2,637 matches
-
estetică. Pentru a putea ajunge la sufletul ce trebuie salvat, morală se deghizează în estetică. Dar e un deghizament provizoriu, și tocmai de aceea neconvingător. Căsătoria, în viziunea moralistului-estet, include iubirea romantică și o depășește, plasînd cuplul într-un spațiu transcendent, la care nu poate avea acces pe cont propriu, ci doar prin mijlocirea divinității. O asemenea definiție are avantaje imense, mai ales în economia unei convertiri radicale precum cea a seducătorului: ea anulează opoziția iubire (care e necesarmente romantică, adică
Revansa lui Don Juan by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/18092_a_19417]
-
treabă pe mîna o strică". Mai mult, autorul Florilor de mucigai jubilează la gîndul unei deșchideri a meșteșugului stăpîn pe șine către asceza, iubire mistica, har. Muncă nu e doar o cale a creației mîinilor omenești, ci și una a transcendentei. Ex-monahul o slăvește în consecință: "Sudura cere, ca toate meșteșugurile, manuale sau de intelect, pe lîngă o pricepere corectă, un anume pipăit, o judecată intuitivă și ceea ce-i călugărește dragostea, dragostea de lucrul mîinilor tale, starea de grație, de har
Psihologie argheziană (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/18099_a_19424]
-
a aventurii sale". Mircea Eliade socotea că geniul, aidoma sfîntului, e un mîntuit încă din lumea terestră, grație unui fenomen comun și anume "paradoxul ruperii de nivel", cînd "esse coincide cu non-esse, Universul cu un fragment, spiritul cu un obiect (...), transcendentul cu imanentul, absolutul cu relativul (...), geniul cu nongeniul, cu mediocrul și nesemnificativul" (Fragmentarium, 1939). Deci un caz de coincidentia oppositorum. Prin analogia să cu sfîntul, geniul poate îndeplini o functie paraclectică (de Mîngîietor), prin două atitudini distincte. Prima este recunoașterea
Ideea de geniu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17443_a_18768]
-
cuvantul club conștientă de insolenta lui, ansa ca metaforă nu mi se pare deplasat: Kuhn susține că o paradigmă impune un anumit model comportamental intelectual pe care membrii ei al interiorizează pana cand el pare firesc și adevărat an sens transcendent, cu toate că reflectă acordul lor intersubiectiv, nu un adevăr supraindividual. Trecerea de la o paradigmă la una nouă, ca atare, e foarte dificilă, tocmai pentru că susținătorii celei vechi au o anumita fervoare an numele acestui "adevăr" an care cred orbește. Dar nu
Cine va căstiga războiul manualelor by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17506_a_18831]
-
veni, a lumii ostile, transformată an idiom specific. Exterioritatea devine interioritate. S-ar zice că, de data aceasta, printr-o mișcare inversă, lumea se "camuflează", se adaptează eului pe care l-a ultragiat, de teama unei punițiuni, a unei revanșe transcendente. Ajunge, ea, a se comportă aidoma unui cameleon. Se ascunde an ființă, uneori cu drăgăstoase, atât de ănselătoare aparente: "Hei, dacă viața mea ar fi putut rămâne/ doar acea grămăjoara de ace/ pe care sălbaticul septembrie/ mi-o așeza mai
Solitudinea Marianei Marin by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17481_a_18806]
-
lor „renaște, reînvie” cu aceeași forță și prospețime... Pascal, însă, nu poate „uita” nici în plăcutele discuții cu ea: „Este mult Urât în care trăim!... Ducem o viață lipsită de sens și semnificație! Sensul-lipseide- sens! Totul în imanent, nimic în transcendent.” (p. 209) „O singură Salvare! Un zâmbet și... Muzica! Și poate pe tine... Să nu-l uit pe Olivier.” (p. 210) Sunt acestea îndeajuns?! Pierderea lui Bill, pisica lui dragă, din vina sa și plecarea - de fapt o amânată revenire
Un Robespierre modern – cântăreț de jazz by Eugen Cojocaru () [Corola-journal/Journalistic/2500_a_3825]
-
sublimație, ci aspirație către numenul divin. Cine năzuiește la iubirea frumuseții eterne se va mîntui, căci adevărata iubire e iubirea de Dumnezeu. Dacă primele două poziții au bunul-simț al concepțiilor normale, cea de-a treia aduce o nuanță de stupefiere transcendentă, cu îndrăzneala postulării unui univers ulterior, de care îndrăgostitul lumesc nu doar că nu vrea să știe, dar chiar îl resimte ca pe o piedică, căci consecința firească a iubirii înțelese ca aspirație este lepădarea de lume, în calitatea ei
