165 matches
-
-le din inerție și stagnare. În mod firesc, metaforele spațiale din categoria celor menționate (vitrina, garderoba, panoplia) își au foarte frecvent corespondentele în figuri textual-scripturale ce satisfac exigențe similare ale sugestiei, adică constituie deopotrivă spații în care se exprimă viziunea totalizantă a lumii, însumată în semnele ei, ca lume scrisă, dar și, pe de altă parte, ca univers în-scris, asumat, asimilat, aflat, oricum, în intimă comunicare cu obiectul. Este cazul suitei amintite, căreia le aparțin almanahul, atlasul, harta, albumul, jurnalul, registrul
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
straturi ale fanteziei ar acoperi-o. Abia în Patmos ajunge de fapt în pragul vizionarismului oniric, ce substituie în mare măsură freneziei de „operator al limbajului” ambiguitatea specifică a unor stări de spirit aliind angoasa, stranietatea programaticului „depaysement”, cu reveria totalizantă. La întrebările puse de G. Călinescu cu privire la apartenența poetului la una sau alta dintre orientările avangardei, se poate așadar răspunde că fiecăreia dintre acestea scrisul său îi este dator prin câteva note caracteristice, topite însă într-o „stare de spirit
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
cadre medii). b) dacă circumstanțialul concesiv este realizat prin grupuri nominale precedate de grupări cvasilocuționale precum cu tot/toată (cf. GALR II: 601) Cu toată propensiunea lui pentru clasicism (...), el avea, totuși, o concepție despre lume apropiată de sistemele sincretiste, totalizante, trimițând la Boehme și mai departe la gnostici, concepție mistică ce stă și la baza romantismului (Al Paleologu, Despre lucrurile cu adevărat importante). c) dacă circumstanțialul concesiv este realizat prin grupuri nominale integrate în grupuri prepoziționale cu locuțiunea în ciuda Muzica
[Corola-publishinghouse/Science/85016_a_85802]
-
egoiste , în orizontul acțiunii prin care se realizează conștient necesitatea istorică universală (Hegel ). Tocmai pentru că este o ființă caracterizată prin praxis , omul poate deveni și altceva decât ceea ce-l face să fie ceea ce este. Cunoașterea rațională, integrată în conștiința umană totalizantă și participantă, devine deschizătoare de orizont axiologic în care se realizează corespondența între rezultate și scop, dintre finalitatea conștientă și determinațiile obiective. In limitele evantaiului de posibilități pe care îl deschide necesitatea nimic nu este dinainte jucat și nimic nu
Conceptul de libertate în filosofia modernă by Irina-Elena Aporcăriţei () [Corola-publishinghouse/Science/663_a_1310]
-
mod de gândire masculină din medievalitatea ortodoxă. De la casă la mormânt: un imaginar cronotopic Într-o poetică a spațiului, în interiorul căruia se mișcă lumea imaginară a medievalității românești, casa este ea însăși un reper antropologic, cu o "poveste" proprie. Simbol totalizant al matricei familiale (trupul matern, casa părintească, locul de origine), dar și al peșterii protoistorice, al grotei christice, al Edenului și al mormântului, constituie locul primordial, centrul topografiei generale, precum și al sistemului de reprezentări colective. Dihotomia medievală natură−cultură devine
Imaginarul medieval: forme și teorii by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
analiză a textului semnate de Dan Horia Mazilu, este convertită în vizibilitatea pe care acesta o dă schemei unei u-topii, unei forme ficționale, în care replicile contrapuse ale personajelor sale, enunțuri fragmentare în spațiul enunțării, recodifică sensul, destructurând totodată discursul totalizant. * Știm că există pereții de sticlă ai acestei lumi medievale, ca și cum ar fi coperți transparente ale cărților care o descriu, dar ceea ce credem că vedem la orizont, lumea noastră, e cu siguranță dincolo de ei? Tronul nu mai e acum decât
Imaginarul medieval: forme și teorii by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
