1,183 matches
-
funcționa ca un neîndurător „formator” de opinie publică, biciuind, cu Aristofan ("Cavalerii", "Viespile", "Adunarea femeilor"), viciile „demagogilor” și ridicolul unor zei. Comedia de „moravuri”, în special, a înflorit în secolele V - IV î.Hr., în contextul manifestării individualismului și erodării valorilor tradiționaliste. Poezia și muzica au marcat îndeaproape viața publică și privată a vechilor greci. "Iliada" și "Odiseea", atribuite legendarului Homer, echivalau cu un fel de „Biblie a grecilor”, exaltând eroismul, virtuțile războinice, viața „cavalerească”. Prin opera lui Homer s-a cimentat
Grecia Antică () [Corola-website/Science/299092_a_300421]
-
iudaismul modern se petrecea în toate orașele mari. În Bucovina, unde exista și curentul neo-ortodox („ortodoxia modernă”) comunitatea a adoptat un modus vivendi special - coexistența a doi rabini comunitari, unul ortodox modern pentru evreii reformiști și unul tradiționalist pentru evreii tradiționaliști. Acești rabini funcționau paralel și își împărțeau funcția, primul se ocupa de probleme culturale și educative și al doilea de probleme rituale, divorțuri și căsătorii. De asemenea, între 1881-1914, aproximativ 75.000 de evrei au emigrat din România, destinația principală
Istoria evreilor în România () [Corola-website/Science/302660_a_303989]
-
Richelet i se opune Academia Franceză cu prima ediție a dicționarului său. De acum înainte, fiind o instituție a monarhiei absolute, ea are cuvântul cel mai greu de spus în materie de standardizare a limbii franceze. Deși în general este tradiționalistă, acceptă și preconizează moderat îmbunătățiri și simplificări ale scrierii. În acest secol se generalizează folosirea accentului circumflex pentru unificarea notării vocalelor lungi, de exemplu "âge" „vârstă” în loc de "aage". În secolul al XVIII-lea, ediția a III-a a Dicționarului Academiei
Ortografia limbii franceze () [Corola-website/Science/330721_a_332050]
-
mare a oamenilor școlarizați. Apar multe propuneri de reformă, uneori din partea unor mișcări organizate, alteori individuale, se creează comisii oficiale care discută reforme sprijinite de guvern, și au loc polemici între lingviști, cadre didactice și scriitori din orientările reformistă și tradiționalistă, dar și Academia, și majoritatea vorbitorilor sunt reticente față de reforme. Doar în 1901 se publică o hotărâre a guvernului cu toleranțe privitoare la unele reguli ortografice, acceptate de Academie. Toate propunerile de reformă ulterioare eșuează. În 1989, însuși primul ministru
Ortografia limbii franceze () [Corola-website/Science/330721_a_332050]
-
sa, „nu se poate accepta fractura ortografică a societății și nu se poate lăsa un număr tot mai mare de tineri francezi în situație de inferioritate sau de eșec față de scrierea limbii naționale”. Publicul larg adoptă mai degrabă o poziție tradiționalistă. În 1989, revista "Lire" efectuează un sondaj pe un eșantion de 900 de persoane, dintre care 70% consideră ortografia franceză dificilă, dar 86% o văd ca pe o artă, iar 78% văd în ea „unul dintre farmecele limbii franceze”. Răspunzând
Ortografia limbii franceze () [Corola-website/Science/330721_a_332050]
-
ales pentru romanele sale istorice și de aventuri, deși autorul a creat pagini nemuritoare despre lumea țărănească din Moldova, despre natura României și a scris, de asemenea, reportaje și pagini memorialistice. Sadoveanu a fost unul din primii colaboratori ai revistei tradiționaliste "Sămănătorul", înainte de a deveni un scriitor realist și adept al curentului poporanist reprezentat de revista literară "Viața Românească". Opera sa se poate grupa în câteva faze care corespund unor direcții sau curente literare dominante într-o anumită epocă: o primă
Mihail Sadoveanu () [Corola-website/Science/297556_a_298885]
-
