310 matches
-
luptat pentru libertate. Zece ani mai târziu, în primăvara anului 480 î.e.n., succesorul lui Darius, regele Xerxes I inițiază o nouă campanie de pedepsire. Xerxes inițiază construirea podului de vase la Hellespont pe care îl va traversa spre Grecia centrală prin Tracia si Macedonia,sprijinit de o flotă puternică și cu armata numeroasă de 800.000, fiind cea mai mare armată de până atunci . Generalul atenian, Temistocle a inițiat blocarea strâmbtoarei Artemisium de către flota grecească pentru a opri înaintarea flotei persane. În
Istoria lumii () [Corola-website/Science/314038_a_315367]
-
adânci chei din lume. O altă formațiune remarcabilă sunt stâlpii de piatră Meteora, în vârful cărora au fost construite mănăstiri ortodoxe medievale. Nord-estul Greciei are alți munți de altitudini mari, Rodopii, care se întind în regiunea Macedoniei de Est și Traciei; zona ese acoperită cu întinse păduri seculare, inclusiv celebra pădure Dadia din , din nord-estul extrem al țării. Câmpii întinse sunt amplasate în principal în regiunile Tesalia, Macedonia Centrală și Tracia. Ele constituie regiuni economice-cheie, fiind printre puținele zone cu terenuri
Grecia () [Corola-website/Science/296848_a_298177]
-
de porunci, așa încât în câțiva ani a întemeiat o mare stăpânire și a supus geților cea mai mare parte din populațiile vecine; ba a ajuns să fie temut chiar și de romani. Căci trecând plin de îndrăzneală Dunărea și jefuind Tracia - până în Macedonia și Iliria -, a pustiit pe celți care erau amestecați cu tracii și ilirii și a nimicit pe de-a întregul pe boii aflați sub conducerea lui Critasiros și pe taurisci. Pentru a-și convinge poporul, el și-a
Burebista (film) () [Corola-website/Science/323965_a_325294]
-
de Savoia mai deținea doar Constantinopolul, peninsula Gallipoli și Thessalonicul, care, la drept vorbind, manifestând puternice tendințe spre independență, lupta, mai curând, împotriva lui Ioan VI, decât de partea lui Ioan V. Cantacuzino a pus stăpânire pe o parte din Tracia pustiită de turci, iar regiunile din nordul și din sud estul acesteia au nimerit sub stăpânirea sârbilor, bulgarilor, turcilor și a tot soiul de briganzi dubioși, care aveau propriile lor armate și nu recunoșteau autoritatea nimănui. Anna, văzând urmările înspăimântătoare
Ioan al VI-lea Cantacuzino () [Corola-website/Science/317503_a_318832]
-
a profitat regele odrisilor, Seuthes al III-lea, care și-a stârnit supușii la răscoală. După moartea lui Alexandru cel Mare în 323 î.Hr., Imperiul Macedonean a decăzut și s-a dezmembrat. În 305 î.Hr., Lisimah s-a proclamat regele Traciei și își ia o soție din Regatul odrisilor pentru a îmbunătăți relațiile. Dar până atunci, Lisimah se confruntă cu o serie de probleme: luptele cu rivalii săi, răscoală odrisilor conduși de Seuthes al III-lea, revoltă cetăților grecești Meambria, Odessos
Geți () [Corola-website/Science/299936_a_301265]
-
cu cetățile grecești cărora le este recunoscută autonomia. În 310/309 i.en., acestea se răscoală din nou, stipendiate de Ptolemeu Lagos al Egiptului. Callatis este asediat și cucerit în 307 i.en. În 305, Lisimah se proclama rege al Traciei. La aceea vreme se remarcă dintre căpeteniile tracilor Dromichaites, amintit de Strabon, Memnon și Pausianias, Diodor din Sicilia, Trogus Pompeius, Lexiconul Suidas. Diodor din Sicilia detaliază conflictul dintre Dromichaites și Lisimah. Conflictul a izbucnit în 300-297 i.en.. Regele Lisimah
