745 matches
-
rusă, dar nici cea a unui occidental pentru care marii ruși, chiar interesanți fiind, rămân niște străini de neînțeles. Prin problematica umană pe care o conține, proza rusă are o netăgăduită componentă europeană, după cum prin radicalismul viziunii despre existență și tragismul condiției umane ea este în mod evident o verigă între această Europă și spiritul asiatic. Dintre comparatiștii pe care îi cunosc, Ion Vasile Șerban este singurul care abordează scriitorii canonici ruși din această dublă perspectivă, ce are, cum spuneam, și
O recuperare postumă by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/2653_a_3978]
-
Kit Kat Club scene de grup, cu mișcări dezinvolte, dezinhibate, dar și cu o compoziție de ansamblu atent gândită. Și care a fost tenta proprie acestei montări, față de altele? Contrastul izbitor între dezmățul dezlănțuit până la frenezie al primului act și tragismul, și nu doar tristețea, celui de al doilea, în care toți interpreții, dezbrăcându-se complet, dispăreau în spatele podelei care se ridica precum un zid implacabil cu ei cu tot, vărsându-i undeva într-un spațiu nedefinit, din care ieșea fum
De la Trixy Checais la Răzvan Mazilu by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/2738_a_4063]
-
a zece ani de elaborare, romanul Broaște, publicat în 2009, a fost distins cu cel mai prestigios premiu literar chinez, care poartă numele marelui prozator modern Mao Dun. Mo Yan dedică în mod special romanul acelor cititori care au cunoscut tragismul și absurdul campaniei „planificării familiale”. Broaște este romanul în care tehnicile exersate ale realismului halucinant al lui Mo Yan se combină cu spectaculoase inovații de structură narativă. În substanța proteică a acestei cărți, în care realul egalează prin exorbitanță imaginarul
Mo Yan - Broaște by Florentina Vișan () [Corola-journal/Journalistic/2564_a_3889]
-
totul: „Mă întorc cu fața/ Spre perete/ Si le spun prietenilor/ Îndurerați:/ Mă întorc repede”. Dacă la prima lectură, din 1997, acest tip nou de text sorescian m-a marcat, ca și pe ceilalți comentatori ai cărții (Gabriel Dimisianu puncta „tragismul integral al unei viziuni”, iar Eugen Simion califica versurile ca „sublime prin tragedia pe care o exprimă”), relectura face posibil ceea ce părea imposibil: și anume, dezmembrarea și a acestei structuri lirice de o apreciabilă esențializare. În Puntea, Sorescu nu-și
Cartea morții by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/2750_a_4075]
-
obez, Lili este prostituată, cele trei mătuși și-au sacrificat viața din dragoste pentru nepotul lor rămas fără părinți, iar amintirea sacrificiului le obligă să se agațe de viața tînărului, devenind astfel călăii lui. Textul are exact umorul, absurdul și tragismul regăsite și în viața de zi cu zi unde e imperios să știi să impui limite. Cătălina Pavel, l3 Aprilie 2011 www.cuvintelibere.ro * Regia: Eugen Făt Scenografia: Constantin Ciubotariu Distribuția:* Pompiliu - PAVEL BARTOȘ Vanda - DORINA LAZĂR Cesonia - RODICA MANDACHE
Natură moartă cu nepot obez [Corola-blog/BlogPost/99903_a_101195]
-
Corbu . Volumul se încheie, deloc întâmplător, cu studiul dedicat de istoricul și criticul literar Dan Mănucă romancierului Nicolae Dabija (Un roman al destinului uman, cu referire directă la Tema pentru acasă), în care sunt subliniate abilitățile de ,,constructor epic”, dramatismul, tragismul celor evocate, ce amintesc de Soljenițîn (,,Pavilionul canceroșilor”). O desfășurare emoționantă de fotografii, tot atâtea pagini de istorie literară basarabeană ilustrată, încheie rotund acest volum ce ne revelează imaginea unui poet ,,modern, cu o frapantă prospețime a metaforei, ancorat în
O CARTE-OGLINDĂ A UNEI PERSONALITĂŢI: NICOLAE DABIJA de POMPILIU COMSA în ediţia nr. 1383 din 14 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383694_a_385023]
-
