177 matches
-
plăsmuiri ale minții, așa cum există Doamna Bovary sau Anna Karenina ; față de realitățile prime, ele se află în același raport în care se află Helena față de Gretchen, în Faust al lui Goethe. Transcendentul, intelectul și sufletul sunt esențe ; dubletele verbale, adică transcendentalul, rațiunea și spiritul, sunt sensuri. Sensul poate orienta esența și poate constitui cu ea nu o unitate, dar o fuziune. Dar cuvântul „spirit” este obiectul unei inflații îngrozitoare (începând cu majuscula : „în numele Spiritului !”); „spiritualitate”, „spiritualizare” etc. - vorbe fără nici o acoperire
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
care nu le dă la iveală. Doar mîndria (rănită) și încăpățînarea îl țin pe „drumul ales”? Toate începuturile sînt grele: să scrii, să vorbești, să acționezi, dar mai ales primul. *S-a ajuns iarăși la vînătoarea de cuvinte: meditație, liniște, transcendental, tehnici psihanalitice, yoga etc. Trecînd azi pe la Centrul de Librării, am văzut pe biroul directorului o listă cu cărți ce urmează a fi retrase din rețea: Yoga - izvor de sănătate, Relaxarea de Arcadie Percek etc. Au fost oprite de la difuzare
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
străvechii codri 123. Numai poetul a știut să vadă aceasta, iar oamenilor li s-a întipărit în conștiință eminescian, încât ea se confundă cu imaginea poetului însuși. Și imaginea rămâne încrustată în conștiința colectivă ca o urmă a poetului, căci transcendentalul se exercită prin limbaj, iar facultatea de a vedea presupune puterea de a numi. Astfel Natura îl vrea pe om vorbitor 124. Codrul este prietenul însuflețit al copilului-poet, deschis orizontului acela care lin suspină și prin frunzele uscate/ Rânduri, rânduri
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
de fapt forme de manifestare în cadrul panteismului, idee regăsită în mistica indiană prin sumedenia de zei (sfinți) care, de fapt, nu există distinct, ci sunt desprinși din Brahma. Cu privire la Superego, C. G. Jung afirmă pentru prima oară existența unui “barometru” transcendental, “divin” (locus dei), dincolo de criteriile de apreciere a binelui și răului izvorâte din educație . De asemenea se consideră că nivelul conștient descris inițial de către Sigmund Freud reprezintă doar Eul empiric. Există și un Eu transpersonal (acel Eu transcendent la care
Fundamente de antropologie evolutivă pentru psihiatrie by Cristinel V. Zănoagă Mihai Tetraru Maria Tetraru Mihai Asaftei () [Corola-publishinghouse/Science/1265_a_2075]
-
dese apeluri la filosofia indiană, ca depozitară principală a conceptelor privind omul în general și reîncarnarea ca funcție a sa. Aici se impune sublinierea faptului că între cultura indiană și cea europeană există o deosebire esențială: raționalismul culturii europene, respectiv transcendentalul celei indiene; deci, o percepție deosebită a lumii, de unde rezervele reciproce, deși de fapt ar trebui să observăm complementaritatea celor două cultúri. Din punctul de vedere al filosofiei orientale, nu accentul pus pe una din direcții este rău, ci dezechilibrul
Fundamente de antropologie evolutivă pentru psihiatrie by Cristinel V. Zănoagă Mihai Tetraru Maria Tetraru Mihai Asaftei () [Corola-publishinghouse/Science/1265_a_2075]
-
centrul inițiator dincolo de universul crono-spațial. Pe de altă parte, nivelul la care se instituie această cenzură este cel al categoriilor conștiinței și inconștientului (abisale), care acționează ca "frâne transcendente". Însă, aceste categorii sunt cunoscute în genere în filosofie ca formând "transcendentalul". Aceasta înseamnă că transcendentul se suprapune peste transcendental. Or, pentru cei mai mulți gânditori, această coincidență este imposibilă, ceea ce ne depășește neavând cum să fie în noi195. Iată că la Blaga acest lucru se petrece și devine unul necesar. Este aici o
