132 matches
-
Ia uită-te-ncoace!... Ah, duce-te-ai de tot pe pustii! Și bucătăreasa ieși, dând din mâini și supărându-se atât de tare, încât se înroși toată. Lebedev întoarse capul și, văzându-l pe prinț, rămase un timp ca trăsnit, apoi se repezi spre el cu un zâmbet slugarnic, dar pe drum iar păru să încremenească, rostind, de altminteri: — Lu-lu-luminăția sa, prințul! Însă, deodată, ca și cum n-ar fi fost în stare să găsească în sine suficientă prestanță, din senin, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
-l făcu pe prinț să tresară (poate încă pe cineva). Ah, ce bucuroasă sunt că în sfârșit te-am găsit! Ți-am trimis în oraș un curier, doi! Te-au căutat toată ziua! Pe treptele scării, Evgheni Pavlovici încremeni ca trăsnit. Și Lizaveta Prokofievna se oprise în loc, dar nu îngrozită și împietrită ca Evgheni Pavlovici: o privea pe ființa aceea impertinentă la fel de mândră și cu același dispreț rece pe care și-l manifestase mai înainte față de „omuleți“; imediat, își mută privirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
care să ofere multiple oportunități de socializare. Dar în contextul Franței postbelice, acestea au devenit inițial locuințe pentru persoanele defavorizate. În 1960 imobilul era ocupat în întregime, iar cei din Marsilia numeau și încă numesc cu simpatie acea clădire Casa Trăsniților (Maison du fada). Atracția acelui spațiu a devenit repede foarte puternică, între 1959 și 1965 locuind acolo și faimosul Pablo Picasso. Aceste complexe au fost gândite tocmai pentru a facilita interacțiunea dintre oameni, pentru a i sprijini să se implice
Inerţie socială în spaţiul românesc. Deschideri pentru o analiză funcţională a comunităţilor / Social inertia in Romania. Contributions for a functional analysis of the communities by Tudor Pitulac () [Corola-publishinghouse/Science/511_a_1258]
-
fie cu un strop mai mult. Abia a spus el ce-a spus, că ce-i vad ochii? În fața lui s-a ivit o vrăjitoare: Ce spuneai tu că ai vrea?l-a întrebat vrăjitoarea. Iar omul mărunțel stă ca trăsnit și, de teamă, nu-i în stare să sco ata o vorbă . -Ei? Zice vrăjitoarea. Iar omul mărunțel stă și tace. Vrăjitoarea dispare. Atunci omul mărunțel a început să plângă și să-și roadă unghiile. Mai întâi și-a ros
Un soi de basm: Basm, Daniil Harms. In: Apogeul by Astrid Corina Băgireanu () [Corola-publishinghouse/Science/878_a_1792]
-
o a doua șansă, acuzându-l de nedemnitate de natură umană. “Mărunțelul” nu este capabil să poarte un dialog “cu un strop mai mult” decât limita normalului. Ieșirea din tiparele cotidianului e reprezentată de o vrăjitoare. Reacția sa: ”stă ca trăsnit, și de teamă, nu-i în stare să scoată o vorbă” îți dovedește siesi incapacitatea de a digera acel “ cu un strop mai mult” decât ființa umană. “Mărunțimea” lui dacă la început se referea la o trăsătură fizică acum capătă
Un soi de basm: Basm, Daniil Harms. In: Apogeul by Astrid Corina Băgireanu () [Corola-publishinghouse/Science/878_a_1792]
-
prin a spune că proza lui Teodorovici nu este una „de tranziție“, doritoare să înregistreze mutațiile morale din ființa națională și să denunțe grotescul prin violența reprezentărilor epice, așa cum procedează „mizerabilismul“ nouăzecist (Daniel Bănulescu, Petre Barbu). Poveștile de viață ale trăsniților de azi (Sorin Stoica) și supraviețuirile monstruoase sau bonome din postcomunism ale „oamenilor noi“ din subterana ceaușistă (Petru Cimpoeșu, Dan Lungu) nu pot fi regăsite în scrierile lui Teodorovici aproape niciodată. Scriitorul nu are o predispoziție anume pentru pitoresc, chiar dacă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2201_a_3526]