Perorație calofilă by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2522_a_3847]
-
cel mai mic punct comun, dar care se tolerează din neputința de a-l exclude definitiv pe celălalt. Din acest motiv, tot ce e cauzal și concret e supus experimentului, intrînd sub jurisdicția științei, iar tot ce e final și transcendent privește sensul vieții și morala, ascultînd de prerogativele religiei. Cînd unul dintre vecini caută să-și extindă puterile asupra celuilalt, conflictul ivit nu poate fi adjudecat în favoarea vreunei părți. Deznodămîntul stă în excomunicări reciproce, dar silueta unui adevăr triumfînd din
Apostrofic și aporetic by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2378_a_3703]
-
a surprinde enigma cosmică. În revanșă, lui Dennett entuziaștii din categoria lui Plantinga îi apar ca niște libelule lovite de o debilitate fără leac: o conformație plăpîndă din cauza căreia viața nu poate fi suportată decît cu gîndul la un sens transcendent. Fără propteaua providenței, gingașii își pierd mințile. E delicatețea anemică a artiștilor hipersensibili, care înnebunesc dacă intuiesc că placiditatea metafizică a acestui univers e iremediabilă. Pentru Dennett, adevăratul eroism cognitiv e să contempli absurditatea vieții fără să recurgi la surogate
Apostrofic și aporetic by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2378_a_3703]
-
se poate mărgini la treapta unei satisfacții artistice, căci degustatea estetică a textelor nu aduce decît o plăcere superficială, ivită dintr-un intelect dornic de excitații docte. Potrivit acestei optici, frumosul literar ori e mijloc de comunicare a unui adevăr transcendent, ori e paradă fandosită de îndemînări stilistice. Mai mult, talentul e simplă facultate histrionică a cărei calificare se capătă abia prin transmiterea unor nuanțe mistice, de aceea artistul își capătă valoarea doar dacă reușește să- și pună virtuozitatea în slujba
Omul lăuntric by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2407_a_3732]
-
pe cînd Cabasila e mai occidental, îmbrățișînd ridicarea anafatică cu puterea minții spre Dumnezeu. Nicoleta Baciu e palamitică in pectore (în inimă), dar cabasilică în spațiul academic. Știe carte, dar mai știe că, fără rugăciune, erudiția te desparte de numenul transcendent. Uneori erudiția autoarei surprinde detalii atît de infime încît scoate la lumină personaje de care nici măcar nu știai că există în opera lui Dostoievski. E cazul lui Semion Iakovlevici din Demonii, personaj „scrîntit întru Domnul, cu darul prezicerilor“, cum îl
Omul lăuntric by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2407_a_3732]
-
odată cu ea, singura sursă adevărată a responsabilității sale și a respectului de sine." În opinia lui Havel "una dintre experiențele umane primordiale, o experiență cu adevarat universală care unifica - sau mai precis, ar putea să unifice - întreaga umanitate, este experiența transcendentei în sensul cel mai larg al cuvîntului." Astăzi, știința însăși confirmă experiență transcendentei. Iată ce ne spune Havel: "Ca un paradox, deseori se întîmplă că descoperiri majore ale științei contemporane să confirme ele însele experiență transcendentei și astfel, printr-un
HAVEL SI MULTICULTURALISMUL by Ovidiu Hurduzeu () [Corola-journal/Journalistic/18139_a_19464]
-
În opinia lui Havel "una dintre experiențele umane primordiale, o experiență cu adevarat universală care unifica - sau mai precis, ar putea să unifice - întreaga umanitate, este experiența transcendentei în sensul cel mai larg al cuvîntului." Astăzi, știința însăși confirmă experiență transcendentei. Iată ce ne spune Havel: "Ca un paradox, deseori se întîmplă că descoperiri majore ale științei contemporane să confirme ele însele experiență transcendentei și astfel, printr-un traseu circular, să readucă cunoașterea umană la ceea ce toate culturile au cunoscut în
