219 matches
-
cu cioc, 1939). Volumele Măști pentru muzeu (1970) și Colivia cu sticleți (1977) au o factură antologică. „Tărășeniile”, de un comic minor, se petrec într-un târgușor amorțit, înecat în plictis, unde doar câte o gâlceavă, vreun adulter sau nesfârșita trăncăneală de la berărie par să împrăștie, pentru moment, monotonia. Și totuși, bârfa, scandalul, ofensele care duc la pălmuiri sonore nu alungă „tirania unei vieți idioate”. Totul se precipită spre farsă. Sinuciderile, bineînțeles, nu izbutesc, duelurile pe chestiuni de onoare au rezolvări
CONSTANT-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286361_a_287690]
-
dovada unei munci apăsătoare de inscripționare. Dematerializarea suporturilor a ucis simbolica arhitectură a Cărții ca templu de adevăr, cu frontispicii, coloane verticale și fațadă-acoperămînt proprii. Revine deci textul scris în piatră. Singurul garant al imuabilului, cel mai apt să depășească trăncăneala și înfloriturile, să izbucnească asemenea rocii din fluiditatea credințelor și a cuvintelor. "Ideea capitală" a generației este, din acel moment, exprimată de marele arhitect, nu de marele scriitor. Sfîrșitul monumentelor gravate, reluarea scriiturilor monumentale. Pei îl înlocuiește pe Malraux la
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
cel mai «modern» al generației sale este în spirit și cel mai autentic tradiționalist.” Lucrarea civic-literară cea mai cunoscută a devenit Eseu despre lumea lui Caragiale (1988), reluată în 1994 cu recuperarea titlului eliminat de cenzură la prima ediție: Marea trăncăneală. Este vorba în primul rând de un studiu asupra mentalităților și moravurilor autohtone, pornind de la descrierea lumii lui Caragiale, drept pretext. După 1989, fără să renunțe la cronica literară, I. s-a orientat tot mai ferm spre analiza politică propriu-zisă
IORGULESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287608_a_288937]
-
București, 1976; Scriitori tineri contemporani, București, 1978; Firescul ca excepție, București, 1979; Critică și angajare, București, 1981; Ceara și sigiliul, București, 1982; Prezent, București, 1985; Spre alt Istrati, București, 1986; Eseu despre lumea lui Caragiale, București, 1988; ed. 2 (Marea trăncăneală. Eseu despre lumea lui Caragiale), București, 1994. Antologii: C. Dobrogeanu- Gherea interpretat de..., pref. edit., București, 1975; Arhipelag. Proză scurtă contemporană, pref. edit., București, 1981. Ediții: C. Dobrogeanu-Gherea, Asupra criticei, postfața edit., București, 1973; Dinicu Golescu, Însemnare a călătoriii mele
IORGULESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287608_a_288937]
-
Grigurcu, Critici, 377-388; Culcer, Serii, 93-104; Felea, Prezența, 88-95; Grigurcu, Între critici, 207-211; Stănescu, Jurnal, II, 200-205; Gheorghiu, Reflexe, 105-110; Manea, Contur, 131-141; Moraru, Textul, 35-39; Simion, Scriitori, III, 616-626; Dimisianu, Subiecte, 201-208; Crohmălniceanu, Al doilea suflu, 233-237; Marian Papahagi, „Trăncăneala” și violența, TR, 1990, 7; Cristea, A scrie, 60-65, 122-126; Negoițescu, Scriitori contemporani, 225-227; Lovinescu, Unde scurte, IV, 46-50, 255-258, V, 120-125; Alexandru George, Un atentat împotriva lui Caragiale, LCF, 1996, 6; Gabriel Dimisianu, „Modelul Iorgulescu” revizuit, RL, 1996, 18
IORGULESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287608_a_288937]
-
