229 matches
-
brusc cu al lui, s-a schimbat, este alunecător, îngroșat, mai cald. Toată gheața nordică și seul din lume se topesc. — Nimic, zice Bobby, care continuă același scenariu. Nu urmăresc nimic. Imediat, chipul ei parcă se închide, ca o ușă trântită. Când vorbește este din nou Lily Parry, cu aceeași voce perfectă, cea mai adulată tânără din Bombay. — Pleacă băiete, zice. Acum. Dă-i drumul și nu te mai întoarce. Dacă te mai văd aici sau aiurea le spun de tine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
de sloiuri, un pîrîu se revărsase pe deasupra. Tîrziu după miezul nopții, cu pantalonii sunînd ca niște burlane înghețate, am ajuns la gară. Trecuse însă și ultimul tren. Între a petrece noaptea într-o sală de așteptare fără sobă, cu ușa trîntită mereu de vînt, și o baracă alăturată de tractoriști, nu aveam de ales. Am fost primiți în baraca cu paturi suprapuse, chior luminată de un bec. Cineva ne-a adus un castron cu ciorbă sleită și un dărăb de mămăligă
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
ghemuia și aștepta să fie Îngropat de pământul ce cădea cu vuiet din cer. Se ridica apoi, mirat că scăpase, deschidea ochii și cuprindea liniștea ce domnea Împrejur. Acolo unde privirea se mințea că vede cerul și pământul dimpreună, rămăsese trântită o bucată din pălăria ciupercii. De acolo, dinspre Miazănoapte, i se arăta lui Foiște spre sfârșitul visului cum oamenii, În căruțe trase de cai pe drumuri pline de glod din care se ițeau din când În când bucăți de pietroaie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
lăsăm baltă, am terminat fraza În locul ei și am ieșit din cameră. În bucătărie am dat peste tata, care citea ziarul. Mereu făcea asta când se plictisea. ― Bună, tată. ― Alisia. Mi s-a părut mie sau am auzit o ușă trântită? ― E În regulă. Doar ne-am ciondănit puțin. Tata lăsa ziarul deoparte și Îmi aruncă una din privirile lui ciudate și mustrătoare. ― De ce? ― O prostie. Chiar nu are cum să te intereseze. ― Dacă aveți o problemă, puteți vorbi cu părinții
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
cât face? Cât să-ți dăm, domnule Bender, cât zici? Tolea se aplecase mult spre aparatul de taxat. Șoferul uluit de bacșișul neobișnuit nu mai încercă să lămurească nimic, bucuros de aiureala provincialului. Se și auzise sunetul sec al portierei trântite. Tolea sălta, zurliu, tinerește, cu geanta pe umăr, spre intrarea hotelului TRANZIT. Ziua își confirma repertoriul, dar amurgul nu pacifica. Degajări de magneziu și iod ridicau în aer uriași păuni pastelați, curcubee de fosfor. Ceață fumurie și roz. Cerul înghețat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
demon, dar tot sfântă prin iubire... Cu mentorii aceștia înțelepți, în confruntările de idei eu eram de obicei primul care renunțam la arma logicii, încercam să mă opresc de pe pista aberantă, până la urmă trebuia să plec trântind niște uși - ultima trântită era totdeauna cea cu încuietoare ruginită de la WC BĂRBAȚI, unde rămâneam de la un sfert de oră în sus blocat în cabina de o persoană. Aici încercam să scap de toată încărcătura nervoasă contemplând pereții apropiați mânjiți de obscenități. În câteva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
un nerv sensibil, vorbele care-i vor despărți pentru totdeauna. Știi ceva, Lan Ping? Singurul motiv pentru care ești supărată e că nu ai reușit să joci tu rolul împărătesei Wu! Pentru Lan Ping, iarna lui 1936 începe cu uși trântite și lacrimi. Cuplul ia hotărârea de a se separa și fiecare își închiriază o altă locuință. Deși încearcă să se împace din nou, există un zid între ei. Mental, ea își spune că a terminat-o cu Tang Nah, însă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
merită. Pe când Moș Iacob... Aș putea zice, fără s-o nedreptățesc În nici un fel pe mama: Moș Iacob = copilăria mea de la Mana... Ziua mea cu el Începea: de cum mă trezeam, primul drum pe care-l făceam, În galop cu uși trântite, era În calidor; În partea lui stângă, spre gospodăria lui Moș Iacob. De acolo strigam: - Moș Iacob! Eu nu rosteam ca Mănenii - ca toți ceilalți Măneni: Mo-șâ-ia-cob, În patru silabe, ci ca mama, ca tata: Moș-iàcob! În două, „Iacob” fiind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