-
până pe culme două ore, dacă temperaturile nu depășesc 35oC. Nu pot rata o astfel de ocazie. Beau un gât de apă din sticla ce o port În rucsac, și Îndesându-mi pălăria pe cap, mă avânt nebunește, alături de doar câțiva trăsniți pe povârnișurile abrupte ale monolitului roșu. După mai puțin de o sută de metri, simt că-mi iau foc plămânii! Mă opresc prudent și trăg În piept aerul, care vai! este dogoritor! Cu Încăpățânarea care mă caracterizează, mă rog de
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
am vorbit în fața la o sută de oameni, bob cu bob, despre etnia dumneavoastră și migrația lor în Europa. Ce crezi acum, îmi plac rromii sau nu ?”. Tânărul polițist se oprește pentru o clipă, mă privește lung, ca pe un trăsnit, multe minciuni cred că a auzit el în scurta sa carieră, dar asta-i prea tare ca să nu-l tulbure puțin. Dar nici nu mă mai strânge așa tare de braț, acum merg din nou liber. Ajungem în stația de
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
De oriunde ai veni, oricum te-ar chema: John, Johann, Ivan, Ion sau Juan". Pe urmă nu mai țin minte versurile, dar ideile cam astea erau: "oriunde ai fi, ești fratele meu, aceeași nădejde ne unește... nu vrem război". Pepper (trăsnit): A spus asta? Lodge: N-a spus, a cântat. Pepper: Ascultă, Lodge, dacă-i vorba de vreo trăsnaie de a ta, să știi că-ți bag cuțitul și te spintec ca pe un berbec. Lodge: Spintecă-mă, șefule, e dreptul
Cuvintele puterii. Literatură, intelectuali și ideologie în România comunistă () [Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
intereselor personale ale pretinșilor candidați. Arta literară a dramaturgului atinge În aceste pagini o cotă valorică excepțională. Discursul lui Cațavencu este Întrerupt de către Trahanache pentru a anunța numele candidatului. Știind că el va fi, Cațavencu acceptă cu plăcere, dar rămâne trăsnit când „prezidentul” pronunță un nume necunoscut, cel al lui Agamemnon Dandanache. Cațavencu face scandal, dar oamenii lui Pristanda, la ordinul lui Tipătescu, Îl temperează. Întrunirea publică se Încheie cu huiduieli. Conflictul se stinge Într-un anumit fel, dar Zoe și
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
cinism! Simulau legalitatea și își băteau joc de oameni! Recursul se judeca în absența condamnatului. Apoi, acesta era chemat pentru a fi înștiințat că recursul fusese respins. După ce și-a aflat sentința, generalul Popescu s-a întors în celulă ca trăsnit. Nu putea pricepe pentru ce încasase douăzeci și cinci de ani. Avea deja 68 de ani. Era foarte îngrijorat și de soția lui. Când ieșise de la proces, se încrucișase cu niște foști camarazi și își luaseră rămas-bun. Îmi amintesc că, după aceea
Sã nu plecãm toți odatã: amintiri din România anilor ’50 by Sanda Stolojan,Vlad Stolojan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1378_a_2706]
-
Împărate Adică-Împărate cu Primăvară Adică-Împărate cu Desprimăvărarea spune-mi ce fel de agrafa În părul dulce-amărui al prințesei CALIOPE ești? ,,Loviți-mi noaptea-n poartă cu doctorul Khayyam Voi, peregrini cu mintea În reverii astrale Niște povești cu muze pentru trăsniți mai am Și pentru-un chef sălbatec o mână de parale Mai amăgiți cu vorbe potrivnica năluca Magia altruista să spumege-n pahar Nu mă uitați prieteni Îndurerați de ducă Loviți-mi noaptea-n poartă cu doctorul Omar” Ah, vedenie