mă regăsesc, întărită, aici, în această realitate. Atenția excesivă pentru fiecare detaliu, clar-obscurul, importanța ce se dă simbolicului, a narațiunii sau a provocării, monumentalitatea sunt determinante pentru artiștii plastici din Mexic. Și în acest context întotdeauna există un dram de tragism, a cărui asimilare nu îmi creează probleme pentru creație. Dorina - Frida a călătorit în lume pentru a-și face cunoscută arta și câteodată a șocat lumea cu creația sa artistică. Ea a trăit în același timp în două lumi diferite
“…dincolo de aparenţe putem găsi esenţialul.” [Corola-blog/BlogPost/94160_a_95452]
-
T. Albinoni, ce l-a avut protagonist pe Marin Cazacu, unul dintre cei mai importanți muzicieni români ai ultimelor decenii, care a impresionat și de această dată prin sunetul cald. După veritabilul memento ce a trimis publicul cu gândul la tragismul vieții foarte scurte a lui Dinu Lipatti, avântul tineresc a revenit pe scenă odată cu primele măsuri ale Melodiilor lăutărești de Pablo Sarasate, în care alături de orchestra condusă acum de profesorul și dirijorul Nicolae Racu, am ascultat-o pe Adriana Gabrian
Omagiu lui Dinu Lipatti by M?d?lin Alexandru ST?NESCU [Corola-journal/Journalistic/83890_a_85215]
-
acut la mișcările seismice ale istoriei. Dacă E. Lovinescu și Liviu Rebreanu mor, îndurerați, în timpul războiului, dacă Gala Galaction va aluneca într-un conjuncturalism pe care-l va regreta, Pericle Martinescu și cei de vârsta lui, vor cunoaște nu numai tragismul anului 1940, al dezmembrării statului național român, dar deopotrivă, al epocii postbelice, mai exact, comuniste, cu suprimarea tuturor libertăților, care le-a fracturat existența și evoluția literară, unii, puțini, reușind să se exileze, alții, mulți, ajungând în închisori sau, în
Anii 1940 în pagini de jurnal by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/8427_a_9752]
-
în plină stradă, ca un copil, când se anunță un moment de reculegere pentru "drama basarabo-bucovineană". Toate acestea și încă altele scot parcă mai bine la lumină esența evenimentelor, le dau un contur, le umanizează, pun în relief cu deosebire tragismul, făcându-l expresiv, așa cum numai literatura o poate face.
Anii 1940 în pagini de jurnal by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/8427_a_9752]
-
nesiguranța vieții. Tonul de filozofie nonșalantă adoptat de Comte-Sponville este perfect adaptat necesităților omului modern. În lumea noastră, nimic nu e ireparabil și nimic definitiv. Moartea însăși poate fi învățată, printr-o ucenicie sprințară, într-o joacă lipsită și de tragism, și de măreție. Acceptăm, prin multiplicarea lecțiilor privitoare la moarte, că totul ni se cuvine, că până și extincția e un atribut cu care ne putem împăuna. În lumea contemporană, doar kaddish-ul, "rugăciunea de doliu" evreiască se încăpățânează să-i
Mic tratat despre doliu (5) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/6900_a_8225]
-
-i fie tare dragi acestui autor abia întors la limba debutului - își dau întâlnire cu sofisticate metafore livrești, puse nominal în lumină sau doar abandonate în penumbra notițelor de lectură. Avem, așadar, spațiu de desfășurare pe teme desprinse fie din tragismul încordat al lui Franz Kafka, fie din psihanaliza lui Sigmund Freud, fie din studiile lui Harold Bloom dedicate celor doi, fie - chiar - din aproximațiile de budoar ale lui Vladimir Nabokov (de dușul său non-laodiceean, nici cald, nici rece, îmi amintește
Covorul lui Sierpinski by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8160_a_9485]
-
să regrete neatenția atunci când textul cu pricina va ajunge la Europa Liberă.) Sfătuit de Monica Lovinescu și contrar opțiunii mai utopicului său prieten Alexandru Ivasiuc, Vianu va începe să-l frecventeze pe Goma. Decizia nu e lipsită de un anume tragism involuntar, căci lucrul se petrece chiar în zilele cutremurului din 4 martie 1977, când autorul Racului va sfârși sub dărâmăturile blocului Scala. Totuși, cea mai impresionantă depoziție a sincerității lui Vianu se referă la eliminarea din facultate. Rezumată în carte