Geți () [Corola-website/Science/299936_a_301265]
-
la sud de Dunăre. Urmașul lui Filip al V-lea, Perseu, este înfrânt la Pydna în 168 i.en., iar Macedonia este împărțită în patru regate, iar în 148 i.en., este transformată în provincie română, fiindu-i alipita estul Traciei. În 146 i.en., Grecia este transformată în provincie română. Romă primește că moștenire Regatul Pergamului în 133 i.en. și îl transformă în provincia română "Asia" în 129 i.en. Se desfășoară o serie de conflicte cu regatul Pontului
Geți () [Corola-website/Science/299936_a_301265]
-
și lucrarea „"Anabasis"” a lui Xenofon. Primii doi conducători, Teres I și Sitakles (mort în 424 î.Hr.) au adus la apogeu. Istoricul grec Tucidide consemnează faptul că Teres le-a alcătuit odrisilor un regat mult mai mare decât cel al Traciei. Sitakles a participat și la Războiul Peloponeziac, fiind aliat al atenienilor. După moartea lui Sitakles la putere a ajuns Seuthes I. Acest rege a renunțat la politica de expansiune teritorială. Un lucru important de precizat este că la odrisi tronul
Regatul Odris () [Corola-website/Science/320093_a_321422]
-
Istorii", Tucidide în Istoria Războiului Peloponesiac, Xenofon în Anabasis, Diodor din Sicilia în Biblioteca istorică și Polybius, în "Istorii". În secolul al VI-lea î.Hr., Imperiul Persan era în ascensiune, prin cucerirea Ioniei, expedițiile lui Darius împotriva sciților și transformarea Traciei în satrapie persană denumită "Skudra". Însă pe fondul războaielor medice, profitând de înfrângerile suferite de perși, pe ruinele fostei satrapii Skudra, odrisii și-au clădit un regat. Potrivit lui Herodot, fondatorul regatului odrid a fost Teres. Nucleul central era în valea
Regatul Odris () [Corola-website/Science/320093_a_321422]
-
Seuthes al III-lea după 326 i.en. Seuthes a activat după moartea lui Alexandru, intervenind în luptele pentru putere dintre diadohi, acordând ajutor lui Lisimah, fie lui Antigonos. Odrisii au fost eliberați în 281 i.en., după moartea suveranului Traciei, Lisimah. Apar pretendenți ca celții, care atacă Grecia în 279 i.en. și jefuiesc sanctuarul de la Delhi. Deși sunt înfrânți, au rămas în Peninsula Balcanică, fondând Regatul de la Tylis, sub conducerea lui Komontorius. În cele din urmă, după cucerirea Macedoniei
Regatul Odris () [Corola-website/Science/320093_a_321422]
-
atacă Grecia în 279 i.en. și jefuiesc sanctuarul de la Delhi. Deși sunt înfrânți, au rămas în Peninsula Balcanică, fondând Regatul de la Tylis, sub conducerea lui Komontorius. În cele din urmă, după cucerirea Macedoniei și transformarea ei în provincie romană, Tracia de Vest a fost alipită de ea, iar Tracia de Est a rămas regat clientelar, dar autonom până în 46, când a fost transformat în provincie romană.
Regatul Odris () [Corola-website/Science/320093_a_321422]
-
de la Delhi. Deși sunt înfrânți, au rămas în Peninsula Balcanică, fondând Regatul de la Tylis, sub conducerea lui Komontorius. În cele din urmă, după cucerirea Macedoniei și transformarea ei în provincie romană, Tracia de Vest a fost alipită de ea, iar Tracia de Est a rămas regat clientelar, dar autonom până în 46, când a fost transformat în provincie romană.
