246 matches
-
slobodă! - Da’ nici fum fără foc! Mama s-a răsucit pe pernă, tata a apăsat chiștocul în scrumieră, mi-am tras plapuma peste cap după ce am mai privit o dată steaua ca un ochi alb. Căldura m-a luat în brațe, toropindu-mă... Referință Bibliografică: Nea Tache / Vasile Dumitru : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1372, Anul IV, 03 octombrie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Vasile Dumitru : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu
NEA TACHE de VASILE DUMITRU în ediţia nr. 1372 din 03 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341112_a_342441]
-
femeie de acasă, când el era ațâțat de aburii bețiilor, pe care le trăgea tot mai des în compania ortacilor de pahar. Spărgea tot ce-i cădea la mână, iar înjurăturile nu mai conteneau, decât în momentul în care cădea toropit pe pat, așa îmbrăcat cum venise. A doua zi umbla ca un câine să-și caute nevasta, știind deja cam pe unde își găsea biata de ea adăpost. Se ruga spășit să se întoarcă acasă și-i promitea că se
de LUCHY LUCIA în ediţia nr. 1944 din 27 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378305_a_379634]
-
de lumină s-aprind ca niște felinare prăfuite și-mbracă-n umbre stranii valea plină de sunetul viorii cu coardele vrăjite. Și timpul o clipă s-a oprit s-asculte pe furiș cântecul de vioară în noaptea fără nume, vise toropite de căldură ies din luminiș să vadă pentru cine cântă vioara, anume. Negura ascunde în valuri de ceață zarea și nu se zărește nimic printre clipe care trec, doar cântecul de vioară înfioară departarea ... Citește mai mult Mai cântă o
MARIANA CIUREZU [Corola-blog/BlogPost/378283_a_379612]
-
cu note fermecate.Din depărtarea udă pulsații de luminăs-aprind ca niște felinare prăfuiteși-mbracă-n umbre stranii valea plinăde sunetul viorii cu coardele vrăjite.Și timpul o clipă s-a oprit s-asculte pe furișcântecul de vioară în noaptea fără nume,vise toropite de căldură ies din luminișsă vadă pentru cine cântă vioara, anume.Negura ascunde în valuri de ceață zareași nu se zărește nimic printre clipe care trec,doar cântecul de vioară înfioară departarea... XVII. FLORI DE TĂMÂIOARE..., de Mariana Ciurezu , publicat
MARIANA CIUREZU [Corola-blog/BlogPost/378283_a_379612]
-
festivitate la care participă toți dascălii. - O să fiu prezent la ora 7! O strânse pe Laura în brațe și se lăsară furați de vraja unui sărut care le transmitea fiori prin tot corpul. Se despărțiră cu regret și cu inima toropită de marea lor iubire. Laura intră în casă, iar Gabi demară spre spital, fredonând o melodie, era bine dispus chiar dacă îl aștepta o gardă care, de obicei, la sfârșit de săptămâna era mereu grea și plină de neprevăzut. În casă
de LUCHY LUCIA în ediţia nr. 1963 din 16 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/378848_a_380177]
-
Acasa > Poezie > Amprente > ANNO LUCIS Autor: Tania Nicolescu Publicat în: Ediția nr. 2044 din 05 august 2016 Toate Articolele Autorului Dimineață de week-end e.n. anno lucis X soare în flăcări deasupra orașului toropit de căldură puhoiul de oameni mărșăluiește spre țara făgăduinței ce-a înglobat conform tehnologiei doi în unu râvnitul El Dorado și Mecca lăcaș sfânt blitzuri lumini rumoare megafoane curge-n cascadă muzica în care goale cuvintele sirenă își susură ispita
ANNO LUCIS de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 2044 din 05 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/379089_a_380418]
-
august 2015 Toate Articolele Autorului EXAMEN LA FILO A fost să fie în septembrie, ținuse să-și continue relatarea Valentin. Pe atunci admiterea se dădea în septembrie. Toată vara mi se dusese învățând. Tobă de carte, descinsesem într-un București toropit de căldura verii târzii. Eram mulți pe un loc. Se vorbea de vreo treișpe - paișpe. Dar nu-mi prea păsa. Nimerisem într-o lume complet necunoscută și contemplarea ei îmi distrăgea atenția de la amintirile dureroase. Era atâta tineret adunat în