Revoluționară (LCR) dinamitează rânduiala tradițională a procesiunilor sindicale, pentru a le da participanților, prin caricaturi simbolice, sărituri colective și lozinci sacadate, iluzia apropierii de Palatul de iarnă. Această istorie simbolică se află de acum în spatele nostru. Prin conjuncția crizei ideologiilor totalizante și intrarea comunismului în sfera comunicării, specificitățile simbolisticii comuniste tind să dispară. SINDICALISM înainte de 1914, există patru modele sindicale. Modelul trade-unionist, apărut încă din anii 1830, în Marea Britanie, se bazează pe acțiunea revendicativă, organizată pe ramură profesională, cu dorința de
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
care ocupau scena istoriei la un moment dat și în ciuda credinței constante în acest mit mărturisită de mai mulți observatori și actori ai perioadei postcomuniste, istoria comunismului românesc trebuie să fie văzută mai puțin ca o mare istorie globantă și totalizantă a cadrelor partidului, a industrializării, a colectivizării, a represiunii, a elaborării doctrinare și ideologice, ci mai degrabă ca o explozie în lanț cu efecte imediate în cadrul istoriilor concrete, multiple, incoerente, încrucișate și conflictuale ale persoanelor reale, ale intereselor specifice, ale
Clivajele politice în Europa Centrală şi de Est by Jean-Michel de Waele [Corola-publishinghouse/Science/916_a_2424]
-
ocultată prin dezbaterile ideologice moștenite din timpul războiului rece sau purtate în perioada tranziției post comuniste. Respingerea comunismului duce de asemenea la acceptarea ideii unei rupturi radicale în modernizări și a unei substituiri a marilor clivaje moderne cu noul clivaj totalizant care sintetizează toate celelalte conflicte ala societății moderne în unul singur, care opune partidul comunist puterii și societății. Dar această opoziție, decisă o dată cu căderea regimului comunist, nu mai este pertinentă și nu dă loc unui veritabil clivaj. Trebuia deci revenit
Clivajele politice în Europa Centrală şi de Est by Jean-Michel de Waele [Corola-publishinghouse/Science/916_a_2424]
-
anilor hippie - având deci aceleași rădăcini ca toate iconoclasmele și deconstrucțiile anilor 1960-1980, dar reușind să iasă din logica acelora și să propună ceva cu adevărat nou fără a nega tot ce se știa până atunci, cuprinzător fără a fi totalizant, riguros fără a fi dogmatic. Această direcție este ilustrată în primul rând de două figuri remarcabile ale neuroștiințelor și ale scrisului inteligent despre ele pentru publicul nespecialist: Oliver Sacks (1933-2015) și Antonio Damasio (n. 1944). În această familie de spirite
Spiralogia by Jean Jaques Askenasy () [Corola-publishinghouse/Science/84989_a_85774]
-
și i-au produs cadrul și aplicarea, pînă la receptor ar fi fost brusc suprimate. Ca și cum receptorul însuși nu ar fi decît un burete absorbant, care acceptă ca atare semnalul electric transmis. Totalitarismul tautismului. Nebunie mută a negării realului. Țintă totalizantă și închidere circulară descrise de Baudrillard, care contribuie la aceasta fără să știe. Tautism: contracție a doi termeni, autism și tautologie. Autism, boală a auto-închiderii, unde individul nu încearcă nevoia de a comunica gîndirea sa altuia, nici de a se
Comunicarea by Lucien Sfez () [Corola-publishinghouse/Science/922_a_2430]
-
casa sa, crede că intră în contact simultan, imediat cu toți ceilalți, într-un întreg sincron, ecosistemic, ba chiar autogestionar. Dar toți intră în contact doar cu ei înșiși. Autism tautologic prin care se repetă interminabil aceeași ceremonie abstractă. Autism totalizant prin care sîntem diluați în absolutul lumii, din cauză că nu ne-am separat de el pentru a-l înțelege. Dar, dacă simulacrul este una din realitățile care ne așteaptă, mai trebuie mult pentru ca această schemă, puțin nebună, să funcționeze efectiv. Teoriile
Comunicarea by Lucien Sfez () [Corola-publishinghouse/Science/922_a_2430]
-
