401 matches
-
este descris în culori sumbre; o astfel de descriere este firească pentru un om ce nu-i înțelege esența, precum omul acelor vremuri. O încercare de a sparge această ceață o constituie Misterele Orfice, de fapt o altoire a concepțiilor tracice, personificate de tracul Orfeu. [103] arată în acest sens că cel ce se iniția în aceste Mistere afla că sufletul omului este constrâns să treacă dintr’un corp în altul, fără sfârșit, fiind exceptate doar acelea inițiate prin Mistere. Platon
Fundamente de antropologie evolutivă pentru psihiatrie by Cristinel V. Zănoagă Mihai Tetraru Maria Tetraru Mihai Asaftei () [Corola-publishinghouse/Science/1265_a_2075]
-
vorba de părăsirea unei stări date (să spunem, F) prin acțiune, cu inerenta “tulburare a apelor” (E), “decantarea/separarea” (H), pentru a se atinge o nouă stare, corespunzătoare celei de plecare (F), dar superioară evolutiv (O). La noi, în spațiul tracic, cultele fertilității, tipice eneoliticului, telurice, corespund epocii Taurului; cultul zeilor de tip Gebeleizis ori Ares (recunoscut de însăși mitologia greacă ca având de fapt o proveniență tracică, “ținând partea” troienilor, popor tracic. </footnote> ), impulsive, coincid cu epoca Berbecului, iar cultul
Fundamente de antropologie evolutivă pentru psihiatrie by Cristinel V. Zănoagă Mihai Tetraru Maria Tetraru Mihai Asaftei () [Corola-publishinghouse/Science/1265_a_2075]
-
corespunzătoare celei de plecare (F), dar superioară evolutiv (O). La noi, în spațiul tracic, cultele fertilității, tipice eneoliticului, telurice, corespund epocii Taurului; cultul zeilor de tip Gebeleizis ori Ares (recunoscut de însăși mitologia greacă ca având de fapt o proveniență tracică, “ținând partea” troienilor, popor tracic. </footnote> ), impulsive, coincid cu epoca Berbecului, iar cultul lui Zamolxis - adus la apogeu în epoca dacică clasică, cea care a cunoscut și cucerirea romană, dar continuat și după aceea -, fără discuție superior ca spiritualitate, corespunde
Fundamente de antropologie evolutivă pentru psihiatrie by Cristinel V. Zănoagă Mihai Tetraru Maria Tetraru Mihai Asaftei () [Corola-publishinghouse/Science/1265_a_2075]
-
dar superioară evolutiv (O). La noi, în spațiul tracic, cultele fertilității, tipice eneoliticului, telurice, corespund epocii Taurului; cultul zeilor de tip Gebeleizis ori Ares (recunoscut de însăși mitologia greacă ca având de fapt o proveniență tracică, “ținând partea” troienilor, popor tracic. </footnote> ), impulsive, coincid cu epoca Berbecului, iar cultul lui Zamolxis - adus la apogeu în epoca dacică clasică, cea care a cunoscut și cucerirea romană, dar continuat și după aceea -, fără discuție superior ca spiritualitate, corespunde epocii Peștilor. Această secțiune s
Fundamente de antropologie evolutivă pentru psihiatrie by Cristinel V. Zănoagă Mihai Tetraru Maria Tetraru Mihai Asaftei () [Corola-publishinghouse/Science/1265_a_2075]
-
ortodox, în forma sa slavonă, a avut loc într-o perioadă în care simbioza slavo-romanică nu era pe deplin încheiată. Astfel, vocabularul credințelor și superstițiilor ancestrale la români, inclusiv cel al creștinismului popular, conține, deloc întâmplător, alături de termeni de origine tracică sau latină, și nenumărate slavonisme: duh, vârcolac, moroi, zmeu, vrajă, iad, rai, praznic, potop etc.19. La scurt timp după apariția pe harta politică a Europei, Țara Românească și Moldova vor ocupa locuri bine definite în civilizația bizantino-slavă. Chiar dacă din