cel mai tânăr dintre ei (n. 1920), a scris romanul "Ca floarea câmpului..." publicat postum, după moartea sa prematură pe Frontul de Vest, în anul 1944. La invitația poetului Ștefan Octavian Iosif, în 1903, Sadoveanu contribuie cu lucrări la revista tradiționalistă "Sămănătorul", condusă la acea vreme de istoricul și criticul Nicolae Iorga. A mai colaborat la ziarul "Voința Națională", publicat de Partidul Național Liberal și condus de politicianul Vintilă Brătianu. La începutul lunii decembrie a aceluiași an, în acest ziar va
Mihail Sadoveanu () [Corola-website/Science/297556_a_298885]
-
1911, fiind înlocuit de Emil Gârleanu, dar continuă să rămână funcțiile de membru în comitetul de conducere și cenzor. A fost o prezență marcantă a ziarului "Minerva", alături de Anghel și criticul literar Dumitru Karnabatt, și a mai publicat în publicația tradiționalistă "Luceafărul". Sadoveanu este din nou chemat sub arme în timpul celui de-al Doilea Război Balcanic din 1913, în care România s-a confruntat cu Bulgaria. Ajungând la gradul de locotenent, se oprește pentru o perioadă în Fălticeni cu al Cincisprezecelea
Mihail Sadoveanu () [Corola-website/Science/297556_a_298885]
-
cerere, aspirație spre o lume [rurală] pe care a părăsit-o” a fost, de asemenea, menționată de Vianu, în timp ce Topîrceanu vorbea despre „descoperirea paradoxală că [Sadoveanu] este cel mai mare poet de la Eminescu încoace.” Mihail Sadoveanu și-a format viziunile tradiționaliste asupra literaturii investigând folclorul românesc, pe care l-a evocat ca sursă de inspirație în cadrul unui discurs ținut în fața altor scriitori de la Academia Română. George Călinescu, în a sa monumentală lucrare, "Istoria literaturii române de la origini până în prezent" (1941), considera că
Mihail Sadoveanu () [Corola-website/Science/297556_a_298885]
-
de glie. Implicarea lui Sadoveanu în politică a fost marcată de schimbări bruște în convingeri, trecând în timpul carierei de politician de la doctrinele de dreapta la cele de stânga de mai multe ori în viață. În strânsă legătură cu opiniile sale tradiționaliste cu privire la literatura de specialitate, dar în contrast cu apartenența sa politică la cabinetul Partidul Conservator și cel Liberal, Sadoveanu s-a alăturat grupurilor naționaliste de diferite doctrine, asociindu-se atât cu Nicolae Iorga în 1906, cât și cu grupul de stânga Poporanist
Mihail Sadoveanu () [Corola-website/Science/297556_a_298885]
-
evreilor din Brașov a crescut constant. Astfel, dacă în 1890 trăiau în oraș 769 evrei, în anul 1940 numărul lor crescuse la 6.000 de persoane . Comunitatea evreilor din Brașov s-a divizat în 1877 în evreii de rit ortodox (tradiționalist) și cei de rit neolog. Evreii din cele două rituri și-au construit propriile lăcașe de cult. În 1912, evreii din Brașov au înființat o filială a ITO (Jewish Territorialist Organization), organizație care căuta un cămin pentru stabilirea poporului evreu
Sinagoga Neologă din Brașov () [Corola-website/Science/316565_a_317894]
-
deci a unei boli, diformități sau răni, violează cel mai celebrat principiu medical, anume “primum non nocere” (în primul rând, să nu daunezi) Cei mai mulți medici consideră azi că circumcizia este o intervenție dureroasă și recomandă folosirea anesteziei, anumite autorități religioase tradiționaliste refuzând însă să adopte noile recomandări. Un puternic și persuasiv lobby anti-circumcizii acționează pe lângă ONU . Ca un act de superioritate și paternalism restrictiv față de "datinile primitive ale unor minorități", autoritățile din anumite țări interzic acest "act de mutilare", sau impun
Circumcizie () [Corola-website/Science/308674_a_310003]
-
Aḥmad ibn Ḥanbal. Această practică a fost continuată în timpul celor doi succesori ai lui al-Ma′mūn: al-Mu‘tașim și al-Wăṯiq, dar începând cu domnia califului al-Mutawakkil această dogmă islamică începe să intre în declin, odată cu apariția unui teolog musulman tradiționalist Abū-l-Ḥasan ‘Ali al-Aš‘ari din Bagdad (m.935 sau 936) care revine la principiile islamului ortodox sunnit. Principalele doctrine emise de gânditorii mu‘taziliți se pot reduce la cinci teze majore: unitatea și unicitatea lui Dumnezeu (tawḥῑd), dreptatea divină (‘adl
