136 matches
-
fundu pe jăratec. Că prea tare de virtute n-am fost, asta-i drept... Dar cinstit și drept am fost întotdeauna! Eu mă zbat pentru un ban de internat și muncesc de mă spetesc din noapte-n noapte iar podoaba trândăvește și pe deasupra îmi spune că are două carogențe, așa, sub formă de laudă... Și parcă aștepta să-l mângâi pe creștet ori să-l strâng în brațe pe dragul mamei de fecioraș! Că întotdeauna i-ai luat apărarea și de-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
Eleanor. Dar tocmai făcuseră o saună-n doi. — Sauna? Vrei să zici în pielea goală? — Întocmai. — Futu-i mama mă-sii! îi scăpa lui Șam, cu un amestec de uimire și invidie. — Când am intrat în casă, i-am găsit trândăvind în halate de baie. Ea avea un umăr dezgolit, pentru că tocmai îi arăta un tatuaj. — Ce tatuaj? întreba Șam. Are vreo importanță? se enervă Eleanor. Era un fluture. — „Plutește că un fluture, înțeapă că albina.“ — Mai curând că un scorpion
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
de furie. „Oliver e un liber-cugetător și În același timp un om de acțiune. Învățătura sa ne va scăpa de blestemul lui Adam. Oamenii nu vor munci nici măcar cu gândul...” „Și atunci ce vor face de dimineață până seara, vor trândăvi?!” Starețul se Înfurie de-a binelea. Crucea de metal tremura amenințător În mâna lui puhavă. Chiar și chipul lui Hristos suflat În aur căpătă un aer Înfricoșător. Pictorul Însă nu se sperie. Starețul putea să răcnească mult și bine. Bikinski
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
silabe, rezumat la un sistem de mișcări născânde, dansul negru al seratei iudee la care s-a tremurat (dacă e constructivist) ori bețivana sârbă la care a chiuit (dacă e rural și folcloric). Optimismul de redacție și cafenea, robustețea profesională trândăvesc tot mai late în pajiștile unei preafrumoase limbi. Iar drumurile de țară scârțâie de coviltirile prozei tradiționaliste, oloage și infantile ca un ultim mereving. Poezie leneșă, iarăși: jalnica, cerșetoarea cantilenă a nomazilor ultimi-simboliști. Palidă ca un altoi neprins; oribilă, tremurătoare
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
totul cu o stăpânire de sine ireproșabilă, plecase ca o furtună - povestea noastră de dragoste și-a încetinit cursul, de fapt, a ajuns într-un punct mort. Timp de două săptămâni, iubirea noastră n-a făcut nimic altceva decât să trândăvească pe la colțul străzilor, așteptând ziua de salariu, fluierând cu jumătate de gură fetele care se întorceau acasă de la fabrică după ce-și încheiau tura. Și desigur, Daryl nu reprezenta câtuși de puțin o compensație. Când venise pe neașteptate la ușa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
am spus mamei și tatei că mă gândeam să-mi găsesc un serviciu. Torentul de obiecții care a venit din direcția lor m-a convins că totul era în regulă, și că, cel puțin pentru o vreme, puteam să mai trândăvesc. Spre surprinderea mea, nu m-am mai gândit la droguri atât de des pe cât crezusem c-o să mă gândesc. Am fost uluită să-mi dau seama că mă distram la fel de bine cu Nola, Jeanie și Gobnet, cum mă distrasem cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
umeri. Natura îl făcuse bufon. De fapt era pictor, dar picta foarte prost. Îl cunoscusem la Roma și încă nu-i uitasem tablourile. Avea un entuziasm sincer pentru banalitate. Sufletul lui palpita de dragoste pentru artă și picta modelele care trândăveau pe scara lui Bernini din Piazza di Spagna, fără să fie impresionat de pitorescul lor evident. Iar atelierul lui era plin de pânze pe care făcuse portrete de țărani cu ochi mari și mustăți lungi, cu pălării ascuțite, copii ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
dar uneori este dezastruoasă. Într-un târziu s-a trezit din visare, și o prepeliță care s-a adăpostit la umbra unui brusture crescut în iarbă deasupra șipotului i-a grăit fetei: -Știu că zânele se ocupă de ceva, nu trândăvesc ziua în amiaza mare. -Dar eu nu sunt zână, răspunse Magnolia prietenoasă. -Ascultă, pe mine nu mă duci cu una cu două, nu știu ce cauți prin partea locului, dar cu lucruri bune nu te ocupi. -Dar ce crezi că fac micuță
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
în sfârșit, se terminase, privea cu ochi învăpăiați în jos, spre miile de muncitori. Când descoperea pe cineva încetinind cât de cât, se repezea la lucrător cu o viteză ciudată pentru un invalid, lovindu-l cu bastonul: — La muncă! De ce trândăvești? Muncitorii tremurau și lucrau frenetic, dar numai când îi supraveghea Kanbei. — Războinicul-demon șchiop se uită la noi! În sfârșit, Kanbei îi raportă lui Hideyoshi: — Va fi cu neputință să terminăm la timp. Numai ca să fim siguri că suntem pregătiți, v-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
