129 matches
-
această urbe o grădină se răsfață cu multă cochetărie pe o pajiște plană, asupra căreia bate soarele în plin de cum răsare și până apune, iarna și vara. Rar se găsește o panoramă așa de plăcută și de luminată: la miazănoapte, trâmba podgoriilor aci aproape, și mai sus, în depărtare, treptele din ce în ce mai azurii ale Carpaților; la miazăzi, câmpia vastă, care se-ntinde, ușor povârnită, până departe-n Dunăre. La spate, cea din urmă treaptă a munților; în față, nețărmurita zare a câmpiei
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
timp, amestecîndu-se cu ultimele tipuri de automobile. festina lente Fiecare secol are, poate, un mal du siecle al său. Al nostru ne împinge să n-avem răbdare... Trenuri, avioane, vapoare, toate gâfâie, își ambalează la maximum motoarele aruncând în aer trâmbe de fum... bilete de avion, bilete de vapor, bilete de tren, gări, aerogări, porturi, "Parisul în două zile", "Mexicul pe scurt", vize de intrare, vize de ieșire, hoteluri, "Taxi!", pliante, cine mai are timp să citească Odiseea? Suntem grăbiți, "legați
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
rîului care venise din toate golfulețele și orezăriile și canalele Chinei ca să-l poarte pe acest băiețel pe spinarea lui. Dacă ar fi călcat pe valuri pe lîngă balustradă, ar fi putut parcurge toată distanța care-l despărțea de Idzumo... Trîmbe de fum ieșiră din coșurile crucișătorului care se pregătea să ridice ancora. Oare părinții lui erau la bord? Conștient că s-ar putea ca de-acum Înainte să rămînă singur la Shanghai, pe acest vas cu aburi pe care visase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
a dat fuga-fuguța la Avellaneda. Vechiul conac al familiei Montenegro și-a deschis larg În fața sa ușile cu vitralii și draperii. Amfitrionul, care e nespus de viril În materie de ospitalitate, a acceptat o havană Corona extralungă și, Între două trâmbe de fum și-un banc, a grăit precum oracolul un ciubăr de vorbe, astfel Încât, cu inima grea și tare cătrănit, Ricardo al nostru s-a văzut nevoit să se Întoarcă În Castellammare, neputând goni cu mai mare sprinteneală nici dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
Ținut mai la distanță, din pricina mirosului, se Întrezărește și Portretul Conducătorului, iar În zona călcîiului, adică Socialistul nr. 3, găsim versuri. „Val mare de pînză ridica-vor / Pe brațele lor de muncitoare / La țesătoriile de bumbac și mătase / Vor Înroși trîmbele (...) / Și zeii vor da iarăși Înfățișare / Mulțimii de muncitori, la lupta / Cea mare.” Ion Gheorghe. Again. S-a Înfrățit grozav cu muncitorii, așa e el, vrea frați, se Înroșește, a apucat demult să scrie cu bumbac, nu-l mai poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
Friț, care dădea să le să vorbească, puști-mitraliere, cu o cadență de tragere nemaivăzut de rapidă. Tot mai sfioase în fața leșioasei dimineți de toamnă istovită, ce mistuie ierburile arse, cele din urmă steluțe se ascund în tainice urne cinerare, pe când trâmbe de lumină izbesc dinspre Est, pe neașteptate și pârloage de flăcări sar dincolo, până peste culmea Țarinei Baisei. Die Totten reiten schnell, zise, iarăși, în liniștea posacă a Țarinei pustii a Baisei, glasul lui Iuga. Ca un răpăit metalic de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
voinic, dar scund, cu timbru vocal în falset, de o politeță protocolară exagerată; îți strângea mâna timp de câteva minute, rămânând în tot timpul descoperit și spunându-ți Ťdomnia-tať. "Ca și în tabletele sale, desfășura, când era în vervă, o trâmbă de metafore despre oameni și lucruri, cu caracteristici totdeauna inedite. Spre deosebire de scriitorii diluați, care scriu cum vorbesc, Arghezi vorbea cum scria, cu aceeași forță de viziune și de expresie scurtă, colorată. Același este stilul său epistolar, deferent la culme, dar
"Mâncătorul de cărți" by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/8653_a_9978]
-
mirat când o văzui cum își dădu drumul. Nu aluneca pur și simplu la vale, în voia schiurilor, cum îi văzusem pe ceilalți, ci își sporea viteza în genul patinatorilor, folosind în același timp și bețele și lăsând în urma ei trâmbe de zăpadă în care se învălui și pieri ca într-un vârtej. "Da, gândii, surâzând, iată, ea care trăiește cu o multitudine de frâne interioare și contradictorii și al căror farmec neștiut nici de ea m-a făcut s-o
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