termenii evazivi, estetizanți, pe care ideologia timpului Îi Îngăduia) la spiritualitatea răsăriteană. Lor li se datorează, pe de altă parte, recurgerea la cultură ca la un instrument de protest politic alegoric, sibilinic, așa cum s-a Întâmplat, de pildă, cu Marea trăncăneală a lui Mircea Iorgulescu sau cu Calpuzanii lui Silviu Angelescu. Optzeciștii au adus, În această schemă evolutivă, aversiunea structurală față de Puterea Zilei, față de Establishment, și decizia de a răspunde unei provocări politice ultragiante prin mijloace estetice, cu un rezultat firesc
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
adolescenți. Se rostesc cu poftă, în spațiul public, acele lucruri care asigură, de partea cititorilor, complicitatea celei mai rudimentare curiozități. Trăind „viața ca o pradă”, nu vom da naștere decât unui scris traumatic, recalcitrant, cacofonic și infantil. Să fie oare trăncăneala, și nu mirarea originară a filozofiei antidotul pentru nevroza unei umanități postistorice? Eseistica postmodernă pare un aspirator fără filtru al celei mai vulgare cotidianități. Când posteritatea devine o banală posterioritate, dispare și harul nostalgiei. Dar nici nostalgia nu mai este
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
celei de-a patra puteri” de a contribui la nașterea unui nou spirit public prin cristalizarea unui discurs mediatic nou, audibil prin larma generală a unei societăți locvace, isterizată de lipsa călușului. Formula mai veche a lui Mircea Iorgulescu, „marea trăncăneală”, și-a găsit astfel după 1989 corespondentul perfect în realitatea socială. Până la apariția televiziunilor private, care au liberalizat și mai spectaculos piața discursivă postcomunistă în manierele cele mai radicale, oricât de penibile, grotești și respingătoare ar putea fi acestea uneori
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
străzii. Boemă nouă, În fond un pseudonim liric al U.T.M - iștilor, fără nuanțe esseniene. Răfuindu-se cu poeții decadenței burgheze, și poate și cu vechile sale tentații, Deșliu aprinde cu cremene „iasca” meșterilor cu «plaivazul» sau astupă «marea trăncăneală» și «vorbăria pudratăă prea Îmbuibată, măcar că-i goală». Concluzia e aceea a unui adolescent hotărâtă să isprăvească și, cu o scurtătură nervoasă, să meragă Înainte: «Nici - o scofală, ducă-se dracului». Mișcările acestea bruște și impetuoase cu care Îndeamnă la
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
își încleștau mâinile pe volam și își croiau drum spre nord și apus, spre casa lor și spre masa de seară, o seară petrecută în compania paginii de sport a ziarelor, a urletelor radioului, a scâncetelor copiilor răsfățați și a trăncănelii nevestelor idioate. Am trecut de reclamele stridente de neon și de falsele fațade din dosul lor, de localurile împuțite unde se servesc hamburgeri și care seamănă, sub avalanșa de culori, cu niște palate, am trecut de restaurantele în aer liber
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
se foiască, eliberată parcă de acest intermezzo. Și îmi aruncă, aproape pe un ton certăreț, ursuz și persiflant: — Bine, bine, numai că pe mine mă doare-n cot de toată istoria asta oficială, de Stalin, de Jukov și de toată trăncăneala. Eu deschid o arhivă ca pe o cutie de conserve, o înfulec și o scuip, exact cum e, pe ecran... Și-a dat probabil seama că după ce o „înfulecase“ nu mai putea s-o scuipe exact cum era, așa că se
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
Foarte ciudat! (Gigel face un semn că i s-a „aprins” ideea salvatoare, „declanșează” Robotul) Robotul: Sunt Robotul X403. Mă alimentez cu energie solară. Posed inteligență. Îmi plac caii albi, motanii negri și copiii cuminți. Gigel: (ușor revoltat) Lasă tinichea trăncăneala! Spune inteligentule, unde este Luna? Robotul: Nu sunt tinichea! Îmi plac... Gigel: (enervat, închide robotul) Gata cu trăncăneala, tinichea! ML: Ce se întâmplă acolo, Gigele? Gigel: L-am întrebat pe Roboțel dacă știe unde este Luna. ML: Robotul nu poate