participa la treburile casnice, inclusiv la cele de elementară autoservire: spălat, îmbrăcat, strângerea patului, așezarea în ordine a cărților și jucăriilor etc. Lui nu-i rămâne decât să comande celor care îl slujesc, să-și manifeste, fără opreliști, capriciile, să trândăvească și să viseze. Când copilul începe școala, părinții apelează la tot felul de meditatori a căror plată reprezintă prețul lenii, al inactivității, dezinteresului, disprețului pentru muncă. Procedându-se astfel, lenea se adâncește, se cronicizează, punându-și amprenta asupra întregii vieți
Parfum de spini by VASILE FETESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91814_a_92973]
-
că aveau în față un lucru teribil. Aerul era închis, nici un fir de praf nu se ridica. Lăsară pe cineva să stea de pază și dădură fuga să-l anunțe pe Împărat. Era o dimineață blândă, care te îndemna să trândăvești, când primi vestea. Simți un impuls irațional de a fugi. Porunci însă ca oamenii să-l aștepte și să nu atingă nimic. Îl chemă pe Helikon ca să nu fie singur și, pe când băiatul se grăbea spre el, se ridică; dintr-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
cu marfă. O dureau genunchii, gleznele, îi venea să-și arunce cît colo pantofii cu toc și s-o ia pe scări în sus în ciorapi. Nu putea să nu se gîndească la Părințel, care o aștepta sus la căldurică, trîndăvind, uitîndu-se la Milionarii de la Miezul Nopții sau citind Libertatea. Asta numai viață nu e, își spunea privind la sacoșele imense de rafie pline cu boarfe, marfă de bișniță, din ce am ajuns să-mi cîștig existența, își plîngea de milă
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
coborât scările fără să-o vadă prea bine. Ochii lui priveau undeva departe. Media a urcat la etaj, în camera unde Iocasta și Kamala stăteau serioase, deși Virgil râdea destul de mult. Gilles Priape plecase: căuta un loc retras unde să trândăvească. — Domnule Jones, a spus ea, acela era prietenul dumitale? — Nu, a răspuns tăios madame Iocasta. — Da, a spus Virgil. El era. — Trebuie să-mi povestești totul despre el, a zis Media. Madame Iocasta simți cum neputința ia locul furiei. Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
În față o jumătate de secol de trîndăvie. Un miliard de balcoane cu fața la soare. Totuși, ar Însemna și-un adio spus războaielor și ideologiilor. Dar cum mai energizezi oamenii, cum le mai insufli simțul apartenenței la comunitate? O lume Întreagă trîndăvind cu burta-n sus e vulnerabilă În fața oricărui prădător viclean. Pentru o castă profesională, politicile sînt simplă distracție, iar pe noi, ceilalți, nu reușesc să ne incite. Convingerile religioase solicită un enorm efort de imaginație și-un angajament emoțional pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
Residenciei Costasol n-o egala pe cea a Florenței din vremea familiei Medici, dar era cu mult mai solidă decît a orașelor similare din Europa sau America de Nord. PÎnă și eu mă contaminasem de la atîta optimism și creativitate. În cursul serilor, trîndăvind pe marginea piscinei, schițasem deja scheletul unei viitoare cărți - „Marco Polo: Primul turist al lumii?“ - care avea să fie o istorie a turismului și-a intrării sale În eclipsă odată cu era călătoriilor. După luni de zile de cînd Își pierduse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
livrea și pălărie cu pene, cocoțat În spatele trăsurii sale, ori la o lojă la vodevilurile lui Feydeau. În acest punct, viața ocupată ia sfârșit. Înaltul funcționar, prelatul, generalul, marele proprietar, ministrul, valetul 1 și prinții intră În categoria celor care trândăvesc și aparțin vieții elegante. După ce a dus la bun sfârșit această tristă autopsie a corpului social, un filosof este cuprins de un asemenea dezgust pentru prejudecățile care Îi fac pe oameni să treacă unii pe lângă alții, Încercând să se evite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
care avea dreptul să și-o satisfacă, ale numărului de persoane, de bani, de idei, de lucrări pe care Își putea permite să le risipească. Și astfel, doar privindu-l, un trecător avea posibilitatea să Îl deosebească pe cel care trândăvește de cel care muncește, să distingă Între o cifră și un zero. O dată cu Revoluția Însă, toată această garderobă inventată de paisprezece secole s-a trezit transformată În bani de hârtie, abătând asupra națiunii una dintre cele mai mari nenorociri care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