Mutazilism () [Corola-website/Science/328973_a_330302]
-
azi municipiu în Polonia), în anul 1883. De copil a rămas orfan de tată, iar mama sa s-a recăsătorit și a născut încă nouă copii. Avraham fost dat în îngrijirea bunicului său care i-a dat o educație religioasă tradiționalistă. În tinerețe, a studiat psihologia și literatura la Viena și Berlin, iar mai târziu, după ce, ca sionist entuziast, s-a stabilit în Palestina, a predat la Seminarul pedagogic din Ierusalim. În 1914 fiind în vacanță la Viena, a fost prins
Avraham Ben Itzhak () [Corola-website/Science/314794_a_316123]
-
ascultarea servilă față de „tradiția strămoșilor”; „Sunna este veșmântul de deasupra și cel de dedesubt; la ei toate lucrurile trebuie să fie îndreptate spre qibla, din respect pentru ea”. Predominantă, în prezent, în Arabia Saudită și Qatar, școala hanbalită este cea mai tradiționalistă școală juridică sunnită, reușind să se se facă acceptată și să se impună abia începând cu secolul al VI-lea. Această școală a avut numeroși adepți în Siria și Mesopotamia, unde selgiukizii au provocat declinul ei, prin susținerea școlii hanefite
Școala hanbalită () [Corola-website/Science/334294_a_335623]
-
aibă loc curând (obsesii dostoievskiene pe care narodnicii vremii le considerau drept „delir” și „halucinații epileptice”). Se insinuează astfel un alt factor care poate explica atașamentul ferm al lui Dostoievki pentru formele populare de religiozitate, în afară de influența importantă a educației tradiționaliste din familie si anturajul primilor săi ani de viață, anume atacurile epileptice și boala nervoasă, care i-au ocazionat scriitorului în mod repetat atât halucinații auditive cât și vizuale, unele dintre ele luând forma unor veritabile stări de extaz; Dostoievski
Feodor Dostoievski () [Corola-website/Science/299191_a_300520]
-
din nou trimitere la leit-motivul liricii sale, "iluzia necesară..." Este sintagma definitorie a maturității sale artistice." - Liviu Grăsoiu, "Luceafărul", nr.23,1999 Ironie și patetism "Leo Butnaru ilustrează în mod izbitor voința de emancipare a poeziei basarabene de sub tutela clișeelor tradiționaliste.Acestea au avut, din pricini contextuale vădite, o viață mai lungă în Moldova dintre Prut și Nistru,ajungând nu doar la o tendință trufaș-emblematică, ci și la cea a unui monopol literar. Nevoia de ajustare a creației lirice la cursul
Leo Butnaru () [Corola-website/Science/308001_a_309330]
-
ambele atipice și diferite față de tradiția conservatoare occidentală. Conservatorismul de stânga, urmărește creșterea organică a economiei de piață din cea centralizată, de stat, nașterea descentralizării din centralism și a democrației din totalitarism. Conservatorismul de dreapta, are mai multe fețe: liberal, tradiționalist, paternalist sau al noii drepte - cripto-conservatorismul. Aceste tipuri de conservatorisme au ca elemente principale menținerea "status-quo-ului" și hrănirea ”tendințelor de excludere sau marginalizare socială a unor categorii de oameni”. În anul 2000 ea inițiază teoretizarea și analizarea conservatorismului de stânga
Mihaela Miroiu () [Corola-website/Science/304332_a_305661]
-
este tărâmul pe care-l alesese Nicolae Manolescu, și era singurul justificat (Monica Lovinescu, Asaltul umbrelor, în "Destin", Madrid, 1969, 19-20, p. 126-135). Pe plan politic s-a plasat la extrema dreaptă a spectrului politic și a fost adeptul tendințelor tradiționaliste religioase, susținând că România trebuie să rămână credincioasă moștenirii spirituale creștin-ortodoxe.. A fost carlist, anti-carlist, colaborator cu Ion Antonescu și unul dintre principalii ideologi fasciști și antisemiți din România. A fost secretar general la Ministerul Cultelor în timpul guvernării legionare și
