstrează, pe de o parte, că numele proprii au, pe lîngă particularitățile care le diferențiază de cuvintele comune, multe similitudini cu acestea din
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
o astfel de perspectivă sunt de natură să completeze viziunea asupra numelor de locuri în sine sau în raport cu ansamblul general al vocabularului în care se încadrează. Cele mai relevante ni se par, din acest punct de vedere, omonimele toponimice, polionomiile toponimice, tautologiile toponimice, toponimele multiple, polarizările toponimice, lanțurile și arborii urbanonimici. Aceste fenomene (și altele comparabile) demonstrează, pe de o parte, că numele proprii au, pe lîngă particularitățile care le diferențiază de cuvintele comune, multe similitudini cu acestea din urmă, fiind
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
de perspectivă sunt de natură să completeze viziunea asupra numelor de locuri în sine sau în raport cu ansamblul general al vocabularului în care se încadrează. Cele mai relevante ni se par, din acest punct de vedere, omonimele toponimice, polionomiile toponimice, tautologiile toponimice, toponimele multiple, polarizările toponimice, lanțurile și arborii urbanonimici. Aceste fenomene (și altele comparabile) demonstrează, pe de o parte, că numele proprii au, pe lîngă particularitățile care le diferențiază de cuvintele comune, multe similitudini cu acestea din urmă, fiind supuse în
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
natură să completeze viziunea asupra numelor de locuri în sine sau în raport cu ansamblul general al vocabularului în care se încadrează. Cele mai relevante ni se par, din acest punct de vedere, omonimele toponimice, polionomiile toponimice, tautologiile toponimice, toponimele multiple, polarizările toponimice, lanțurile și arborii urbanonimici. Aceste fenomene (și altele comparabile) demonstrează, pe de o parte, că numele proprii au, pe lîngă particularitățile care le diferențiază de cuvintele comune, multe similitudini cu acestea din urmă, fiind supuse în ultimă instanță legilor de
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
și grupare consolidează nu numai calitatea de unități lexicale ale limbii, ci și statutul de elemente specifice în cadrul vocabularului general. Preluînd celebra afirmație a lui Saussure, potrivit căreia în limbă „totul se ține“, putem spune că în sistemul (cîmpul, ansamblul) toponimic totul „se susține“ reciproc. Studiul etimologic, structural sau diacronic al numelor de locuri trebuie să țină seama de acest adevăr sesizabil în situații dintre cele mai neașteptate. Omonimia toponimică, mult mai frecventă și mai complexă decît omonimia de la nivelul cuvintelor
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]