194 matches
-
-i mai ai? - De asta, se vede, observă Olimpia ironic, nu faci tuavere, ca să nu-ți bați capul! - Să știi că da! zise Stănică, prefăcîndu-se că o ia în serios.Nici nu știi ce se poate întîmpla! Iată un caz tragicomic. Unul are câteva sute de mii de lei pe care nu vrea să-i depună la bancă și-i ține în casă. I-a pus pe undeva prin sobă, sau într-un dulap, între două scânduri, așa ceva. Spune dumneata, moș
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
umanului, în viziunea magic-fantastică a prozatorului, este foarte subțire. Dacă ,,îndrăcirea’’ fetei lui Zamfirache din Colentina ia forma limbuției indiscrete, în ceea ce o privește pe soția caimacamului de Craiova, boala seamănă unor ,,năvârlii grozave’’, descrise cu voluptuos apetit pentru detaliul tragicomic. Episodul ,,vindecării’’ soției caimacamului ne întâmpină cu o noutate. Aparținând ea însuși ,,regnului’’ satanic, femeia are ,,darul’’ de a comunica ea însăși direct cu ,,vrăjitorul’’ Negoiță. Grație acestui straniu ,,magnetism’’, uluindu-i pe cei din jur, e identifică imediat pe
Fantasticul în proza lui Ion Luca Caragiale by Elena Deju () [Corola-publishinghouse/Science/1278_a_1923]
-
elegiac, impregnat de tristețe. E ca o scenă din Dickens, vă amintiți, când totul era regizat astfel încât să sporească mila celor care asistau la procesiune... Am invocat numele Maricicăi Livițchi, pentru că el relevă, în opinia mea, ca nimeni altul, imaginea tragicomică a actualei campanii electorale. „Biata Basarabie” - ar conchide poate și în cazul nostru Financial Times, dacă ar găsi timp să privească atent și aici. „Există cineva care să fi fost comunist și să nu fi făcut vreun rău semenilor săi
Intelectualul ca diversiune. Fragmente tragicomice de inadecvare la realitate by Vasile Gârneț () [Corola-publishinghouse/Science/2015_a_3340]
-
cel puțin o dată. Pe scurt: viața mea de până acum a fost cea pe care ar fi avut-o un bun profesor universitar român între cele două războaie. În anumite privințe mai bună, în altele mai slabă, dar aproximativ echivalentă.) Tragicomic în toată povestea asta e că a trebuit să fug bezmetic la "capătul pământului" spre a obține acel nivel de normalitate pe care la 1920 sau 1930 îl aveau firesc echivalenții mei în țara natală, fără atâta agitație! Unu-l
by Vasile Boari, Natalia Vlas, Radu Murea [Corola-publishinghouse/Science/1043_a_2551]
-
19. Cu aceasta, divinitatea Revoluție a terminat cu devorarea copiilor, cel puțin aici, pe șantierele Canalului. Sfârșittc "Sfârșit" Cincizeci și cinci de ani mai târziu, un istoric din noua generație 20 vorbește despre Canalul Dunăre - Marea Neagră ca despre „cel mai tragicomic șantier de muncă forțată” din România comunistă și expresia, șocantă de altfel, nu are sens decât raportată strict la ceea ce urmează: la trei ani după demararea În forță a lucrărilor, În 17 iulie 1953, la patru luni după moartea lui
Comunism și represiune în România. Istoria tematică a unui fratricid național by Ruxandra Cesereanu () [Corola-publishinghouse/Science/1909_a_3234]
-
1989, din cauza participării sale la demonstrația spontană a bucureștenilor Împotriva regimului condus de același personaj pe care Îl elogiau reprezentările tatălui său. Începând din 22 decembrie 1989 (ziua În care, la ora 12.30, Ceaușeștii au abandonat Într-o manieră tragicomică sediul Comitetului Central), pictorul a fost destinatarul favorit al telefoanelor anonime ce Îl acuzau că a fost „unul din stâlpii ceaușismului”. Pictorul este convins că În ianuarie 1990 figura (alături de Constantin Piliuță, Viorel Mărgineanu, Ion Bitzan, Vladimir șetran etc.) pe
Comunism și represiune în România. Istoria tematică a unui fratricid național by Ruxandra Cesereanu () [Corola-publishinghouse/Science/1909_a_3234]
