146 matches
-
este de fapt o Anglie în miniatură, iar rânduielile liliputane sunt cele engleze, prezentate însă până la limita extremă a absurdității. Autorul ridiculizează rivalitatea dintre purtătorii de pantofi cu "tocuri înalte" și cei cu "tocuri joase" (aluzie la partidele "Whig" și "Tory"), intrigile de la curte, corupția și capriciile împăratului, mai înalt doar cu o unghie decât supușii săi, care își spune cu mândrie "stăpânul universului", al cărui cap atinge cerul. Deși îi ajută pe liliputani să-i învingă pe locuitorii din "Blefuscu
Călătoriile lui Gulliver () [Corola-website/Science/301023_a_302352]
-
se alăture, asmuțind furia și disprețul mulțimii. Importul scădea vertiginous de la 2 milioane lire sterline în 1774 la doar 200 000 în 1775. Importul din Anglia la New York scăzuse de la 437 000 în 1774 la 1228 lire în 1775. Loialistii “tory” îndemnau la suspunere față de rege și parlamentul britanic. Dar aceștia erau linșați în plină stradă, unși cu catran, tăvăliți în fulgi și plimbați pe principalele străzi. Mărfurile negustorilor ce încălcau deciziile Asociației continentale erau confiscate și arse în piețele publice
Revoluția Americană () [Corola-website/Science/301533_a_302862]
-
oficiali ai Georgiei, făcând încă un pas de conciliere. Delegații din Pennsylvania, Maryland, New York și Carolina de Nord au primit instrucțiuni de la Adunările legislative să se opună rupturii și să caute căi pentru restaurarea păcii. În Carolina și Georgia, membrii tory erau sprijiniți de oamenii de la frontieră , ostili revoluției. Pe 6 decembrie 1775, ca răspuns la Proclamația Regală, Congresul a negat suveranitatea regală, respingând supunerea față de Parlament. Congresul a adoptat măsuri de război și a ordonat operații militare în Canada, trecând
Revoluția Americană () [Corola-website/Science/301533_a_302862]
-
de Coroana Britanică și antibritanicii. Dacă în 1778, numărul armatei britanice era de 7500 de loialiști, în 1781, numărul lor scăzuse la 5500, urmând ca în 1783 ca trupele britanice să fie retrase din SUA. O sută de mii de tory au părăsit America în anii revoluției. 30 000 de americani tory au servit în forțele britanice în timpul revoluției. Loialiștii intrau în rândurile armatei britanice sau formau detașamente de partizani ce aveau ca scop devastarea regiunilor interioare, exercitând presiuni și teroarea
Revoluția Americană () [Corola-website/Science/301533_a_302862]
-
era de 7500 de loialiști, în 1781, numărul lor scăzuse la 5500, urmând ca în 1783 ca trupele britanice să fie retrase din SUA. O sută de mii de tory au părăsit America în anii revoluției. 30 000 de americani tory au servit în forțele britanice în timpul revoluției. Loialiștii intrau în rândurile armatei britanice sau formau detașamente de partizani ce aveau ca scop devastarea regiunilor interioare, exercitând presiuni și teroarea contrarevoluționară prin jefuirea și incendierea fermelor și locuințelor revoluționarilor și maltratarea
Revoluția Americană () [Corola-website/Science/301533_a_302862]
-
familiilor. După ocuparea New Yorkului, loialiștii au organizat un război de corsair amenințând permanent coastele estice ale Noii Anglii. În octombrie 1775, Congresul a recomandat Comitetelor de securitate provincială să păzească persoanele ce puteau amenința securitatea coloniilor și libertatea Americii. Tory au fost înlăturați din funcțiile publice și lipsiți de drepturile politice în toate statele. Preoții, avocații și profesorii declarați “tory” nu mai puteau să profeseze. Au fost adoptate legi pentru surghiunirea loialiștilor în nouă state. Chiar și tory moderați erau
Revoluția Americană () [Corola-website/Science/301533_a_302862]
-
