133 matches
-
ape dintre stuf și buruieniș se umplea de opinii și așteptări, ne împingea forțat și instantaneu pe Armin și pe mine într-o concurență pe care n-o căutaserăm și totuși trebuia să ne-o disputăm. Vârfurile de săgeți și toporiștile de piatră, vasele de ceramică și cioburile, devenite în ziare fotografii fixate pe hârtie, și până și originalele înșirate pe cearceafurile cu care acopeream pupitrele, ca să le expun, își pierduseră mult din fascinație. Deveneau tot mai mult doar piatră și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
Cadru exterior, wide angle static: Bulevardul Magheru. Mai multe grupuri de mineri se postează În calea oamenilor, le cer actele, Îi iau la bătaie. Cer senin, lumină aurie. Tăiat la: Planuri detaliu succesive: Chipuri obscure, lămpașe, răngi, degete murdare, lanțuri, toporiști, unghii negre, bîte, alternînd cu figurile Înspăimîntate ale celor opriți pe stradă. Tăiat la: Ziaristul, cu o mină consternată, Întreabă un individ aflat lîngă el: Da’ ce se Întîmplă aici? Individul (fără să-l privească): Au venit minerii. Nu te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
deasupra unui oraș ce continuă să uimească mapamondul lipit pe televizor. 14 iunie. Riposta oficială. Se anunță patru morți și o sută patru răniți. Răsar ca din senin patrulele de mineri. Dotați cu bastoane de lemn sau de cauciuc, sape, toporiști. SÎnt mii. Salopetele pătate cenușiu se Împrăștie peste tot. Patrulează În grupuri de cîte patru, cinci. Prind un bișnițar. Îl bat de-l sting, În chiotele de bucurie ale spectatorilor, apoi Îl predau poliției care-l urcă Într-o dubă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
mea o delegație din partea asociației de proprietari. Eu eram acasă împreună cu mama și sora mea, mai mică decât mine cu 12 ani, și m-am gândit că veneau peste mine pentru că știau că lucram la Securitate, așa că am luat o toporișcă să mă apăr. Am deschis ușa și i-am întrebat ce vor de la mine, dar eu roteam toporișca aia amenințător, și ei au spus că doreau să facem o listă cu bărbații de la noi din bloc, să ne apărăm mai
Revoluția română: militari, misiuni și diversiuni () [Corola-publishinghouse/Science/84991_a_85776]
-
mine cu 12 ani, și m-am gândit că veneau peste mine pentru că știau că lucram la Securitate, așa că am luat o toporișcă să mă apăr. Am deschis ușa și i-am întrebat ce vor de la mine, dar eu roteam toporișca aia amenințător, și ei au spus că doreau să facem o listă cu bărbații de la noi din bloc, să ne apărăm mai bine apartamentele. S.B.: Voiau să-i organizați. Voiau un lider. G.Ș.: Aflasem eu și colegii mei ce
Revoluția română: militari, misiuni și diversiuni () [Corola-publishinghouse/Science/84991_a_85776]
-
pînâ atunci, fuseseră de autoritate publică (justiția, taxele fiscale, serviciile de pază, de apărare) și luptătorul călare, echipat și dotat cu arme grele. Introducerea scării de șa a permis ca greutatea armurii să crească zale, coif, scut sau pavăză, spadă, toporișca -, ceea ce a condus la o nouă practică a luptei, vizînd dezechilibrarea adversarului și scoaterea sa din luptă cu ajutorul lancei lungi, exercițiul cerînd o forță fizică și o dexteritate dobîndite din prima tinerețe, printr-un antrenament intensiv. De aici și tendința
Istoria Europei Volumul 2 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/962_a_2470]
-
rănit este foarte mare pentru fiecare. De asemenea, vînă-toarea este adorată, atît ca plăcere, cît și ca necesitate, atîta vreme cît vînatul este un complement nelipsit al alimentației obișnuite, în imensele păduri foșnind de atîta vînat, cavalerii atacă mistrețul cu toporișca sau țepușa, ceea ce reprezintă un exercițiu periculos care, și el, duce la numeroase accidente. Această viață aspră și destul de lipsită de ocupații este întreruptă de evenimente domestice și de întîlniri prietenești, cu ocazia nunților, turnirurilor etc., care sînt prilej de
Istoria Europei Volumul 2 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/962_a_2470]
-
În bucăți de mărimea dorită cu un ferăstrău; - Se trata materialul, prin scufundarea, pentru o perioadă variabilă (după natura lichidului de Înmuiere), Într-o baie de Înmuiere cu apă clocotită, ulei Încins sau leșie fierbinte; - Se ciopleau fețele cu o toporișcă sau cu un cuțit; - Se egalizau cu briceagul;Se lustruiau frecându-se cu praf de cărbune, cenușă sau nisip fin; - Cuburile pieptenului se trasau după șabloane, cu compasul, dar dinții se crestau, după finisare, cu fierăstrăul; - După crestare, dinții pieptenului
