1,739 matches
-
A.P. în unul dintre primele guverne de după 1989, precum și remarcile publice ale acestuia cu privire la "marile dileme morale din spatele dosarelor" și reticența sa în ceea ce privește deconspirarea poliției politice, manifestată în cursul dezbaterilor publice dedicate acestui subiect. 16. Evocând episodul Mișcării pentru Meditație Transcendentală și al Grupului de la Păltiniș la care o parte a intelectualității românești, printre care și A.P., s-a afiliat înainte de 1989, suferind represaliile regimului comunist, reclamantul s-a referit la metodele utilizate de poliția politică pentru a distruge rezistența psihică
EUR-Lex () [Corola-website/Law/230279_a_231608]
-
ci pentru un om care nu este un erou, care are inteligența absolut precisă și elaborată a opoziției pe vremea aceea la strategiile Securității. Dânsul, știți, a fost scos afară din Partid și a avut probleme cu Securitatea datorită Meditației Transcendentale. Este tot o înscenare a Securității, care folosea un agent străin pentru gruparea esoterică numită "Meditația transcendentală". În orice caz, în această activitate au fost prinși mai mulți intelectuali de prestigiu și acțiunea a reușit să intimideze intelectualitatea românească cel
EUR-Lex () [Corola-website/Law/230279_a_231608]
-
opoziției pe vremea aceea la strategiile Securității. Dânsul, știți, a fost scos afară din Partid și a avut probleme cu Securitatea datorită Meditației Transcendentale. Este tot o înscenare a Securității, care folosea un agent străin pentru gruparea esoterică numită "Meditația transcendentală". În orice caz, în această activitate au fost prinși mai mulți intelectuali de prestigiu și acțiunea a reușit să intimideze intelectualitatea românească cel puțin pentru o perioadă de timp. Una dintre victime a fost dl [A.P.]. Și, evident că în
EUR-Lex () [Corola-website/Law/230279_a_231608]
-
eficace în ceea ce privește accesul publicului la dosarele fostei Securități și să permită verificarea acestor bănuieli. În plus, reclamantul și-a justificat bănuielile făcând referire la comportamentul lui A.P. și la unele fapte, precum, de exemplu, apartenența sa la Mișcarea pentru Meditație Transcendentală, și la modul de a acționa al agenților Securității, fapte a căror realitate nu a fost contestată. Este de remarcat faptul că certificatul atestând că A.P. nu a colaborat cu Securitatea nu a fost prezentat decât după conferința de presă
EUR-Lex () [Corola-website/Law/230279_a_231608]
-
dotați cu instrumentele intelectuale pentru a depăși această iluzie. Dar această flexibilitate nu este posibilă decât în interiorul limitelor comportamentale ale unei specii: nu vom putea face furnicile să reacționeze la feromoni, cum nu vom putea să învățăm o pisică meditația transcendentală. Flexibilitatea este limitată de asemenea, trebuie s-o recunoaștem deschis, și de dispozițiile individuale: n-o să scoatem un băiat de cor bisericesc dintr-un sociopat, cum nici filmele violente nu vor face dintr-o ființă normală un criminal în serie
Explicația biologică a religiei () [Corola-website/Science/311545_a_312874]
-
Yoga pour chacun" a lui Philippe de Meric) în 1976 și "Yoga, izvor de sanatate", de Nicolae Tufoi în 1979. Volumele respective au fost obligate să evite dimensiunile filozofice și mistice ale yoga. În anul 1977 a fost înființată Mișcarea transcendentala de către Nicolae Stoian, cetățean francez de origine română. Activitatea grupului, considerat ca fiind o sectă, a fost lichidata de autorități în anul 1981. Închiderea mișcării a fost cel mai mare scandal care a zguduit mediile intelectuale bucureștene într-o perioadă
Yoga () [Corola-website/Science/296757_a_298086]
-