octombrie 1775, Congresul a recomandat Comitetelor de securitate provincială să păzească persoanele ce puteau amenința securitatea coloniilor și libertatea Americii. Tory au fost înlăturați din funcțiile publice și lipsiți de drepturile politice în toate statele. Preoții, avocații și profesorii declarați “tory” nu mai puteau să profeseze. Au fost adoptate legi pentru surghiunirea loialiștilor în nouă state. Chiar și tory moderați erau hărțuiți și boicotați și erau forțați să-și vândă produsele pentru bani depreciați și fiind supuși amenzilor și taxelor dublate
Revoluția Americană () [Corola-website/Science/301533_a_302862]
-
libertatea Americii. Tory au fost înlăturați din funcțiile publice și lipsiți de drepturile politice în toate statele. Preoții, avocații și profesorii declarați “tory” nu mai puteau să profeseze. Au fost adoptate legi pentru surghiunirea loialiștilor în nouă state. Chiar și tory moderați erau hărțuiți și boicotați și erau forțați să-și vândă produsele pentru bani depreciați și fiind supuși amenzilor și taxelor dublate sau triplate, rechizitilor și erau arestați la domiciliu, condamnați la munci grele sau torturați și uciși. Averile erau
Revoluția Americană () [Corola-website/Science/301533_a_302862]
-
soldați morți, răniți și dispăruți. Howe a fortificat Philadelphia și a asigurat o linie liberă de comunicație cu flota lordului Howe. Dar obiectivul principal nu fusese atins. Burgoyne conducea o expediție de 7500 de soldați, 250 de canadieni francezi și tory, 400 de indieni, 42 de piese de artilerie, o mică flotă, pornind din apropiere de Montreal în iunie 1777. O altă unitate de 1800 de britanici loialiști și indieni se îndrepta spre Oswego pe lacul Ontario. Un convoi uriaș de
Revoluția Americană () [Corola-website/Science/301533_a_302862]
-
Din 1860, în Regatul Unit au apărut organizații politice restructurate, conduse de noi lideri eficienți. John Bright și William Gladstone au transformat Partidul Whig în Partidul Liberal, iar Benjamin Disraeli i-a reunit pe Tory cu Partidul Conservator. Liberalii și conservatorii au declanșat o campanie de extindere a dreptului de vot, fiecare partid aspirând să capete sprijinul cetățenilor. Partidul Liberal, influențat și inspirat de Gladstone, a început lupta pentru democratizare. În 1861, Charles Dickens a
Istoria Regatului Unit () [Corola-website/Science/298888_a_300217]
-
de linșaje brutale, în vederea înăbușirii unei rebeliuni. Carlyle a organizat un comitet pentru a-l apăra pe Eyre, în timp ce Mill a organizat un comitet de acuzare. Thomas Carlyle s-a făcut remarcat atât pentru continuarea unei tradiții de scriitori satirici Tory din secolul al XVIII-lea, cât și pentru fondarea criticii progresului în epoca victoriană. „"Sartor Resartus"” poate fi văzut atât ca o continuare a satirelor haotice și sceptice ale lui Jonathan Swift sau Laurence Sterne, cât și ca o enunțare
Thomas Carlyle () [Corola-website/Science/308249_a_309578]
-
cunoscute teorii ale lui Specer este cea despre societatea militară și cea industrială. El a pus accentul pe multe probleme politice ale societății timpului său. Herbert Spencer prezintă un scurt istoric al celor două partide politice tradiționale ale Marii Britanii, conservatorii (Tory) și liberalii (Whig), marcând schimbările drastice care au intervenit în programele acestora în ultima vreme. Astfel, cele două tipuri de partide reprezentau inițial două tipuri de organizații sociale, unul fiind de tip militar, iar celălalt de tip industrial. Pornind de la
Herbert Spencer () [Corola-website/Science/302814_a_304143]
-
Din 1860, în Regatul Unit au apărut organizații politice restructurate, conduse de noi lideri eficienți. John Bright și William Gladstone au transformat Partidul Whig în Partidul Liberal, iar Benjamin Disraeli i-a reunit pe Tory cu Partidul Conservator. Liberalii și conservatorii au declanșat o campanie de extindere a dreptului de vot, fiecare partid aspirând să capete sprijinul cetățenilor. Partidul Liberal, influențat și inspirat de Gladstone, a început lupta pentru democratizare. În 1861, Charles Dickens a