RROMII ÎNTRE TRADIŢIE ŞI CONTEMPORANEITATE by Judit Găină, Viorel Paraschiv () [Corola-publishinghouse/Science/91787_a_93174]
-
moștenită de la Roma dispare în avantajul monedelor de argint. Apoi, este vorba despre o societate războinică. Omul liber se definește înainte de toate ca un soldat care, în locul togii romane, a adoptat costumul scurt și armele france: securea de război și toporișca, aflate în număr mare în primele morminte merovingiene. Regii și nobilii, aflați într-o continuă rivalitate, sînt mereu înconjurați de trupe de războinici care le-au jurat credință. De unde, o permanentă nesiguranță care îi împinge pe cei mai slabi să
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
Tăcu? „Din lepră, șerpi și macadam Când Domnul lumii l-a facut I-a pus din fundul lui Adam Pe umeri gaură de lut. Văzându-l Meșterul că mișcă L-a gâdilat puțin la coasta, I-a dat să poarte toporișca Și mâna harnica, nevasta”. („Fantomas”) Dintre aceștia, În parlamentul țării, unii ce fac?: „Tăcut ca piatra și prudent/ La ce se va-ntâmpla și când/ Miroase-a mort În Parlament/ Mai trece-o victima la rand”. Numai una? Versuri care
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
cămașa de tort, bunicul avea un ilic ce-i punea și mai mult în evidență corpul slab și pipernicit, pe care-l deplasa cu anevoie de colo-colo. Prin cămașa întredeschisă la piept, se vedeau fire răzlețe de păr alb. Cu toporișca în mână, printre crengile aplecate ale sălciilor, își mișca corpul epuizat de vârstă și de foame. Doamne, ce-ar mai fi mâncat o bucățică de mămăligă...! Dar de unde? De unde?? Făcea mănunchiuri de 10-15 vergi, legându-le apoi la capete pentru
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
i-am strecurat-o în palmă, strângându-i ușor degetele ca să n-o scape din mână. Stătea cu picioarele puțin depărtate, în bocancii militari, cu pantalonii de șiac și cămașa de tort, cu capul și spatele rezemate de gard și toporișca lângă el. Se odihnea. Se odihnea ca-n tabloul lui Ressu, "Cosași odihnindu-se". Se odihnea după o muncă și o viață de 92 de ani. Privirea lui era îndreptată spre mine, spre creștetul capului meu. În realitate, ochii lui
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
timpului, puteai să discuți situația de parcă ar fi fost vorba despre alții. Mă ascultau și mă priveau ca pe un infirm care nu știe să se distreze, să se bucure de viață. Într-o noapte, pe la două, am luat o toporișcă pentru șnițele, am urcat un etaj și am sunat minute în șir, până ce, în isteria dinăuntru, un ins mai puțin beat a auzit soneria. Cred că aveam o înfățișare convingătoare, în pijama, ciufulit, cu o privire cruntă și cu un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
ceva din ce ne pregătise și am plecat. Țuki, să ai grijă de Bebi. Dă-i să mănânce. Da, Mircea. Fiecare dintre noi avea sfoara pentru legat și transportat sarcina de vreascuri iar în plus Mircea și-a luat și toporișca. Am luat-o pe strada nr. 9, până la dispensar, apoi am cotit-o pe strada nr.8, spre păduricea de salcâmi. Din această expediție care avea drept scop procurarea de combustibil solid și ale cărei consecințe eram departe de a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
de vreascuri. În acest timp Leu se zbenguia pe lângă noi. Spre nenorocul nostru, Mircea a dat peste un salcâmaș uscat. Nu aveam nici lopată, nici hârleț. Cu palmele și cu degetele am râcâit zăpada de la rădăcina lui, iar Mircea cu ajutorul toporiștii a reușit să-i îndepărteze puținele ancore ce-l mențineau în poziție verticală. Copăcelul era lunguț, dar nu depășea în diametru mai mult de 12-15 centimetri. L-am luat pe umeri, distribuind, pe cât posibil, în mod echitabil greutatea lui pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
de câte ori! Spune! Spune! Ochii lui de viezure autist se bulbucaseră binișor, cam la dimensiunea unor legume care, tăiate de gospodină pentru a fi introduse în borș, declanșează o rapidă și abundentă secreție a glandelor lacrimogene. Spune de câte ori! De câte ori! De câte ori! Cu toporișca ridicată deasupra capului meu, o învârtejea amenințător și riscant asemenea lui Mihai Viteazul în bătălia de la Călugăreni, ocazie cu care Sinan Pașa a făcut o baie în apa Neajlovului și căzând de pe pod și-a pierdut ultimele două componente solide
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
loviturile nemiloase ale bastonului cauciucat. Încă eram în stare de șoc. Umorile o luaseră pe arătură, iar acum eram căptușit în propriile mele reziduuri ale arderilor interne. Primarul s-a uitat la noi cu vădite sentimente de compătimire și luând toporișca l-a întrebat pe Mircea: A cui e obiectul ăsta? Al nostru, domnule primar. Ia-ți-l! Îmi pare nespus de rău că ați avut parte de un asemenea tratament. Dobitoc nenorocit! Mergeți acasă fără frică. S-a terminat. Luați