din curtea blocului, lumea care intra și ieșea zilnic din mintea mea era mânjită cu jeg. Puteai să aduci 30 de vidanje; tot n-o curățai. O țară întreagă se scufunda în cuvele memoriei, azvârlind la întâmplare dejecții galbene și trâmbe de fum violet. Pereții cerebrali rămâneau avariați, spoiți cu resturi de fraze și mutre, cu iubiri bătrânicioase și prietenii inutile, cu imaginea șosetelor verzi de plastic din metrou mărindu-se exponențial, până îi ieșeau vârfurile prin sandale și urechi. Împroșcam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
ploaie, Întunericul medieval pe străzi, lipsa cronică a medicamentelor, umilirea constantă a femeii, adunările uriașe unde o mulțime cocoșată, Îmbrăcată În gri-negru, privea spre un balcon unde se distingeau niște păpuși rigide, asaltată În spate de „agitatorii” plictisiți și de trâmbe de urale stridente, ce scăpau din difuzoarele camionetelor securității... Nu credeam că mă voi Întoarce curând În țară și mă pregăteam să-mi definesc mai clar cariera de scriitor francez, scriind - cu emoția celui ce trece de la o limbă scrisă
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
case Ruginoasa, palat în har peste har, dă liber pe orice limbă, versanți narativi în studiul cu protejarea liniei CFR 606 prin împădurire, studiul CFR autoreferențial, lumea de lapți, noaptea lăptoasă zăpada, singura sacralitate descifrarea, pentru că e prima din ele, trîmbe din fulgi, ochi de case din geamuri, Tîrgu Frumos tu cîine pe toată gara, prefer să mă încolăcesc pe mozaic, ies de la băut, clatin peronul, cu mecanicul intru în vorbă, las trenul să treacă primul, scot capul din text personaj
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
care se Îmbucă cap la cap. Poți să faci din ele un tunel, prin care să treacă de la caz la caz pisica sau ursul. — Și mie mi-ar plăcea să fac așa ceva. Își aprinse În sfârșit țigara și suflă o trâmbă de fum prin care l-am văzut zâmbind visător. E o meserie frumoasă. Să faci fântâni, puțuri, tuburi d-alea, da, mi-ar plăcea foarte mult să am meseria ta. — Nu văd ce te-mpiedică, dom’ director. Pune așa cum ai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
succed din ce În ce mai repede pe o fâșie de țarc pavat cu pământ bătătorit de șenile, mergând În aceeași direcție cu noi, spre Primărie, Miliție și Comitetul de Partid, duduind și spumegând printr-o furtună de fluierături și Înjurături, răscolind și Învârtejind trâmbe de pământ. Se răscolea pământul. Pământul zbiera și scuipa și nu-i mai răbda. Vitrinele au sărit din nou țăndări cu cărțile rearanjate ieri. Vorbele cu care ei au rezistat și l-au omagiat pe dictator au iscat acest măcel
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
liniștite, provocându-ți imaginația. Vezi aievea lupta din basme dintre zmei și Făt-frumos: doi zmei, împietriți sub paloșul de fulger al viteazului zămislit din pântecele cugetului românesc. Apa Geoagelui, cu valea largă, pe care cețurile se scurg aproape permanent în trâmbe zbuciumate ca un balaur rănit de moarte, desparte culmile calcaroase de cele vulcanice. Satele se înșiră ca mărgelele pe firul pâraielor până departe, de la Negrești la Negrilești, apoi de la Bucium spre Abrudul și Vidra lui Iancu. O experiență duhovnicească temerară
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
ci pentru că n-au vrut să recunoască că ele sunt acele persoane și i-au făcut de râs pe milițieni. Operă bufă? Nu, tragedie umană! După miezul nopții, când afară se răcorea mai mult și în cameră se strecura o trâmbă de răcoare, o toropeală de 15-20 minute cuprindea toate trupurile în poziții greu de închipuit: strâmbe, cocoșate, cu capetele căzute într-o parte, cu mâinile ințepenite, atârnând ca aripile rupte, cu genunchii ghemuiți ca într-o căzătură de gheață. Părea
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
privesc la rându-mi. Atunci l-am asemuit numai cu Vlahuță, așa cum îi văzusem mai de mult chipul într-o carte. Când m-a băgat de seamă, și-a tras, parcă înapoi în fundul ochilor, luminile ce se răsfrângeau ca o trâmbă, înfășurând cald mulțimea... A plecat fără să se mai uite îndărăt. Câteva zile mai târziu, un prieten mi-a spus că Vlahuță este într-adevăr oaspetele Bârladului, unde îl azvârlise vălul pribegiei ( Lamura, 4 ianuarie 1921). Absolvent al Facultății de
Academia b?rl?dean? ?i Vasile Voiculescu by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83084_a_84409]
-
alta). Panaiota traversă sala, într-o aură luminoasă ca o pulbere de aur, luă o sticlă de lichior cu care își aroma prăjiturile și, după ce zâmbi complice spre locotenent, dispăru dincolo de ușa laboratorului ei, unde athanorul maeștrilor bucătari bolborosea scoțând trâmbe de aburi. După trecerea ei ca vântul, o undă mirosind ușor a scorțișoară se răspândi în aerul trăznind a vin al restaurantului. Grigore zâmbi: "Asta e marea întrecere dintre cele două bucătării, românească și grecească, dar ce zic eu? Între
