696 matches
-
să ilustreze salturile sociale și culturale, cu tot mai frecventele schimbări de modă și obiceiuri, mai anevoie de mentalitate, cum insinuează titlul romanului. Pentru concentrarea, cu momente de autentică virtuozitate, a multitudinii de fapte disparate acumulate în lungul răstimp al tramei, autoarea a recurs la o întreagă baterie de procedee și artificii. A renunțat la separarea riguroasă a materiei după criteriul cronologic, astfel încît, într-un capitol consacrat anumitor personaje și unui anumit interval se face saltul printr-o prolepsă peste
Mariolina Venezia - De o mie de ani mă aflu aici by Doina Condrea Derer () [Corola-journal/Journalistic/8736_a_10061]
-
fi fost aceste rânduri în măsură să o determine pe înstărita canadiancă să lase totul baltă pentru a porni în căutarea disperată a enigmaticului autor? Mă tem că nu este foarte ușor de răspuns la aceste întrebări și că nu trama narativă este punctul forte al acestei cărți. Personajele sunt însă excelent creionate. Adam Wellington, soțul Annei, are o filozofie de viață menită să readucă lumina în existența traumatizată a româncei. Generos și discret, el este dispus să îi acorde soției
Manual de supraviețuire by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8813_a_10138]
-
adevărată odisee, rătăcind, asemenea lui Leopold Bloom, prin labirintul de străzi al unui oraș tentacular (nenumit, așa cum nenumit rămâne până la sfârșit și personajul), în căutarea unei realități "laterale", singura capabilă să facă față - pentru o vreme - golului și absenței. Practic trama epică este ca și inexistentă, dar lipsa ei e suplinită de o extraordinară consistență romanescă a imaginarului, de organizarea epică a trăirilor, a obsesiilor și halucinațiilor, amestecate până la indistincție cu banalul cotidian. De aceea romanul se citește cu pasiune, pentru că
Un picaro al lumii dezvrăjite by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/8825_a_10150]
-
și vertebrate de o dragoste destul de confuză, aceea a unei prietenii nubile și dominatoare, în fine, aceea a trecutului care - în afara câtorva fotografii și a câtorva povești fragmentare - se arată impenetrabil și opac. Nimic, deci, cu adevărat narativ nu constituie trama acestei povești. Scheletul construcției e mai degrabă aerat, rămânând ca restul și lestul, imagistica și fantezia să asigure osatura strictă a romanului. Care este însă - dintre cele două traiectorii aproape paralele - romanul pe care, în prolog, ni-l anunță autoarea
Cumințenia pământului by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8835_a_10160]
-
în mâinile lor." (pag. 109) Sinceritatea aceasta a stilului, lucrătura minuțioasă asupra sonorității fiecărei fraze, pshidelelismul arhaic sunt câteva din certele calități - remarcabile - ale Mariei Ellis. Numai că exercitarea lor bidimensională nu duce, de cele mai multe ori, prea departe. Fără o tramă palpabilă - și nu inventată simultan cu arborele genealogic narativ - și fără o conștiință a jocului de planuri, prozatoarea riscă să devină un foarte talentat textier. Nu e deloc întâmplător că, acolo unde se poate percepe o undă de duplicitate și
Cumințenia pământului by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8835_a_10160]
-
în România literară, un eseu despre incitanta relație dintre Mateiu Caragiale și primul ambasador al Portugaliei la București, Martinho de Brederode. Cutezătoarea ipoteză a studiului era că amiciția dintre diplomatul portughez și scriitorul român îi inspirase acestuia din urmă atât trama capodoperei sale, cât și personajul Pantazi din Craii de Curtea-Veche. Articolul era semnat Daniel Silva Perdigăo. Beneficia și de o notă introductivă din partea lusitanistului Mihai Zamfir. Marcat de acea lectură, de câte ori Providența mă ajuta să ajung în Portugalia, încercam să
