221 matches
-
fugit fugă la plaje.” Cu Gabi, cu Horațiu și cu Mircea am stat și am privit, într-o seară, cum plouă în fîșia noastră de curte. Fără să scoatem vreo vorbuliță. Apoi, după ce a stat, nu ne-am oprit din trăncăneală pînă aproape de zori, legănîndu-ne copiii adormiți cu capul în poala de Mamă, străduindu-ne să nu le zdruncinăm visele. Tot cu ei am plecat, în altă noapte, într-o mașină, toți, ieșind din ficțiunea unui spectacol și intrînd în propria
Luna și Horațiu by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/4440_a_5765]
-
locuitorii Capitalei dacă iubirea dvs. pentru mare s-ar fi materializat într-o singură groapă, a... Marianelor, cu o suprafață de vreo 175.000 de kmp și-o adâncime de peste 11 km ? Brrr! Deci, nu vă enervați la mormăielile și trăncănelile bucureștenilor în reportajele tv " sunt și ei oameni...
Poșta cronicii TV by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/12884_a_14209]
-
nu contenește să lase deoparte elementele care nu corespund adevăratului care există în el. Tocmai acest lucru trebuie să încerce să-l privească oricine are dorința de a înțelege această operă ciudată, care este pentru mulți fie un șir de trăncăneli biografice „artistic” corectate, ca o sticlă colorată, fie un șir de versuri răzlețe „frumoase” , ca o oglindă spartă pe podea. Interpretările poemelor nu sunt obligatorii pentru nimeni, iar ideea unui singur om despre operele de artă nu poate să fie
2013 – Anul Kavafis La aniversare by Elena Lazăr () [Corola-journal/Journalistic/3608_a_4933]
-
moral, dar și ca modalitate artistică de a trece în literatură observațiile. Un studiu al lui Al. Călinescu de acum cîteva decenii demonstra cum pot fi citite schițele lui Caragiale în cheie modernă. Altul, al lui M. Iorgulescu, identifica marea trăncăneală din Caragiale cu zgomotul ideologiei și retoricii comuniste. E. Ionescu a profitat din plin de teatrul înaintașului său spre a crea o formulă dramatică revoluționară, dar în care spiritul caragialian se păstra destul de bine. Regizorii au pus în scenă piesele
Caragiale între actualitate și actualizare by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15567_a_16892]
-
ar opta, aleșii se comportă la fel. Joseph de Maistre: ".în lume nu există om." În lume nu există nimic, există numai nimicuri. Nimicul nu e de nasul ei. Edmund Burke: " .când liniștea mormântului va fi pus capăt nerușinatei noastre trăncăneli." Toqueville: „.ceea ce înseamnă calitate de scriitor este uneori un viciu la bărbatul de Stat." Iată de ce e bine ca scriitorul să-și vadă de ale lui. Și de ce e bine ca sensurile scrierilor sale să nu aibă nici un scop. Lavrentie
Însemnări by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/6328_a_7653]
-
Hoinăreli, trăncăneli & îmbrâceli Marius Chivu Anul trecut a apărut la Editura Interval antologia de proză scurtă Junii 03 (grupând 23 de tineri prozatori brașoveni), prefațată de Andrei Bodiu cel care și conduce cenaclul literelor brașovene. Dan Țăranu a publicat în acea antologie
Hoinăreli, trăncăneli and îmbrâceli by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12618_a_13943]
-
cel mai trist cu putință), a talentului narativ, în fine, lenea scriitorilor tot mai mult prozatori și tot mai puțin povestitori sau pur și simplu o stupidă trăsătură de generație sedusă de o nouă formulă de antiroman umplut simplist cu trăncăneli neîncetate și continue hoinăreli. Căci, dacă ar fi să reduc la câteva cuvinte cartea lui Dan Țăranu, acestea ar fi: hoinăreli, trăncăneli & îmbrânceli, livrate pe post de roman căci - nu-i așa!? - ce e romanul, dacă nu o proteică formulă
Hoinăreli, trăncăneli and îmbrâceli by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12618_a_13943]
-
