433 matches
-
sau în romanele lui Dickens, comicul alternează cu sentimentalitatea, iar la eroul lui Cervantes capătă din ce în ce o gravitate față de care devin derizorii ceilalți, batjocoritorii lui. Arta comică suspendă, cum spuneam, devenirea și dă momentului un caracter de transcendere. Fenomenul comic își transgresează natura momentană, este eliberat din temporalitate și capătă un caracter exemplar. Aceasta înseamnă propriu-zis că marea artă comică este esențialmente monumentală. De aceea, marii autori comici se numără pe degete și rangul lor e la paritate
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
în fond esența; prin aceasta se apropie de ideile platoniciene. Spre deosebire de Platon, cel puțin de cel din dialogurile clasice ca Fedon sau Timeu și apropiindu-se de cel din Parmenide, Bacon concepe „forma”, adică esența, ca imanentă fenomenului, adică o transcendere în imanență. Prin aceasta el a anticipat fenomenologia lui Husserl. În schimb, Hobbes, deși a fost în tinerețe în intimitatea lui Bacon, nu poate figura într-o enumerare alături de acesta, și nici alături de Locke, așa cum îl așază amicul meu Ivasiuc
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
poet rostul cunoașterii și al înțelegerii de sine. Este un alt model ideal decât cel al Beatricei, care asigura numai calea de înălțare spre transcendență. Ca ferment al cunoașterii de sine, femeia garantează în schimb accederea în profunzimile umanului, a transcenderii abisului interior, sentiment care nu este lipsit de fiorii unei sfinte spaime. Suntem departe de seninătatea înălțătoare a prototipul donnei angelicata, Preasfânta Fecioară și de extazul contemplativ. Ceea trimite spre o ipostază perenă a idealului feminin, dincolo de timp și spațiu
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
cavalerului, devine o adevărată călăuză și protectoare, cum de altfel ne și așteptăm de la o donna angelicata: „În anii tinereții mele/ Ea m-a cârmit în toate cele.”667 Pletora de calități nu putea cunoaște un climax decât în această transcendere a ființei iubite, angelizarea, eterizarea ei, ridicarea pe un piedestal al perfecțiunii morale și al frumuseții absolute: „Cea mai frumoasă și mai bună,/ Desăvârșirilor cunună”668. Pierderea acestei minuni, prin moartea care răpește femeia iubită, duce la tânguirea neconsolată și
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
de departe, încărcați de frunze, aspectul lor era acela al unor capete enorme înfipte pe trunchiuri, cu obraji scobiți în adânc, așa ca lamele capului meu"418 sau eșarfa roșie pe care o vede ca pe un buchet de dalii. Transcenderea limitei se realizează dar ,,lumea n-avea puterea de a se schimba câtuși de puțin, era atât de meschin închisă în exactitatea ei, încât nu-și putea permite să ia eșarfe drept flori"419. Criticii literari au afirmat de nenumărate
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
afirmat de nenumărate ori că drama personajului blecherian constă în imposibilitatea eului de a fi altceva decât ceea ce i-a fost dat să fie. Privind textul lui Blecher din perspectivă transdisciplinară, observăm punctul maxim la care acesta poate ajunge: transgresarea/ transcenderea limitei înguste a unei indentități care oricum nu poate fi schimbată. Rezultatul obținut în urma acestor transgresări, realitatea multidimensională, este mai important, din punct de vedere literar, decât orice schimbare. Satutul de ,,bolnav etern" îi permite lui Blecher să meargă ,,dincolo
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
obișnuită a vieții, dar plăcerile miracolelor neașteptate sunt epuizate curând, mintea neputându-se odihni decât dacă se sprijină pe stabilitatea adevărului", afirma Johnson într-o manieră oarecum aforistică, scoțând în evidență coordonate clasice precum imitarea naturii, surprinderea esențelor, care permit transcenderea particularului, precum și corelarea părților sub semnul clarității și al adevărului. Toate acestea reprezintă elemente care, în viziunea criticului, asigură dimensiunea atemporală a operei. În această ordine de idei, Shakespeare și-a câștigat eternitatea deoarece este "un poet al naturii" care
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
ideilor în cuvinte e scoasă din firea lucrurilor de care să vorbește și nu atârnă de volnicia scriitorului sau a artistului." Evidențierea necesității supunerii unui caracter normativ al actului artistic, integrarea acestuia în sfera frumosului, precum și aspirația către universal prin transcenderea particularului sunt principii fundamental clasice, exprimate însă într-o manieră ce pare până la un punct polemică, mai ales din formularea inițială "însușirile cu care întrec grecii și romanii pe scriitorii cei noi (subl. n.)". Raportarea la prezent prin diminuarea meritelor
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
ierarhie și autoritate. Din păcate însă, membrii Acțiunii franceze au mers mult prea departe, alunecând pe panta unui naționalism extrem, care a făcut, de altfel, imposibilă recrearea clasicismului secolului al XVII-lea, care a vizat prin toate direcțiile sale universalitatea, transcenderea unor date spațio-temporale concrete. Pe de altă parte însă, în afara sferei literare, consecințele au fost mult mai grave prin adoptarea unei atitudini xenofobe agresive sau prin instigarea la o lovitură de stat care să ducă la reinstaurarea monarhiei. De altfel