doar în parte corect, este posibil și un punct de vedere ontologic, relevând caracterul său universal în procesul de înțelegere, prezent în orice formă de cunoaștere, și, prin corelație - pentru a formula în termeni kantiani - examinând condițiile posibile, respectiv structurile transcendentale ale gândirii umane. Accentuând caracterul necesar al fondului aperceptiv în orice mod de cunoaștere, Gadamer se distanțează de viziunea gnoseologică tradițională a iluminismului, conform căreia cunoașterea ar reprezenta un proces activ de identificare a subiectului cu un obiect distinct de
Hermeneutică () [Corola-website/Science/300520_a_301849]
-
tigvă de pelerin conținând doftoriile sale magice cu care a vindecat mulți bolnavi, și un crab. Uneori el este reprezentat însoțit de o căprioară. El este socotit sfântul patron al farmaciștilor. Han Zang Ce. Cărturar, poet și cunoscător al învățăturii transcendentale. Despre el se zice că a fost în stare să facă să crească flori dinaintea ochilor privitorilor (acestea putând simboliza florile spirituale ale sufletului). A fost discipolul lui Lu Dong Bin, și a fost instruit de el să se cațere
Da guangyao shi () [Corola-website/Science/326454_a_327783]
-
mágico prodigioso"” sau în „"La devoción de la cruz"”. Personajul său cel mai cunoscut este teribilul Sigismund de Polonia din „"La vida es sueño"” („"Viața este vis"”) considerată capodopera teatrului calderonian. Această operă, paradigma comediilor sale filozofice, reunește și dramatizează problemele transcendentale ale epocii sale : libertatea sau puterea voinței în fața destinului, scepticismul în fața aparențelor sensitive, precarietatea existenței, considerată un simplu vis și, în sfârșit, idea consolatoare că, inclusiv în vise, se poate totuși realiza binele. Această operă are mai multe variante. Pe
Pedro Calderón de la Barca () [Corola-website/Science/307982_a_309311]
-
Fenomenologia a fost mai departe dezvoltată de Martin Heidegger în Germania și de Maurice Merleau-Ponty și Jean-Paul Sartre în Franța, ceea ce a dus la apariția existențialismului. Fenomenologia în concepția lui Husserl se poate defini ca o metodă "științifică" de gândire transcendentală, prin care să se ajungă la structurile universale ale experienței. Ea propune o înțelegere a lumii lipsită de prejudecățile naturaliste, dominante în epoca respectivă. Husserl se bazează pe principiul de "intenționalitate" emis de Franz Brentano, care afirmă că particularitatea conștiinței
Fenomenologie () [Corola-website/Science/298026_a_299355]
-
în Germania a fost Martin Heidegger. În lucrarea sa ""Sein und Zeit"" ("Ființă și Timp", 1927), consideră filosofia ca o metodă diferită de știință și pune pe primul plan ca disciplină în procesul de cunoaștere Ontologia fenomenologică. Din perspectiva metodologiei transcendentale, "Ființa" este privită ca un corelat al luării ei ca act de conștiință, fără presupuneri sau judecăți asupra existenței sau nonexistenței conținutului conștiinței. În Franța, fenomenologia, prin lucrările lui Merleau-Ponty și Sartre, stă la baza existențialismului. Fenomenologia a avut o
Fenomenologie () [Corola-website/Science/298026_a_299355]
-
lui Alexandre Kojève asupra filozofiei lui Hegel. În acest timp formația sa filozofică este influențată mai ales de lectura operelor lui Henri Bergson și ale neokantianului Léon Brunschvicg. În februarie 1929 audiază la Sorbonna conferințele lui Husserl pe tema fenomenologiei transcendentale, care vor fi publicate în 1931 în limba franceză. În 1930 este admis la cursurile pentru titlul de agregat în filozofie. Lucrează, începând din anul 1935, ca profesor la liceul din Chartre, apoi revine la Paris ca repetitor la Școala
Maurice Merleau-Ponty () [Corola-website/Science/299291_a_300620]
-
Idealismul transcendental este un termen aplicat în epistemologie de către filozoful de origine germană Immanuel Kant, care susține că sinele uman sau egoul transcendental construiește cunoașterea din două elemente: intuiții empirice (experiențe senzoriale) și concepte ale intelectului, numite și categorii. Idealismul kantian este