EXAMEN LA FILO de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 1690 din 17 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/373542_a_374871]
-
Acasa > Poeme > Devotament > ARȘIȚĂ Autor: Leonte Petre Publicat în: Ediția nr. 1616 din 04 iunie 2015 Toate Articolele Autorului ARȘIȚĂ ( sonet ) de Leonte Petre Cărarea verii o străbatem iară, Pe sub salcâmii toropiți în soare Și pe sub teii unde nu se moare, Doar floarea, rânduri-rânduri, ne-nfioară. Potecile ne duc departe-n zare, Spre adierea blândă și ușoară, Pe unde pescărușii încă zboară, În arc de curcubeu întins pe mare. Dar dacă rătăcim vreodată
ARŞIŢĂ de LEONTE PETRE în ediţia nr. 1616 din 04 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374830_a_376159]
-
țară. Vorbiră foarte mult, așa cum făceau de regulă, mai întâi cu fiecare în parte, copil, părinți și apoi iarăși, de la capăt încă o dată, cu fiecare pe rând... În cele din urmă, rămași singuri, Marcela și Ivan, s-au împăcat și toropiți de canicula zilelor de august , s-au hotărât să meargă la înot , pe râul cu același nume cu localitatea Deva, într-un loc numit Camaleno. S-au așezat mai la umbră pe malul râului , și-au spus poveștile, au vorbit
DEVA ȘI DEVAȘII de FLORICA PATAN în ediţia nr. 2233 din 10 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375490_a_376819]
-
inimii a fost ascunsă dar tu ai găsit-o. Te-ai infiltrat ușor ca un fir de stea, ai descuiat toate sertarele. Ai atins cu iubire fiecare ungher și ai aprins lumina. Într-un sertar stătea dorința..se întindea languroasă, toropită de plictiseală. I-ai mângâiat obrazul și-a scăldat privirea în lumina ochilor tăi. A alunecat afară, pătrunzând în conștiințele celor care au înțeles mesajul. Al doilea sertar nu s-a deschis. Morocănoasa rutină a bombănit deranjată ceva neînțeles. Ai
CHEIA.. de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 234 din 22 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/371256_a_372585]
-
că odată ajuns la Iași, toate se vor așeza în matca firească, numai că în realitate, Școala Normală era departe. Dezamăgit așa deodată, făcu calea întoarsă spre gară. Acolo, asemeni altor călători ocazionali se așeză pe un scaun, unde adormi, toropit de oboseala drumului, de noianul de noutăți, de grija a ceea ce va fi a doua zi. Dimineața, după ce mâncă din ce-i pregătise mama, urcă-n tramvaiul despre care știa că-l va duce la capătul călătoriei lui, care era
INSTRAINAREA PARTEA I de MIHAI ŞTIRBU în ediţia nr. 209 din 28 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/345716_a_347045]
-
spre casă, înfruntarea hoardei dezlănțuite... nu, pe el îl măcina soarta copăcelului. Când își mai potoli suflarea, ridică ochii să cântărească dacă arsese de tot, ori... Copăcelul, sufletul lui, prietenul lui de pe arie... și lacrimi grele îi cădeau, ținându-l toropit în genunchi... Al lui Bogatu’ împărți ordine gealaților cum că nimeni nu urma să plece în noaptea aia acasă, ci trebuiau să stea de veghe, să nu scape sărăntocul de pe arie. Să fie lăsat numai dacă se juruia de față
ŞOIMUL de ANGELA DINA în ediţia nr. 1310 din 02 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/376494_a_377823]
-
ariei!... Pe măsură ce noaptea se așeza liniștită peste împietrirea omului și peste nebunia hăitașilor, ruga surdă a nefericitului ajunse acolo sus, unde toate sunt cu dreptate cântărite... Zorii luminară un tablou ca de pe altă lume: aria omului împrejmuită de țăranii încă toropiți de băutură, somn rău și acreală, snopii părăsiți în mijlocul ariei, copăcelul pârlit și omul... nicăieri! Când unul dintre hăitași dădu glas speriat că și-au pierdut prada, zbură dinspre grâne spre înaltul cerului un șoim strălucitor. Sau, cel puțin, așa
