762 matches
-
bijuterii stilistice. Îndemn la lectură Încă din vechime, românul „născut poet” a dezvoltat limbajul prin metaforizare și nu mă refer numai la fondul creațiilor sale populare, ci la denumirea unor plante medicinale (coada șoricelului, coada calului, roiniță ș.a.), precum și la toponimia bogată în atâtea metafore. Apoi, ce sunt limbajele argotice ale liceenilor și „băieților de cartier”? Un limbaj puternic metaforizat. Chiar și în limbajul tehnico-științific metaforele dau ajutor comunicării. De fapt, ce este mausul calculatorului? O metaforă banală. Deci, în toate
LIMBA ROMÂNILOR-6 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1437 din 07 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376755_a_378084]
-
de pogoane...”. În roman descrierea satului este la fel ca în realitate, cu lux de amănunte. Locul de taifas al moromeților era poiana din fața fierăriei lui Iocan. „...Adunările cele mai zgomotoase aveau loc în poiana fierăriei mai ales duminica dimineața...” Toponimia împrejurărilor satului din roman este identică cu cea reală. Există localitățile Atârnați, Balaci, Burdeni, Ciolănești, Cățelești, Mozăceni, Udupu, R âca etc. Primul volum descrie satul din anul 1937, al doilea, după o întrerupere de 20 de ani. În primul volum
GÂNDURI DESPRE MOROMEŢII LA 60 DE ANI DE LA APARIŢIE de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1664 din 22 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372615_a_373944]
-
și Vicuță Tiucă din Rucăr, județul Muscel. Aici a absolvit Școala elementară de 7 ani și liceul teoretic, apoi a absolvit Facultatea de Filologie din cadrul Universității „Al. Ion Cuza” din Iași. A obținut titlul de doctor în filologie cu teza „Toponimia în bazinul superior al Dâmboviței”. De-a lungul timpului, a fost asistent universitar la Institutul de Invățământ din Suceava, director de unități școlare din județul Suceava. După revoluție a fost ceva vreme inspectoare de specialitate și apoi teritorială în cadrul Inspectoratului
GEORGE NICOLAE PODIŞOR [Corola-blog/BlogPost/373072_a_374401]
-
lungul timpului, a fost asistent universitar la Institutul de Invățământ din Suceava, director de unități școlare din județul Suceava. După revoluție a fost ceva vreme inspectoare de specialitate și apoi teritorială în cadrul Inspectoratului școlar al jud. Argeș. A publicat lucrarea "Toponimie rucăreană" apărută după revoluție. Este coautoare la ... Citește mai mult Ileana Popescu - Argeșel (1948) Profesor de limbă și literatură română la Colegiul Național "Dinicu Golescu" din Câmpulung, doctor în filologie. S-a născut în București la data de 19 mai
GEORGE NICOLAE PODIŞOR [Corola-blog/BlogPost/373072_a_374401]
-
și Vicuță Tiucă din Rucăr, județul Muscel. Aici a absolvit Școala elementară de 7 ani și liceul teoretic, apoi a absolvit Facultatea de Filologie din cadrul Universității „Al. Ion Cuza” din Iași. A obținut titlul de doctor în filologie cu teza „Toponimia în bazinul superior al Dâmboviței”. De-a lungul timpului, a fost asistent universitar la Institutul de Invățământ din Suceava, director de unități școlare din județul Suceava. După revoluție a fost ceva vreme inspectoare de specialitate și apoi teritorială în cadrul Inspectoratului
GEORGE NICOLAE PODIŞOR [Corola-blog/BlogPost/373072_a_374401]
-
lungul timpului, a fost asistent universitar la Institutul de Invățământ din Suceava, director de unități școlare din județul Suceava. După revoluție a fost ceva vreme inspectoare de specialitate și apoi teritorială în cadrul Inspectoratului școlar al jud. Argeș. A publicat lucrarea "Toponimie rucăreană" apărută după revoluție. Este coautoare la ... XVIII. ZARVĂ, de George Nicolae Podișor , publicat în Ediția nr. 421 din 25 februarie 2012. Bici cu pleaznă Copil sătul de goană Pe câmp talanii Rânduială Ecou înfundat Strămoșii cheamă la rând Pe
GEORGE NICOLAE PODIŞOR [Corola-blog/BlogPost/373072_a_374401]
-