Istoria Regatului Unit () [Corola-website/Science/298984_a_300313]
-
care i-a avut William. Acesta îi susținuse pe "whigi" pentru că sprijineau politica lui europeană, s-au dovedit mai toleranți în chestiunile religioase decât adversarii lor și erau străini de orice iacobitism. Anna a fost insulară, anglicană riguroasă și fanatică "tory". Curând după ascensiune, Anna și-a numit soțul Lord Mare Amiral dându-i controlul Marinei Regale. Anna a dat controlul armatei Lordului Marlborough pe care l-a numit general căpitan. Marlborough a primit numeroase onoruri de la regină; a fost numit
Anna a Marii Britanii () [Corola-website/Science/312548_a_313877]
-
importante, vorbea întotdeauna la repezeală și se ținea într-un mod supărător de ceea ce a fost sfătuită să spună, fără a da nici cel mai mic semn de inteligență, nici de judecată." Primul parlament al Annei a fost compus din tory extremiști. Controversele politice și religioase au devenit violente. Aproape de îndată ce a urcat pe tron, Anna a fost implicată în războiul de succesiune spaniol. Acest război, în care Anglia a susținut pretenția arhiducelui Carol de a succeda la tronul Spaniei, a
Anna a Marii Britanii () [Corola-website/Science/312548_a_313877]
-
ales ultima opțiune. La 16 ianuarie 1707 Parlamentul scoțian a aprobat actul uniunii. În conformitate cu acest act, la 1 mai 1707, Anglia și Scoția au devenit un singur stat numit Marea Britanie. Domnia Annei a fost marcată de dezvoltarea unui sistem bipartid: "Tory"(conservatori) și "Whigs" (liberali). Primul ministru era din Partidul Tory însă liberalii whigs - care erau, spre deosebire de tory, energici susținători ai războiului de succesiune din Spania - au căpătat o influență mult mai mare după ce Ducele de Marlborough a obținut o mare
Anna a Marii Britanii () [Corola-website/Science/312548_a_313877]
-
aprobat actul uniunii. În conformitate cu acest act, la 1 mai 1707, Anglia și Scoția au devenit un singur stat numit Marea Britanie. Domnia Annei a fost marcată de dezvoltarea unui sistem bipartid: "Tory"(conservatori) și "Whigs" (liberali). Primul ministru era din Partidul Tory însă liberalii whigs - care erau, spre deosebire de tory, energici susținători ai războiului de succesiune din Spania - au căpătat o influență mult mai mare după ce Ducele de Marlborough a obținut o mare victorie în Bătălia de la Blenheim în 1704. Aproape toți tory
Anna a Marii Britanii () [Corola-website/Science/312548_a_313877]
-
1 mai 1707, Anglia și Scoția au devenit un singur stat numit Marea Britanie. Domnia Annei a fost marcată de dezvoltarea unui sistem bipartid: "Tory"(conservatori) și "Whigs" (liberali). Primul ministru era din Partidul Tory însă liberalii whigs - care erau, spre deosebire de tory, energici susținători ai războiului de succesiune din Spania - au căpătat o influență mult mai mare după ce Ducele de Marlborough a obținut o mare victorie în Bătălia de la Blenheim în 1704. Aproape toți tory au fost înlăturați de la ministere. Deși formal
Anna a Marii Britanii () [Corola-website/Science/312548_a_313877]
-
Tory însă liberalii whigs - care erau, spre deosebire de tory, energici susținători ai războiului de succesiune din Spania - au căpătat o influență mult mai mare după ce Ducele de Marlborough a obținut o mare victorie în Bătălia de la Blenheim în 1704. Aproape toți tory au fost înlăturați de la ministere. Deși formal șeful guvernului era Lordul Godolphin, puterea era de fapt deținută de Ducele de Marlborough și de cei doi secretari de stat (Charles Spencer, al 3-lea Conte de Sunderland și Robert Harley).
