1,162 matches
-
acum, printr-o expoziție care se numeste semnificativ Maculata concepție, nu atît portretele a doi artiști, oricum definiți riguros prin propria lor istorie, cît configurația unui spațiu și reflexele unui mod inconfundabil de existență (artistică, morală, simbolică, spirituală). În acest topos paradoxal, imund că un cîmp de luptă ale cărui leșuri se spală în ploi și se albesc la soare, imaculat și aseptic că o planetă moartă, încărcat de voluptățile grele ale unui lupanar ce se revarsă și băltește că o
Carnaval biblic si mistică levantină by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17817_a_19142]
-
de critică. Dacă valoarea rămîne ceea ce este, lipsa ei de răsunet poate apasă dureros o viață de om, poate inhiba evoluția unui artist. Drept care îmi propun a semnala în rîndurile ce urmeaza cîteva, în ordine alfabetică, profiluri lirice distincte ale toposului menționat. Dorian David ne propune un lirism naturalist, o înțepenire a melancoliei în materii dure, marcate de sarcasm. E o exaltare a solitudinii pe care provincia o încărca necontenit cu neagra-i energie: Din cețuri zdruncinate înfățișam/ sarcastica silueta a
Poeti bistriteni by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17827_a_19152]
-
Se mai poate, cred, observă încă o nuanță stilistica în uzul actual al acestei categorii de adverbe: ca elemente culte, livrești, ele se asociază adesea tonului ironic; eminamente, dar parcă și fatalmente, trimit la lumea lui Caragiale (ultimul, poate, prin toposul fatalității, pe jumătate serios, pe jumătate minimalizat parodic: "Fatalitate! Madam Georgescu lipsește de pe banca"). O statistică improvizată, pe versiunea din Internet a unui număr din revista "Dilemă" (nr. 269, 1998) oferă următoarele date (evident, prea puține pentru a ne permite
Realmente, fatalmente by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17846_a_19171]
-
acelor ani"; "cu asemenea probleme se confruntă profesionistul și cînd i se cere să explice concepte al căror conținut semantic este fatalmente vag". Suficient de complex din punct de vedere semantic și stilistic (presupunînd oare și o autoironică aluzie la toposul mioritic?), fatalmente poate candida, cel puțin în anumite registre ale limbii, la statutul unui cuvînt la modă.
Realmente, fatalmente by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17846_a_19171]
-
universale, într-un bacovianism reluat în cadrul țărănesc (așa cum Doinaș n-ar putea fi înțeles fără antecedența conceptuală a lui Blaga și Arghezi, iar Dimov fără formele vizionare argheziene, Ileana Mălăncioiu n-ar putea fi percepută în afara influenței autorului Plumbului, adaptat toposului său originar): "Plouă într-un sat de munte uitat de lume,/ Copacii mai putrezi se rup,/ Prin ploaie trece o femeie bătrînă/ Cu hainele ude lipite de trup.// Nu mai știe pe unde s-apuce,/ Drumul e putred de noroaie
Poezia Ilenei Mălăncioiu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17193_a_18518]
-
lucrătura textului d-sale trădează vocația artizanului verbal, ci năzuința spre ansamblu, impulsul îndrăzneț spre o boltă acoperită cu vaste fresce eteroclite. Din absența trăsăturilor unei minime adaptări, se iscă nevoia unei materialități totalizante, frizînd o cosmogeneză. Pornind de la evocarea toposului natal, maramureșean, bardul își etalează sensibilitatea cosmică, expansivă prin intermediul factorilor biologici, neevitînd terminologia de specialitate cu răceala ei sarcastică: "răsar noi zori de ziuă peste Valea Izei/ dalbi zori de ziuă se revarsă/ într-o dimineață primară cum numai în
Poet și cîntăreț by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17295_a_18620]
-