pur și simplu o stupidă trăsătură de generație sedusă de o nouă formulă de antiroman umplut simplist cu trăncăneli neîncetate și continue hoinăreli. Căci, dacă ar fi să reduc la câteva cuvinte cartea lui Dan Țăranu, acestea ar fi: hoinăreli, trăncăneli & îmbrânceli, livrate pe post de roman căci - nu-i așa!? - ce e romanul, dacă nu o proteică formulă bună la toate? 4 tineri studenți merg la o petrecere unde beau, fumează, vomită, beau, pipăie niște fete, beau, vomită, apoi se
Hoinăreli, trăncăneli and îmbrâceli by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12618_a_13943]
-
indiferent de epocă). Mai interesant însă decît aspectele formale de construcție a volumului este, fără îndoială, conținutul propriu-zis al momentelor (firește demonstrația este valabilă și pentru dramaturgia lui Caragiale). Ion Vartic probează convingător că, în opera lui Caragiale, dincolo de „marea trăncăneală” se ascund trimiteri la marea filozofie, citate din scriitori ai epocii sau parodierea stilului acestora (ceea ce astăzi numim intertextualitate), trimiteri livrești de proveniență antică. Jocurile intertextuale abundă la tot pasul în Momente, dar și în comedii (nu degeaba I.L. Caragiale
Nenea Iancu and sons by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13637_a_14962]
-
toate aceste popoare au primit milioane și milioane de refugiați, printre care și pe românașii noștri în cauză - și «tîmpiți» pentru că românul are despre el total falsa idee că e foarte «dăștept». O altă tară națională o reprezintă amuzamentul gratuit, „trăncăneala” bine dispusă ce tinde a se substitui atitudinii „ferme, clare”: „despre ideea că umorul nu trebuie să ne părăsească în orice împrejurare a vieții - idee scumpă unor intelectuali români - o socotesc o pură automistificare sau cecitate. Cum să privesc ultimii
Mai mult decît un exercițiu al memoriei by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13301_a_14626]
-
pentru lume și nici, mai ales, pentur cei pe care îi iubești pentru valoarea lor, îi respecți pentru frumusețea lor morală, și pe care, de dragul lumii și în pofida frustrărilor ei, i-ai dori, cu voia lor, firește, nemuritori. În marea trăncăneală Cu ce începi. De ce nu întâi, pentru continuitate, cu interviurile luate de Mircea Iorgulescu și publicate în Lettre... în două ediții la rând, primăvara 2005 și vara 2005, respectiv numerele 53 și 54, "cele de acum - citez din șapoul lui
Actualitatea by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/11292_a_12617]
-
precisă, încă de la început, în timp și la locul lor, ordonându-le în memoria cititorului exigent, cu cadrul și împrejurările cuvenite, pentru o istorie literară fără confuzii și lacune. Scăpări regretabile din vedere se întâmplă frecvent, din păcate, în marea trăncăneală generalizată din presa noastră, și care trăncăneală nu se mai termină nici ea, ci se întețește, cum știm. Precizările Iată precizările care îți sporesc sentimentul de seriozitate și încredere, cum de altfel și numele mari ale intervievaților, (de data aceasta
Actualitatea by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/11292_a_12617]
-
la locul lor, ordonându-le în memoria cititorului exigent, cu cadrul și împrejurările cuvenite, pentru o istorie literară fără confuzii și lacune. Scăpări regretabile din vedere se întâmplă frecvent, din păcate, în marea trăncăneală generalizată din presa noastră, și care trăncăneală nu se mai termină nici ea, ci se întețește, cum știm. Precizările Iată precizările care îți sporesc sentimentul de seriozitate și încredere, cum de altfel și numele mari ale intervievaților, (de data aceasta Nicolae Manolescu, Oana Orlea, Octavian Paler și
Actualitatea by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/11292_a_12617]
-
