364 matches
-
Și nu mă mai mir. Ataraxie! îmi dorești. Într-un text pe care Gabriela Negreanu l-a lăsat deoparte, ziceam: "ataraxia nu este o boală a bărbaților blonzi". Poate că numai la bătrînețe se poate ajunge la această... sublimare. Nepotu' trăncănește pe afară continuîndu-și nostimadele. E un personaj și el, pe zi ce trece. Am citit multe în ultima vreme, dar voi vorbi cu Luca (Pițu n. red.) să-mi facă o listă cu ceea ce ar trebui să caut și să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
tagma jefuitorilor", fie ei jefuitorii comuniști de dinainte de '89 sau cei capitaliști de după. (Am cunoscut prin 1987 un șofer . Era un bărbat tânăr, cam de 40 de ani, bine legat, liniștit și simpatic. În drumul de la București la Brașov am trăncănit de una, de alta și mi-a spus că în urmă cu câțiva ani ca șofer de TIR făcea curse în toată Europa occidentală. I-am pus și eu întrebarea încuietoare "De ce n-ai rămas?" Mi-a dat un răspuns
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
încît mă urcam pe ea ca pe o scară. Aplecat în față, vedeam drumul la deal și la vale, cît mergea în linie dreaptă, de la Motrici la Pîrțu, adică vreo sută și ceva de metri. Uneori banda cobora cîntînd, alteori trăncănind și rîzînd. În primul caz, atenția mea se concentra asupra trompetistului și taragotistului. Deoarece în anumite momente erau îndreptate către cer, trompeta și taragotul mi se păreau instrumente solare. La sunetul lor vibram, mă umpleam de elanuri. În schimb, aproape
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
fie ei jefuitorii comuniști de dinainte de '89 sau cei capitaliști de după. (Am cunoscut prin 1987 un șofer de TIR. Era un bărbat tânăr, cam de 40 de ani, bine legat, liniștit și simpatic. În drumul de la București la Brașov am trăncănit de una, de alta și mi-a spus ca în urmă cu câțiva ani ca șofer de TIR făcea curse în toată Europa occidentală. I-am pus și eu întrebarea încuietoare "de ce n-ai rămas?" Mi-a dat un răspuns
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
să se prezinte și să ne vorbească despre situația ei. Divorțase și acum era în căutarea unei situații în orașul ei, așa că ne-a asigurat că va pleca în curând. Ne-a povestit vreme îndelungată despre viața ei, așa cum se trăncănește între vecini. Toate poveștile pe care ni le-a înșirat ar fi trebuit să ne facă să fim mai atenți, dar noi n-am fost. Doar urma să plece, căci nu avea buletin de București, adică dreptul de a locui
Sã nu plecãm toți odatã: amintiri din România anilor ’50 by Sanda Stolojan,Vlad Stolojan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1378_a_2706]
-
de București, adică dreptul de a locui în capitală. Dar zilele treceau și ea tot acolo era... Ba am avut ocazia s-o vedem din ce în ce mai des, circulând în capot prin camerele comune și venind la noi, fără nici o jenă, ca să trăncănească și să se plângă de soarta ei. Era evident că maică sa era în serviciul ei, că o însoțea, o urma peste tot, îi încălzea apa la baie, o ajuta să se spele și să se îmbrace. Auzeam acum, toată
Sã nu plecãm toți odatã: amintiri din România anilor ’50 by Sanda Stolojan,Vlad Stolojan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1378_a_2706]
-
ridicat în fostul Parc Carol I - devenit Parcul Libertății - și până la cocktailul oferit în saloanele Ambasadei Franței. Trandafiri de București, sădiți de mâinile arse de soare ale țărăncilor pe care le vedeam și le auzeam în zori, în fața ferestrei mele, trăncănind între ele, nepăsătoare în fața evenimentelor și marilor personaje ce clădeau Istoria lumii. Pe o vreme asemănătoare acesteia, în căldura începutului de vară românească, parcursesem aceeași Șosea Kiseleff, pe motocicleta ofițerului de Securitate care mă ducea la interogatoriu, după tentativa noastră
Sã nu plecãm toți odatã: amintiri din România anilor ’50 by Sanda Stolojan,Vlad Stolojan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1378_a_2706]
-
manager cultural, vă este greu? Cui îi este ușor în zilele de azi? Dar dacă aceste lucruri nu le facem noi, desigur, le-ar putea face alții. Și noi atunci ce să facem? Să stăm aici la o cafea, să trăncănim. Nu, mie-mi place să duc la capăt proiectele mele, să nu le îngheț și apoi să mă văicăresc, să mă lamentez, cum fac foarte mulți care n-au gîndit niciodată să facă ceva și pentru altul ci numai pentru
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
