1,017 matches
-
Arghezi și împotriva lui Victor Hugo; împotriva ideologiei și a oamenilor care servesc Istoria; împotriva Tatălui, "Sartre de Slatina", și a României lui; împotriva Puterii, Autorității, Administrației; împotriva evidenței, logicului, realismu-lui, firescului, naturalului, incontestabilului; împotriva modei și a canonului. Împotriva tradiționalismului (nu și a tradiției) și împotriva unor avangardiști autohtoni, numiți cu dispreț "falși trăsniți". Sistematizarea acestei arii a negațiilor (în toate direcțiile) este completată prin inventarierea și clasificarea gesturilor de semn contrar, tentativelor de căutare a unui Sens stabil, garantat
Punctul pe i by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9793_a_11118]
-
veac de către predecesor". Adevărul e însă că Ion Rotaru are pulsiuni iorghiste mascate și numai prudența îl face să nu tune și să nu fulgere împotriva modernismului, ca în fața unei mari erori. Când nu poate numi ceva prin derivarea de la tradiționalism, o face prin trimitere la clasicism. Într-un interviu din 2002, își definea gustul în următorii termeni: "Iubesc tradiționalismul modern și nu resping ultramodernismul impregnat de tradiționalism" (în "Universul cărții", nr. 8-9 din 2002). Îl admiră pe Ion Barbu pentru
Tristetea istoriei by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8936_a_10261]
-
nu tune și să nu fulgere împotriva modernismului, ca în fața unei mari erori. Când nu poate numi ceva prin derivarea de la tradiționalism, o face prin trimitere la clasicism. Într-un interviu din 2002, își definea gustul în următorii termeni: "Iubesc tradiționalismul modern și nu resping ultramodernismul impregnat de tradiționalism" (în "Universul cărții", nr. 8-9 din 2002). Îl admiră pe Ion Barbu pentru idealul său clasic, pentru aspirația spre oda pindarică și frumusețea geometrică, nu pentru experiența modernă a limbajului. Prețuiește primul
Tristetea istoriei by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8936_a_10261]
-
ca în fața unei mari erori. Când nu poate numi ceva prin derivarea de la tradiționalism, o face prin trimitere la clasicism. Într-un interviu din 2002, își definea gustul în următorii termeni: "Iubesc tradiționalismul modern și nu resping ultramodernismul impregnat de tradiționalism" (în "Universul cărții", nr. 8-9 din 2002). Îl admiră pe Ion Barbu pentru idealul său clasic, pentru aspirația spre oda pindarică și frumusețea geometrică, nu pentru experiența modernă a limbajului. Prețuiește primul roman al lui Camil Petrescu, pentru simplitatea organizării
Tristetea istoriei by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8936_a_10261]
-
mai vulnerabilă, rău gândită și la fel de rău scrisă a Istoriei... lui Ion Rotaru este cea rezervată perioadei contemporane. Ultimele fenomene estetice îl derutează în mod vădit și criticul le răspunde, în mod straniu, printr-o repliere pe vechile aliniamente ale tradiționalismului și clasicismului. Noutățile, față de nivelul anilor 1983-1984, când se oprea prima versiune, sunt adăugate mecanic, neasimilate. Autorul nu a operat o restructurare acolo unde ar fi fost cazul. A procedat prin adiționare, iar uneori prin ignorarea a ceea ce a urmat
Tristetea istoriei by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8936_a_10261]
-
la modul universitar consacrat, sobru, obiectiv, trecând uneori prin episoade anecdotice, scrise cu sarcasm sau cu umor, atunci când ajunge la contemporaneitate. Epicitatea unor noi idei critice, care să anime istoria, lipsește. Sunt cenzurate confruntările ideologice și estetice dintre modernism și tradiționalism, iar postmodernismul pur și simplu nu există pentru Ion Rotaru. Punctul său de vedere e indubitabil unul tradiționalist, evident pe tot parcursul istoriei, de la Grigore Ureche la Ioan Alexandru. Sunt indicii clare, explicite, că Ion Rotaru, el însuși fiu de
Tradiționalismul valorizator by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8961_a_10286]
-