ŞOIMUL de ANGELA DINA în ediţia nr. 1310 din 02 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/376494_a_377823]
-
și urgia naturii. În casa neterminată de pe deal, Maria își legăna cu un picior fetița de doi ani culcată în leagănul de lemn, iar în brațe strângea cu dragoste pruncul de numai trei luni, ce se desfăta la sânul ei, toropit de căldura sobei și de dulceața laptelui matern. Era singură acasă ca de obicei, căci omul său muncea de luni ... Citește mai mult Seara cobora peste sat cu piruete amețitoare, biciuind văzduhul plin de fluturi albi și jucăuși cu cravașa
SILVIA GIURGIU [Corola-blog/BlogPost/375671_a_377000]
-
și urgia naturii.În casa neterminată de pe deal, Maria își legăna cu un picior fetița de doi ani culcată în leagănul de lemn, iar în brațe strângea cu dragoste pruncul de numai trei luni, ce se desfăta la sânul ei, toropit de căldura sobei și de dulceața laptelui matern. Era singură acasă ca de obicei, căci omul său muncea de luni ... XXXII. BRAȚUL RĂZBUNĂRII, de Silvia Giurgiu , publicat în Ediția nr. 2177 din 16 decembrie 2016. Uneori, în bezna minții devastate
SILVIA GIURGIU [Corola-blog/BlogPost/375671_a_377000]
-
încă o vară se desprindea zi după zi, dintre filele calendarului... Era atât de strălucitoare așa cum plutea senină, cu rochia ei de muselină celestă neumbrită de nici un petic de nor! Zina tocmai reușise să se ridice cât era de lungă, toropită de atâta soare, de pe cearceaful întins pe nisip, pe care stătuse până atunci sprijinindu-și fruntea pe palme, până când simțise că o frige toată pielea și devine somnolentă. Era și momentul, pentru că deja o cuprinsese o amețeală ușoară și i
NEVĂZUTUL de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 2077 din 07 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375830_a_377159]
-
mii de pâini pe banii mei. Flori de hartie - caprele groparului nefericite. In curand toți vom mânca numai salam din plastic. La umbră sub Statuia Libertății - niciun fir de iarbă. Oare lumea din beton și sticlă e liberă? Sub iasomie - toropit de aroma ... Citește mai mult E plină lumeade credincioși, însămulți doar se închină.Nu la Dumnezeu ci laHermes, zeul hoților.Unde erau toțichinezii când construiam piramidele?spuse Keops spre Kefrenvăzând atâția turiști.Furând o pâinea primit peste doi anide închisoare
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/376472_a_377801]
-
răcoare. N-a mai plouat de luni de zile, Ploaia așteptată nu mai vine. Scade apa-n lacuri și fântâni, Secetă-i de multe săptămâni, A pârjolit câmpuri și dealuri, A frânt dorințe, idealuri. Zefirul a adormit, Soarele ne-a toropit. Orașele sunt cuprinse De betoanele nestinse, Care adună, acumulează Căldura ce o radiază. Sufocă oameni, plante, animale, Trăim azi clipe infernale. Te invocăm și-ți cerem ploaie Arșița să o mai înmoaie. Slavă Ție Sfântă Fecioară, Ai grijă de această
VARĂ INFERNALĂ de IONEL GRECU în ediţia nr. 1689 din 16 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/374668_a_375997]
-
toate bucuriile lumii de-atunci. În moliciunea dogoritoarelor verii, noi, o mână de copii, leneveam uitați de timp pe malul molcomei Târnave la vechiul gat, în umbra unor sălcii plângătoare, ori pe mal, lăsând fierbințeala nisipului să ne mângâie trupurile toropite de căldură. Acolo era raiul nostru cel de mare taină care ne atrăgea pe toți ca un magnet, acolo timpul trecea pe neobservate, acolo se legau și se dezlegau primele iubiri nerostite ce înmugureau frumos și firesc, acolo era lumea