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
De data aceasta portretul sau cu tuse inegale și-l pune În deschiderea cărții, ca un clinchet de pahare pline: ,,Loviți-mi noaptea-n poartă cu doctorul Khayyam/ Voi, peregrini cu mintea În reverii astrale/ Niște povești cu muze pentru trăsniți mai am/ Și pentr-un chef sălbatec o mână de parale”. Bătând la poarta cărții sale, deschizând-o larg și intrând, vom descoperi un Alexandru Tăcu de pe Valea Zeletinului, ținându-se de mână, aproape În fiecare poem, cu Omar, desi
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
plecarea la post, titularului departamentului. De cum am pășit pragul în cabinetul său, generalul Văitoianu m-a întîmpinat cu cuvintele: "Să știi, domnule, că eu am fost împotriva numirii dumitale ca prefect și țin ca să știi acest lucru." Am rămas ca trăsnit. Nu știam ce să fac. "Vă rog, i-am răspuns, să-mi spuneți totuși, în acest caz, care este motivul opunerii, spre a putea să-l trec în petiția de demisie pe care vă voi prezenta-o imediat." " Pentru că ești
by Sergiu Dimitriu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1057_a_2565]
-
îi schimbă cu nimic pe cei trei amici, care, indiferent cât câștigă, cheltuie cu și mai mare patimă și petrec și mai desfrânat, indiferent câtă impor- tanță capătă statutul lor, nu uită nicio secundă de unde au plecat și rămân la fel de trăsniți și libertini. Într-o după-amiază, Fernic, Pribeagu și Cristi chefuiau cu bere într-o cârciumă, vorbind despre câteva piese noi și de-ale vieții, când intră un evreu tânăr, slab ca un ogar, cu un costum care era evident puțin
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
revin : — O, dar să știi că suntem diferiți, amice ! țipă Ionel. Oricât ne-am asemăna ca fire, ca nebunie, ca talent, să nu fim modești, este ceva esențial înăuntrul nostru care ne separă. — Uimește-mă ! — Da, da, suntem amândoi niște trăsniți care-și trăiesc viața din plin, care petrec fără măsură, care preferă întot- deauna momentul în locul unui plan stabil și, desigur, plicticos ; suntem niște artiști făcuți să dăm totul din noi pentru ceilalți, să împărtășim iubirea, mai ales de viață
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
Nu a mințit cu viața. S-a integrat ei.“ ...Asta s-a nimerit a fi chiar În ziua aceea de sfârșit de iarnă când, alături cu Neli de odinioară - prietena, cama rada și con solatoarea de zile rele a tuturor trăsniților, ca mine și ca alții și ca tânărul nostru prieten, poetul Planta țiilor, pe care abia Îl Îngropasem atunci - deretecam de pri măvară și mângâiam amândoi, cu un cuvânt de amintire și câteva fire blonde de mimoză, mormântul lui Emanoil
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
s-ar fi rușinat să intre În bordelul cu lume amestecată la porți și În „salonul“ cu fel și fel de exemplare, mai grase și mai slabe, Înșirate ca vitele În obor, dar mai ales clienți cu viții speciale, maniaci, trăsniți, deprimați și deficienți sexuali, maturi sau bătrâni, cum era cel despre care ne povestea una din intrarea Zalomit, că venea Înso țit de vreun băiat cules de pe stradă și pus aici la treabă „pă gratis“, bătrânul mulțumindu-se cu Îndemnurile
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