C) Simularea Simularea, ca și paradoxul, este simptomul crizei pe care ea pretinde să o surmonteze. Și, ca și paradoxul, încearcă să înglobeze toate conceptele și să resoarbă orice conflict în procesul său. La fel de totalitară, ea vizează să dea cheia totalizantă a unei enigme, amestecînd pistele. Dar, și mai bine decît paradoxul, ea acoperă și reacoperă alte două elemente ale tautismului: autismul și tautologia. Sursa platoniciană ne oferă două ipoteze care impregnează modul nostru de a vedea: • copia-simulare este inferioară originalului
Comunicarea by Lucien Sfez () [Corola-publishinghouse/Science/922_a_2430]
-
centru al acestei circularități: gîndirea ordinatorului. Și ea "merge", "prinde" în rîndul cercetătorilor informați de pe cele două maluri ale Atlanticului sau ale Pacificului. Știință autistă, ea este surdă la evenimentele lumii exterioare. Tautologică, ea reproduce la infinit propria sa structură. Totalizantă, ea închide în circularitatea sa, în "armonia" sa. Totalitară, ea hotărăște că nu există alt mod de cunoaștere decît cel care constă în a raporta orice obiect gînditor la ordinator. Sub toate aspectele sale, ea este într-adevăr punctul culminant
Comunicarea by Lucien Sfez () [Corola-publishinghouse/Science/922_a_2430]
-
întorcându-se cu bunăvoință la antiimpresionismul lui D. Caracostea (considerat, din exces de zel, un protocronist, în materie de structuralism), nu fără să-și propună evitarea păcatului acestuia de a fi părăsit cu ușurință tentat de himerele muzicalității principiul structurii totalizante. După cum iarăși admirație îi produce autorului nostru recenta exegeză a lui G. Munteanu, cu suportul ei integralist, prin asta înțelegându-se atât o metodologie flexibilă, a globalizării succesive, dar și concomitența analitică a semnificației poemelor antume cu cele postume, a
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
limbajului? Sau de ce neapărat în "al șaptelea cerc dialectic" găsim expusă senzitivitatea poetului vizual-auditivă? Nemotivat în întregime, ci doar parțial, întreg proiectul se reține ca o curiozitate, în care nu drama existențială a străbaterii "cercurilor" e subliniată, ci "o metodologie totalizantă adecvată geniului stilistic eminescian" (subl. ns.). Dincolo de exagerările ce le conține, majoritatea pornite dintr-o bună credință în fecundă ebulițiune, cartea Eminescu Dialectica stilului de Theodor Codreanu este incitantă prin îndrăznelile sale asociative, adeverind un moment de repliere și reexaminare
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
fost gândită și scrisă. Din această cauză nu ne vom interesa de concluzii și deci de conținutul propriu-zis, ci doar de modul de elaborare. El ni se pare semnificativ, mai ales pentru progresele pe care le face lectura sincronică, simultană, totalizantă, în conștiința critică românească actuală. Reacțiune antiistoristă, antipozitivistă, necesară, acest tip de lectură, să-i spunem "modelatoare" sau "arhetipală", reprezintă una din influențele și adaptările cele mai benefice ale structuralismului modern: opera privită ca structură unitară de interdependențe funcționale (Theodor
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
atelier și articole de presă, variante abandonate și poezii definitivate de poet, antume și postume etc. Fără îndoială, totul pleacă dintr-un centru unic, dintr-un etimon spiritual original, dintr-o viziune arhetipală. Din acest punct de vedere lectura plană, totalizantă, este legitimă. Dar în stadiul actual al cunoașterii totalității manuscriselor eminesciene, ea nu poate avea decât un caracter provizoriu, de mare probabilitate desigur, dar ipotetică în multe cazuri. Căci se poate foarte bine ca descoperirea unei "noi" însemnări să ne
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
are la bază un "arhetip gnoseologic" (p. 54) și un "model cosmologic" (p. 58), iar geniul său tinde să fie "o oglindă totală a universului" (p. 166), singura cale de descriere și analiză nu poate fi decât lectura sau "oglinda totalizantă" (p. 132, 145), totalitate care gândește și recuperează în funcție de exigențele sale (p. 218). De unde preocuparea criticului de sinteză (p. 291), armonizare (p. 309, 315), împăcare a eclectismelor viziunii poetului (p. 205), explicarea unității contrariilor (p. 79, 319) criticul nu face