Teatrul ca o lecţie de viaţă by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91610_a_92357]
-
X403. Mă alimentez cu energie solară. Posed inteligență. Îmi plac caii albi, motanii negri și copiii cuminți. Gigel: (ușor revoltat) Lasă tinichea trăncăneala! Spune inteligentule, unde este Luna? Robotul: Nu sunt tinichea! Îmi plac... Gigel: (enervat, închide robotul) Gata cu trăncăneala, tinichea! ML: Ce se întâmplă acolo, Gigele? Gigel: L-am întrebat pe Roboțel dacă știe unde este Luna. ML: Robotul nu poate ști. Ceva nu este în regulă. Oare începe Haosul? Sfârșitul sfârșitului? Nu! (caută iar cu luneta pe bolta
Teatrul ca o lecţie de viaţă by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91610_a_92357]
-
destul de corectă. — Au carnea foarte bună, zise Macomber. — Tu ai Împușcat-o, Francis? — Da. — Nu-s prea periculoase, nu? — Doar dacă cad peste tine, răspunse Wilson. — O, sunt atât de ușurată. — N-ai vrea s-o lași mai moale cu trăncăneala, Margot? zise Macomber În timp ce-și tăia friptura. Apoi Își puse niște piure, puțin sos și ceva morcovi pe furculița Înfiptă-n bucata de carne. Cred că aș putea, răspunse Margot, mai ales când mă rogi așa frumos. — Diseară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
uite de două ori deoarece focurile reflectate de cristal le vor tulbura privirea și le vor distrage atenția de la ceea ce făcea el în realitate. Aceasta era teoria - iar băieții erau și mai aproape. Vocile lor se înălțară și scăzură, o trăncăneală veselă, acum lăudăroasă, acum căzând de acord cu toții, acum dominând unul dintre ei, acum vorbind toți deodată. Era imposibil măcar să încerce să ghicească câți erau. Dar erau acolo, realități fizice, prezențele de care avea nevoie pentru planul lui de evadare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85100_a_85887]
-
fie teribil de tragică... Dacă mă servește doar cu ceai, apoi știu bine că se moșmondește. Ce ți-e și cu femeile astea! Nu se auzea decît apa de la robinet curgînd monoton... Soției mele Îi plăcea să-i ascult văicărelile, trăncăneala neîncetată de dincolo de draperie. Și dacă asta ar fi fost o mîngîiere pentru ea, aș fi jucat și acum rolul neplăcut pe care-l jucam În mod obișnuit, enervînd-o cînd o Întrerupeam cu socoteli meschine și dîndu-mi bine seama că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
Zeruali să se arate surprins sau ofensat. Bineînțeles, Sara s-a năpustit chiar în după-amiaza aceea la maică-mea ca să-i aducă la cunoștință bârfele. Eu tocmai mă întorsesem de la școală și ronțăiam niște curmale ascultând cu o ureche distrată trăncăneala celor două femei. Deodată, un nume. M-am apropiat: — Au avut chiar și timp să-i dea lui Mariam o poreclă: Viermele de Mătase. Am pus-o pe Bălțată să-mi repete întocmai cele deja spuse, apoi am întrebat-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
că toată trupa asta era surprinzător de lipsită de ostentație, nu avea nici un strop de strălucire - cu încălțări modeste, unii printre ei, și în mare nevoie de smacuri și intervenția coafezelor în valoare de câteva miare bune. În jur, doar trăncăneala și vorbe de clacă, strânse în jurul șampaniei bune, tartinelor dichisite, chelnerilor în smoching, banilor, printre care mă strecuram liber ca apa, în timp ce împărțeam zâmbete stranii, semne din mână sau țipete. Toți păreau să discute despre actorie, și încă în termeni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