spectatoare a acestei bătălii, a văzut cum tocmai cei mai vajnici apărători ai acestui sistem au Început să Îl proscrie, să Îl declare subversiv, periculos, stânjenitor și absurd, de Îndată ce s-au văzut metamorfozați din cei care muncesc În cei care trândăvesc. Iată deci cum, din acel moment, societatea Începu să se realcătuiască, să redevină a baronilor, a conților, a panglicilor, iar penele de cocoș fură Însărcinate să-i Învețe pe sărmanii oameni ceea ce le spuneau odinioară perlele heraldice: Vade retro, Satanas
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
deopotrivă, pusă cu destulă subtilitate, ca și cum contele Ravez s-ar fi Însărcinat să o propună primei Camere cu un mandat de șapte ani. Dar cu ce spiță de oameni Începe viața elegantă sau putem, oare, spune că toți cei care trândăvesc sunt În stare să Îi urmeze principiile? Cele două aforisme de mai jos ar trebui să pună capăt tuturor Îndoielilor și să slujească drept punct de plecare pentru remarcele mondene pe care le vom face: VII Pentru viața elegantă, singura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
nu a fost decât auxiliarul celor mai abili. Așa se face că, În octombrie 1830, continuă să existe două feluri de oameni: bogații și săracii, oamenii În trăsură și oamenii pe jos, cei care și-au plătit dreptul de a trândăvi și cei care se străduiesc să Îl dobândească. Limbajul societății este dublu, Însă propunerea rămâne aceeași. Întotdeauna oamenii Își datorează plăcerile vieții, ca și puterea pe care o au, hazardului, același care, odinioară, Îi crea pe nobili; fiindcă talentul este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
aceeași. Întotdeauna oamenii Își datorează plăcerile vieții, ca și puterea pe care o au, hazardului, același care, odinioară, Îi crea pe nobili; fiindcă talentul este o șansă datorată organizării, tot așa cum averea patrimonială este o șansă datorată nașterii. Cel care trândăvește Își va cârmui mereu semenii: după ce a examinat, după ce a epuizat lucrurile, el simte nevoia SĂ SE JOACE CU OAMENII. De altminteri, cum numai cel ce are existența asigurată poate studia, observa, compara, bogatul Își va folosi spiritul acaparator inerent
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
mai ieri, lipsiți de armuri, francii, un popor vlăguit și degenerat, continuau să practice riturile unei religii moarte și Înălțau stindardele unei puteri apuse. Acum, În schimb, oricine se va ridica se va sprijini pe propria lui forță. Cei care trândăvesc nu vor mai fi simple fetișuri, ci adevărați zei. Așa se face că forma averii noastre va rezulta din Întrebuințarea pe care i-o vom da, iar dovada Înălțării individuale va putea fi desprinsă din Întreaga noastră viață; căci și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
lucru care ne deosebește este valoarea noastră intrinsecă. Așa au dispărut diferențele din societatea noastră: nu mai există decât nuanțe. Cunoașterea uzanțelor, eleganța manierelor, acel nu știu ce, produs al unei educații complete, iată singura barieră ce Îl desparte pe omul care trândăvește de omul ocupat. Singurul privilegiu decurge din superioritatea morală. Iată explicația prețului mare ce se pune de către cei mai mulți pe instrucție, pe puritatea limbii vorbite, pe grația ținutei, pe dezinvoltura cu care este purtată o toaletă, pe găsirea unor apartamente luxoase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
o instituție, iar aristocrația Îi datorează importanți pași Înainte: există puține case fără un asemenea loc, În care se pot discuta anumite probleme. Este o Încăpere destinată primirii celor inferiori. Distanța mai mare sau mai mică existentă Între cei care trândăvesc și oamenii ocupați se Întrupează În etichetă. Filosofii, răzvrătiții, zeflemiștii, cei care nu pun preț pe ceremonii nu l-ar primi pe băcanul din colț, chiar dacă acesta ar fi membru al colegiului electoral, cu aceeași amabilitate cu care l-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
tineri. Când lansase apelul, nu se gândea că avea să fie luat în seamă. Părerile care circulau în acea perioadă spuneau că tineretul israelian devenise apatic. Erau generația internetului, preocupați mai mult de Google decât de Golan, mai dornici să trândăvească prin India și să se plimbe prin Nepal decât să fie deschizători de drumuri în Iudeea sau să lucreze pământul în Samaria. Chiar și fiul lui, Uri, care renunțase la o carieră în serviciile de informații ale armatei ca să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]