care Dacia fusese abandonată de Aurelian și deci maghiarii ar fi primii ocupanți ai Transilvaniei. Fideli unei tradiții istoriografice, care se afirmă la sfîrșitul secolului al XVlII-lea, istoricii maghiari conchid Istoria Transilvaniei din 1992: "Izvoarele istorice, cercetările arheologice și toponimia probează fără echivoc că teritoriul Daciei, rupt de Imperiu militar și politic în 270, a fost astfel pierdut definitiv pentru civilizația romană". Două secole de istorie și de punere în scenă a naționalității și a drepturilor națiunii, două secole de
Istoria Românilor by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
ori pe lună, cu începere din iunie 1994. Redactor responsabil este D. Vatamaniuc, secretar redacție - Vasile I. Schipor. Se ocupă de problemele Bucovinei și are rubrici permanente pentru toate domeniile de cercetare: viață politică, culturală, literară și artistică, istorie, demografie, toponimie, onomastică, statistică, folclor, etnografie, științe naturale, ecologie. Publică în fiecare număr documente, evocări de personalități și prezentări de cărți și reviste consacrate Bucovinei. Colaborează academicienii Radu Grigorovici, Liviu Ionesi, Gheorghe Platon, Ștefan Ștefănescu, Vladimir Trebici și un mare număr de
ANALELE BUCOVINEI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285333_a_286662]
-
sorții, a morții, a moșilor și strămoșilor, haosul, teogonia, cosmogonia, antropogonia, etnogonia, nomogonia și erotogonia) și structura integrativă (În care include daimonologia, semideologia și deologia, fărmițată În Fârtatul și Nefârtatul, Cerul-tată, Soarele sfânt, Luna sfântă, Stelele logostele, Meteorologia mitică, Pământul-mumă, Toponimia mitică, Hidromitologia, Fitomitologia, Zoomitologia, Mitologia ocupațiilor și Eroologia). Autorul excelează În inventarea de categorii și subcategorii, dovedind o adevărată voluptate În a scorni un vocabular luxuriant și esoteric, greu de Înțeles și de aplicat (spre exemplu: „fondul de mituri alcătuit
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
cronicar și caligraf. Dumitru, după numele mirean, era unul dintre cei patru copii ai familiei modeste a lui Alexie și a Aspaziei, ce va deveni Anastasia monahia. La școlile mănăstirești din zonă a deprins limbile slavonă, greacă, rusă, cunoștințe de toponimie, de istorie și geografie, meșteșugul caligrafiei și al miniaturii, arta gravurii și a picturii bisericești. Ucenic al episcopului Grigorie Socoteanu și preot de mir la biserica Episcopiei Râmnicului, se va călugări la Hurezu (1769). Va fi ieromonah (1770-1771) și, pentru
DIONISIE ECLESIARHUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286789_a_288118]
-
Dacia, în a doua jumătate a secolului al VI-lea, numele orașelor erau uitate de populația romanică, latinofonă și creștină, acomodată deja statornic la condițiile vieții rurale. Slavii, care au împrumutat de la autohtoni numele marilor râuri, nu au preluat și toponimia urbană daco-romană, deoarece aceasta nu mai era în uz, iar în locul vechilor denumiri autohtone se întâlnesc, mult mai târziu (peste secole), în evul mediu, toponime slave: Bălgrad (Apulum), Grădiștea (Sarmizegetusa), Moigrad (Porolissum), Orșova (Dierna). Uitarea numelor orașelor, abandonarea toponimiei, în
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
și toponimia urbană daco-romană, deoarece aceasta nu mai era în uz, iar în locul vechilor denumiri autohtone se întâlnesc, mult mai târziu (peste secole), în evul mediu, toponime slave: Bălgrad (Apulum), Grădiștea (Sarmizegetusa), Moigrad (Porolissum), Orșova (Dierna). Uitarea numelor orașelor, abandonarea toponimiei, în general, nu este un fenomen izolat, prezent doar în Dacia, ci se întâlnește peste tot în antichitatea romană târzie și în perioada migrațiilor barbare. Pierderea numelor orașelor, a toponimiei nu înseamnă însă discontinuitate demografică în spațiul daco-roman cum susțin
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