o Înfățișare abătută și cu prea puțin chef de conversație. A pregătit cina În timp ce eu așterneam masa, fără să mă Întrebe de Fermín sau de ce se mai Întîmplase la librărie. Am cinat cu privirea adîncită În farfurie, adăpostindu-ne În trăncăneala știrilor de la radio. Tata abia dacă s-a atins de mîncare. Se mărginea să tot Învîrtă lingura prin supa aceea apoasă și fără gust, ca și cînd ar fi căutat aur pe fundul farfuriei. — N-ai luat nici o gură, am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
de găleți de boască ai Început și să fii sigur că el este cel căutat. De aici Înainte totul se complica Însă mai mult decât te-ai fi așteptat. Bătrânul Grințoiu părea un om ursuz și fără chef de vorbă, trăncăneala din ce În ce mai incoerentă a șoferului de Salvare Îl enerva, iar ironiile acestuia aruncate fără rost la adresa calității Îndoielnice a materialului din care bătrânul urma să facă țuica Îl Înfuriau pur și simplu. Nu puteai spera la cine știe ce destăinuire interesantă În ordinea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
surioară, că-l prinzi, ar fi nedrept să plece tocmai acum și dacă totuși o face, nu-i nimic, trag eu semnalul de alarmă!“ Prin ușa deschisă a compartimentului se auzi vocea Subalternului. Găsise În sfârșit un alt pretext de trăncăneală, Popescu nu reuși să-și dea seama care anume, era prea concentrat asupra efortului fetei care se zbătea singură Într-un câmp de basm ca acela. Ajunse În cele din urmă, iar trenul, de parcă numai pe ea ar fi așteptat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
un fel de mânjeală, care acum se întindea parcă și pe tablouri. Oaspeții, rupți în grupuri sau perechi, șopteau prin toate colțurile, punând ochii la pândă ca să nu fie surprinși sau, dimpotrivă, emi-țînd cu voce aproape normală tot felul de trăncăneli necuviincioase pe seama celor ce le stau chiar alături, feriți de reciprocitatea ocupației. . . După expresia dubioasă a tuturor fețelor, cunoșteai mahalagismul preocupărilor și bălăceala opiniilor. Unii te fixau, luîndu-te ca punct de refugiu al secretelor pe care și le comunicau despre
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
unui vas oceanic. Privind Împrejurul meu, am Înțeles exact ce a vrut să spună amica mea, căci cu greu și-ar fi putut cineva imagina un constrast mai izbitor Între casa lui Sutton și locul lui de muncă. Între timp, trăncăneala lui părea fără sfârșit. — Măi, măi, arăți fabulos, zise el, luându-mi haina. Îmi place la nebunia rochia. Eu sunt Duggie, scumpo. Pe tine cum te cheamă? — Sam Jones, m-am recomandat, cu o ezitare. Felice Bortshe m-a invitat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
lui fiu-său. Așa că suntem chit, gata socoteala.” Am tăcut amândoi câteva clipe, după care el și-a amintit pentru ce ne aflam acolo. „Nu plănuisem noi să ne uităm la femei?” „Sigur că da.” „Atunci, de ce pierdem vremea cu trăncăneala?” Șezând pe smoala muiată de căldură, lungeam gâtul cu băgare de seamă, ca să privim peste balustrada terasei. Ne crescuseră ochii în cap cât farfuriile. De cealaltă parte a străzii, blocul nostru lumina ca un pom de Crăciun, pretutindeni ferestrele stăteau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
atragi atenția nimănui. — Așa mi-am și imaginat, am spus eu. În timp ce cinam în atmosfera tăcută, am fost surprins să constat că îmi lipsea gălăgia cu care mă obișnuisem. Mi s-a făcut brusc dor de râsete, de strigăte, de trăncăneli. Era exact gălăgia pe care nu am mai putut-o suporta în ultimele luni, dar acum că eram aici, într-o atmosferă de liniște, chiar stranie aș spune, nu mă simțeam relaxat. Atmosfera din cantină se asemăna cu cea de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]