HAVEL SI MULTICULTURALISMUL by Ovidiu Hurduzeu () [Corola-journal/Journalistic/18139_a_19464]
-
întreaga umanitate, este experiența transcendentei în sensul cel mai larg al cuvîntului." Astăzi, știința însăși confirmă experiență transcendentei. Iată ce ne spune Havel: "Ca un paradox, deseori se întîmplă că descoperiri majore ale științei contemporane să confirme ele însele experiență transcendentei și astfel, printr-un traseu circular, să readucă cunoașterea umană la ceea ce toate culturile au cunoscut în mod intuitiv de la începutul începuturilor, la acel ceva pe care știința modernă îl tratase pînă mai ieri drept un set de iluzii sau
HAVEL SI MULTICULTURALISMUL by Ovidiu Hurduzeu () [Corola-journal/Journalistic/18139_a_19464]
-
metafore". Cred că mulți dintre cititori au înțeles deja că Havel bate aici șaua "esențialista" ca să priceapă iapa multiculturalistă care face atîta caz de "esență" metafizica. Multiculturalismul, ideologia "oficială" a lumii universitare americane, vădește în general o concepție rudimentara asupra transcendentului. Unele dintre luările de poziție "anti-metafizice" ale multiculturalismului par scoase din broșurile comuniste de propagandă ateista la sate din anii ^50. Nu-i de mirare că "ideologia" multiculturalismului îi lasă rece pe membrii departamentelor de stiinte fundamentale din marile universități
HAVEL SI MULTICULTURALISMUL by Ovidiu Hurduzeu () [Corola-journal/Journalistic/18139_a_19464]
-
lor." Este posibil ca, în adîncul ființei sale, Havel să fie un mistic, un om cu o profundă credință în Dumnezeu. Sau poate gîndul sau intim rămîne cel al omului de teatru. La Universitatea Stanford, Havel a pus însă problema transcendentei din dublă perspectiva a omului politic și a omului de cultură angajat. Președintele ceh readucea astfel dimensiunea ontologica în discursul politic contemporan. Plasînd metafizicul într-un context post-modern de maximă actualitate, Havel lega transcendență de problma formării identității individuale și
HAVEL SI MULTICULTURALISMUL by Ovidiu Hurduzeu () [Corola-journal/Journalistic/18139_a_19464]
-
grad. Dar Havel a încercat să facă un pas înainte. A încercat să lege transcendență de soarta democrației însăși. În loc să elogieze condiția actuala a democrației occidentale, Havel le-a vorbit profesorilor și studenților americani despre viziunea să asupra unei DEMOCRAȚII TRANSCENDENTE. Rotindusi privirile prin sală, Havel s-a întrebat: "Unde se află oare acea dimensiune uitată (sublinierile îmi aparțin) a democrației care poate să-i ofere rezonanță universală? Sînt profund convins că ea se află în dimensiunea spirituală care leagă între
HAVEL SI MULTICULTURALISMUL by Ovidiu Hurduzeu () [Corola-journal/Journalistic/18139_a_19464]
-
ele toate culturile, de fapt întreaga umanitate. Dacă democrația vrea nu numai să supraviețuiască, ci să se extindă cu succes și să rezolve conflictele între culturi, atunci, în opinia mea, democrația va trebui să redescopere și să reînnoiască sursele ei transcendente. Trebuie să reînnoiască respectul ei pentru o ordine non-materială, care nu este doar deasupra noastră, ci și în noi, si care este singură sursă posibilă, temeinică a respectului de sine a individului, a respectului pentru ceilalți, pentru ordinea naturii, ordinea
HAVEL SI MULTICULTURALISMUL by Ovidiu Hurduzeu () [Corola-journal/Journalistic/18139_a_19464]
-
aceste lucruri pentru care societatea occidentală este cel mai adesea criticată - nu dau naștere la democrație; omul modern a pierdut: ancoră să transcendență, și odată cu ea sursă responsabilității sale și a respectului de sine." Havel pune punctul pe i. Experiență transcendentei, departe de a fi un impediment în calea democrației occidentale, este instrumentul cel mai eficient al răspîndirii ei la nivel mondial. Valorile democratice occidentale și transcendență nu se află în raport de incompatibilitate, așa cum încearcă din răsputeri să ne convingă
HAVEL SI MULTICULTURALISMUL by Ovidiu Hurduzeu () [Corola-journal/Journalistic/18139_a_19464]