pierdută, ci orice parlamentarism, românesc sau european. După părerea lui Negrea, viciile personajelor caragialiene sînt veniale, țin de viața politică democratică (în regimuri totalitare, altele sînt regulile jocului, prin urmare și viciile, și, în pofida tezei lui Mircea Iorgulescu din Marea trăncăneală, nimic din ce se petrece în Scrisoare nu se potrivește cu deceniile de ceaușism), ca și comportamentul ori limbajul lor (caricat din rațiuni comice, dar nu fundamental altul decît acela pe care îl auzim răsunînd de la tribuna parlamentului actual). În
Celălalt Caragiale by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/13128_a_14453]
-
plecare (originea socială și poziția inițială) și traiectoria pe care a străbătut-o în cîmpul literar, atunci îi poți descifra semnificația operei. Așadar, opera e ca un grafic trădînd fluctuațiile de poziție ale scriitorului pe scena in-fluențelor sociale. Restul e trăncăneală, adică critică literară -, disciplină pe care Bourdieu o privește ca pe o fandoseală mașteră și ipocrită. Un fel de văl pernicios menit a ascunde realitatea socială a operei. Potrivit lui Bourdieu, nici un scriitor nu are de ales. A nu intra în
Habitusul literar by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8487_a_9812]
-
sau, aș zice, stiluri de intercomunicare: oficiale sau informale, intime sau publice, chestionare cerând răspunsuri, transmiteri din bănci de date, sau, de pildă, în lanțuri de talks ("conversations" - cf. Anis 1998, 168) sau chats (afișare succesivă într-o fereastră, ibid., trăncăneli) etc. Evident, avantajul principal al "e-mail" față de comunicarea obișnuită este rapiditatea transmiterii (iar față de comunicarea orală, la telefon, în cadrul aceleiași instituții, dă șí posibilitatea controlului, prin "înmagazinarea" textelor, în cazul mesajelor scrise putându-se șí evita pierderea de timp prin
Compiuterul și omul by Tatiana Slama-Cazacu () [Corola-journal/Journalistic/16357_a_17682]
-
teoretician al artei, publicist, una dintre personalitățile cele mai complexe ale culturii noastre. A fost o comemorare săracă, jenant de discretă, cum s-a întîmplat, în fapt, în toți anii tranziției, cu evenimentele lumii literaturii, într-o vreme a marii trăncăneli, cum i-ar spune Mircea Iorgulescu, a conflictelor politice nesfîrșite, a smintelii, în fond: "tonul" l-au dat tot autoritățile și mass media care n-au avut timp și spațiu tipografic să participe în chip real la ceremonia funerară de la
Omul în conflict cu lumea și cu sine by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/9362_a_10687]
-
vinovații? Filmul e impregnat de un umor negru, din categoria "a face haz de necaz". Certurile celor din studioul televiziunii ca și certurile casnice provoacă râsul, dar mai ales surâsul melancolic. Pentru că suferința oamenilor e alta decât vorbăria lor, o trăncăneală mai mult bucureșteană decât una de la Vaslui. Uneori comicul e ușurel, se fac bancuri ieftine, clișeele nu lipsesc și chiar nici plictisul, asta în prima parte a filmului. Apoi ritmul ficțiunii crește vertiginos. Personajele (interpretate strălucit de actori) trăiesc în
Comedie neagră despre Revoluție by Gabriela Melinescu () [Corola-journal/Journalistic/9907_a_11232]
-
critic, se va nuanța în deceniile următoare, dar faptul rămâne. Nu vom ști niciodată, probabil, dacă nenea Iancu era sau nu convins că, satirizându-i pe Miticii lui, îi va învăța să vorbească și corect, și miezos, abandonând astfel "marea trăncăneală". Mai degrabă nu. Pentru că, dacă, spre deosebire de umor, satira e forma neiertătoare, intolerantă, a comicului, eroii lui Caragiale n-aveau cum ieși de sub usturătoarele șfichiuiri ale vehemenței sale satirice. Moličre credea că viciile sunt accidentale. Moraliștii contemporani lui nu aveau, în