fata aleasă să sosească, înghesuită drăgăstos și destul de incomod între părinții ei în ricșă, Hungry Hop se depăși pe sine în cadrul celei mai puternice izbucniri temperamentale la care își supusese vreodată familia. Deveniseră nervoși din pricina ieșirilor sale temperamentale, a ușilor trântite, a încuiatului, a ieșitului pentru a striga ceva în josul scărilor, a încuiatului din nou... — Dar e o fată foarte dulce, insistau ei. Uită-te doar puțin. E drăguță și bine-crescută, o să-ți placă. Într-adevăr, firea se schimbase de când fusese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
a oftat ea puțin mai calmă. Am intrat în cameră fără să fac zgomot fiindcă n-am vrut să te trezesc. Și-atunci te-am auzit vorbind la telefon. — Și i-ai dat înainte cu scena aia de teatru cu trântitul ușii, ca să mă prinzi ulterior? a exclamat James cu sprâncenele ridicate întrebător. Julia a adoptat o expresie ușor spăsită. Am vrut doar să văd dac-o să-mi spui, din proprie inițiativă, cine era la telefon sau dac-o să mă minți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
s-a aplecat și l-a îmbrățișat recunoscătoare. —Îți mulțumesc. A fost foarte frumos din partea ta. —Plăcerea a fost numai a mea. Sper numai că m-a ascultat. Din depărtare, cei doi au auzit sunetul familiar al ușii de la intrare trântite, apoi vocea lui David răsunând din hol. — Eu sunt! Fiona s-a uitat la Jake cu o expresie falsă de groază. — Cred că suntem pe cale să aflăm, a șoptit ea. —Taaaaatttiiiiiiiiiii! Când taică-su a intrat în cameră, Jessica s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
uniformă, cu șapcă și armă la șold. Se uită după tata, cu brațele duse la spate. Din când în când, se ridică pe vârful picioarelor. Tatei i se citește frica pe față. Cunosc asta din călătoria noastră prin lume. Portiera trântită face trosc. Mama încetează să-și lovească mărunt coapsa cu degetul arătător. Tata nu spune nimic. Respiră adânc și-și freacă palmele de pantaloni, ca să le șteargă de transpirație. Se întoarce spre noi. „L-au arestat”, spune el cu jumătate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
pește madam Cioplan s-a înființat la noi: - Nu v-ar fi rușine! De când ați intrat în casa mea mi-am pierdut liniștea. Vă sculați cu noaptea-n cap, consumați o grămadă de apă, nu mâncați decât pește și acuma trântiți și ușa?! Vreau să plecați! Imediat să plecați! - Bine cucoană, plecăm! Da’ ne vrem banii înapoi, că nu ai respectat înțelegerea. Gâfâie, se înroșește, se înverzește: - Bine, o să vă dau banii, doar să scap de voi! C XIV De multe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
de nopoi, cu o privire rătăcită, care l-a înspăimîntat pe Swami Madhvananda, un călugăr pe care îl cunoscusem mai de mult, de când veneam aici cu mașina inginerului. M-am dus pe malul Gangelui să mă usuc și, cum stăm trântit acolo pe iarbă, cu ochii în soare, revedam toate plimbările noastre, alături de Maitreyi, mă revedeam fericit și fără griji. Nu mai m-am putut stăpâni și, pentru că nu puteam plânge, am scos carnetul din buzunar și am început să scriu
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
după o cină clasică la lumînări, cu meniuri care includ vînat, trufandale și vin franțuzesc, În fața televizorului (care acum nu se mai stinge nici cînd emisia Încetează) din care vin știri despre lumea exterioară, făcînd o criză de nervi - tacîmuri trîntite de pereți, urlete incoerente despre mama cuiva, o acută nevoie de a pleca din această pușcărie -, urmată de o goană În cercuri, de animal decerebrat, pe terenul de instrucție, printre tunuri - locotenentul Soare, care era OS, Încercînd să-l aducă
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
a futut ca pe cîini. — Ia uite, Își rotește ochii de pe pervaz negriciosul Petcu și face semn cu mîna afară, printre zăbrele - vorbirea lui e foarte greoaie. Ă-ăăă-ă! mai exclamă el, În nici o limbă. Ne ridicăm care de pe unde stăm trîntiți și ne ducem la fereastră, ca să vedem cum alaiul electoral trece cu urna mobilă. Se pare că au obosit, pentru că se opresc la intersecția unor alei. Pauză de țigară. Unii s-au așezat pe bănci și Își suflecă mînecile cămășilor
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
jeturilor robinetelor. Cu o noapte în urmă, John Robert visase că era urmărit de o droaie de purcei guițători, care se dovediră a fi de fapt prunci omenești, alergând foarte repede în patru labe. Mai târziu, văzu aceleași creaturi zăcând trântite pe jos, parcă adormite, numai că acum erau păpuși, iar el își spusese: „Deci erau numai niște păpuși.“ Câteva zăceau nemișcate și acestea i se părură a fi moarte; altele se mișcau încetișor și zvâcneau, și acestea i se părură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