Un epilog by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7058_a_8383]
-
împlinirea datoriei ca realizare etică supremă. Acțiunea se petrece într-o lume de aparențe sociale modeste, printre oameni simpli și săraci, la țară, în mici orășele, în colectivități izolate. Intenția permanentă a autorilor pare să fie aceea de a surprinde tragismul în cele mai neașteptate circumstanțe, demonstrînd contrastul ce există între condiția socială umilă a personajelor și bogăția lor sufletească nebănuită. Idealurile înfățișate mai sus au fost slujite de autori care scriau în limba germană, dar proveneau din cele mai diferite
Prozatorul Biedermayer: Slavici by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/7065_a_8390]
-
continuare ar fi „Cartea milionarului”, în rest „vasta producție literară este moartă, plină de clișee, inutilă, sămănătoristă, tradiționalistă, de necitit....” - V. Leac.), iar altele oneste și inteligente: „Probabil mi-ar plăcea să dau peste... o carte plină de umor și tragism, țicnită și totuși profund umană, implicată, dar și experimentală. În orice caz, ceva ce nu pare căznit, profund la modul forțat, dar nici zeflemea culturalizată. Până la urmă, acesta e pariul imposibil al literaturii mari: să producă povești fabuloase, dar în
Revista revistelor by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/4456_a_5781]
-
inocent al căruit mesaj trebuie ascultat chiar și de cei mai sceptici în privința viitorului. Văzută prin ochii unui copil, viața pare mai frumoasă. Iar dacă puștiul care locuiește într-un sat din perioada obsedantului deceniu devine naratorul-personaj al unui român, tragismul epocii este anulat de situațiile comice create de naivitatea perspectivei acestuia. Despre Mircea Diaconu Mircea Diaconu (n. 24 decembrie 1949) este actor, politician, scriitor și profesor la Universitatea Națională de Artă Teatrală și Cinematografică „Ion Luca Caragiale“ din București. A
Viața pare mai frumoasă când îți citește Mircea Diaconu. Unde îți dă întâlnire () [Corola-journal/Journalistic/44904_a_46229]
-
intelectual bine informat și, deopotrivă, inventator de idei. Dar numai pentru a-i depista izvoarele într-o lungă listă de autori, dintre care unii fuseseră, dimpotrivă, ținta criticilor sale. Noțiunile de viață, trăire, experiență, structură ar veni de la Dilthey, neliniștea, tragismul vieții, iraționalismul de la Kierkegaard, Heidegger și Șestov, ideea de destin de la Spengler și Keyserling, raționalismul mistic de la Massis, preocuparea pentru filozofia religiei de la Dilthey și neotomism, ortodoxismul de la Berdiaev, altoit însă cu catolicismul lui Massis și cu idei din gnosticism
Apaşul metafizic şi paznicii filozofiei by Liviu Bordaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1356_a_2716]
-
stricte. Disprețuirea lor înseamnă pulverizarea întregii lumi, care nu își mai cunoaște mântuirea prin ludic. Înăuntrul spațiului de joc (aici, scena) trebuie să domnească o ordine proprie, absolută. Jocul creează ordine. El este ordine. Pe de altă parte, se știe, tragismul este asigurat de o mișcare spre interior, dar nu în afară. Este o forță centripetă. Tocmai această mișcare à rebours definește tragismul teatru-lui în negativ. Deci, tendința centripetă a "comedienilor" din poezia lui Botta, dată de subordonarea comună față de vectorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
să domnească o ordine proprie, absolută. Jocul creează ordine. El este ordine. Pe de altă parte, se știe, tragismul este asigurat de o mișcare spre interior, dar nu în afară. Este o forță centripetă. Tocmai această mișcare à rebours definește tragismul teatru-lui în negativ. Deci, tendința centripetă a "comedienilor" din poezia lui Botta, dată de subordonarea comună față de vectorul metafizic și aflată în veșnică opoziție cu cealaltă, centrifugă, asigură dimensiunea tragică în joc. Este vorba de un tragic exploziv (prin amplitudinea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