Bietul Caragiale by A. Gh. Olteanu () [Corola-journal/Journalistic/8832_a_10157]
-
citatelor din Raport, pentru că, dacă agramatismele puse de Caragiale în gura personajelor sale aveau/au o finalitate preeminent estetică și se situau în sfera moralității artei (așa cum a demonstrat-o Maiorescu), siluirile gramaticale, la care e supusă limba română în trăncăneala de la radio și televiziune, reprezintă un pericol public. (Vezi citatul reținut din preambulul la Raport!) Cu atât mai mult cu cât Caragiale a rămas în posturile postumitate cu o dublă victorie: o dată, că n-a fost contrazis de evoluția ulterioară
Bietul Caragiale by A. Gh. Olteanu () [Corola-journal/Journalistic/8832_a_10157]
-
Gabriel Dimisianu Le-aș aminti cititorilor acestei rubrici că în aceea de acum două săptămâni m-am ocupat de Ultima trăncăneală, o carte în care sunt consemnate convorbirile pe Internet dintre Ioan Groșescu și Mircea Iorgulescu, purtate în intervalul din urmă al vieții acestuia. Rămăsese să spun în rubrica de față câteva lucruri despre Panait Istrati nomadul statornic, apărut la aceeași
Ultimul Mircea Iorgulescu (II) by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/5135_a_6460]
-
inventivitate și rafinament. Ca spectacol de teatru desfășurat (deocamdată în imaginație, ne încântă cu "baletul (ei) mecanic", cu o scenografie (pe care autorul a avut grijă să o schițeze) și mai ales cu sarabanda schimburilor de replici, care evocă "marea trăncăneală" (pentru a folosi sugestiva sintagmă inventată de Mircea Iorgulescu) din timpul comunismului. Comunismul pe înțelesul celor din Occident Scenariul cinematografic De ce a ucis-o Shakespeare pe Ofelia? este inspirat din romanul Dincolo de Groenlanda. Romanul cuprinde povestea unei iubiri imposibile, ca
LITERATURĂ ȘI SPECTACOL by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16924_a_18249]
-
pierde inevitabil din rectitudinea și autonomia pe care ar trebui să le aibă ca volum de-sine-stătător. În notele primei pagini apare o mențiune de tipul: "Faptul că la Caragiale se vorbește mult și că vorbitul în ipostaza de viermuială și trăncăneală devine pentru insul caragialian o adevărată ocupație a fost remarcată întîi de V. Fanache..." Nu importă atît faptul că se poate replica citînd din Comediile d-lui Caragiale, cît mai ales impresia dezagreabilă pe care o produce permanenta gratulație între
Caragiale numărat by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/17088_a_18413]
-
cambodgiană. Nu într-un oraș care ține tare mult - în vorbe - la statut de capitală culturală. Toți miniștrii Culturii și primarii postdecembriști, la început de mandat, dădeau asigurări că vor face și vor drege. Desigur, și actualul edil al Iașiului. Trăncăneli electorale. Nu a mișcat un deget din Casa Roset-Roznovanu înspre Casa Balș. Inginerul de la ape-canalizare, ajuns în fotoliul pe care au stat Vasile Pogor și Nicolae Gane, e prea-ocupat cu fotbalul, aici, da, depune mare râvnă. (Să mai spunem că
Opacități by Vasile Iancu () [Corola-journal/Journalistic/8999_a_10324]
-
lunetistul). Ori o repliere în pictura lui Rousseau le Douanier, cu acea concretețe a detaliilor animalier-vegetale care trădează melancolia pură a posibilului imposibil: „afară țîrîitul interminabil al ploii în ierburile savanei,/ țipătul gîrliței cu ciocul galben în palmierul de rafie,/ trăncăneala șacalilor sub arborele-cu-cîrnați -/ în ciuda umezelii pătrunzătoare/ toate iuțesc melancolia/ unui foc negru stătut.// aprinse altă țigară,/ altă rămășiță a timpului” (ziua de lucru). În fine, poetul se compară cu un cal, precum în pictura lui Franz Marc, care de la o
Poezia Solitudinii by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/2655_a_3980]