Regatul Odris () [Corola-website/Science/320093_a_321422]
-
lungime de . Suprafața totală a țării este de , ceea ce o clasează pe locul 105 în lume. Coordonatele geografice ale Bulgariei sunt 43° lat. N. și 25° long. E. Cele mai notabile unități de relief sunt Câmpia Dunării, Munții Balcani, Câmpia Traciei și Munții Rodopi. Extremitatea sudică a Câmpiei Dunării este ușor înclinată până la poalele dealurilor subbalcanice, în vreme ce Dunărea formează mare parte din frontiera cu România. Câmpia Traciei este aproximativ triunghiulară, începând la sud-est de Sofia și lărgindu-se până la coasta Mării Negre
Bulgaria () [Corola-website/Science/297174_a_298503]
-
long. E. Cele mai notabile unități de relief sunt Câmpia Dunării, Munții Balcani, Câmpia Traciei și Munții Rodopi. Extremitatea sudică a Câmpiei Dunării este ușor înclinată până la poalele dealurilor subbalcanice, în vreme ce Dunărea formează mare parte din frontiera cu România. Câmpia Traciei este aproximativ triunghiulară, începând la sud-est de Sofia și lărgindu-se până la coasta Mării Negre. Munții Balcani sunt dispuși într-un lanț de la est la vest prin centrul țării. Sud-vestul muntos are două masive muntoase—Rila și Pirin, care mărginesc Munții
Bulgaria () [Corola-website/Science/297174_a_298503]
-
face parte și respectiv „municipalitatea” (δήμος / "dimos") al cărei centru istoric este. Numele actual al localității (și al unităților administrative omonime) reprezintă o reluare a denumirii antice a orașului grecesc Abdera (înființat în sec. VII î.Hr., pe coasta meridională a Traciei, de către colonizatori ionieni din Asia Mică), ale cărui ruine au fost descoperite în apropiere. Acest nume a fost recunoscut oficial prin actul de constituire a comunității Avdira, din 1924. Denumirea sub care era cunoscută anterior această așezare - folosită în perioada
Abdera (Avdira) () [Corola-website/Science/327346_a_328675]
-
uzanță reprezintă totodată și o recunoaștere implicită a continuității dintre orașul antic și localitatea modernă (care a fost dealtfel și intenția de bază urmărită prin rebotezarea comunei actuale cu numele antic). Localitatea Avdira este situată în zona litoralului egeean al Traciei (nord-estul Greciei), aproximativ la jumătatea distanței dintre delta râului Nestos (Mesta) și lacul Vistonida. Centrul de comună (satul Avdira), este situat la o altitudine de 40 m. și nu are ieșire directă la mare. În schimb, satele aparținătoare Skala Avdiron
Abdera (Avdira) () [Corola-website/Science/327346_a_328675]
-
al patrulea lac, ca mărime, din Grecia. Reprezentând un biotop acvatic de mare raritate, lacul Vistonida este declarat rezervație naturală și protejat prin Convenția internațională de la Samsar (1971) cu privire la zonele umide. Limita naturală meridională a „municipalității” o constituie litoralul Mării Traciei. În acest sector (cu o lungime de peste 30 de km), apele puțin adânci ale mării, aluviunile de pe fundul ei și plajele largi de nisip nu favorizează dezvoltarea de activități portuare. O excepție notabilă o reprezintă micul port din satul Skala
Abdera (Avdira) () [Corola-website/Science/327346_a_328675]
-
litoralului este presărat cu numeroase saline de suprafață ("alykes"), în care sarea era extrasă, tradițional, din apa de mare, prin evaporare (una din aceste saline este exploatată până în prezent în apropierea comunei Nea Kessani). Cele mai apropiate insule din Marea Traciei sunt insulele Thasos (30 km distanță, înspre sud-vest) și Samotrace (Samothraki) (75 km distanță, înspre sud-est), care aparțin aceleiași regiuni administrative (Macedonia de Est și Tracia). Calea de comunicație rutieră cea mai importantă pentru comuna Avdira este drumul regional Vafeika-Archea
Abdera (Avdira) () [Corola-website/Science/327346_a_328675]
-