Nichifor Crainic () [Corola-website/Science/298724_a_300053]
-
trebui pus pe cultura evreiască, încurajarea iudaismului în școli, sau accentul pus pe legile Kașrut și respectarea Șabatului. Această dezbatere reflectă separația istorică în cadrul sionismului, ca și între cetățenii israelieni de etnie evreiască, dintre evreii cu tradiții seculariste și cei tradiționaliști sau ortodocși. Sionismul secular, linia dominantă din punct de vedere istoric, are ca bază ideea conform căreia evreii sunt în primul rând un popor care are dreptul la autodeterminare. Un alt motiv al acestei abordări este acela conform căruia un
Cămin național al poporului evreu () [Corola-website/Science/323753_a_325082]
-
națiune, iar sioniștii cred că Israelul are un mandat pentru promovarea iudaismului, a culturii și, poate, este singurul reprezentant legitim al evreilor de pretutindeni. Partizanii viziunii laice a statului au majoritatea, printre ei fiind atât evrei nereligioși sau mai puțin tradiționaliști. Partizanii celui de-al doilea punct de vedere sunt aproape în exclusivitate tradiționaliști sau ortodocși, deși în rândul lor se află și credincioși ai altor curente iudaice, sau mai puțin tradiționaliști dar de orientare politică conservatoare. Acești din urmă sunt
Cămin național al poporului evreu () [Corola-website/Science/323753_a_325082]
-
culturii și, poate, este singurul reprezentant legitim al evreilor de pretutindeni. Partizanii viziunii laice a statului au majoritatea, printre ei fiind atât evrei nereligioși sau mai puțin tradiționaliști. Partizanii celui de-al doilea punct de vedere sunt aproape în exclusivitate tradiționaliști sau ortodocși, deși în rândul lor se află și credincioși ai altor curente iudaice, sau mai puțin tradiționaliști dar de orientare politică conservatoare. Acești din urmă sunt susținătorii unui rol mai important al statului în promovarea credinței iudaice, deși resping
Cămin național al poporului evreu () [Corola-website/Science/323753_a_325082]
-
În vreme ce ieșivele "ashkenazite" (în acest caz, de inspirație germană) s-au închis una dupa alta, ucenicii lui Sofer au înființat o rețea de ieșive noi care au întărit modelul de rabinat comunitar puternic, după modelul mentorului lor. Iar societatea evreiască tradiționalistă, din Ungaria, în loc să bată în retragere, s-a fortificat ca niciunde. În 1818, în vremea scandalului în legatură cu Templul evreiesc din Hamburg, Hatam Sofer și-a exprimat în scris punctul de vedere, neascunzându-și părerea în legătură cu noii eretici ideologici
Sciziunea iudaismului maghiar () [Corola-website/Science/330659_a_331988]
-
era pe plan teoretic, și nu practic, dar a avut răsunet pe parcursul anilor fiind reluat în când în când în diferite situații hotărâtoare. Istoricul religiei și sociologul israelian, originar din Ungaria, Yaakov Katz, a semnalat că confruntarea dintre modernizatori și tradiționaliști între evreii din Ungaria s-a aprins încă de la începutul secolului al XIX-lea, înainte de ivirea condițiilor sociale prielnice reformelor, și aceasta datorită personalității puternice a celor doi rabini menționați. Iar când situația evreilor din Regatul maghiar s-a ameliorat
Sciziunea iudaismului maghiar () [Corola-website/Science/330659_a_331988]
-
ebraică Galil tahton,în estul Slovaciei, estul Transcarpației, Maramureș, nordul Transilvaniei, regiuni mai sărace și izolate, reformele aproape că nu s-au făcut simțite. Locuitorii evrei din Unterland, veniți în mare parte din Galiția, și care și au păstrat specificul tradiționalist, au putut cu ușurință să se eschiveze de a-și trimite copiii la puținele școli care s-au deschis, și astfel, pentru ei, învățământul a continuat să se desfășoare neschimbat în cadrul claselor școlare religioase învechite numite Talmud Tora. Din rândul
Sciziunea iudaismului maghiar () [Corola-website/Science/330659_a_331988]