i-ar fi îndreptățit altă concluzie. În în-cheierea capitolului despre poezia contemporană, într-un paragraf special În loc de încheiere: poezia încotro?, tocmai la pagina 1000, Ion Rotaru își mai afirmă încă o dată credința în semnele unei "reveniri în albia clasicismului și tradiționalismului nostru, privit în ansamblu, din secolele al XIX-lea și al XX-lea". E de-a dreptul uluitor la ce concluzie aberantă poate ajunge criticul, după ce analizează șaizeci de ani de poezie românească în 320 de pagini, format mare. Sunt
Tradiționalismul valorizator by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8961_a_10286]
-
în literatura română veche (I, 1976; II, 1983) și Forme ale clasicismului în poezia românească până la Vasile Alecsandri (1979). Nu s-a putut sustrage acestui reflex și vede în poezia sfârșitului de secol XX tot "forme ale clasicismului", nici măcar un tradiționalism reconsiderat. Nu-i atunci de mirare că poetul contemporan cel mai îndrăgit înainte de 1989 era Adrian Păunescu (deși certat, cu o dragoste dezamăgită, în versiunea din 2006, pentru rătăcirile postdecembriste într-o addenda, p. 795-796), căruia îi consacră nouă pagini
Tradiționalismul valorizator by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8961_a_10286]
-
epocii noastre" (p. 298, în volumul III, din 1987). Ioan Alexandru este situat valoric alături de Nichita Stănescu și de Ion Gheorghe (luați împreună), avantajat de faptul că se plasează (sau, mai bine zis, este plasat favorabil, p. 784) "în linia tradiționalismului transilvănean (cu Slavici, Coșbuc, Goga, Blaga, anume elemente din Beniuc, nu fără punctul inițial de plecare în chiar Eminescu)". Nu văd ce relație de descendență poate exista între Ioan Slavici și Ioan Alexandru, alta decât un vag și încăpător "tradiționalism
Tradiționalismul valorizator by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8961_a_10286]
-
tradiționalismului transilvănean (cu Slavici, Coșbuc, Goga, Blaga, anume elemente din Beniuc, nu fără punctul inițial de plecare în chiar Eminescu)". Nu văd ce relație de descendență poate exista între Ioan Slavici și Ioan Alexandru, alta decât un vag și încăpător "tradiționalism transilvănean". E clar că pentru Ion Rotaru tradiționalismul în sine este un argument valorizator pentru un scriitor din orice epocă, îndepărtată sau apropiată, dar cu atât mai mult pentru un scriitor de la sfârșitul secolului XX. Voi continua în numărul următor
Tradiționalismul valorizator by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8961_a_10286]
-
elemente din Beniuc, nu fără punctul inițial de plecare în chiar Eminescu)". Nu văd ce relație de descendență poate exista între Ioan Slavici și Ioan Alexandru, alta decât un vag și încăpător "tradiționalism transilvănean". E clar că pentru Ion Rotaru tradiționalismul în sine este un argument valorizator pentru un scriitor din orice epocă, îndepărtată sau apropiată, dar cu atât mai mult pentru un scriitor de la sfârșitul secolului XX. Voi continua în numărul următor cu analizarea ce-lorlalte criterii de apreciere pe care
Tradiționalismul valorizator by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8961_a_10286]
-
Datcu îl prezintă pe Ioan Șerb în cele trei ipostaze ale personalității sale. Analizân-du-i poeziile, cuprinse în volumele Florile norocului, Legenda romanității, Columnele neamului, Triumful vieții și Doina României, edificatoare prin înseși titlurile lor, Iordan Datcu relevă ca trăsătură dominantă tradiționalismul de sorginte folclorică, prin apelul la miturile esențiale ale spațiului transilvănean, intonând, spre exemplu, Doina Iancului, Doina doinei, Doina graiului românesc, Cântec din fluier, Descântec de dor. Emoționante sunt reverberațiile în contemporaneitate ale evocării martirilor Horia și Iancu: "Eroi, frânți
Ultimul memorandist by Teodor Vârgolici () [Corola-journal/Journalistic/9129_a_10454]
-