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
de secundă." De observat, în acest caz, implicarea factorului rațional, căruia i se acordă o pondere egală cu cea a emoțiilor în crearea acestor imagini care ar avea rolul de a da senzația unei eliberări de spațiu și timp, o transcendere a granițelor realității. În ceea ce privește limbajul poetic, Pound sugerează evitarea cuvintelor superflue prin reducerea expresiei doar la elemente cu adevărat esențiale în transmiterea sensurilor. Este un principiu care valorifică, de fapt, noțiunile de claritate și de armonie impuse de clasicism. De
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
este motivată doar de ideea recuperării acestora prin intermediul clasicismului. Redimensionarea clasică a literaturii presupune astfel în viziunea lui Călinescu trei aspecte importante: moderarea lirismului și căutarea elementelor ce țin de universal, diminuarea subiectului printr-un proces de depersonalizare a operei, transcenderea noțiunii de caz și de moment istoric prin adoptarea unei perspective ce implică noțiunea de "umanitate canonică". Sunt principii pe care, în general, le-am mai regăsit în teoretizările menționate în acest capitol, sugerându-se astfel nevoia reinstituirii unei dimensiuni
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
sudicilor”, marea problemă rămâne precaritatea estetică a majorității covârșitoare a romanelor polițiste. Chandler nu avea dreptate nici în privința prestigiului de care se bucură autorii de literatură cu detectivi. Lăsându-l deoparte pe Dashiell Hammett, Chandler însuși constituie un exemplu de transcendere a spațiului pseudocarceral în care se vede închis. A fost luat în serios de marii critici ai vremii (Edmund Wilson îl compară cu Graham Greene), Partisan Review, o publicație exclusivistă a așa-numiților „intelectuali newyorkezi”, vede în detectivul creat de
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
exprimă o dorință de modificare corporală, voința de a se singulariza și de a-și personaliza învelișul carnal sau, dimpotrivă, de a aparține unui grup social sau etnic. Simbolic se poate întrezări și un act spiritual: control asupra corpului și transcenderea durerii fizice, sau un act afectiv. În mod evident, partea din corp tatuată sau găurită nu este neutră, la fel ca alegerea motivului sau a formei. La nivel psihologic, în afară de funcțiile citate înainte, tatuajul, piercingul și scarificarea fac parte din
[Corola-publishinghouse/Science/2329_a_3654]
-
vorba aici de trecerea pe o scară valorică superioară, decât din prisma restrictivă a estetismului, ci de relevarea unei metamorfoze ca rezultat al intrării presei în jurisdicția literaturii. Acest lucru va duce la nuanțări și subtilități în demersul polemic, la transcenderea graniței real-obiectuale până la anularea evenimentului concret care a generat discursul și convertirea acestuia într-o trambulină spre ficțional. Drumul dinspre polemică spre pamflet presupune, din perspectiva literarității, eliberarea discursului public de exigențele etice și pragmatice ale oratoriei, transcenderea graniței real-obiectuale
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
polemic, la transcenderea graniței real-obiectuale până la anularea evenimentului concret care a generat discursul și convertirea acestuia într-o trambulină spre ficțional. Drumul dinspre polemică spre pamflet presupune, din perspectiva literarității, eliberarea discursului public de exigențele etice și pragmatice ale oratoriei, transcenderea graniței real-obiectuale și intrarea pe terenul jocului artistic, unde singur talentul stabilește învingătorii și învinșii. Este mutația esențială pe care a operat-o, în spațiul publicistic (suport și resort), poetul și gazetarul Tudor Arghezi. Un traseu care la noi a
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
am îndoit de rezultatele planului cincinal sau de durabilitatea cauciucului Prowodnik și ne-ar fi împușcat, încă de la apariția volumului de versuri Cuvinte potrivite". Folosirea condiționalului traduce o notă de prudență în discursul polemic al unui scriitor mereu ispitit de transcenderea realului-evenimențial și plonjarea în imaginar. Altfel spus, enunțul condițional permite fictivizarea relativă a obiectului prin verosimilul parabolei și totodată exprimă perspectiva lucidă a enunțiatorului în raport cu obiectul polemicii. Exegeza argheziană de până acum a fost preocupată, atunci când s-a oprit asupra
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
de mii de ani un templu tragic, un sediu al iluminației" (Spiritul munților). La Nietzsche, la Eminescu și Blaga, muntele, arhetip al grandorii și treaptă spre celest, e învestit cu atribute sacre. La Ileana Mălăncioiu, Urcarea muntelui (1985), act de transcendere, presupune analogii de subtext cu ascensiunea pe Golgota: Și-acum când ninge cât de trist îmi pare". Simbolistica din Dormeam lângă-acel munte deschide porți spre cosmic: Dormeam lângă-acel munte ca lângă-un paradis Pierdut, în care lumea aceasta vinovată Nu