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
umanist imaginea cetățeanului sovietic. Numeroase sunt „luările de atitudine” împotriva autorilor interbelici, unele aparținând lui Miron Radu Paraschivescu (Un impostor: d. Tudor Arghezi), sau Aurel Baranga (Ionel Teodoreanu sau Viața romanțată a unui băiat frumos, Lucian Blaga și tragicul metafizicei tracice). Ion Caraion se pronunță împotriva revistelor „estetice, independente, aristocratice, nepolitice”, propunând cultivarea unei arte „progresiste, pentru colectivitate, care cucerește și înlocuiește formele vechi” (Poezia în marș, 187/ 1945). Reprezentanți marcanți ai literaturii interbelice își exprimă adeziunea la noua orientare: Gala
ROMANIA LIBERA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289316_a_290645]
-
vină și cuvântul tău, desemnând cel mai adesea un lac de munte, foarte răspândit în Carpații Transilvaniei, de unde trebuie să fi luat și ungurii cuvântul lor tó. Mal este tot un cuvânt de substrat (în albaneza cu multe vestigii lingvistice tracice - mali); în Muscel și cu sensul de deal - Malu cu Flori. A intrat în toponimul antic Malva, capitală a Daciei Malvensis, tradusă în limba latină prin Dacia Ripensis. În sudul Dunării, adică în sudul acestei Dacia Malvensis, Vidinul a fost
Hidronimie by Marcu Botzan [Corola-publishinghouse/Science/295566_a_296895]
-
toponimul Ad Mutrium, în Tabula Peutingeriană, VII.4.1 și în geografia lui Ptolemeu, 3.8.4); cu care, atât A. Vraciu cât și C. Poghirc înclină să înrudească hidronimul Lotru, afluent montan de pe dreapta Oltului, ce are un corespondent tracic, identificat în diferite surse - Latron; deși găsim în vocabularul latin Latro-Latronis, trecut în română aproape neschimbat și cu același sens - Lotru. Rădăcina indoeuropeană guel = a izvorî a fost identificată în hidronimul antic Gilpil pentru Gilort, precum și în numele Jaleșului, ambele pâraie
Hidronimie by Marcu Botzan [Corola-publishinghouse/Science/295566_a_296895]
-
până la șaizeci de ani și publicarea cărților: în 1968 îi apare placheta Primăvară târzie. Continuă să publice povestiri și schițe: Povestea caporalului Filip (1970), Ruinele castelului (1972), Povestiri din veac în veac (1984), Teorema celor trei perpendiculare (1989), Povestea coifului tracic (1991); romane: Fiica lui Zoltes (1975), Zăpezile (1978), Burebista (1982); literatură pentru copii: Ursuleții lui Rădună (1973), Mălin, feciorul codrului (1975), Iepurele cel isteț. Vitejii (1993); comedia într-un act Discurs parlamentar și piesa școlară Sunt străjer! Volumul intitulat (neinspirat
RADULESCU-LEMNARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289109_a_290438]
-
Ruinele castelului, București, 1972; Ursuleții lui Rădună, București, 1973; Fiica lui Zoltes, București, 1975; Mălin, feciorul codrului, București, 1975; Zăpezile, București, 1978; Burebista, București, 1982; Povestiri din veac în veac, București, 1984; Teorema celor trei perpendiculare, București, 1989; Povestea coifului tracic, București, 1991; Iepurele cel isteț. Vitejii, București, 1993; Firul de păr alb, pref. Ioan Romeo Roșiianu, Baia Mare, 2000; Discurs parlamentar, Ploiești, f.a.; Sunt străjer!, Ploiești, f.a. Repere bibliografice: Mircea Iorgulescu, „Povestea caporalului Filip”, RL, 1975, 35; Simion Bărbulescu, „Burebista”, CNT