opoziție. Dacă nevoia constantă de autolegitimare a românilor (cu bovarismele aferente) poate beneficia de circumstanțe atenuante (istorie grav conflictuală, context geo-politic), cu adevărat neproductivă și deficitară i se pare eseistei poziția noastră incertă, ezitarea permanentă între alternative contrare, aparent ireconciliabile: tradiționalism /vs./ modernism, autohtonism /vs./ europeism, Orient /vs./ Occident ș.a. Noile realități europene reclamă, cu atât mai mult, transgresarea polarităților discursive și reinventarea, coerentă și cu potențial competitiv, a identității românești. Nu întâmplător Monica Spiridon glosează pe marginea unor cărți ale
Temele identitare by Gabriela Gheorghișor () [Corola-journal/Journalistic/9424_a_10749]
-
Pavel Șușară I. Tradiționalism/noile medii După 1990, vocabularul activ al artelor plastice românești s-a îmbogățit, cu o extremă rapiditate, pe două dintre căile bine cunoscute de către lingviști: pe de o parte, prin reactivarea unor forme lexicale aparent caduce, iar, pe de altă
Mic dicționar socio-artistic by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9435_a_10760]
-
vechime, fie prin noutate, atunci datele problemei se schimbă fundamental. Și, de obicei, în această confuzie eșuează cei care de fapt nu sînt nicăieri. Cînd spre limbajele tradiționale se îndreaptă mințile inerte, incapabile de a trăi cu suplețe spiritul timpului, tradiționalismul devine dogmă, argument pentru susținerea exclusivismelor și lozincă derizorie, după cum bascularea în neconvențional și în experimentul delirant doar din incapacitatea de a percepe și de a exprima o idee articulată devine, la rîndul ei, cam același lucru. II. Orașul și
Mic dicționar socio-artistic by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9435_a_10760]
-
teoriei modernismului este o erupție a slugărniciei, a lipsei de esență și de vitalitate proprie. Și de aceea trebuie respinsă" (în articolul Modernism?). Petru Dumitriu sesizează foarte bine capcana uniformizării sub acoperirea realismului socialist: "Mai e un pericol: acela al tradiționalismului inert, pasiv, al uniformizării literaturii și artei, devenite găunoase, pompierești, calpe, fără gust, plicticoase. Cel mai grav e că aceste tendințe nefaste se ascund sub numele realismului socialist" (în același articol). Trebuie să fi provocat o vie emoție în epocă
Sindromul de captivitate by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9494_a_10819]
-
creat. Un anume spirit modernist se află infuzat chiar Acatistului... - recurgerea la virtuțile poliritmiei (alternanța dactilicului și trohaicului), ale unei imagistici de o abundență extraordinară, șocînd deseori prin noutate sau prin autohtonizare. Mult mai substanțial este efortul de a fuziona tradiționalismul și modernismul în volumul Pregătiri pentru călătoria din urmă. Năzuind să fie un îndreptar de edificare creștină, cartea e structurată (și sugestia unei arhitecturi precise venea, poate, și de la Baudelaire, considerat odată de autor drept "răscruce a veacului modern"25
Cazul Paul Sterian - Ortodox și futurist by Victor Durnea () [Corola-journal/Journalistic/9429_a_10754]
-
aer trupul meu". Dacă pilonii rimei țin treaz versul liber, ritmându-l și vălurind cadențele, departe de acel anarhism liric atât de productiv în zilele noastre, desființând orice barieră între proză, poezie, reportaj - și altele încă - dacă, așadar, un anumit tradiționalism marchează în Figuri de stil modalitatea lirică, nu mai puțin sfada cu tiparele în chiar tipare este de sorginte modernistă. Până la urmă cuvântul rămâne, cum se spune în manualele de astrologie, stăpânul casei: "Lucram pe marginea acestui cuvânt/ Gândindu-i
Aventurile stilului by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/9605_a_10930]
-
basul Markus Eiche, o voce impresionantă, care face din acest personaj secundar aproape unul principal) în power point, și mai ales în teancuri mari de cărțulii galbene din cunoscuta serie de clasici a Editurii Reclam (cam pe nedrept devenite emblema tradiționalismului mărginit). Maeștrii le adună cu evlavie, David le xeroxează, singurul căruia nu-i pasă de ele fiind Sachs, care umblă cu niște simple foi de hârtie. Actul doi nu se petrece pe stradă, ci într-o cârciumă unde liliacul invocat
La Bayreuth, cu "maeștrii cântăreți" în adidași by Ana-Stanca Tabarasi () [Corola-journal/Journalistic/8038_a_9363]