supusese. Ada nu admitea ca cursele de toamnă să aibă loc fără ca prințul să o însoțească. Lică pe pistă și Maxențiu în tribună: asta îi era deocamdată socoteala. Intrase într-o dimineață la vizita doctorului, cu zgomotul acela de uși trântite care răscolea mânia lui Maxențiu și spusese profesorului Răut, cu nesinchiseala ei, că, stând mereu în casă, are să slăbească prea mult. Va avea mină rea la curse când toți ochii vor fi pe el. Trebuia, deci, să se deprindă cu
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
o panglică și, mai ales, șifonierul unde nu umbla decât ea. Sia umbla acum vraiște prin camera de consultație, răvășise bocceaua, și de aci pornise mari conflicte cu Lina. Nu se purta mai bine însă nici cu doctorul Rim; uși trântite, nici o vorbă de omenie, nici o îngrijire prețioasei sănătăți, de când lipsa lui Lică îi da toane. Doctorul Rim, suferitor, cânta înainte, pe diferite tonuri acel: Oyral care dezlănțuise ironia amicei Nory. Melodia își avea indexul ei pe buzele uscate și ilustre
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
lui Mark, trăgând fără rușine cu urechea. O auzea pe femeie vorbind și râsul înfundat al lui Mark. Sună telefonul. Băiatul înjură și strigă: —Vin, vin imediat. Nu te ambala așa, ce naiba. Vocea Barbarei se auzi, mângâietoare, peste zgomotul mobilei trântite. —Nu te grăbi. Or să te aștepte. Weber bătu la ușă și intră. Uimită, Barbara Gillespie își ridică privirea de unde stătea și răsfoia reviste împreună cu pacientul ei. Weber se strecură în cameră, închizând ușa după el. Mark stătea cu spatele la ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
șanse de a ne oferi un model integrat al conștiinței. Dacă nu aveți articolul despre această temă obligatorie, puteți să-l cereți de la șefii de grupă înainte să plecați. Studenții se ridicară să plece, în zgomot de bănci și cărți trântite. Ce avea să le spună săptămâna viitoare, în chip de concluzie la o disciplină care începea să-i scape? La multă vreme după ce știința va fi venit cu o teorie cuprinzătoare despre sine, nimeni nu se va apropia nici măcar cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
se nășteau din inima atotcuprinzătoare a nopții parfumate ce Învăluia totul. Pătrunsese În foșnetul tainic și dulce al frunzelor de pe străzile inundate de vară, În pașii ce Înaintau Încet și singuratic prin Întunericul străzii Înfrunzite, În zgomotul ușilor din plasă trîntite, În tăcere, În lătratul Îndepărtat al unui cîine, În glasurile stinse, În rîsul, În ritmul slab al muzicii de la o petrecere, În toate glasurile ce străbăteau Întîmplător noaptea, Îndepărtate și ciudat de apropiate, nespus de cunoscute și de familiare. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
pe lîngă ei. El o urmă pînă în holul de la intrare de vizavi și intră în anexă, unde ea cotea la cele mai neașteptate colțuri cîntînd. Ecoul vocii ei răsuna pe un coridoe nevăzut, pînă fu oprit de o ușă trîntită. Cîntecul era melodios, dar fără o linie anume, semănînd mai degrabă cu notele scoase de o pasăre. Pe scară îi zări conturul gîtului, pulsîndu-i ca o coardă ciupită. Era zăpăcit și se întreba dacă e cazul să se simtă insultat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
salonul alăturat. Din nou începu să-i crească încordarea. Se sculă și se îndreptă spre barul din partea anterioară a navei. Se apropie din spate de Seal și-i dădu o lovitură brutală pe o parte a feței. Acesta se simți trântit jos de pe scaun și aruncat la podea. Cei doi însoțitori săriră în picioare. Cayle îl lovi la vintre pe cel mai apropiat fără pic de îndurare. Individul gemu, se clătină și-și duse mâna mai jos de burtă. Fără să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
în locuință fără să-i vadă nimeni. Vecinii căruntului, o familie de medici, erau plecați pentru doi ani în Iran. Pășeau totuși în vârful picioarelor. Scarlat cu degetul la buze solicita liniște. Alcătuiau un grup bizar: bătrânii speriați, cu hainele trântite alandala, tinerii murdari, aproape în zdrențe, febrili, mereu atenți. Ochii le luceau în întuneric ca la pisici. Se mișcau precipitat cu o grație sălbatică. Nucu Scarlat avea fața asudată din cauza efortului. Își dădu drumul pe un divan scund, acoperit cu
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]