RADULESCU-LEMNARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289109_a_290438]
-
unduire între teluric și uranic. Prin această paradigmă arhetipală a interpretat B., între primii, capodoperele literaturii populare românești, poezia eminesciană și sculptura lui Brâncuși. Într-o generație cu sensibilitatea răscolită de verbul lui Pârvan, eseistul a contribuit la consolidarea mitului tracic, avatar interbelic al celui dacic. Fără să realizeze o teorie a culturii de consistența celei a lui Blaga, B. a abordat domeniul cu febrilitatea imaginativă a poetului. Fastul lexical și solemnitatea stilului, procesiunea sărbătorească a ideilor, cadența muzicală a frazelor
BOTTA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285841_a_287170]
-
pozitiv, zice el undeva (IV, 16), asupra țării așezate din colo de acea a cărei descriere am început-o, și nu cunosc pe nimeni care să-mi fi vorbit despre ea după propria-i vedere». Herodot a vizitat si orașele Tracici. El spune de mai multe ori: «am auzit de la Grecii ce locuiesc pe țărmurile Helespontului și a Pontului Euxin» (IV, 55), sau: «mai spun tracii că peste Dunăre» (V.10). Tot atât de puțin va fi călătorit el în ăuntrul Traciei precum și
ISTORIA ROMÂNILOR DIN DACIA TRAIANĂ ISTORIA MEDIE, Partea I De la întemeierea Ţărilor Române până la (cu o hartă) by A. D. XENOPOL () [Corola-publishinghouse/Science/101022_a_102314]
-
se hotărăște de a pedepsi vecinicile incursiuni ale Sciților printr-o expediție făcută chiar în țara acestora. Fiind însă că drumul prin Asia către țara Sciților era plin de greutăți, Darius se hotărește ai ataca prin Europa și trece Bosforul tracic pe un pod de vase construit de arhitectul Mandrocles din Samos (IV, 87). Grecii din Asia minoră, care urmau pe regele pers in expediția lui, fiind trimiși înainte, pe Marea Neagră, spre a intra în Dunăre și a așterne un pod
ISTORIA ROMÂNILOR DIN DACIA TRAIANĂ ISTORIA MEDIE, Partea I De la întemeierea Ţărilor Române până la (cu o hartă) by A. D. XENOPOL () [Corola-publishinghouse/Science/101022_a_102314]
-
la construirea de orașe, deocamdată de lemn, precum face întotdeauna un popor în stadiul său de trecere de la viața nomadă la cea așezată. Murind Alexandru cel Mare, luptele ce urmară între generalii săi pentru împărțirea vastului său imperiu, înlesniră popoarelor tracice redobândirea neatârnării lor. În 301 ajungând competitorii la o împăcare, și lui Lizimac căzându-i ca parte Asia-mică și Tracia, el se apucă îndată de supus această de pe urmă regiune, ceea ce izbutește a face după mai multe lupte cu noroc
ISTORIA ROMÂNILOR DIN DACIA TRAIANĂ ISTORIA MEDIE, Partea I De la întemeierea Ţărilor Române până la (cu o hartă) by A. D. XENOPOL () [Corola-publishinghouse/Science/101022_a_102314]
-
Celților de pe coastele orientale a mărei Adriatice în peninsula Balcanului, întâmplată pe la 280 in. de Hr. Mai întâlnim tot la nordul Dunării pe regele Geților Oroles, care luptă împotriva poporului german al Bastarnilor. Dacă însă Geții puseseră temelia unui stat tracic la nordul Dunării, acel popor care îi dădu caracterul seu definitiv și-l duse la o dezvoltare de putere, neașteptată, fu acel al Dacilor. Dacii apar mai târziu în istorie decît Geții. În comedia atică, după cum ne spune Strabon, numele
ISTORIA ROMÂNILOR DIN DACIA TRAIANĂ ISTORIA MEDIE, Partea I De la întemeierea Ţărilor Române până la (cu o hartă) by A. D. XENOPOL () [Corola-publishinghouse/Science/101022_a_102314]