care a făcut zidul/ o numești mînă./ dar întorci privirea și zici:/ nu există.//...imposibil - se aude o voce -/ este Ramses și oamenii mării/ sînt spuma visului său./ în capitala Dublei Țări mîinile lor/ tăiate piramidă s-au făcut" (Ou Topos). E aci o pornire spre abstractizare și geometrizare, ca o "filosofie" a cruzimii și totodată o "formă" a ei, ilustrare duală a simțămîntului de mutilare lăuntrică ce apasă ființa modernă. Poetul e atras de raportul - atît de primejdios - dintre existență
Înfășurat în "mantia damnării" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17350_a_18675]
-
regulată a unui descriptiv aproape de poezie. Fialta, cu cerul ei alb și încercănat, cu aburii ploii zăbovind în aer și pe pleoape, cu silueta încețoșată a muntelui St. George și opacitatea unei mări netulburate de vînturi, devine în această nuvelă toposul unor întîlniri fabuloase între un bărbat și o femeie. Cei doi nu sînt îndrăgostiți în sensul obișnuit al cuvîntului, căci între ei nu există nici o poveste de iubire; cu ani în urmă s-au sărutat, acel sărut care pentru unul
Gangsteri de mucava și exilați romantici by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17362_a_18687]
-
iugoslavă, etnicii, noua Iugoslavie era în mic o copie a Uniunii Sovietice. Conflictul Tito-Stalin își are rădăcinile în primul rînd în dorința lui Țîțo de a fi el însuși un Stalin și nu unul dintre mărunții satrapi ai acestuia. Toate topos-urile tacticii și strategiei politice staliniste, care în fond se pot reduce la un singur termen - viclenie - pot fi regăsite în politica lui Țîțo de a conduce un stat pluri-etnic. Și tot asemeni lui Stalin, Țîțo s-a folosit de
Sfîrsitul dinozaurului? by Eugen Uricaru () [Corola-journal/Journalistic/17930_a_19255]
-
material și sensibil al unei corporalități. Din această pricina, în toate spațiile culturale care aparțin confesional Orientului sculptură este o achiziție tîrzie și ea suporta permanent un proces de adaptare la gîndirea, la normele de reprezentare și, finalmente, la toate toposurile specifice. Adaptarea sculpturii la modelele mentale bizantine și la rigorile gîndirii de tip ortodox au încercat-o, de pildă, Mestrovici și Paciurea prin transferul stilisticii drapajului din bi- în tridimensional, adică din pictură în sculptură. Și exemplele ar putea continua
Arta ca rememorare by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17953_a_19278]
-
ale epocii, iar la celălalt o metafizica a iubirii. O lectură istorică a dragostei mi se pare ca obligă la ambele partituri, si la cea a lui Paz, care privilegiază literarul, dar și la una dispusă să iasă din lumea toposului liric și a figurilor poetice. Interesant este că Paz însuși alunecă din sfera istoriei poeziei în care își elaborează teoria: recunoscînd că prin poeziile lor de dragoste trubadurii își îndeplineau de fapt o functie socială, el ajunge inevitabil la concluzia
O istorie literară a iubirii by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/18029_a_19354]
-
Andreea Deciu Luați, la întîmplare, un cuplu celebru de îndrăgostiți din istoria universală a literaturii. Care sînt șansele ca ei să fi fost și căsătoriți? Foarte mici, pentru ca in toposul literar al iubirii în Occident, ca să folosesc expresia faimoasa a lui Denis de Rougemont, căsătoria și iubirea fac pereche antinomica ; îndrăgostiților le e interzisă pecetluirea pe veci a iubirii lor prin căsătorie din simplul motiv că o asemenea pecete ar
Revansa lui Don Juan by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/18092_a_19417]
-
iubirea le presupune: el este în același timp senzual și spiritual, este libertate, dar și necesitate, este fiul momentului, aparținînd în cel mai înalt grad prezentului, dar în același timp are în el o eternitate". Căsătoria e plasată în acest topos al infinitului ancorat în prezent, al eternității născute din clipă. Valoarea ei estetică e dată tocmai de această unicitate absolută a momentului, dar e completată de o valoare morală, care face din clipă ceva durabil. Firește, Kierkegaard are o retorică