Frânturi lusitane - Lusoromânul by Virgil Mihaiu () [Corola-journal/Journalistic/8905_a_10230]
-
unei considerabile istoriografii și ale unor depozite arhivistice și de biblioteci cu sentimentul întâlnirii cu terra incognita. Într-adevăr, istoriile pe care le aduce Corin Braga la suprafață sunt nebănuite, uluitoare, iar maniera în care le știe țese într-o tramă proprie dezvăluie și aici, unde te-ai aștepta mai puțin, pe prozatorul care s-a afirmat prin romanele onirice ale unui început de ciclu și un jurnal de vise bine primit la vremea apariției. Cercetarea comparatistului pune și problema limitelor
În Avalon by Ovidiu Pecican () [Corola-journal/Journalistic/9791_a_11116]
-
tot mai ample pe care evocarea unor locuri, peisaje, portrete i le impune naratorului-personaj" (p. 303). Pe ansamblu, intrevin ironia, autoironia, parodierea chiar a tehnicilor descriptive printr-o metascriitură explicită și mai ales implicită. Se impune, oricum, prioritatea descrierii față de trama narativă, ceea ce denotă, aș spune, acutizarea funcției poetice a descrierii. Peste tot aceasta înrudește textul cu poeticitatea spațiului, a lucrurilor, a ființelor înseși, apoi a alcătuirilor antropologice ale existenței umane; se adaugă de multe ori potențarea acestor universuri cu aura
Prozatorii români şi descrierea by Paul Miclău () [Corola-journal/Journalistic/9878_a_11203]
-
discursului. Deși așezată pe o nervură tradiționalist-blagiană, lirica de inspirație rustică în curs aduce adesea noi nuanțe ale simțirii, fine aluviuni ale unei alte epoci ce contribuie la o configurare specifică a limbajului poetic. Vasile Muste, bunăoară, exersează pe o tramă a graficii expresioniste, cu trăsături de-o melancolică fermitate: : "închid cuvintelor ochii și ies afară pe urmele lor/ zace în patul meu primăvara și nu poate să moară/ pasărea care îmi crește din umăr nu știe nimic/ despre satul meu
Poeți din Nord by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9917_a_11242]
-
orînduite -, ci și asupra sentimentului intim religios. Dar așa cum se întîmplă în cazul scrierilor de valoare, personalitatea istorică, întrupată într-un personaj complex, convingător, transcende timpul, pentru a vorbi cu înțelepciune de neliniștea existențială, comună muritorilor, cel mai adesea refulată. Trama recentei cărți a lui Santagata, Iubirea în sine, încadrată, asemenea precedentelor, între limite temporale foarte strînse, cu o structură tot liniară, descărnată, pornește de la sonetul petrarchesc Timpul zboară și nu s-oprește o clipă. Expunîndu-l studenților din Geneva, după ce-l
De la exegeză la ficțiune by Doina Condrea Derer () [Corola-journal/Journalistic/9928_a_11253]
-
era nici casa, nici toporul dat în cap, nu se mai aprindea nimic, nu murea nimeni pe front sau nu era închis cineva dintr-o neînțelegere gravă, nu era nimeni violat. Cu Animale bolnave am revenit puțin, pentru că iarăși toată trama putea fi redusă la o chestie tradițională, trei crime antistaliniste, și lumea a lăudat, puțini au înțeles, }epeneag, Matei Călinescu, puțini au înțeles naratorul care e nebun, care este eroul, Paul. Matei a scris ceva, dar foarte vag. Mai e
Nicolae Breban - Iubirea este o formă a limitării by Dora Pavel () [Corola-journal/Journalistic/9969_a_11294]