-
pretindă oare că dama a fost împrumutat anume de la Slavi și nu de la celelalte popoare arice? Cât despre uscu, acest termen de asemenea a putut avea însemnarea de strâmt și în alte limbi arice și prin urmare și în cea tracică. Venim acuma la argumentul principal al teoriei slaviste la Cerna. Aici avem oarecum etimologia dată prin însuși natura lucrului, nu numai prin derivarea cuvântului, întrucât apa la care se aplică această denumire și, de a cărei nume e vorba în
ISTORIA ROMÂNILOR DIN DACIA TRAIANĂ ISTORIA MEDIE, Partea I De la întemeierea Ţărilor Române până la (cu o hartă) by A. D. XENOPOL () [Corola-publishinghouse/Science/101022_a_102314]
-
inițial al numelui se apropia mai mult de z sau de ț decât de c, pe când termenul negru este redat în toate dialectele slavice prin cern, ciarn, ciorn, aducând cu sunetul pe care-1 are c înainte de e și i. Limba tracică, fiind și ea o ramură a limbelor arice, nu ar trebui să ne minuneze chiar dacă am găsi în ea un termen pe deplin identic cu unul al limbilor slave. Am văzut mai sus identitatea aproape perfectă în toate limbile arice
ISTORIA ROMÂNILOR DIN DACIA TRAIANĂ ISTORIA MEDIE, Partea I De la întemeierea Ţărilor Române până la (cu o hartă) by A. D. XENOPOL () [Corola-publishinghouse/Science/101022_a_102314]
-
a vechilor popoare dunărene, acei germani sprijină pe acea germană și în sfârșit acei francezi în genere pe acea celtică. Noi credem că adevărul stă aiurea, că Geto-Dacii nu erau nici Slavi, nici Germani, nici Celți, ci popoare de rasă tracică, grupă deosebită de popoare arice, care ocupară colțul sudic-răsăritean al Europei. Mărturisirile unanime ale scriitorilor vechi, sunt sprijinul cel mai puternic al acestei păreri. Toți mărturisesc într-un glas că Geto-Dacii ar fi Traci. Am văzut pe Herodot cum clasază
ISTORIA ROMÂNILOR DIN DACIA TRAIANĂ ISTORIA MEDIE, Partea I De la întemeierea Ţărilor Române până la (cu o hartă) by A. D. XENOPOL () [Corola-publishinghouse/Science/101022_a_102314]
-
arice, care ocupară colțul sudic-răsăritean al Europei. Mărturisirile unanime ale scriitorilor vechi, sunt sprijinul cel mai puternic al acestei păreri. Toți mărturisesc într-un glas că Geto-Dacii ar fi Traci. Am văzut pe Herodot cum clasază pe Geți între popoarele tracice, spunând despre ei că ar fi cei mai nobili și mai virtuoși din acea gintă. Menandru într-un loc raportat de Strabon spune că: «Toți Tracii și mai ales Geții, noi toți (căci dintr-înșii mă mândresc că mă trag
ISTORIA ROMÂNILOR DIN DACIA TRAIANĂ ISTORIA MEDIE, Partea I De la întemeierea Ţărilor Române până la (cu o hartă) by A. D. XENOPOL () [Corola-publishinghouse/Science/101022_a_102314]
-
decât a admite o deplină identitate de rasă a acestor trei ramuri de popoare. Mai este de observat că toți scriitorii contemporani cu existența lor, le dau drept locuință la început regiunile din sudul Dunării, patria netăgăduită, a întinsei rase tracice. Pe lângă acest argument de mare valoare, mărturisirea unor oameni de știință ce au cunoscut din propria lor experiență popoarele de care vorbesc, se mai pot adăuga câteva considerații limbistice, care deși curgând dintr-un izvor foarte sărac, deoarece atât limba
ISTORIA ROMÂNILOR DIN DACIA TRAIANĂ ISTORIA MEDIE, Partea I De la întemeierea Ţărilor Române până la (cu o hartă) by A. D. XENOPOL () [Corola-publishinghouse/Science/101022_a_102314]
-