s-o întrebe dacă l-a cunoscut pe pictorul suprarealist de origine română Victor Brauner, dar renunță, pentru că doamna Sinus nu încetează să tragă la măsea. Din când în când, expiră pe gură, făcând puff, puff... Normal, își petrece nopțile trăncănind ca o gaiță. Doctorul Sinus ține mult să promoveze intelectualii evrei și să-i pună în contact cu confrații lor din Israel. Se trec în revistă, în acest sens, diverse modalități. Află astfel tot atunci că doctorul Sinus "întreprinde câte ceva
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
la majoratul meu... Până una-alta, însă, de-abia aștept să treacă noaptea asta! Zâmbești. Te uiți la mine întrebător și răbdător totodată, ca și cum ai aștepta ceva. Da, știu ce aștepți: aștepți să încep scrisul la roman, nu doar să trăncănesc despre el. Doar de asta ai și apărut, nu? Ca să intri în roman! Atunci și numai atunci ficțiunea va deveni mai mare decât realitatea și o va substitui. Dar eu tot amân să deschid caietul pe care mi l-am
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
Nu cred că mă deosebesc cu ceva de ele... — Ba da, mă contrazice el, zâmbind amuzat. îți merge mintea brici și nu te dai mare. Te-am auzit vorbind cu Geor giana la bucătărie mai devreme, pregăteați ceva pe-acolo. Trăncăneați despre școală, nimic special, însă m-au mirat spusele tale. îmi place cum gândești. Ai o minte ascuțită ca briciul și foarte clară. îmi place mintea ta. Clara minte din această noapte! îl privesc concentrată, încercând să înțeleg dacă se
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
adâncă de pe obrazul drept, și se retrăsese ime diat la bar cu matahala, în timp ce el nu mai prididea să le răspundă celorlalți la întrebări. Eduard se aruncase cu patos și cu uitare de sine în pielea ce lui care fusese. Trăncănise cu ei, așa cum făcea odinioară, le povestise cu emfază despre accident și despre recuperare, despre lecțiile de înot, se fălise cu mușchii bine lucrați în ultimele săptămâni și cu bronzul care deja îi acoperea corpul ca o platoșă solară și
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
neconștiință, de o viață vegetativă și fără înțeles. {EminescuOpVII 153} [X: MOARTEA CEZAREI] 2284 În sara aceasta se-nnourase și Cezara, închisă în chilia ei, plecîndu-și capul între oalele cu flori cum ședea lângă fereastă, își răzima fruntea de geamuri și trăncănea cu degetele în ele. Ea zâmbea cu șireție. Niciodată Ieronim nu fusese cu sufletul mai deschis, niciodată n-o iubise atâta, decât acuma când știa sigur ce păstrează ea sub inimă-i... Și de ce zâmbea oare? Găsise ea lațul cu
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
gârboviți, parcă dintr‑o instinctivă autodepreciere. Lloyd George l‑a detestat și l‑a disprețuit de la bun Început. Și acum și‑a dat seama dintr‑o străfulgerare că‑l poate distruge. Femei și copii mureau de foame, iar domnul Klotz trăncănea și trăncănea despre «auuur». S‑a Înclinat În față și, cu un gest al mâinilor, a schițat pentru cei prezenți imaginea unui evreu hidos care Înșfacă lacom o pungă de bani. Ochii Îi sclipeau, iar cuvintele Îi țâșneau cu un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
dintr‑o instinctivă autodepreciere. Lloyd George l‑a detestat și l‑a disprețuit de la bun Început. Și acum și‑a dat seama dintr‑o străfulgerare că‑l poate distruge. Femei și copii mureau de foame, iar domnul Klotz trăncănea și trăncănea despre «auuur». S‑a Înclinat În față și, cu un gest al mâinilor, a schițat pentru cei prezenți imaginea unui evreu hidos care Înșfacă lacom o pungă de bani. Ochii Îi sclipeau, iar cuvintele Îi țâșneau cu un dispreț atât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
de a gândi normal, Întorceam mereu conversația la subiectul canibalismului. Dar doctorul Bertolucci era foarte mulțumit de starea mea și‑mi spunea: „Tocmai i‑ai tras chiulul”. Îmi salvase viața. Ședeam În fund, mâncam bucate gătite chiar de el și trăncăneam de zor. Și Rosamund părea mulțumită și emoționată. Era prima mea seară „la etaj”, și nu urma să fiu expediat la Îngrijirea cronicilor ca să mă refugiez Într‑o viață de invalid. Când am fost transferat la etaj, internul de la neurologie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
Gagicile Istețe. Asta pentru că toate erau deștepte și toate erau considerate prea studioase. Dar nici una nu-și putea imagina ceva mai ușor de vândut decât agrafele și brelocurile. Ideea cu caseta video era a lui Nieve. Se numea Cum să trăncănești de nota zece la examene și era o compilație de idei care să te ajute să treci examenele cu minimum de efort. În sinea ei, Nieve era convinsă că o mulțime de oameni vor cumpăra o casetă care le promitea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