-
transmisă de televiziune. A doua, "Calul verde", care venea să-i confirme vocația, a fost reprezentată pe scena Teatrului Național din Iași. Farsă tragică despre evaziune și alienare, piesa are rădăcini în actualitatea imediată, propunînd o radiografie într-o tonalitate tragicomică asupra unui cuplu conjugal copleșit de neputință, banalitate și ratare. Salvarea e căutată într-o invenție a imaginației, în acceptarea unui fals, în refugiul într-o zonă imaginară, într-o zonă a convenției. Locuind acest spațiu imaginar, cei doi soți
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
am scăpat cu bine. Din nefericire alte femei n-au avut norocul meu. Este cazul norei proprietarului casei în care a locuit fratele meu în Constanța. Ea a lăsat în urmă 3 copii mici. Alte întâmplări erau de-a dreptul tragicomice. Pe băiatul meu când era foarte mic îl hrăneam cu biberonul cu lapte muls de la mine (nu a supt fiind născut la 7 luni). Ca să mă pot mulge, soțul meu lumina cu lanterna sânul pentru că nu voiam să se piardă
NU PUNE, DOAMNE, LACÃT GURII MELE by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/1835_a_3165]
-
simplilor săi concetățeni. Deloc surprinzător pentru un adevărat creator de univers uman, un "univers paralel" adesea de neînțeles pentru unii dintre contemporanii săi. De neînțeles și în alternanța stilistică a operei. După anul 1889, temele profund tragice iau locul celor tragicomice din comedii, a jovialității din Claponul sau alte periodice, ocupând, pentru aproape un deceniu, prim-planul creației sale, în nuvele precum O făclie de Paște, Păcat..., În vreme de război, schița Inspecțiune sau drama Năpasta. În cele mai multe dintre aceste texte
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
fiu conștient de acest lucru. Conștiința a venit mult mai târziu. Cunoașterea de sine începe atunci când omul stăpânește și înțelege limitele minții sale. Când Alexa Visarion mi-a sugereat să scriu o lucrare de doctorat în domeniul teatrului, respectiv "Falstaff tragicomicul umanului" n-am fost exagerat de entuziasmat și de convins... trecuseră și anii... la ce să-mi mai folosească... dar... mi-a aruncat cărămida... celelalte cărămizi lucrau și ele în mine și mă așezaseră pe o linie de exprimare proprie
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
este fără eternitate. Viața lor e pretext pentru evazionisme și exhibiționisme. Somnul plictiselii naște monstri. Personajele "își joacă" si "se joacă" cu propria existență. Rolul la care aspiră este mai mare decât forța lor și asta îi face să fie tragicomici. Neîmpliniți si neputincioși, nu pot să-și acopere partiturile. De aici burlescul, ridicolul. Gaev Valer Dellakeza e un bufon pe care bufonada îl plictisește. Într-o secvență inspirată pentru erou, el agață în vârful tocului globul pământesc dar nu stie
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
semnul de egalitate între marii artiști și marii penibili, singurii care ajung la o înaltă conștiință estetică a penibilului asumat, garant al celebrității postume. Penibilul de succes trebuie regizat, nevoia lui de spectacol fiind pe deplin satisfăcută prin atingere cu tragicomicul. Alături de arta paradoxului și sublimarea aforistică din primele trei capitole, Elogiul impotenței (maestoso) dă la iveală, stilistic vorbind, oralitatea speculativă, polisemia termenilor și dublul registru al argumentării, grav și totodată ironic, prefăcut și șfichiuitor, îngândurat și persiflant. Înrudit în spirit
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