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
parte, nivelul la care se instituie această cenzură este cel al categoriilor conștiinței și inconștientului (abisale), care acționează ca "frâne transcendente". Însă, aceste categorii sunt cunoscute în genere în filosofie ca formând "transcendentalul". Aceasta înseamnă că transcendentul se suprapune peste transcendental. Or, pentru cei mai mulți gânditori, această coincidență este imposibilă, ceea ce ne depășește neavând cum să fie în noi195. Iată că la Blaga acest lucru se petrece și devine unul necesar. Este aici o formă a unei mai vechi antinomii specifică marilor
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
D.D., "Despre o istorie a inteligenței (Încercări de lărgire a noțiunii de "rațional""), în Viața Românească, anul XXIII, nr. 7-8, 1931. Roșca, D.D., "Rațional și irațional", în Studi și eseuri filosofice, Editura Științifică, București, 1970. Săvulescu, Geo, "Coincidența transcendentului cu transcendentalul", în Contemporanul, nr. 35, 2000. Schrag, Calvin O., "Filosofia la sfârșitul secolului al XX-lea cu un comentariu despre Lucian Blaga", în Revista de filosofie, nr. 1-2, București, 1996. Schrag, Calvin O., Resursele raționalității, Editura Științifică, București, 1999. Scrima, André
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
înainte și care exprimă însăși condiția umană, reprezintă aria de confluență, centrul focalizator al Trilogiilor blagiene" (Ibidem). 192 Lucian Blaga, "Censura transcendentă", în op. cit., p. 447. 193 Ibidem, p. 449. 194 Ibidem, pp. 450-451. 195 Geo Săvulescu, " Coincidența transcendentului cu transcendentalul", în Contemporanul, nr. 35, 2000, p. 8. 196 Lucian Blaga, "Censura transcendentă", în op. cit., p. 453. 197 Ibidem, p. 454. 198 Ibidem, pp. 454-455. 199 Ibidem, pp. 467-468. 200 Ibidem, p. 489. 201 Ibidem, p. 490. 202 Ibidem, p. 491
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
filosofia lui Kant], Madrid, Ed. Tecnos, 1987. Vorländer, Karl, Immanuel Kants Leben [Viața lui Immanuel Kant], Hamburg, Felix Meiner Verlag, 1974. I. c. Crowther, Paul, Fundamental Ontology and Transcendent Beauty. An Approach to Kant's Aesthetics [Ontologie fundamentală și frumos transcendental. Studiu despre estetică lui Kant], "Kant-Studien", H. 1, 1985, pp. 55-71. Cutler, Anna Alice, The Aesthetical Factors în Kant's Theory of Knowledge [Factorii estetici în teoria kantiana a cunoașterii], "Kant-Studien", 1899, pp. 419-439. Guyer, Paul D., Formalism and the
by VASILICA COTOFLEAC [Corola-publishinghouse/Science/1106_a_2614]
-
o síntesis de los elementos presentes en el poema." Juan Ferraté, Dinámica de la poesía [Dinamismul poeziei], Barcelona, Ed. Seix-Barral, 1982, p. 88. 183 Paul Crowther, Fundamental Ontology and Transcendent Beauty. An Approach to Kant's Aesthetics [Ontologie fundamentală și frumos transcendental. Studiu despre estetică lui Kant], "Kant-Studien", H. 1, 1985, p. 67. 184 Salim Kemal, The Importance of Artistic Beauty [Însemnătatea frumosului artistic], "Kant-Studien", H. 4, 1980, p. 498. 185 CJ, § 49, pp. 374-375. 186 Ibid., p. 374. 187 Tudor Vianu
by VASILICA COTOFLEAC [Corola-publishinghouse/Science/1106_a_2614]
-
www. spiritromanesc. go. ro, cu mențiunea „Această pagină este realizată cu acordului domnului Grigore Leșe” se află o altă mărturisire: „Ce este cântatul?... Cântatul este o necesitate. Omul dacă nu ar cânta ar muri. Este un har, este un dat transcendental, este un noroc de la Dumnezeu. Cele mai profunde versuri care s-au spus vreodată despre muzică sunt: Am noroc că știu cânta,/Că-mi astâmpăr inima. Horile-s de stâmpărare/ La omu' cu supărare”. Iar altădată: „De-a lungul anilor
Agenda2005-11-05-senzational3 () [Corola-journal/Journalistic/283489_a_284818]
-