căruță de bani. Trebuia doar să fii la locul și timpul potrivite. Lucru pe care și-l dorea și ea. Pentru că își dădea seama că, din punctul ei de vedere, totul se rezuma la bani. Restul n-aveau decât să trăncănească despre satisfacție profesională cât îi ținea gura - dacă nu făceai banul gros, tot fraier erai. Nici o slujbă din lume nu merita să înduri un salariu de mizerie. Ea nu avea chiar un salariu de mizerie, ca asistentă a lui Max
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
parte de o familie minunată? Darcey îi aruncă lui Carol o privire recunoscătoare. —N-aș renunța la ei pentru toți banii din lume, pufni Rosa. Dintotdeauna i-au plăcut banii. Mai țineți minte când a vândut casetele alea - Cum să trăncănești de nota zece la examene? Dar oare e fericită? Carol râse. Dacă astăzi nu e fericită, atunci nu știu când o să fie. Rosa pufni din nou, dar se învoi că dăduse norocul peste Nieve Stapleton și că nimeni nu putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
a spus că el știe sigur că zilele ce urmează va fi arestată, așa că mai bine ar fi să se ascundă. „Administrația știe că ați tipărit și ați lipit în cursul nopților afișe prosovietice”. Și a mai adăugat că ea trăncăne cam mult, și că are mulți dușmani în oraș și în poliția ucraineană. La plecare, el i-a spus „De mă vedeți pe stradă, să nu cumva să-mi dați bună ziua. Să treceți pe partea cealaltă, eu nu vă cunosc
Anna by Ludmila Stern () [Corola-journal/Journalistic/5761_a_7086]
-
petrecute de mine în închisoare, nu mă părăsea gândul că denunțul provenea de la unul dintre cei doi. Când Bălănică ne-a smuls, pe mine și pe Nadia, din mâna nemților după teatru, mie mi s-a dezlegat limba și am trăncănit ceva, ce putea fi înțeles ca fiind propagandă antifascistă. M-am slobozit, bag de seamă. Iar acum, în închisoare, mă chinuia gândul că, probabil, asta era treaba lui Bălănică. Și ca să se dezvinovățească, m-a prevenit personal de inevitabila arestare
Anna by Ludmila Stern () [Corola-journal/Journalistic/5761_a_7086]
-
de Kazan și deschidea gramatica latină pe tejghea. Curajos, voia să se reapuce de teme. Dar cînd să moaie tocul în călimară, vîrful peniței se lovea de o pojghiță de gheață. Cei doi comisionari săreau pe loc ca să se încălzească, trăncăneau, rîdeau pe înfundate. Veneau mușterii, intrau, ieșeau, stăteau de vorbă. Glasurile răsunau în încăperea scundă. Nici vorbă să poți învăța în asemenea harababură, nici măcar visa. Înghețat pînă în măduva oaselor, Anton știa că avea de așteptat cîteva ceasuri pentru că, atunci
Henry Troyat - Copilăria by Marina Vazaca () [Corola-journal/Journalistic/12170_a_13495]
-
dispărut imediat. Asta nu l-a împiedicat pe Augustin să scrie cele cincisprezece tomuri. Știi bine, Hilda, că încerc mereu să-mi țin limba legată, dar acolo m-a luat gura pe dinainte! În general, cum să-ți vină să trăncănești despre așa ceva? Flecăreala asta plină de înțelepciune înaltă pune sub semnul îndoielii misterul de nepătruns al Creatorului! Ei deja au pătruns înțelesul, au ajuns la concluzia că sunt trei persoane! Ei nu știu din ce-i făcută electricitatea, dar cum
Ludmila Ulițkaia Daniel Stein, traducător () [Corola-journal/Journalistic/5104_a_6429]
-
lovesc dureros, piatra ideilor scrâșnește, grăunțele faptelor se macină mereu și bietul morar tot mai visează alte și alte ape...” Ca peste nici doi ani, în 20 martie 1951 epistola să-i comunice rânduri de optimism comunist:„Nu-ți mai trăncănesc altele, fiind stânjenit de «Vocea Americii» pe care o ascult la radio aici. Am provizoriu un aparat foarte bun care va mai rămâne încă la mine. Cât despre imperialiști, descifrând propriile lor încurcături și îngrijorări, cred că se vor duce
„Ci tu citești scrisori din roase plicuri“ by Ion Buzași () [Corola-journal/Journalistic/3872_a_5197]
-
Valéry, ceea ce este cu desăvârșire imposibil! Dacă tata n-a născocit totul, transcrie, te rog, întreaga scrisoare a lui Rilke, de la început până la sfârșit, pentru că ea este, cu siguranță, uimitoare și doresc s-o citesc în întregime. Dacă tata a trăncănit, adică a exagerat, îl iert, desigur, dar atunci înseamnă că nu știe ce a făcut. El spune că ,R. vorbește despre mine cu entuziasm". Eu am tradus din limba de la Bayreuth în limba mea, sckriabinistă. O adiere a apropierii și
Avanpremieră editorială - Rilke - Țvetaieva - Pasternak - Roman epistolar -1926 by Janina Ianoși () [Corola-journal/Journalistic/10814_a_12139]