-
la nivel mondial. Valorile democratice occidentale și transcendență nu se află în raport de incompatibilitate, așa cum încearcă din răsputeri să ne convingă partida "multiculturalistă". Nimeni nu neagă faptul că în anii ^30 o parte din intelectualitatea europeană a folosit experiență transcendentei ca armă împotriva unui parlamentarism fosilizat. Dar problematică anilor ^30 nu mai e valabilă la sfîrșitul mileniului. Cu totul altfel se pune astăzi problemă relației dintre democrație și metafizica, în condițiile prăbușirii marilor sisteme ideologice totalitare și a succesului formidabil
HAVEL SI MULTICULTURALISMUL by Ovidiu Hurduzeu () [Corola-journal/Journalistic/18139_a_19464]
-
radiație dătătoare de viață. Democrația este "singura speranța pentru omenire" dar ea "poate avea un impact benefic asupra noastra numai în cazul în care va găsi ecou în străfundurile ființei noastre. Și dacă parte din acea ființă o constituie experiență transcendentei în cel mai larg sens al cuvîntului, adică, respectul omului pentru ceea ce-l transcende, fără de care n-ar putea exista și a cărei parte componentă este, atunci democrația trebuie să fie pătrunsa de spiritul acelui respect dacă vrea să aibă
HAVEL SI MULTICULTURALISMUL by Ovidiu Hurduzeu () [Corola-journal/Journalistic/18139_a_19464]
-
energie" care să îmbrace omenirea că o lumină taborică. Acest "suflet" ne va fi în același timp interior și exterior nouă, va fi o parte din noi, după cum va fi și o parte din experiența universală a umanității. "Sufletul" democrației transcendente nu va rămîne prizonier într-un corp, nu va mai legitimă identități echivalente, nu va mai postula PRIMORDIALITATEA SUBIECTULUI ÎN RAPORT CU OBIECTUL. Sub acțiunea cîmpului, Corpul, (instrumentele democrației) se va TRANSFIGURA dintr-un corp juridic, normativ într-un corp energetic, liberator
HAVEL SI MULTICULTURALISMUL by Ovidiu Hurduzeu () [Corola-journal/Journalistic/18139_a_19464]
-
globală a umanității. Așa după cum o spun misticii medievali: Sufletul nu este în corp, ci corpul în suflet". Odată ce corpul democrației se va afla în sufletul ei, individul va simți că există, nu pur și simplu, ci există intru ceva transcendent. Acel "ceva" nu va mai fi transcendență obiectivizata, exterioară omului, acea transcendență normativa care a dat naștere Inchiziției medievale și totalitarismului comunist și nazist, ci transcendență energetică, născută din sămînță imanentei însăși. Democrația transcendență va transfera în plan politic idealul
HAVEL SI MULTICULTURALISMUL by Ovidiu Hurduzeu () [Corola-journal/Journalistic/18139_a_19464]
-
nu va mai fi transcendență obiectivizata, exterioară omului, acea transcendență normativa care a dat naștere Inchiziției medievale și totalitarismului comunist și nazist, ci transcendență energetică, născută din sămînță imanentei însăși. Democrația transcendență va transfera în plan politic idealul ontologic al "transcendentei în și prin imanenta". Acest ideal a însuflețit revoluția suprarealista și arta avangardista dar a fost spulberat ulterior, recuperat fiind de Nazism și Comunism. Ceea ce s-a vrut a fi o libertate adevărată, fundamentata ontologic, superioară oricărei libertăți "burgheze" a
HAVEL SI MULTICULTURALISMUL by Ovidiu Hurduzeu () [Corola-journal/Journalistic/18139_a_19464]
-
de ce iluzia multiculturalistă are "lipici" - inclusiv în cercurile intelectuale românești - este nevoie să depășim contextul american, să "mutăm" modelul "multiculturalist", de la problematică interetnică și interrasială, la cea general umană. Cu alte cuvinte trebuie să privim "marginalul", așa după cum Havel privește "transcendentul", "în sensul cel mai larg al cuvîntului". Dacă vom efectua această operațiune analitică, vom avea surpriză să constatăm următoarele: În societatea globală postmodernă, unde între imagine și realitate nu mai există frontiere clare, căci realitatea este totdeuana mediata prin imagine
HAVEL SI MULTICULTURALISMUL by Ovidiu Hurduzeu () [Corola-journal/Journalistic/18139_a_19464]