de pe coasta Bulustrei. Treptat, ocupația principală a locuitorilor a devenit cultivarea tutunului, care se menține în mare măsură până în zilele noastre. În a doua jumătate a sec. XIX, odată cu destrămarea Imperiului Otoman și restrângerea granițelor sale din Peninsula Balcanică, regiunea Traciei Occidentale (care cuprinde și Bulustra, actuala localitate Avdira) a devenit obiectul rivalității dintre statele naționale recent constituite ale Greciei și Bulgariei. Statutul teritorial internațional al acestei regiuni s-a modificat de mai multe ori, în urma Războiului ruso-turc din 1877-1778, a
Abdera (Avdira) () [Corola-website/Science/327346_a_328675]
-
constituite ale Greciei și Bulgariei. Statutul teritorial internațional al acestei regiuni s-a modificat de mai multe ori, în urma Războiului ruso-turc din 1877-1778, a Războaielor Balcanice din 1912-1913 și a Primului Război Mondial. Prin Tratatul de pace de la Neuilly-sur-Seine, din 1919, regiunea Traciei Occidentale revine definitiv Greciei, căreia îi aparține până în prezent. (O paranteză în această evoluție o constituie perioada celui de-al Doilea Război Mondial, când Bulgaria a ocupat vremelnic regiunea, dar a fost obligată să o retrocedeze după încheierea conflictului). Integrarea
Abdera (Avdira) () [Corola-website/Science/327346_a_328675]
-
Occidentale revine definitiv Greciei, căreia îi aparține până în prezent. (O paranteză în această evoluție o constituie perioada celui de-al Doilea Război Mondial, când Bulgaria a ocupat vremelnic regiunea, dar a fost obligată să o retrocedeze după încheierea conflictului). Integrarea Traciei Occidentale în teritoriul Greciei, alături de celelalte teritorii câștigate după Primul Război Mondial, a avut ca efect revitalizarea sentimentului de apartenență la națiunea-mamă și la istoria multiseculară a acesteia, nutrit de populația locală greacă. Identificarea ruinelor din zona Capului Bulustra cu
Abdera (Avdira) () [Corola-website/Science/327346_a_328675]
-
sat existent, înainte de 1922, pe teritoriul din 1924 al comunei Avdira, el fiind înconjurat în trecut numai de câteva „ciflicuri” (mici moșii, în turcă). Celelalte sate aparținătoare s-au format ca așezări de refugiați greci proveniți din Asia Mică și Tracia Orientală, mai ales în urma schimburilor de populații impuse prin Convenția de la Lausanne (1923). Astfel, satul Mandra Tsikour a fost întemeiat de refugiați din orașul Serdivan din Bitinia. Ei și-au părăsit orașul, în urma ocupării acestuia de către armata turcă a lui
Abdera (Avdira) () [Corola-website/Science/327346_a_328675]
-
Volos. Ulterior, ei s-au mutat în apropiere de Xanthi, iar în 1924, cu sprijinul statului grec, au întemeiat satul Mandra Tsikour. Satele Kalfalar și Kousiabali au fost întemeiate de refugiați greci proveniți din regiunea din jurul orașului Adrianopol (Edirne) din Tracia Orientală. Nu se cunosc date despre populația turcă din Bulustra care a părăsit așezarea pentru a se refugia în Turcia. Cert este faptul că, în urma acestor mișcări de populații, componența etnică a populației noii comune Avdira s-a modificat în favoarea
Abdera (Avdira) () [Corola-website/Science/327346_a_328675]
-
ulterioare pe teritoriul bizantin, i-au adus porecla "Noul Sanherib". Staurakios a fost forțat să abdice după o domnie scurtă (a murit din cauza rănilor în 812) și i-a succedat ginerele său Mihail I Rangabe. În 812, Krum a invadat Tracia bizantină, ocupând Develt și a forțat populația din cetățile apropiate să fugă la Constantinopol. De pe aceasta poziție de forță, Krum a oferit bizantinilor reactivarea tratatului de pace din 716. Noul împărat Mihai I Rangabe a respins propunerea, mai ales din cauza
Krum () [Corola-website/Science/320223_a_321552]
-
Sirmium (astăzi Sremska Mitrovica), unde marele han Baian își va muta reședința, opunând o rezistență puternică Imperiului Bizantin. Pretinzând tribut dela franci, dominația avară este limitată de împăratul bizantin Mauriciu (Maurikios). În anul 584, sclavinii sub conducerea lui Ardagast pustiesc Tracia până la Adrianopol; în anii 585-588 aceiași sclavini ajung până la Salonic. La rândul lor, avarii atacă Moesia și ajung până la Tomis. Împăratul Flavius Phocas (547-610) încheie o pace cu ei în 604, acceptând să le plătească tribut. În 610-611, avarii, împreună cu
Avari () [Corola-website/Science/297406_a_298735]