-
autorul ce e în mintea ăluia?" După asta, personajul revine în cameră și scapă din mînă un pahar, care nu se sparge. Și arhitectul zice: Da, și mie mi s-a întîmplat, e posibil". Deci Tolstoi creează o infrastructură a tramei, a epicului, care e foarte adevărată. Lectorul, chiar sceptic, o verifică, o validează ca fiind adevărată: "Așa e, cînd ieși, ușa se împiedică, scîrțîie, sau scîrțîie ca un mieunat, sau"... Sînt zeci și zeci de notații de acest tip. Iar
Nicolae Breban - Iubirea este o formă a limitării by Dora Pavel () [Corola-journal/Journalistic/9969_a_11294]
-
colind s-a aplecat, cu stăruință, și Ion Taloș, în 1988, în Fabula (Berlin), în 1996 în Enzyklopädie des Märchens (Berlin, New York) și recent, mai amplu, în Lupta voinicului cu leul. Mit și inițiere în folclorul românesc (Editura Academiei Române, 2007). Trama epică a colindului, foarte esențializată, în spiritul brevilocvenței în genere a colindelor românești, este astfel sintetizată, în patru tipuri: I. Lupta junelui cu leul; II. Junele, leul și muntele fără oi; III. Uciderea leului/ Leul lăudăros, împăratul și junele și
Colinde cu lei by Iordan Datcu () [Corola-journal/Journalistic/8951_a_10276]
-
de azilanți și negrii erau urmăriți pe stradă și bătuți", Anna atribuie un caracter cvasi-miraculos legăturii amoroase dintre Bille și Dejan. îl incită pe Carlo să-i furnizeze tot mai multe detalii despre cei doi și, pe măsură ce le obține, pe trama narativă se grefează conotații cultural-ideologice. Sybille Sundermann (în germană numele de familie trimite la noțiunea de păcat, "Sünde") provine dintr-o foarte înstărită familie de industriași. în timpul celui de-al Treilea Reich bunicul, proprietar pe-atunci, a recurs la forța
Un roman pe o temă fierbinte by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/9016_a_10341]
-
-i mai aparține. Dar i-a aparținut lui vreodată? se întreabă retoric la finele romanului naratorul, după ce i-a furnizat Annei tot ce știa despre Bille Sundermann și Dejan Ferari. Ceea ce Richard Wagner știe foarte bine este să plaseze această tramă narativă, pe cît de dramatică pe atît de simplă, într-un complex joc de oglinzi. Premizele melodramatice sunt deturnate de autor spre satiră prin diverse strategii discursive ca și prin divagații de la subiect, bine dozate, inteligent scoase în evidență în
Un roman pe o temă fierbinte by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/9016_a_10341]
-
și cea din urmă se îndrepta spre pescăria veche din mahalaua Scaunelor", cap. X). Pornit pe această pantă încă de la începutul romanului, adică din secțiunea cea mai reușită, Filimon se lasă antrenat în reconstituirea de dragul reconstituirii, fără legătură directă cu trama narativă. Pasiunea arheologizantă a autorului se transformă în artă. Bucureștii vechi trăiesc o viață difuză, dar cu atît mai sensibilă, cu cît apare evocată spontan de un perfect cunoscător al locurilor. Astfel, Tuzluc o observă pe Kera Duduca, femeia care
La început a fost Filimon by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/9124_a_10449]
-
corecte bucătarului care execută sacadat mișcările, un fel de mise en abîme a felului în care se distrează cu personajele animatorii înșiși. La fel de bun ca Monster, Inc, la fel de amuzant ca Ice Age, cu personaje credibile, dar mai ales cu o tramă complicată, cu povești concatenate și personaje memorabile, Ratatouille este un film de bun-gust, vizionabil la orice oră, capabil să alunge orice crispare, o frumoasă realizare a genului.