Grădiștea (Sarmizegetusa), Moigrad (Porolissum), Orșova (Dierna). Uitarea numelor orașelor, abandonarea toponimiei, în general, nu este un fenomen izolat, prezent doar în Dacia, ci se întâlnește peste tot în antichitatea romană târzie și în perioada migrațiilor barbare. Pierderea numelor orașelor, a toponimiei nu înseamnă însă discontinuitate demografică în spațiul daco-roman cum susțin roeslerienii pentru că hidronimia s-a transmis până astăzi prin populația autohtonă, de la care au împrumutat-o migratorii.17 În plan spiritual-religios, după 275, daco-romanii și-au păstrat formele de înmormântare
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
distinctă, exista (dăinuia) încă înainte de apariția statului medieval și provenea din acei fruntași ai cnezatelor și voievodatelor, formațiuni prestatale, și era alcătuită din proprietarii de pământ, slavi la origini, apoi români, după asimilare. Așa se explică o mare parte din toponimia noastră-ei au dat nume proprii localităților și râurilor, care s-au menținut și după asimilarea lor. Ca element cuceritor și stăpân al pământului, slavii au constituit, timp de secole, și elementul conducător clasa politică. Cnejii și voievozii (ambele sunt cuvinte
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
Argumentele de reținut împotriva continuității daco-romane la nordul Dunării sunt următoarele: 1. Dispariția oricărei urme de civilizație sub formă de orașe, drumuri, medalii sau monede, ceramică. 2. Identitatea dintre idiomul (dialectul) aromân și cel daco-român nord-dunărean. 3. Liturghia slavă. 4. Toponimia". Apoi Lot le analizează pe rând: "Să examinăm aceste patru puncte. 1. Dispariția monedelor este o dovadă că a încetat orice fel de comerț între nordul și sudul Dunării. La fel în privința drumurilor, a orașelor. Nu există nici o urmă de
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
creștinat pe daco-romani, nu există nici un termen gotic religios în limba română. Concluzia: creștinarea lor se produce după secolele III-IV, așadar este mult anterioară venirii slavilor și ungurilor. Nu există nici un fel de cuvinte maghiare în limbajul liturgic românesc". În ceea ce privește toponimia, istoricul francez face alte precizări interesante: "Explicarea toponimiei slave și turcești de pe teritoriul actualmente românesc printr-o traducere a numelor de locuri este ingenioasă. Însă prezintă unele dificultăți. În ansamblu, Brătianu atenuează dificultățile, dar nu le rezolvă total!" În final
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
religios în limba română. Concluzia: creștinarea lor se produce după secolele III-IV, așadar este mult anterioară venirii slavilor și ungurilor. Nu există nici un fel de cuvinte maghiare în limbajul liturgic românesc". În ceea ce privește toponimia, istoricul francez face alte precizări interesante: "Explicarea toponimiei slave și turcești de pe teritoriul actualmente românesc printr-o traducere a numelor de locuri este ingenioasă. Însă prezintă unele dificultăți. În ansamblu, Brătianu atenuează dificultățile, dar nu le rezolvă total!" În final, Lot trage concluziile: "Totuși, unde ar trebui să
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
sudul Dunării. Supuși avarilor, noii stăpâni ai stepei, sau răzvrătiți împotriva lor, slavii înaintează în mase compacte spre sud. Sub urmașii lui Justinian, întreaga regiune de la est de Carpați și până la Dunăre devenise o Slavinia, după ce anterior fusese o Gotia! Toponimia dovedește faptul că slavii trecuseră arcul Carpaților și pătrunseseră până în Transilvania, iar avangarda lor avea să asedieze după puțin timp Salonicul. Acest val slav care a inundat întreaga regiune sud-dunăreană, în secolul al VII-lea (după 602), "cu o forță
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