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
orice fragment recuperabil și-l încadrează propriei sale structuri. Noi înțelegem procedeul, dar cititorii și criticii tradiționali pot fi derutați și chiar iritați. Autorul ar fi trebuit, de la început, să-și precizeze metoda și să fi făcut unele nuanțări. "Oglinda totalizantă" (p. 145)? Fără îndoială! Dar orice oglindă (sperăm că este vorba de una concavă) are un focar. Deci lectura începe prin a defini cu maximă precizie o idee centrală, de unde decurge metodic și prin reducție la scară (simțul proporției sistematic
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
Narcis, ci o altă ipostază a reflexiei sonore Orfeu. Și orfismul a dominat nu numai arta celor vechi, ci a dimensionat diverse estetici până la Maurice Blanchot" (Theodor Codreanu, Eminescu Dialectica stilului, București, 1984, p. 143). Oglindirea eminesciană presupune o oglindă totalizantă, care focalizează atât viziunea spațială, cât și cea temporală, într-o simultaneitate subiectivă, de care au vorbit psihologii moderni. Poetul nostru a fost în egală măsură vizual și auditiv, îndreptându-se către o simultaneitate a simultaneităților rezultată din încrucișarea Spațiului
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
fiecare clipă, prin noi și noi interpretări critice, din unghiuri de vedere inedite, inconformiste, chiar "eretice". "Critica pe care o practic mărturisește cu franchețe Theodor Codreanu în introducerea la cartea sa ar putea fi numită ontologică, tinzând către o metodologie totalizantă, fără a fi o preluare a idealului de critică totală vizat de G. Ibrăileanu sau G. Călinescu (...). Critica ontologică absoarbe elemente ale tuturor formelor critice cunoscute, supunându-se totodată principiului interdisciplinarității, evitând, însă, eclectismul. Principiul unificator, în poetica oglinzii, îl
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
Marino și George Munteanu, de la Zoe Dumitrescu-Bușulenga la Mihai Cimpoi, de la Solomon Marcus la Dan C. Mihăilescu (cei mai mulți, cum se vede, eminescologi). Cartea este rezultatul unui remarcabil efort hermeneutic, o exegeză bine articulată despre modernitatea poetului, o "lectura sincronică, simultană, totalizantă" (Adrian Marino). Modelul ontologic eminescian vine să susțină perspectiva ontologică în interpretarea modernă a operei lui Eminescu, într-adevăr un mare poet al Ființei. E o noua etapă în eminescologie după dispariția generației lui G. Călinescu și Perpessicius (încheierea ediției
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
EDIȚIE REVĂZUTĂ ȘI EXTINSĂ] Constantin TRANDAFIR Direcția națională Harnicul și vigurosul scriitor Theodor Codreanu ne "amelință" (vorba cronicarului) demultișor cu întemeierea unei poetici a oglinzii. Deocamdată critica pe care o practică ar putea fi una ontologică, tinzând către o metodologie totalizantă, după propria-i apreciere. Criticul e interesat cu precădere de straturile de adâncime ale operei, pe care le distinge printr-o situare energică în plan ideologic bine articulat, un fel de mise en abîme, cu permanentă încărcătură polemică. Așa se
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
a acestor argumente însă o constituie profunda cunoaștere a operei eminesciene. O operă care, reușind să fecundeze întreaga cultură română din secolul al XX-lea, nu poate fi în nici un chip a unui "romantic întârziat". Dimpotrivă, zice Theodor Codreanu " Viziunea totalizantă a universului, care constituie esența poeticii eminesciene, a fost cucerită în Occident, mai întâi, dinspre știință prin simultaneismul relativist al lui Einstein. Înzestrați cu o putere de percepție a universului asemănătoare, destinați ca unul să se exprime în limbajul poeziei
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]