Oameni și șoareci (pentru a nu mai socoti și bucătarul) by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9238_a_10563]
-
ca să zicem așa, datorită aurei sale de ambiguitate și virilă noblețe, caracterului său eroic, inspirat. Personalitate legendară, ubicuă și totodată de o emoționantă omenie, prințul Manuc pare să dețină principalele chei menite să lege și să dezlege firele epice ale tramei românești țesute și depănate de autoare, fundalul fiind cel al păcii de la București și al războaielor napoleoniene. Fresca istorică include și un amplu tablou de moravuri al societății românești cu epicentrul în Capitală. Nu lipsesc culisele diplomației internaționale, populate de
Intrigă și iubire în Principate by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/9526_a_10851]
-
textul, ci, bineînțeles, și confruntarea autorului cu sine însuși, cel din perioada conceperii romanului și cel al evoluției sale ulterioare imprevizibile. Firești reduceri sau detalieri au fost ine-vi-tabile, chiar și suplimentarea unor amănunte sugestive (periodicele scrisori Toma, de pildă). Personajele, trama epică, atmosfera au rămas, însă, esențial, aceleași, chiar dacă romanul s-a restrâns, sustras, acum, și acelor inițiale conecții la un mai amplu ciclu". Explicațiile sunt lămuritoare pentru cine cunoaște creația epică a lui Norman Manea și versiunea inițială a romanului
Disperarea clovnului by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9566_a_10891]
-
ficțiuni, al unei născociri, continuitatea între imaginarul mitic și pozitivitatea istorică câștigând teren în secolul al XX-lea, când, observa Gilbert Durand, "cenzura scientistă și demistificatoare se confruntă cu o invazie mitologică", istoria dovedindu-și calitatea de vehicul al unei trame transcendente. Importanța acordată miturilor în abordarea critică a literaturii și necesitatea întoarcerii la experimentele pre-științifice sau para-științifice reprezintă și miza studiilor, articolelor și eseurilor de exil semnate și publicate de Ioan Petru Culianu între anii 1967 și 1989 în diverse
Fantasmele textului literar by Dana Pîrvan-Jenaru () [Corola-journal/Journalistic/9583_a_10908]
-
A. Holban s-ar apropia de G. Bacovia, prozatorul fiind un "analist al stărilor sufletești abisale". La nivel stilistic, exegetul apreciază utilizarea tehnicii jurnalului intim și conchide că "textul se împletește cu metatextul, anticipând proza de factură postmodernă" (p. 102). Trama romanelor din această serie este punctată concis și la obiect: dacă în O moarte care nu dovedește nimic, protagonistul nu era sigur de sentimentele sale, în Ioana același erou (Sandu) devine un îndrăgostit torturat de gelozie, pentru ca în Jocurile Daniei
Modernismul lui Anton Holban by Daniel Dragomirescu () [Corola-journal/Journalistic/8028_a_9353]
-
Balzac ori pe tragica Olga de Schiller și Petrarca, prozatorul fixează personajelor sale, printr-o simplă aluzie, statutul fictiv convenabil. Numeroasele nume de scriitori străini sunt salvate, literar vorbind, la Negruzzi prin aceea că ele explicitează originalitatea personajelor și luminează trama narativă. De o notabilă precocitate intelectuală, Negruzzi dovedise - încă de copil - talente poliglote evidente. La doar 13 ani era interlocutorul lui Pușkin, exilat pe atunci în Basarabia; cînd începe să scrie proză, știa franceza, greaca veche și modernă, germana, italiana
Nașterea prozei by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/8189_a_9514]
-
pe care-l lasă în subtext ori de care are grijă a se distanța prin autoironie. Autoironia e o formă de lirism contorsionat, refrigerat, id est maxima concesie pe care norma extrovertirii o poate face introvertirii. Iată o mostră pe trama solitudinii: Rămînînd un împătimit al trotuarelor, îmi doresc, la părăsirea muțeniei atelierului, să-ntîlnesc pe cineva, să schimb o vorbă cu cineva. Da^ de unde! Mă strecor - ogar tomnatic - printre exemplarele coborîte parcă atunci din aeronavele ce bîntuie, schizofrenic, televizoarele, și muțenia
Un observator solitar Un observator solitar by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9680_a_11005]
-
Nuoro, la Orani, că în 2005 a publicat La leggenda di Redenta Tiria), despre ultimul roman se pot spune multe lucruri, toate de laudă. Paginile introductive, cele mai zguduitoare, încep ex abrupto cu relatarea la persoana I a episodului-cheie al tramei, relatarea făcînd parte din notațiile diaristice ale protagonistei, Mintona (cu hipocoristul Minto) Savuccu, cea care afirmă despre sine la un moment dat: "Eu am învățat să înțeleg lumea de la noi și pămîntul nostru înainte de a citi despre ei în cărțile
Premiul Campiello 2006 by Doina Condrea Derer () [Corola-journal/Journalistic/9693_a_11018]
-
(Din ciclul MILENII, ANOTIMPURI ȘI IUBIRI) "Fetele rele” - o tramă duală Dinamic, provocator, articulat: așa Încep să definesc (și tot așa Închei), concentrat, „”, romanul de față al scriitorului Val Andreescu, după lectura căruia te bucuri citind ultimul rând În care scrie va urma; pentru că lumea de aici, dintre aceste pagini
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]