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
Când trăirea e sinceră, pentru simboliști concretul lui hic et nunc devine o scenă, o mască dincolo de care domnește nevăzutul, misterul, absolutul - unica realitate către care ei țintesc. Cuvinte și imagini încărcate de fascinația analogiilor și puncte de sprijin în transcenderea aparenței formează în poezie rețele: creatorii le depășesc în căutarea sunetului plin al individualității, dar o lirică de grup, cum a fost cea de la V.n., se construiește prin ele. În afară de Bacovia, prea închis în obsesiile lui pentru a adera la
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290552_a_291881]
-
acestuia de a privi și a analiza lumea. Concluziile lucrării sunt relevante prin reevaluarea ipotezei inițiale sub forma tezei conform căreia "societatea postindustrială parcurge un profund proces de mutații morfogenetice, în care sunt recuperate unele dintre valorile modernității timpurii, prin transcenderea relativismului axiologic postmodern". Această a treia etapă a epocii moderne este, consideră autorul, izomodernă, deoarece neagă axiologia postmodernismului social al secolului 20 și recuperează sub forme elaborate (și identificate pe parcursul cercetării) unele dintre valorile fundamentale ale modernității inițiatoare. Autorul concepe
by Emil E. Suciu [Corola-publishinghouse/Science/1062_a_2570]
-
caracteristici societale și culturale specifice modernității timpurii. Ca atare, enunțul ipotezei inițiale ar trebui reformulat sub mantia regenerativă a următoarei teze: Societatea postindustrială parcurge un profund proces de mutații morfogenetice, în care sunt recuperate unele dintre valorile modernității timpurii, prin transcenderea relativismului axiologic postmodern. Această "a patra hipnoză" antropogenetică constă în geneza omului izomodern, reprezentată printr-o a treia etapă a modernității, sub formă reflexivă, raționalizată și redempțională. Ce este în definitiv epoca izomodernă? Nu este altceva decât contemporaneitatea noastră aflată
by Emil E. Suciu [Corola-publishinghouse/Science/1062_a_2570]
-
altă parte, în conștiința arhaică, ascensiunea unui munte are sensul trecerii în celălalt tărâm, muntele fiind un simbol al realității absolute). Plecarea lui se întâmplă "la două după-amiază" (ca și în Pe strada Mântuleasa..., Les trois Grâces etc.), ora posibilei transcenderi într-o lume din afara istoriei. Cucoaneș pleacă având complicitatea naratorului prieten pentru a putea vedea limitele macrantropiei sale. "Dezechilibrul" biologic pe care îl trăiește Cucoaneș are consecință pierderea unor nevoi fiziologice ca foamea și a capacitații de a percepe sunetele
[Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
vedere un anumit tip de păcate, de patimi (vămile minciunii, clevetirii, judecării aproapelui, lăcomiei, leneviei, furtului, avariției, zgârceniei, nedreptății, mândriei, mâniei, amintirii răului și a răzbunării, uciderii, farmecelor, necurăției, sodomiei, ereziei, nemilostivirii etc.) pe care sufletul încearcă să le răscumpere. Transcenderea hotarelor acestei lumi cu suma de cinci lei este refuzată de către taxatorul care cere dublarea sumei. Locul inițierii lui Gavrilescu, la țigănci este un topos labirintic 316, în care, spre deosebire de labirinturile clasice unde accesul este permis o singură dată, Gavrilescu
[Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
celui fericit, deoarece coboară la o gară atât de aproape de Pod, gară al cărei nume naratorul nu și-l va mai aminti niciodată (aceeași amnezie a personajelor eliadești care le desparte de condiția paradisiacă) se leagă de timpul solstițial al transcenderii în moarte (ziua Sf. Onufrie încheie vara), recurent în proza eliadescă (în Calendarul iulian sărbatoarea Sfântului Onofrei marca perioada solstițiului de vară). Proza eliadescă acordă o mare importanță "mitologiei solstițiale": simbolismul solstițiului de iarnă care supraviețuiește camuflat în structura petrecerilor
[Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
folosim una dintre expresiile favorite ale lui Eliade, în felul în care ele încorporează principiul coincidentia oppositorum" 832. 4.16. Numele arhetipal Nuvela Ivan reia elemente dintr-o altă proză scurtă, Fratele risipitor (1949): marșul prin porumbiște, războiul, amiaza (când transcenderea hotarelor acestei lumi devine posibilă), podul ca destinație finală a oricărui drum ("Uită-te mai bine, Darie. Sunt fel de fel de poduri pe lume. Acesta de-aici, din fața dumitale, duce la noi acasă"833), similaritatea unor nume (Iliescu-Iliuț) și
[Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
și Lunii, căci în acel moment intră soarele în semnul Cancerului, dominat de lună"13. Întruchipările mitologice ale numelor aparțin unei mitologii pe care o construiește Eliade, iar mitul (recreat) al soarelui și lunii este în acord cu ideea de transcendere a formelor populare, căutarea izvorului "din care s-a născut Miorița". Procedeul este intensificat în Noaptea de Sânziene, prin semnificația cu rezonanțe astrale a patronimului personajului feminin, Sideri. Numele propriu acționează ca "nucleu formativ" atât ca designator care dobândește semnificații
[Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]