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
fixa piciorul încălțat în piele suplă ca o mănușă, îndreptat spre o vază pusă de-a dreptul pe podea. Se ridicau din ea bulgării unui buchet de crizanteme: așa se explica mireasma puțin funebră care stăpânea încăperea. Samovarul scoase o trâmbă de aburi care se destrămă în raza de soare, ridicând între ele o perdea mișcătoare. Doamna Dunin se ridică să servească ceaiul. Ea își rostea numele Dounine, în forma originară ca pe malurile Senei, dar rămânea credincioasă samovarului: pariziană prin
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
zgomot, cârligul de siguranță a țăcănit metalic și, după un alt fluierat răscolitor și intens, care ne-a cutremurat ființa până-n străfundurile arhitecturii noastre moleculare, garnitura a pornit. 11. DEPORTAȚII Ca o gigantică insectă apocaliptică, locomotiva repezea pe coșul negru trâmbe roșiatice de fum, care se împleteau într-o îmbrățișare spasmodică și violentă cu jetul de aburi șuierători. O baie de cenușă fierbinte se repezea cu dușmănie asupra garniturii, ca din conul unui vulcan în erupție. Era îngrozitor! Peste mine au
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
disperați din fața morții. Bombardierele veneau în formații compacte, producând un vuiet prevestitor de nenorociri. La câteva secunde după lansarea bombelor, izbucneau explozii care zguduiau pământul, asemenea unor cutremure. În timp ce clădirile se transformau în moloz, sfârtecând și înghițind oamenii sub dărâmături, trâmbe uriașe de praf și fum se ridicau spre cer, întunecând orizontul. Era iadul de pe pământ. Nu știai dacă în secunda următoare vei fi transformat în terci sau o lingură de cenușă. Privirile neputincioase și îngrozite ale oamenilor se îndreptau spre
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
se uitau și ei la noi, dar mai ales la ceea ce făcea mama. Privirile lor urmăreau cu atenție tot ce se întâmpla în partea noastră de vagon. Din când în când, pale de vânt nervos dirijau spre gemulețul cu gratii trâmbe de fum înecăcios și aburi mirosind a cenușă opărită, ca să nu uităm niciun moment cine suntem și unde ne aflăm. Ne duceau ca pe cei mai periculoși răufăcători. Dar unde? Și, mai ales, de ce?? Bunica lui Țile se afla tot
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
mere putrede în sertare și nici arzând miresme, cum se pare că preferă Proust, pentru redeșteptarea imaginației. La masă de scris mă așez de preferință când sunt perfect detașat de treburile și angaralele vieții cotidiene, iar pe fereastră intră o trâmbă de aer proaspăt. Dacă nu am plătit, de exemplu, și trebuie să o fac în următoarele ore cine știe ce factură, îmi ia o groază de timp să uit amănuntul și mai bine nu mă apuc de scris. Acum în urmă, de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
N. Labiș) La întoarcere am trecut prin aceleași "furci caudine", numai că de această dată se prezentau sub formă de bice sau harapnice având forma unor reptile aeriene, lovind în neștire, simultan, fără nicio deosebire tot ce întâlneau în cale. Trâmbe lungi de zăpadă zgrunțuroasă ne loveau permanent, fără pauze, fața, mâinile și întregul corp de la cap până la picioare. Dar acum eram împreună cu mama, iar ghidul nostru neprețuit ne inspira o încredere totală; nu avea niciun moment de ezitare. Cu toții aveam
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
uimitor talent încerca să atenueze asperitățile stridente ale viforniței, opunându-i propria sa formație muzicală, protejând într-o formă discutabilă spațiul în care șapte ființe creștin-ortodoxe dormeau nevinovate, cu ușoare tresăriri spasmodice cauzate de răcirea progresivă a camerei, bombardată de trâmbele tot mai dese și mai furioase ale crivățului dezlănțuit. Fusese o noapte deosebit de rece. În camera noastră cu valențe universale, restul de apă din căldare prinsese o pojghiță subțire de gheață. Nu mai era. Frigul se făcea tot mai simțit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
Cum să bagi în sac o asemenea cantitate? Doamna Cuendet are însă aceeași vârstă cu cartierul unde locuiește și drepturile ei sunt pe măsură. Așa că mi-a cerut să dau foc muntelui de frunze; execut ordinul primit cu imensă plăcere. Trâmbe de fum se înalță în văzduh. Apoi, purtate de curentul iute, se năpustesc ca un dragon chinezesc peste cartierul de vile alăturat. Pe când trăgeam de un coș plin de frunze de arțar, văd intrând pe poarta grădinii un Mercedes imens
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]