Revansa lui Don Juan by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/18092_a_19417]
-
ipostază ideală. E invizibilă pentru că iubirea căsătorită, astfel definită, e mai abstractă decît iubirea romantică. E foarte ușor să citești "tratatul" lui Kierkgaard împreună cu o operă literară care să îl contrazică sau să îl infirme, pentru ca, așa cum spuneam la început, toposul literar al iubirii este prin definitie închis iubirii căsătorite. Totuși, una dintre cele mai interesante lecturi paralele, cred eu, îi va aduce laolaltă pe Kierkegaard și pe un alt mare nordic, Knut Hamsun. Nicăieri nu am întîlnit îndrăgostiți atît de
Revansa lui Don Juan by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/18092_a_19417]
-
nici o îndoială, una dintre cele mai impresionante sinteze din pictură noastră de astăzi. Nivelul următor, cel de-al patrulea, este unul sincretic și, într-o oarecare măsură, neconvențional. Cele cîteva mici instalații răspîndite prin galerie încearcă să fixeze, într-un topos spatio-simbolic, însuși elementul în jurul căruia s-a construit întreaga expoziție: Finul. Scos din realitatea să peisagistica și din funcția să strict furajera, el este un fel de substanță vitală pentru un ritm existențial nesfîrșit, un flux energetic și moral în funcție de
Fînul ca furaj estetic by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/18105_a_19430]
-
și vreau să-i aduc mii de mulțumiri vrăjitoarei Brățară". în rest, geografia e invocată pentru a sugera rază de acțiune a prezicătoarei: "cea mai tînără vrăjitoare din Balcani", "Regina Magiei din România" etc. În anunțurile mai elaborate, apare și toposul călătoriei în străinătate - de inițiere, într-o variantă mai arhaica, sau de specializare, într-una modernizata. Școlile și strategiile sînt diferite, căci se invocă fie Orientul îndepărtat - Chină, India -, fie un destul de generic spațiu al modernității, Occident sau Europa ("cea
Anunturi magice (II) by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/18134_a_19459]
-
cîștigătorului, într-un spațiu cultural (cel romand) nu o dată parcimonios în elogii și dificil în a-și accepta (dar și în a-și construi) particularitatea: "literatură de expresie franceză", pentru care tăcerea, adică tocmai "ceea-ce-e-de-nespus" în limbă, este consacrată ca topos de mai bine de un secol. Pîinea de tăcere - prin aluziile, de o violență cu greu reținută, la "limba străină", vorbită în jurul naratorului, copil de imigranți italieni - părea să vizeze, ca pe o "figură obligată", și acest sens secundar. Filiația
Cuvintele interzise by Ioana Bot () [Corola-journal/Journalistic/17400_a_18725]
-
urmare cumva pretențios, acest volum are an centru tema identității. Identitatea ănteleasă nu că suma de predispoziții naturale, ci mai curând construct migălos, selecție conștientă atât a elementelor unei istorii sau tradiții reale, cât și ale uneia imaginare. Călătoria este toposul ideal pentru o astfel de concepție identitara, ăn măsură an care ea presupune un proces de căutare și acceptare, dar an subsidiar și unul de așteptare și proiecție fantastică. Deși nu despre călătorii e vorba an Reflecțiile de la Sils-Maria, fără
Marginalitatea fericită by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17490_a_18815]
-
ăntrucăt e an avantajul poeziei a-și punctă continuitățile, a-și declară solul din care se nutrește. Pe direcția aceleiași elementarități structurale, cu răsfrăngeri, după cum am văzut, ăn planul corporalității, al conștiinței translucide și al unei vocații sentimentale, conectate la toposul originar, Ioan Tepelea acordă atenție lumii mărunte, "a boabei și fărămei". Că și Jean Follain, de altminteri, ăncearcă a surprinde demnitatea lăuntrica a lucrurilor mici, a așeza sub reflectoarele asociative ale limbajului liric aspectele lumii deprinse cu umbră. Iată confraternitatea