găsim niște asemănări atât de puternice, ce ar trebui să fie atunci când limbile Tracilor și a Geto-Dacilor ne-ar fi mai cu deamănuntul cunoscute ? Nu se poate cere a se determina cu precizie cărui grup al popoarelor arice aparținea ramura tracică împreună cu Geto-Dacii, nu atât din lipsa de elemente de determinare, cât mai ales dintr-o altă cauză. În acele timpuri îndepărtate, apropiate de originile societăților, poate chiar a neamului omenesc, rasele deosebite ce s-au caracterizat cu atât mai puternic
ISTORIA ROMÂNILOR DIN DACIA TRAIANĂ ISTORIA MEDIE, Partea I De la întemeierea Ţărilor Române până la (cu o hartă) by A. D. XENOPOL () [Corola-publishinghouse/Science/101022_a_102314]
-
vinicolă, cauză pentru care și era considerată ea locul de naștere a zeului vinului Dionisos. Chiar dacă n-ar fi găsit Geto-Dacii cultura vinului aclimatată în părțile nordice ale Istrului, ar fi introdus-o ei din sud. Îmbelșugarea vinului la popoarele tracice explică viciul lor național, beția. Autorii vechi ne spun chiar despre Geți că la ei bărbați și femei beau vinul după moda scitică, neamestecat cu apă, slujindu-se în loc de pahare, de cornuri mari de cerb și de bou, care se
ISTORIA ROMÂNILOR DIN DACIA TRAIANĂ ISTORIA MEDIE, Partea I De la întemeierea Ţărilor Române până la (cu o hartă) by A. D. XENOPOL () [Corola-publishinghouse/Science/101022_a_102314]
-
centrul în jurul căruia se învârteau toate concepțiunile lor religioase, toată viața lor morală. De unde venea oare la Geți și mai târziu la Daci o accentuare atât de energică a ideei nemuririi? Această idee alcătuia fondul religiunei tuturor popoarelor de rasă tracică din care am văzut că Geții și Dacii făceau parte întregitoare. La Traci zeul național era Sabazius, numele trac al zeului aric universal, care la Greci se numea Dionisos și la Romani Bacus, zeul veseliei, al vinului și inspirațiunii profetice
ISTORIA ROMÂNILOR DIN DACIA TRAIANĂ ISTORIA MEDIE, Partea I De la întemeierea Ţărilor Române până la (cu o hartă) by A. D. XENOPOL () [Corola-publishinghouse/Science/101022_a_102314]
-
după un șir întreg de cele mai crâncene lupte. Pentru a ajunge la pacificarea noii lor agonisite, trebuiau numaidecât să liniștească triburile barbare, de acelaș neam cu Macedonienii, care după firea lor prădătoare, nelinișteau provincia romană. Ei întreprinseră supunerea popoarelor tracice, « care nu se mulțumeau numai de a năvăli în provinciile cele mai apropiate, Tesalia și Dalmația, ci veneau până lângă marea Adriatică.» Acesta este blestemul popoarelor cuceritoare, de a nu mai găsi răgaz și odihnă pe lungul câmp al izbânzilor
ISTORIA ROMÂNILOR DIN DACIA TRAIANĂ ISTORIA MEDIE, Partea I De la întemeierea Ţărilor Române până la (cu o hartă) by A. D. XENOPOL () [Corola-publishinghouse/Science/101022_a_102314]
-
statut de națiune privilegiată în cursul Evului Mediu. Aveau obligații militare (apărarea graniței) și au fost organizați în șapte „scaune” secuiești. Serbia - astăzi Republica Serbia, situată în centrul Munților Balcani și în sudul Câmpiei Panonice. În Antichitate, populația de origine tracică de aici a fost cucerită de romani și s-a creștinat; ulterior, a fost cucerită de slavii de sud. La începutul Evului Mediu s-a constituit aici Despotatul Sârb, cu capitala la Belgrad (vezi Belgrad). Domnii români au avut relații
Mic dicţionar de istoria românilor pentru ciclul primar by Carmen-Laura Pasat () [Corola-publishinghouse/Science/100978_a_102270]