Idealism transcendental () [Corola-website/Science/332748_a_334077]
-
Idealismul transcendental este un termen aplicat în epistemologie de către filozoful de origine germană Immanuel Kant, care susține că sinele uman sau egoul transcendental construiește cunoașterea din două elemente: intuiții empirice (experiențe senzoriale) și concepte ale intelectului, numite și categorii. Idealismul kantian este în opoziție cu alte două teorii filozofice - idealismul problematic cartezian centrat pe ideea că existența materiei poate fi pusă la îndoială
Idealism transcendental () [Corola-website/Science/332748_a_334077]
-
spiritul lui Dumnezeu, fie în spiritele agenților conștienți pe care el i-a creat. Kant consideră că ideile, materia brută a cunoașterii, există oarecum independent de mintea umană; iar ele ca lucruri-în-sine trebuie să rămână veșnic imposibil de cunoscut. Idealismul transcendental a rămas o mișcare semnificativă în filozofie, dând mai târziu naștere unor curente de influență kantiană, respectiv neokantianismului. Deși a influențat dramatic cursul filozofiei germane, interpretarea acestui concept a fost subiectul unor dezbateri între filozofii secolului XX. Kant l-a
Idealism transcendental () [Corola-website/Science/332748_a_334077]
-
Kant l-a descris pentru prima dată în Critica Rațiunii Pure și l-a modificat astfel încât să nu fie identificat cu realismul sau idealismul, însă filozofii n-au găsit elemente suficiente care să distingă mișcarea kantiană de restul pozițiilor. Idealismul transcendental a fost eticheta adoptată filozofii post-kantieni precum Fichte, Schelling, Schopenhauer, și Husserl în secolul XX. Probabil teza centrală și cea mai controversată a lucrării Critica Rațiunii Pure este aceea că ființele umane experimentează doar aparența (obiectul ca fenomen), nu lucruri-în-sine
Idealism transcendental () [Corola-website/Science/332748_a_334077]
-
teza centrală și cea mai controversată a lucrării Critica Rațiunii Pure este aceea că ființele umane experimentează doar aparența (obiectul ca fenomen), nu lucruri-în-sine; iar spațiul și timpul sunt doar forme subiective ale intuiției umane. Kant numește această idee idealism transcendental. El descrie ideea de filosofie transcendentală în prima ediție astfel: „Experiența este fără îndoială primul rezultat pe care-l produce intelectul nostru, prelucrând materialul brut al senzațiilor. Prin aceasta, însăși ea este prima învățătură, și în dezvoltarea ei este atât
Idealism transcendental () [Corola-website/Science/332748_a_334077]
-
a lucrării Critica Rațiunii Pure este aceea că ființele umane experimentează doar aparența (obiectul ca fenomen), nu lucruri-în-sine; iar spațiul și timpul sunt doar forme subiective ale intuiției umane. Kant numește această idee idealism transcendental. El descrie ideea de filosofie transcendentală în prima ediție astfel: „Experiența este fără îndoială primul rezultat pe care-l produce intelectul nostru, prelucrând materialul brut al senzațiilor. Prin aceasta, însăși ea este prima învățătură, și în dezvoltarea ei este atât de inepuizabilă în învățăminte noi, încât
Idealism transcendental () [Corola-website/Science/332748_a_334077]
-
să se creadă că se poate spune despre lucrurile care apar simțurilor mai mult decât ar învață simpla experiență, și ca anumite aserțiuni să cuprindă adevărata universalitate și necesitate strictă, ceea ce numai cunoașterea empirică nu poate procura”. Kant introduce idealismul transcendental în secțiunea esteticii transcendentale și dezvoltă următoarele idei: Problema legată de aceste afirmații apare odată cu interpretarea lor deoarece nu există o interpretare standard a idealismului kantian. Există două moduri de interpretare care au devenit influente în timp. Prima este cea
Idealism transcendental () [Corola-website/Science/332748_a_334077]
-