Lirism biologic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17497_a_18822]
-
ponderea lui. Nu îl pot eu contrazice pe Todorov, spunîndu-i că nu este francez, dacă el astfel declară. Dar aceasta matrice culturală pe care și-a creat-o el și pe care o numește, uneori, Franța, este, după mine, un topos profund livresc. Nu pentru că scriitorul nu ar avea o priză autentică la realul și cotidianul francez, așa cum au ceilalți francezi, ci pentru că ea se nutrește din afirmații filozofice, e construită pe premise teoretice, nu pe evenimente sau pe simplă scurgere
Înrădăcinatul by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17525_a_18850]
-
cărui limite corporale s-au șters, sau au devenit arbitrare, făcînd din fiecare din noi ficțiunea electronică a unui computer, sau a unui alt utilizator, aflat într-un alt nod al rețelei. Opoziția dintre subiect și obiect s-a șters, toposul scenei sau cel al oglinzii fiind înlocuite de cele ale ecranului și rețelei. Conectați la un computer, sau legați de un televizor prin ceea ce ironic se cheamă remote control (ironic, pentru că nu noi comandam de la distanță ecranul, ci de fapt
Viclenii la sfîrsitul lumii by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17577_a_18902]
-
tatăl îi "arată" fiului un tramvai închipuit, un vînzător de înghețată, salută trecători. Acest episod din Kierkegaard e comentat pe larg de Adorno, care vede în el simbolul plictiselii melancolice, capabilă să perceapă doar o realitate inventată prin pură introspecție. Toposul acestei plictiseli este prin excelență interiorul. E drept că Oblomovii de astăzi nu-și mai dorm melancolicul somn de amiază în moliciunea unei sofale, ci mai degrabă într-un colț de stradă sau în parcuri, în vreme ce toți ceilalți, neoblomovienii insomniaci
Demonul de amiază by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17614_a_18939]
-
poetic și diafan, la interjecțional, ironic și sarcastic. În bună măsură, acest continuum de „vorbe“ și imagini, cu multă- multă poezie, amintește de filmul muzical The Wall al formației Pink Floyd. Chiar și „poienița druidică“, văzută la început ca un topos paradisiac, se transformă treptat într-un aleph borgesian, ea poate fi orice și totul, în același timp, în ea se regăsește și țara-„smîrc“ (iată un extras de cea mai pură ascendență patapievici-ană: „Nu ai de ales: trebuie să recunoști
Nanabozo și „poienița druidică“ borgesiană by Gabriela Gheorghișor () [Corola-journal/Journalistic/2542_a_3867]
-
într-o tipologie fermă, Norman Manea a reușit să impună, prin romanele sale, timbrul unei voci singulare, ce face ca limitele dintre ficțiune și autoficțiune, dintre documentul psihologic și evocarea netrucată să fie dintre cele mai fragile, mai perisabile. Trei toposuri majore configurează un univers epic de incontestabilă pregnanță estetică și etică: experiența Holocaustului, suferințele îndurate în epoca totalitarismului comunist și, nu în ultimul rând, avatarurile exilului. Toate aceste toposuri sunt reunite în Întoarcerea huliganului, carte emblematică pentru scriitura disponibilă, mobilă
Recursul la memorie by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/2433_a_3758]
-
evocarea netrucată să fie dintre cele mai fragile, mai perisabile. Trei toposuri majore configurează un univers epic de incontestabilă pregnanță estetică și etică: experiența Holocaustului, suferințele îndurate în epoca totalitarismului comunist și, nu în ultimul rând, avatarurile exilului. Toate aceste toposuri sunt reunite în Întoarcerea huliganului, carte emblematică pentru scriitura disponibilă, mobilă, proteică a lui Norman Manea, o scriitură atât de sensibilă la traumele istoriei, la agresiunile unei lumi desfigurate etic. Fixând în pasta unui scris dens și translucid totodată, meandrele
Recursul la memorie by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/2433_a_3758]