a formei în zbor" (Umanizare); 5. Lumea pitorească, de inspirație balcanică sau autohtonă în poezia Nastratin Hogea la Isarlâk, meditație asupra stării de solitudine, în cetatea Isarlâk, simbol al unei lumi mai drepte; 6. Povestea unei iubiri pătimașe a unei tragicomice domnișoare care-și cheamă iubitul din lumea cealaltă, rostind un descântec: "Buhuhu la luna șuie,/ Pe gutuie să mi-l suie,/ Ori de-o fi pe rodie:/ Buhuhu la Zodie" (Domișoara Hus); 7. Experiența inițiatică în tainele naturii, relevată prin
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
III-a, naratorul știind mai multe decât personajele sale. Cuvintele țigăncilor au note comice: "belete", "boiarule", "să hie al dracului", "hauleu", dar și limbajul domnului comisar Turtureanu provoacă râsul: "Unde-i mă-ta, fa?" Nuvela Două loturi intră în sfera tragicomicului. Prevăzător, căpitanul își notează numerele într-un carnet, mulțumindu-se în cazul unui câștig, cu 10% din sumă, dar le notează greșit. Lefter Popescu ar fi vrut să câștige, în primul rând, pentru a scăpa de tirania "turbatului" (șeful său
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
era individual era fals prin excelență, "astfel încât s-a discreditat subiectivul, s-a disprețuit emoționalul, iar omul concret a fost ghilotinat, chiar la modul concret, în piață publică, în numele Obiectivității, al Universalității, al Adevărului și, ceea ce a fost și mai tragicomic, în numele Umanității"6. Nietzsche se întreba dacă viața trebuie să domine știință sau știință să domine viață și, în fața acestei întrebări caracteristice epocii sale, a afirmat întâietatea vieții, răspuns tipic pentru ideile care începeau să-și facă loc. Pentru Nietzsche
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
de a fi anihilat, fiind pe cale "a atinge limitele ultime ale existenței sale". Prin urmare, literatura care-l descrie, care-l investighează, nu poate fi decât o literatura a situațiilor excepționale, dure în majoritatea cazurilor. Literatura serioasă reprezintă descrierea dualității tragicomice ce caracterizează ființă umană, acea tragicomedie ce provine din dublă să condiție de demon și înger. Grotesca, dar patetica dualitate care-l face să vorbească despre eternitate, când știm cu toții, amintește Sábato, că vom trăi până în jur de 70 de
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
sunt foarte diferite, una caracterizând deznodământul, cealaltă tonalitățile, unii teoreticieni le confundă în cuvintele lor6. În ceea ce-l privește pe Lope, el reia definiția dată de Guarini, cu câțiva ani mai înainte, în Compendiu de poezie tragi-comică (Compendio della poesia tragicomica). Teoreticianul italian se apără aici de criticile emise împotriva pastoralei sale tragi-comice, Păstorul cel fidel (Il Pastor fido), scrisă între 1580 și 1585. Docților care îi reproșează de a fi violat ierarhia genurilor amestecând elemente de comedie și elemente de
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
adecvată ilustrare a definiției selectate pentru modul grotesc. Elocventă este și secvența care descrie instalarea familiei noului intendent în incinta cimitirului, coincidențele sinistre, cumulate cu penibilul situației (incredibila numire a unui doctor în filologie în postul de intendent), surprinzând un tragicomic moment catabazic: Zi plumburie, ceață, umezeală, mocirlă pe asfaltul intrării la cimitir, frământată de tălpi. Sosim odată cu cinci convoaie, și bagajele noastre amestecate cu dricurile, par destinate confortului subteran al noilor-veniți. Avem șapte saltele. Am așteptat între trăsuri, între carele
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