a petrece săptămâni sau ani de retragere într-o mănăstire, spune Sergiu Carcea. MT nu este o religie, o filosofie sau un mod de viață. Este o tehnică simplă, fără efort, pentru expansiunea conștiinței, care conduce la îmbunătățirea vieții. Termenul „transcendental” înseamnă „a merge dincolo” și Maharishi susține că MT oferă acces la un rezervor de energie și „inteligență creatoare” care se află la sursa gândului în cele mai profunde straturi ale psihicului. Contactarea acestui izvor profund permite realizarea potențialului uman
Agenda2004-2-04-senza4 () [Corola-journal/Journalistic/281936_a_283265]
-
al meu cu lumea și, tocmai de aceea, făcîndu-l cu putință. Iar dacă lumea din afara mea ajunge să aibă timp este pentru că eu îi dau acesteia timp, grație facultății sensibile prin care o percep. În limbaj filozofic, timpul este ceva transcendental, ceva aflat în mine din clipa apariției mele pe lume. În plus, eu nu pot cunoaște nimic în afara timpului pentru simplul fapt că timpul este o formă indispensabilă a felului în care percep eu lumea. Iar de ieșit în afara timpului
Despre timp, împreună cu Leibniz și Kant by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10949_a_12274]
-
spiritului. În mod paradoxal poate, transferul de date pe care muzica îl operează are cea mai mare eficiență și directețe în zona subconștientului și a supraconștientului. Din această cauză muzica vorbește în primul rând în planul instinctiv și în cel transcendental, iar forța sa de penetrare în aceste zone nu are egal. Am putea spune - o artă a extremelor. În același timp muzica reușește să transfere modele de structurare, de gândire, facilitând comunicarea peste timp. Cel care ascultă operele lui Monteverdi
Maia Ciobanu: „...liniștea este o excepție și a devenit practic un lux“ () [Corola-journal/Journalistic/5545_a_6870]
-
înțeles, dar goale de viață. Pentru a crea lucrări încărcate deopotrivă cu înțeles și viață compozitorul trebuie să sesizeze că dacă vrei să te plasezi dincolo de experiență, mergi spre transcendent, în timp ce dacă vrei să fii dincoace de experiență, mergi spre transcendental. Și mai e ceva: e bine să înveți că nu știi și să nu știi că înveți.
Dincolo ?i dincoace de experien?? by Liviu D?NCEANU () [Corola-journal/Journalistic/83404_a_84729]
-
împacă formula absurdului cu indenegabila componentă religioasă a spiritului ionescian? Semnificînd nonsensul existenței, incapacitatea artistului de-a exprima altceva decît frînturi misterioase ale unui întreg abscons, scriitorul învederează un fenomen major al timpului nostru și anume acela că drumul spre transcendental e obturat. Teatrul absurdului, în vogă în anii ^50-^60, n-ar fi constituit atît rodul unui program estetic, cît o turnare într-o formă adecvată a acestei situații dramatice. Așadar, cum s-ar fi rostit Kierkegaard, nu o contestare
Eugen Ionescu pe via religiosa by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10198_a_11523]
-
a formalistului rus, chiar dacă detaliile expunerii sînt distincte. În esență, autorul susține că prin artă avem revelația eternității. Atemporalitatea operelor literare rămîne neafectată de temporalitatea universului uman. Literatura ancorează omul pe un teren ferm - cel al valorii, al universalului și transcendentalului -cruțîndu-l astfel de vremelnicie, de arbitrar și zadarnic. Rostul unor scriitori ca Dante sau Paul Celan, așa cum îl vede Steiner, este de adevărați salvatori ai omenirii. Poezia întrupează setea de absolut; tărîmul esteticii îl vindecă pe om de neputințele istorice
Cele două culturi by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16181_a_17506]
-
specificul prin care se legitimează, însă, pe de altă parte, tocmai prin această interpretare a alterităților relaționate se relevă filonul trans-stilistic al unei continuități evidente. Astfel, vectorul compresiei („săgeata temporală”) relevă apartenența alterităților stilistice la un numitor comun, însă unul transcendental fiecărui „caz” stilistic analizat într-un mod separat. Spre exemplu, ideea acestui numitor comun - care organizează realitatea diferențiată și centrifugă într-o continuitate convergentă coerentă și orientată într-un sens temporal univoc -, o putem exemplifica prin „coagularea” școlilor naționale în