caselor. Însă cel mai tare suferea din cauza gunoiului. „Nu mai arunca, domnule, gunoiul pe scară - a zbierat într-o zi domnul Popa după inginerul Vrabie -, că nu-i nimeni obligat să curețe după dumneata!“ Inginerul Vrabie s-a oprit ca trăsnit și, în loc să se enerveze că era certat ca un neisprăvit și că aude toată scara, s-a scuzat: „Dar nu e gunoi, dom’ profesor, e un os de supă!“. Diferența dintre profesor și vecinii lui era în privința concepției despre murdărie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
-i mai rău. Frica a durat cam un an. Mai bine zis, până în seara când a dat nas în nas cu Gomoiu în fața liftului. Purta o pălărie tiroleză verde, de vânător și era foarte relaxat. Vasile B. a rămas ca trăsnit, cu ochii pe pălăria lui. „Frumoasă, nu?“, a întrebat Gomoiu. „Ce pălării nostime are și Gomoiu ăsta“, a zis soția lui Vasile B. „Numai tu te îmbraci cum îți vine. Ar trebui să ne mai uităm și noi la alții
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
și-n plus el are salariul mai mare decît mine cu cîteva sute de lei... Și eu, ca și Dinu, lucrez ca inginer în secție, "direct productiv", deși mă întreb cine poate fi considerat "neproductiv"... Dar dacă rămîn eu ca trăsnit s-o fi găsit vreunul din Biroul Executiv care mă cunoaște și știe că mă ocup cu literatura, iar cînd a fost pusă în discuție repartiția mea s-o fi ridicat și-o fi spus că eu mai am o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
facă un pas spre ieșire, dar se oprește și mă privește surprins: "M-am dus la Consiliu"... Cum, dumneata nu lucrezi azi?! Mi-am luat liber, murmur stupefiat. Bine, am să verific, zice directorul general și iese. Rămîn locului ca trăsnit, cu casca într-o mînă, iar cu cealaltă lăsînd-o să-mi atîrne molatec pe lîngă corp. Cineva bate la ușă, apoi intră. Spune un "bună ziua" tărăgănat, aproape surprins, trece pe lîngă mine, care continuu să mă uit în pămînt, și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
Nastase Darie (3 liste); 4) Mihai Atanasiade (3 liste) 5) Căpitan Lupașcu (1 listă)”. Această adresă Îi urma alteia din 12 noiembrie același an, semn clar al unei delăsări absolute sau chiar a indisciplinei organelor de ordine. a.y. Tribulația „Trăsnitului” Deoarece bani direct, fără nimic la schimb, nu prea dădea omul nici atunci când țara era În fața unei istorice izbânzi (fapt ce s-a Întâmplat și la războaiele ulterioare celui de independență), guvernanții apelau la fel de fel de mici sau mari tertipuri
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
În ograda polițaiului, spre competentă rezolvare. Adresa 10.805 lămurea datele problemei astfel: „După cum Îmi comunică D-l Ministru de Interne prin Ordinul (...), D-l Ioanu Păunu, funccionar al acelui ministeriu, inspirat de sentimentele patriotice a elaboratu piesa teatrală intitulată Trăsnitul și a destinatu fondurile din vânzarea ei ca ofrandă pentru cumpărătură de arme. Vă trimit dară odată cu aceasta șese ecsemplare din acest opu și vă invit ca În viderea destinațiunii ce i sau datu de autoru, să stăruiți a se
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
Massachusetts, Într-o perioadă de mare tensiune psihică și fizică, precum și capitolul 2 („Portretul mamei mele“, 9 aprilie 1949), capitolul 12 („Tamara“, 10 decembrie 1949), capitolul 8 („Diapozitive“, 11 februarie 1950; investigația lui H.R.: „Au fost Nabokovii o familie de trăsniți?“); capitolul 1 („Trecutul perfect“, 15 aprilie 1950) și capitolul 15 („Grădini și parcuri“, 17 iunie 1950), toate scrise În Ithaca, New York. Dintre cele trei capitole rămase, capitolele 11 și 14 au apărut În Revista Partizană („Prima poezie“, septembrie 1949 și
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]