PIERDUTA LUME de MIRCEA DORIN ISTRATE în ediţia nr. 1727 din 23 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374745_a_376074]
-
și urgia naturii. În casa neterminată de pe deal, Maria își legăna cu un picior fetița de doi ani culcată în leagănul de lemn, iar în brațe strângea cu dragoste pruncul de numai trei luni, ce se desfăta la sânul ei, toropit de căldura sobei și de dulceața laptelui matern. Era singură acasă ca de obicei, căci omul său muncea de luni până sâmbătă pe unde îl chema destinul. Ziua se descurca ea, dar nopțile teroarea creștea odată cu nămeții de zăpadă ce
SUB SEMNUL LUPULUI de SILVIA GIURGIU în ediţia nr. 2178 din 17 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375652_a_376981]
-
august, trecut de Sfanta Maria și se sparg bostănăriile. Țăranii-și încarcă coșurile carelor cu pepeni verzi de toate mărimile și loitrele par a se lăsa sub greutatea poverii, motiv pentru care au fost întărite cu proptele și lanțuri. Boii toropiți de căldură suflă din greu. Hăis și cea sunt ordinele bunicului pentru Bujor și Bourean, însoțite de pocnetul biciului din piele, în aerul fierbinte. Îi iubește, sunt animale de povară ce-și poartă supuse jugul. Când carul este plin, merge
CÂRDEI MARIANA [Corola-blog/BlogPost/375626_a_376955]
-
august, trecut de Sfanta Maria și se sparg bostănăriile. Țăranii-și încarcă coșurile carelor cu pepeni verzi de toate mărimile și loitrele par a se lăsa sub greutatea poverii, motiv pentru care au fost întărite cu proptele și lanțuri.Boii toropiți de căldură suflă din greu. Hăis și cea sunt ordinele bunicului pentru Bujor și Bourean, însoțite de pocnetul biciului din piele, în aerul fierbinte. Îi iubește, sunt animale de povară ce-și poartă supuse jugul. Când carul este plin, merge
CÂRDEI MARIANA [Corola-blog/BlogPost/375626_a_376955]
-
și îndemînări care-i asiguraseră deja notorietatea. Cînd armatele ocupante au intrat în București, pictorul s-a hărnicit imediat și a compus o scenă, jenantă prin nesinceritatea ei, golită de bunul simț românesc: tancul invadator, împresurat de mulțimea care exulta toropindu-l cu florile recunoștinței... Ce tristă replică la Bătaia cu flori la Șosea, pînza lui Luchian, pe care oportunistul pictor o cunoștea, desigur, atît de bine! Evident, au urmat, mai tîrziu, onorurile: maestru emerit al artei, artist emerit, tam-tam, tam-tam
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
îndreaptă firesc spre sămănătorism. În poezia grupării, asfixiată aproape de clișee și de banalități, volumul său de debut aduce un aer proaspăt, datorat îndeosebi unei simțiri profunde, autentice. Prin el intră în lirica românească un peisaj - „șesurile nesfârșite”, scăldate în lumină, toropite de caniculă, răsfățate în propriul lor belșug, dar și arse de secetă. Esențială însă este expresia unei puternice solidarități între eul liric și natură, a unei legături de sânge, ducând la o intimă asemănare. Sugestii plastice ale acestei solidarități se
CRAINIC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286469_a_287798]
-
cât și dintr-o psihologie dominată de asprimea vieții în mijlocul naturii, de confruntarea dramatică dintre om și ape. O anume lascivitate senzuală și o atracție ușor necontrolată spre aspectele sexuale ce particularizează comportamentul unor adolescenți viețuind într-o lume oceanică toropită de soare și de reacția sangvină puternică a toridității trec și în cel de-al doilea roman al lui C., Care Daniel? Aici, ambiguitatea și vizibila atracție spre detectivism mențin relatarea într-o zonă incertă, cea a romanului de senzație
CIORANESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286269_a_287598]