Anna a Marii Britanii () [Corola-website/Science/312548_a_313877]
-
a fost salutată de politicienii de toate părțile, primii ani ai domniei lui George au fost marcați de instabilitate politică, în mare măsură generată ca urmare a dezacordurilor în războiul de șapte ani. George a fost perceput ca favorizând miniștrii "Tory", care a dus la denunțarea sa de către "Whigs" ca un autocrat. Regele care era ostil aventurilor externe deoarece voia să instaureze o nouă politică internă și să restabilească puterea personală a regelui, imediat ce a urcat pe tron a dorit să
George al III-lea al Regatului Unit () [Corola-website/Science/310537_a_311866]
-
viața politică o nouă și prețioasă calitate: puritatea. Pentru George al III-lea, numirea lui Pitt a fost o mare victorie. A dovedit că este capabil să numească prim-miniștrii fără să urmeze majoritatea Camerei Comunelor. Pitt a făcut din "tory" un adevărat partid, independent de coroană, având fondurile sale electorale și programul său. A combătut corupția, a adjudecat împrumuturile celor mai puternici licitanți și a oprit creșterea datoriei publice prin înființarea unei case de amortizare. În timpul guvernării Pitt, George al
George al III-lea al Regatului Unit () [Corola-website/Science/310537_a_311866]
-
succesivi, 1680 și 1681 au fost constituite două noi Parlamente, amândouă dizolvate după câteva luni din aceleași motive. Criza de excludere a contribuit la dezvoltarea sistemului bipartidist al Angliei moderne: partidul Whig,(liberal) favorabil aprobării legii de excludere și partidul Tory (conservator) contrar și fidel liniei conservatoare a suveranului. Succesiunea nu a fost modificată în cele din urmă, dar Carol a fost constrâns să-l exileze pe Iacob, care a plecat la Bruxelles Exilul a fost scurt deoarece în 1680 Iacob
Iacob al II-lea al Angliei () [Corola-website/Science/310339_a_311668]
-
a acestuia, "„Review”", care a continuat să apară până în 1713. Defoe a scris fără întrerupere articole de ziar pentru douăzeci și șase de perioadice diferite, referindu-se la problemele curente și afaceri externe, controverse religioase și conflictul politic dintre partidele Tory și Whig. În anii 1690 Defoe și-a început cariera de scriitor iar în calitate de autor de pamflete va scrie "„Englezul get-beget”". Acest lung poem ridiculizează sentimentele antiolandeze în rândul englezilor. În 1719, la vârsta de cincizeci și nouă de ani
Daniel Defoe () [Corola-website/Science/313154_a_314483]
-
ai secolului în cadrul științelor naturii". Biologul Robert Edmond Grant, care îi fusese profesor lui Darwin și îl influențase de-a lungul studiilor sale, consideră că nu există loc pentru supranatural în biologie. Implicat și în politica (era adversar ai conservatorilor "Tory" unde se afla și Richard Owen), Grant era un luptător activ, progresist. Karl Marx vedea în "Originea speciilor" o satiră ce constituia o bază în cadrul științelor naturii ce dovedea existența "luptei de clasă" in istorie. Pentru a consfinți caracterul științific
Reacții la teoriile lui Darwin () [Corola-website/Science/314631_a_315960]
-
1879, Darwin declară că niciodată nu a fost un ateu în sensul negării existenței divinității, ci mai degrabă agnostic. Darwin s-a născut în timpul războaielor napoleoniene iar tinerețea și-a petrecut-o într-o perioadă marcată de conservatorism, când partidul Tory domina întreaga viață politică engleză. Asistăm la o întărire a poziției Bisericii Anglicane care se opunea oricărui radicalism. Însă Iluminismul, apărut în secolul al XVIII-lea, precum și mișcările religioase protestante care începuseră să se cristalizeze și care nu s-au
Concepția despre religie a lui Charles Darwin () [Corola-website/Science/314698_a_316027]