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
La revedere. Apropo, condu-i pe băieți până la strada cu numărul trei. Am înțeles, tovarășe primar! răspunse tânărul milițian. Dar nu puteam merge. Glezna mi se umflase și mă chinuia din ce în ce mai mult. Inițiativa a venit tot de la Mircea. Radule, ia toporișca și copăcelul. Lică, dă mâinile încoace! Unindu-și mâinile într-un anumit fel, au realizat cunoscutul "scăunel" iar eu, ținându-mă de gâtul lor și stând comod, eram transportat la domiciliu de o "Salvare" constituită copilărește din cele patru brațe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
dispoziție cu dragoste de frații mei. Leu țopăia în fața noastră bucuros, adresându-se lui Mircea în limbajul său canin: Bravo, Mircea, ai avut o idee formidabilă! În urma noastră, Sandu înainta prin zăpada bătătorită de picioarele oamenilor, având în mâna stângă toporișca, cu cealaltă târând după el obiectul care constituise cel mai răsunător furt al secolului al XX-lea de pe planeta noastră: un copăcel de salcâm uscat. Am părăsit strada numărul 8 și ne-am înscris pe strada numărul trei care ducea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
să mă însemne. Vorba ceea: "Soiu' rău nu piere!" hâhâie el. Și-apoi, decât întins pe crivat, afumat și jelit de șăpte bocitoare ce urlă, trag la măsea și nu le stă gându' decât la pomană, mai bine călare, învârtind toporișca, chiuind ca la nuntă, strigând până la ultima suflare: "Pentru Moldova și Ștefan!!! Moldovaaa!!!" Gheorghiță dârdâie încetișor: 'Mnetale ce gândești, bădie? S-or mântui cu rezbelele aistea? Că tăt la oaste, la oaste numa' bozii și buruiană pârloagă-i ogoru... Toader
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
ea moșneagul cu plosca. Să trăim, să trăim! îi răspunde acru, în răspăr, bătrâna, văzându-și de treabă. Pe după bojdeucă, se furișează tiptil un moșneag înarmat până-n dinți, cu un coif mâncat de rugină, cu arc și tolbă la spinare, toporișcă la brâu, ghioagă ghintuită pe care mai mult o târăște prin pulbere. Dumnezeule!!! țipă Savastița. Iar?!... Nu te vezi?! Hodorogule!! Bătrânul se înfoaie și grăiește cu mândrie: Savastiță, draga me, Vodă Ștefan mă cheamă! Vin turcii! Am plecat! Ești nebun
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
ieftin de pipă. Poate era și acela doar o imitație de tutun. Oricum, se simțea și mirosul picioarelor lui. În spatele scaunului pe care ședea era o masă mare din lemn pe care se aflau, pe lângă tocilă, o secure și o toporișcă. Mânerele acestora își schimbaseră puțin culoarea, semn că fuseseră folosite multă vreme. — Știți, aș avea nevoie de un fular, am zis eu direct. Îmi îngheață gâtul din pricina frigului. Da, asta cam așa e. Te înțeleg. — Într-una dintre încăperile bibliotecii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
cu el în fiecare zi ca să incinerăm împreună animalele moarte. Încărcăm mai întâi cadavrele în căruță, ieșim pe poartă, mergem în livada de meri, turnăm gaz peste ele și le ardem. Înainte de a le arde, Paznicul le taie capul cu toporișca. I-ai văzut colecția de unelte ascuțite, nu? Individul nu-i în toate mințile. Dacă ar fi după el, ar ciopârți tot ce-i iese-n cale. Absolut tot. — S-a născut în oraș? — Nu. Cred că a fost adus
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
COIN. În vitrina de alături erau expuse diverse articole din materiale feroase: chei fixe, șurubelnițe, burghie, ciocane electrice, precum și o cutie din piele cu unelte mici, fabricație nemțească. Aceasta nu depășea mărimea unei genți de damă. Conținea până și o toporișcă și un seismograf. Alături, un set de treizeci de cuțite și dălți. Ceea ce m-a șocat a fost faptul că n-am văzut două care să semene între ele și printre acestea unele care nici nu știam cum se folosesc
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
El improvizează totul în chip minunat. Un papagal și bunul Vineri îi ajung ca să reconstituie umanitatea. Ce mă mai bucuram citind această proză când oceanul îi mai trimitea la țărm singuratecului câte o scândură, câte o ladă spartă, câte o toporișcă descoperită în pântecul unei corăbii înecate împinsă de talazuri. Și să nu uităm că acest om exemplar, în solitudinea lui, nu și-a pierdut timpul aruncându-se mereu în genunchi și proslăvindu-l pe Dumnezeu, ci a făcut singur, cu
Despre proză (II) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/14355_a_15680]