și aflată în veșnică opoziție cu cealaltă, centrifugă, asigură dimensiunea tragică în joc. Este vorba de un tragic exploziv (prin amplitudinea și fervoarea trăirii), un tragic ce încearcă să se convingă în primul rând pe sine de veridicitatea sa, de tragismul său. În funcție de mijloacele alese, exhibiție sau interiorizare, poetul adoptă ipostaze aparent ireconciliabile: cabotinism sau damnare. Dar ambele căi îl conduc pe Emil Botta spre poezie. În primele volume de versuri (Întunecatul April, Pe-o gură de rai), gesturile largi, grandilocvente
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
concepute și viețuite ca expresii ale nemărginirii. b. Desfășurări infinite ale sensurilor valorice, ale vectorilor ideatici ai intelectului "entuziast", "eroic" din viziunea lui Giordano Bruno, au loc: în muzica lui Bach, Mozart, Beethoven, Schubert; în căutarea nemuririi de către Ghilgameș; în tragismul iubirii din Tristan și Isolda; conflictul universal dintre bine și rău din teatrul lui Shakespeare sau tablourile lui Rembrandt; idealitatea etică din Don Quijote; moartea transfiguratoare ca nuntă cu natura în Miorița; conflictul dintre aparență și mister în pictura lui Leonardo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
vieții, trăind pasionat cu ajutorul celor cinci simțuri darurile naturii, ale prieteniei și ale dragostei și, prin aceasta, de a dobândi dincolo un sens nou care ne va face să ne confundăm, să ne absorbim în Iubirea Eternă Hölderlin află catharsisul tragismului existenței prin lauda vieții transfigurată poetic, a vieții care este o moarte conștientă de sine, așa cum afirmă în finalul poemului În albastru adorabil, referindu-se la cumplitele suferințe îndurate prin ce nedrept destin ? de Oedip: "A trăi este o moarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
În zadar le scrii în piatră și le crezi eternizate, Căci eternă-i numai moartea, ce-i viață-i trecător. Și de-aceea beau păharul poeziei înfocate. Nu-mi mai chinui cugetarea cu-ntrebări nedezlegate. Poezia este răspunsul omului la tragismul existenței, la antisensul suferinței, al răului, al morții. Omul este sieși un necunoscut, afirmă Kant. Prin poezie își el creează sinele o identitate și un sălaș al sinelui. Poezie și ambiguitate Timpul imaginea mobilă a veșniciei. Platon Ambiguitatea în literatură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
a geniului de către lumea comună: "Nențeles rămâne gândul/ Ce-ți străbate cânturile,/ Zboară vecinic îngânându-l,/ Valurile, vânturile." Cea mai tulburătoare neliniște eminesciană este cea a perspectivei revenirii sisifice identitare în această lume a durerii, a răului și a morții, tragism descris în postuma Bolnav în al meu suflet, unde apare suprema spaimă: aceea de a exista. Dar în lirica eminesciană neliniștea existențială este infinit depășită prin magia muzicală unică, inimitabilă a verbului său, alături de altitudinea ideației polarizând către sacru, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
blocată de invazia bunurilor de consum, a satisfacțiilor de moment, suferința metafizică a dispărut și, consecutiv, veritabila creație de artă. Epopeea sumero-babiloneană din zorii culturii universale, Ghilgameș, este un poem al meditației asupra suferinței, creație unui popor profund sensibil la tragismul ființei umane. Și este semnificativ faptul că în acest sublim poem biruința etică este a omului, și nu a zeilor dușmănoși, acest lucru privind prietenia, anume dintre eroul căutând, găsind și ratând nemurirea și Enkidu. Singura nemuritoare este prietenia. La
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]