Fenomenul compresiei stilistice ?n muzica european? (II) by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83140_a_84465]
-
Oh!", apoi cugetă că asemenea știri nu sunt de natură să favorizeze digestia și făcu toate sforțările să gonească fantoma lui Conțescu. Orchestra începea să cânte Valsul în la major de Brahms, și Gaittany, profitând de ocazie, încercă să zâmbească transcendental și să comenteze cu mâna tactul muzicii. "Minunat! se extazie el. Superb!" și căută să antreneze și pe doamne în voluptățile lui muzicale. Madam Farfara părea tristă, Ioana placidă, iar Pomponescu, oficios, refuză să lichideze momentul Conțescu. Pomponescu era un
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
Ioanide "Fie-i țărâna ușoară" avea un înțeles literal, gravitația pământului, rău studiată, o credea penibilă pentru umeri, pentru piept. A călca cu picioarele pe un mormânt i se părea oribil. Madam Ioanide concepea trecerea de la planul istoric la cel transcendental în forma unei metamorfoze lente, a. o adevărată endosmoză între material și aerian. Un mort fără b. o mână nu putea să capete mână pe lumea cealaltă. Ca și vechii greci, madam Ioanide condiționa integritatea umbrei de colectarea exactă și
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
greu. Nu mai Încap În nici o rigolă. Am presimțirea unor vremuri tulburi. 10 mai Concertul nr. 1 pentru pian de Beethoven. Noaptea alergi spre o margine de București. Ascunzi În hornul unei sobe o revistă Le Point a unui prieten „transcendental” și niște xeroxuri după Mircea Eliade. Disperarea lui, a lui Horia, e maximă. „Dacă te duceam și pe tine acolo, te nenoroceai! Dacă te duceam?” 21 mai Constantin și Elena. Noaptea alergi până la epuizare pe străzile din jur. Argentina, Paris
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
cere experiență. O logică generală însă pură nu are a face decât cu principii apriori numai, și e un canon al inteligenței și rațiunei, dar numai în privirea celor formale ale întrebuințărei lor, cuprinsul fie oricare-ar fi (empiric sau transcendental). O logică generală se numește însă aplicată când are de obiect regulele întrebuințărei inteligenței sub condițiile subiective empirice pe cari ni le-nvață psicologia. Deci are principie empirice, deși e generală într-atîta întru cât privește întrebuințarea inteligenței fără distincție de
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
se pot refera apriori la obiecte ale experienței, numai această cunoștință zic se poate numi transcendentală. Tot așa ar fi întrebuințarea spațiului la obiecte în genere transcendentală; mărginită fiind însă la obiecte ale simțurilor ea se numește empirică. Diferența între transcendental și empiric se ține așadar de critica cunoștinței și nu atinge referarea ei la obiecte. În așteptarea deci (că s-ar putea afla poate) că cu vremea vom afla poate noțiuni care să se refere apriori la obiecte, nu ca
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
din conștiința lor. Astfel noțiunea corp, la percepția a ceva afară de noi va face necesară reprezentația extinderei și cu ea a impenetrabilității, formei ș. a. m. d. Fundamentul a toată necesitatea e-ntotdeuna o condiție transcendentală. Deci trebuie să existe un fundament. transcendental al unității conștiinței în sinteza celor diverse din toate intuițiunile noastre, prin urmare și al obiectelor în genere, deci și a tuturor obiectelor experienței, fără care ar fi [cu] neputință ca să ne cugetăm un obiect la intuițiunile noastre, căci acest
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]