se poate spune despre lucrurile care apar simțurilor mai mult decât ar învață simpla experiență, și ca anumite aserțiuni să cuprindă adevărata universalitate și necesitate strictă, ceea ce numai cunoașterea empirică nu poate procura”. Kant introduce idealismul transcendental în secțiunea esteticii transcendentale și dezvoltă următoarele idei: Problema legată de aceste afirmații apare odată cu interpretarea lor deoarece nu există o interpretare standard a idealismului kantian. Există două moduri de interpretare care au devenit influente în timp. Prima este cea tradițională și consideră mișcarea
Idealism transcendental () [Corola-website/Science/332748_a_334077]
-
și lucru-în-sine. Spre deosebire de prima, cea de-a doua se preocupă de două aspecte diferite ale aceleiași clase de obiecte (apariția ca fenomen și imposibilitatea cunoașteri lucrului-în-sine ), fără să considere că există două grupuri de obiecte. Critica sa este o filozofie transcendentală care se întemeiază pe posibilitatea metafizicii. Problema centrală a filosofiei transcendentale, în acest sens al termenului, este explicarea posibilității cunoștințelor sintetice a priori: „Numesc transcendentală orice cunoaștere care se ocupă în genere nu cu obiecte, ci cu modul nostru de
Idealism transcendental () [Corola-website/Science/332748_a_334077]
-
două aspecte diferite ale aceleiași clase de obiecte (apariția ca fenomen și imposibilitatea cunoașteri lucrului-în-sine ), fără să considere că există două grupuri de obiecte. Critica sa este o filozofie transcendentală care se întemeiază pe posibilitatea metafizicii. Problema centrală a filosofiei transcendentale, în acest sens al termenului, este explicarea posibilității cunoștințelor sintetice a priori: „Numesc transcendentală orice cunoaștere care se ocupă în genere nu cu obiecte, ci cu modul nostru de cunoaștere a obiectelor întrucât acesta este posibil a priori. Un sistem
Idealism transcendental () [Corola-website/Science/332748_a_334077]
-
lucrului-în-sine ), fără să considere că există două grupuri de obiecte. Critica sa este o filozofie transcendentală care se întemeiază pe posibilitatea metafizicii. Problema centrală a filosofiei transcendentale, în acest sens al termenului, este explicarea posibilității cunoștințelor sintetice a priori: „Numesc transcendentală orice cunoaștere care se ocupă în genere nu cu obiecte, ci cu modul nostru de cunoaștere a obiectelor întrucât acesta este posibil a priori. Un sistem de astfel de concepte s-ar numi filosofie transcendentală”. Pentru scurt timp, Schopenhauer a
Idealism transcendental () [Corola-website/Science/332748_a_334077]
-
cunoștințelor sintetice a priori: „Numesc transcendentală orice cunoaștere care se ocupă în genere nu cu obiecte, ci cu modul nostru de cunoaștere a obiectelor întrucât acesta este posibil a priori. Un sistem de astfel de concepte s-ar numi filosofie transcendentală”. Pentru scurt timp, Schopenhauer a descris idealismul transcendental drept distincția dintre fenomen și lucru-în-sine, și a recunoscut că doar fenomenul ne este accesibil nouă deoarece „cunoaștem lucrurile doar așa cum ne apar”. „Transcendentală este filozofia prin care conștientizăm faptul că legile
Idealism transcendental () [Corola-website/Science/332748_a_334077]
-
care se ocupă în genere nu cu obiecte, ci cu modul nostru de cunoaștere a obiectelor întrucât acesta este posibil a priori. Un sistem de astfel de concepte s-ar numi filosofie transcendentală”. Pentru scurt timp, Schopenhauer a descris idealismul transcendental drept distincția dintre fenomen și lucru-în-sine, și a recunoscut că doar fenomenul ne este accesibil nouă deoarece „cunoaștem lucrurile doar așa cum ne apar”. „Transcendentală este filozofia prin care conștientizăm faptul că legile esențiale ale lumii își au originea în creierul
Idealism transcendental () [Corola-website/Science/332748_a_334077]