Astfel, în comedii, urme ale comicului de tip umoristic se întrevăd în paginile consacrate lui Pristanda, Cetățeanului și Catindatului. Profilul umoristic caragialian se întregește în nuvelistica fantastică și în cea plasată sub semnul gravității. Fatala ironie a "viceversei" din finalul tragicomicei Două loturi, de pildă, este punctul culminant cu deznodământ dramatic precedat gradual de o suită de grotești prăbușiri de la speranță la deznădejde, din efortul derizoriu al personajului neputincios în lupta cu un Destin capricios. Contratimpul, alternanțele și contrastele augmentează treptat
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
Povestirea orientală Pastramă trufanda bazată pe o întâmplare macabră, este admirabil prelucrată de creatorul român care știe să dozeze astfel informația, încât efectul de surpriză să fie total. În esență, umorul prevalează, deși se bazează pe un fel de quid-pro-quod tragicomic: turcul Iusuf crede că se ospătează dintr-o extrem de gustoasă pastramă, iar ovreiul Aron crede că poate îndeplini dorința răposatului, economisind prin șiretlic banii necesari pentru a transporta cadavrul acestuia. Ambii sunt convinși că ceea ce fac, deși este imoral, va
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
surprinde și intrigă în nuvela Vedenia. "Păcăleala gigantică"57 plănuită îndelung de căpitanul Naicu pe seama soției sale spiritiste, o va face să treacă prin stările resimțite de Stavrache la vederea fratelui crezut mort. Gluma căpitanului are însă are un efect tragicomic neprevăzut, în măsură să pună în lumină lașitatea și lăudăroșenia celebrului farsor. Pentru că într-o telegramă Naicu pune să i se vestească soției moartea sa pe front, aceasta se refugiază de frică în brațele ordonanței, exact în momentul în care
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
o atracție misterioasă, un impuls intim, îl târa spre casa lui. Călătoria a fost mizerabilă. În tren număra minutele, dar număra efectiv: unu, doi, trei, patru... Toate nefericirile lui, toată jalnica amăgire a iubirii cu Eugenia și Rosario, toată istoria tragicomică a căsătoriei lui eșuate i se șterseseră din memorie sau mai bine zis i se topiseră într-o ceață. Abia dacă mai simțea contactul cu banca pe care se odihnea sau greutatea propriului corp. „O fi adevărat că în realitate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
apoi Dragoste și pedagogie - apărut în 1902 -, altă tragedie chinuitoare. Chinuitoare pentru mine, cel puțin. Scriindu-l, am crezut că mă pot elibera de chin, transmițându-i-l cititorului. În Ceața de față și-a făcut din nou apariția acel tragicomic și cețos rimanesc don Avito Carrascal care-i spunea lui don Augusto că nu înveți să trăiești decât trăind. Precum și să visezi, visând. A urmat, în 1905, Viața lui Don Quijote și Sancho, după Miguel de Cervantes Saavedra, explicată și comentată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
de Garády Viktor; în 1926, în franceză: Brouillard (Collection de la Revue Européenne), de Noémi Larthe; în 1927, în germană: Nebel, ein phantastischer Roman (München), de Otto Buck; în 1928, în suedeză: Dimma, de Allan Vougt, și în engleză: Mist, a tragicomic novel (New York), de Warner Fite, și în poloneză: Mga - aici cu un l intersectat de o bară oblică (Varșovia), de doctorul Edward Boyé; în 1929, în română: Negura (București), de L. Sebastian, și în iugoslavă: Magla (Zagreb), de Bogdan Ráditsa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
decât un bărbat). De ce predilecția asta? De ce, mai mult decât alte opere ale mele, a avut succes la popoare de alte limbi tocmai aceasta, pe care traducătorul german Otto Buck a numit-o „roman fantastic“, iar nord-americanul Warner Fite „roman tragicomic“? Tocmai datorită fanteziei și tragicomediei. Nu m-am înșelat, întrucât de la bun început am presupus - și am spus - că ea, pe care am botezat-o riman, avea să fie opera mea cea mai universalizată. Nu Sentimentul tragic al vieții - șase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]