-
perioade - atacuri înverșunate dintr-o parte și alta - m-a uluit și m-a oripilat. O plăcere a desființării aproape patologică era servită pe post de "polemică între scriitori"... În Basarabia, confruntarea inter-generaționistă a început ca o delimitare estetică față de tradiționalismul endemic al locului, dar și ca o baricadă morală, a fost și un conflict al biografiilor. Am avut, cred eu, destul temei să reproșăm unor scriitori și oameni de cultură mai vârstnici atitudini nedemne și eronate în acești ani, post-sovietici
Vitalie Ciobanu:"România este o foaie albă pe care urmează să scriem ceva. împreună." by Ioana Revnic () [Corola-journal/Journalistic/7710_a_9035]
-
pregătiți profesional, de intensă pledoarie pentru valorificarea științifică a informației, pentru seriozitatea documentării în fiecare domeniu de activitate. Această lucrare încearcă să inducă o idee de reformă în bibliotecile noastre, confruntate cu avalanșa infotehnologiilor, dar și, din păcate, cu stagnarea, tradiționalismul, amatorismul, suficiența. Putem înscrie, fără ezitare, pledoaria în întrebări și răspunsuri a Nicoletei Marinescu pe traiectoria propusă de cei mai generoși profesioniști în info documentare, căci subiectele se întind pe întreaga paletă, de la însușirea temeinică la experimentarea continuă, traseu urmat
BIBLIOTECONOMIE ÎN ÎNTREBĂRI ŞI RĂSPUNSURI by Nicoleta Marinescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/452_a_876]
-
acțiune 177 IS ca variabilă dependentă 179 Concluzii 180 Ideologii difuze în domeniul identitar-etnic 187 Naționalismul între universalism și particularism 187 Caracterul contradictoriu al ideologiilor difuze 195 Radicalismul în ideologiile sociale 197 Regionalizări identitare 202 Fenomene și spații identitare 202 Tradiționalism identitar 203 Regionalizarea problemelor sociale 206 Concluzii 210 Dicționar de termeni folosiți în analiza dezvoltării comunitare/DEVCOM 213 Bibliografie 223 Lista tabelelor, figurilor și casetelortc " Lista tabelelor, figurilor și casetelor" TABELE Tabelul 1. Tipuri de motivație pentru participare comunitară 28
[Corola-publishinghouse/Administrative/1923_a_3248]
-
de anomie socială și opțiunea politică (%) 194 Tabelul 32. Inconsistență la nivel de ideologie etnică (%) 195 Tabelul 33. Ponderea persoanelor cu grad mare de identificare locală și ocupațională, pe regiuni istorice și medii rezidențiale 204 Tabelul 34. Nivelul mediu al tradiționalismului identitar pe regiuni istorice și medii rezidențiale 206 Tabelul 35. Gravitatea problemelor sociale locale estimată de populație, pe regiuni istorice și medii rezidențiale (valorile medii ale indicelui) 207 Tabelul 36. Modele cauzale ale tradiționalismului identitar și gravității percepute a problemelor
[Corola-publishinghouse/Administrative/1923_a_3248]
-
204 Tabelul 34. Nivelul mediu al tradiționalismului identitar pe regiuni istorice și medii rezidențiale 206 Tabelul 35. Gravitatea problemelor sociale locale estimată de populație, pe regiuni istorice și medii rezidențiale (valorile medii ale indicelui) 207 Tabelul 36. Modele cauzale ale tradiționalismului identitar și gravității percepute a problemelor sociale 208 FIGURI Figura 1. Tipuri de comunități în spațiul de atribute al conceptului de comunitate 31 Figura 2. Dezvoltarea comunitară în familia schimbărilor care afectează comunitatea 39 Figura 3. Evoluția asociațiilor pentru aducțiunea
[Corola-publishinghouse/Administrative/1923_a_3248]
-
trei, majoritatea sau toți. Participarea integrală a grupului sau a majorității membrilor săi este un fenomen relativ rar, asociat mai degrabă cu situațiile de viață socială de tip tradițional sau cu calamități, crize. În grupurile sociale cu grad redus de tradiționalism și în situații normale de viață, problema care se pune este cea a implicării unei părți a membrilor grupului. Câți anume, nu contează. Important este ca ei să lucreze în folosul comunității și la modul voluntar sau cointeresat. „Voluntar”, „forțat
[Corola-publishinghouse/Administrative/1923_a_3248]