de la nord de Dunăre.31 Teza continuității, după care românii au locuit întotdeauna pe teritoriul lor de baștină, se bazează pe continuitatea populației geto-dace și daco-romane. Primul element al continuității este permanența geto-dacilor, în nordul Dunării, în timpul stăpânirii romane (106-275). Toponimia și hidronimia Daciei romane sunt în cea mai mare măsură dacice, transmise cuceritorilor (romani) prin daci. Acest fapt reprezintă o puternică dovadă a permanenței populației dacice în vatra ei de locuire. Din cele 12 orașe cunoscute din Dacia, 9 au
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
admite, în general, că influența slavă asupra teritoriului și populației românești a fost îndelungată și adâncă, mult mai puternică și durabilă decât va fi fost cea germanică (gotică și gepidă) ori, ulterior, pecenego-cumană. Urmele ei durabile și vizibile în limba, toponimia și antroponimia românilor arată că în perioada slavo-română s-a produs o parțială slavizare a întregului teritoriu de romanizare din zona carpato-balcanică, în interiorul căruia avea loc procesul etnogenezei românilor. Vrem să subliniem că slavizarea Daciei traiane, ca și a teritoriilor
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
două pături de populație, în momentul așezării slavilor în Dacia (nordul Dunării), în a doua jumătate a secolului al VI-lea. Se pare că în acel moment, slavii erau mai numeroși decât autohtonii daco-romani, după izvoarele istorice contemporane, din studierea toponimiei și a vocabularului slav din limba română. Însă, după secolul al VI-lea, treptat, daco-romanii au devenit mai numeroși, mai ales după 602, când o bună parte a slavilor au trecut Dunărea și s-au instalat în sud. Pe de
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
poate fără serioase consecințe politice, dar a căror influență în limbă este evidentă. În ceea ce privește substratul comun, este sigur că o serie de elemente nu numai preslave, ci chiar preromane, s-au conservat în vocabularul limbilor balcanice și în numele de locuri (toponimia) din sudul Dunării. La sfârșitul secolului al VI-lea, pe vremea invaziei slavilor în teritoriile din sud fluviului, aceste elemente se mai păstrau în toponimie, după mărturia cronicarilor bizantini. Pentru explicarea înrudirii dintre albaneză și română este inutil să facem
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
preslave, ci chiar preromane, s-au conservat în vocabularul limbilor balcanice și în numele de locuri (toponimia) din sudul Dunării. La sfârșitul secolului al VI-lea, pe vremea invaziei slavilor în teritoriile din sud fluviului, aceste elemente se mai păstrau în toponimie, după mărturia cronicarilor bizantini. Pentru explicarea înrudirii dintre albaneză și română este inutil să facem referire la un contact teritorial, atât de greu de stabilit din punct de vedere istoric. Putem renunța la ipoteza lui Pârvan, care-i strămuta pe
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
limbă romanică, și-a pierdut din extindere în sudul Dunării.". La toate acestea, să nu omitem a adăuga (menționa) elementele românești aflate în Panonia și în Carpații de nord și nord-est (cf. N. Drăganu, Românii în veacurile IX-XIV pe baza toponimiei și onomasticei, București, 1933, p. 41, 326 și urm.). Sextil Pușcariu, în studiul său consacrat reconstituirii românei primare, consemna: Nu mai rămân decât trei posibilități deja susținute: se poate admite că perioada comună din dezvoltarea limbii române vechi s-a
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
este doar o particularitate, perfect explicabilă din punct de vedere istoric, prin schimbul continuu de populații de pe un mal pe celălalt al Dunării și prin întrepătrunderea dialectelor vorbite de ele. Gh. Brătianu afirmă, polemic, că "se face mare caz de toponimia slavă, din vechea Dacie traiană (nordul Dunării), unde nu s-a păstrat nici un nume de oraș din perioada romană, iar cea mai mare parte a numelor de ape sunt categoric slave. În aceste condiții, istoricul sugerează că ar trebui să
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]