128 matches
-
terenuri urmau să fie mai întâi transferate statului sau teritoriului corespunzător, care la rândul său va supraveghea transferul final către dezvoltatorii privați. În 1850 însă, majoritatea Sudului nu mai era interesată de explatarea avantajelor sale pentru dezvoltarea unei căi ferate transcontinentale sau a căilor ferate în general. Oamenii de afaceri ca Gadsden, care susțineau diversificarea economiei, erau în minoritate. Economia Sudului se baza pe exporturi de bumbac și rețelele de transport care erau atunci de actualitate îndeplineau necesitățile sistemului de plantații
Achiziția Gadsden () [Corola-website/Science/334372_a_335701]
-
el cuprindea . Aflată în vecinătatea Rio Grande, ea consta dintr-un deșert șes, lung de circa 80 km, de la nord la sud, și lat de 320 km de la est la vest. Această vale era esențială pentru construcția unei căi ferate transcontinentale pe o rută sudică. John Bartlett din Rhode Island, negociatorul din partea Statelor Unite, a acceptat să permită Mexicului să păstreze Valea Mesilla (stabilind frontiera la 32° 22′ latitudine nordică, la nord de punctul revendicat de americani, 31° 52′, și punctul cel
Achiziția Gadsden () [Corola-website/Science/334372_a_335701]
-
crescut după ce s-a găsit în 1848 aur în , ceea ce a declanșat goana după aur din California. Convenția comercială de la Memphis din 1849 recomanda ca Statele Unite să prefere opțiunea unei rute trans-istm, întrucât părea puțin probabil ca o cale ferată transcontinentală să fie construită în viitorul apropiat. Interesele din Louisiana în special respingeau această opțiune, considerând că ele ar fi deviat traficul comercial de pe fluviul Mississippi și din portul New Orleans, dorind cel puțin să-și asigure o rută prin sud
Achiziția Gadsden () [Corola-website/Science/334372_a_335701]
-
Cubei. Expansioniștii John Y. Mason din Virginia și Solon Borland din Arkansas au fost numiți ambasadori în Franța, respectiv Nicaragua. Secretarul de război al lui Pierce, Jefferson Davis, era deja cunoscut ca favorizând o rută prin sud pentru calea ferată transcontinentală, astfel că entuziaștii căilor ferate din Sud aveau toate motivele să fie încurajați. Sudul în ansamblul său rămânea însă împărțit. În ianuarie 1853, senatorul din Texas a introdus o propunere legislativă de înființare a două căi ferate, una prin nord
Achiziția Gadsden () [Corola-website/Science/334372_a_335701]
-
celebra vendetă a lui Wyatt Earp. Calea Ferată a Pacificului de Sud de la Los Angeles a ajuns la Yuma, Arizona, în 1877, la Tucson în martie 1880, și la El Paso în mai 1881, aceasta finalizând a doua cale ferată transcontinentală în decembrie 1881. Porțiunea din Arizona s-a aflat la început predominant în teritoriul primit prin Achiziția Gadsden, dar partea vestică a fost în mare parte redirecționată pe malul nordic al râului Gila pentru a deservi orașul Phoenix. Porțiunea din
Achiziția Gadsden () [Corola-website/Science/334372_a_335701]
-
pe Cartoon Network (în cadrul lui "Cartoon Network Cinema"). Cei doi pierde-vară, Scooby-Doo și Shaggy, trebuie să pună “chi” în “muchie” pentru a rezolva cel din urmă mister al artelor marțiale. Echipa deslușitorilor de mistere pleacă acum pe urmele unei comori transcontinentale ce îi va ajuta să rezolve o serie de ghicitori antice. Ei luptă împotriva răzbunatorului Samurai Negru și a Luptătorilor-Fantomă spectrali pentru a obține vechea Sabie a Destinului, o lamă despre care se spune că are puteri neobișnuite. Pe drum
Scooby-Doo și Sabia Samuraiului () [Corola-website/Science/335558_a_336887]
-
Teritoriul de Nord Aerial Services Limited"") a fost fondată în Queensland, Australia, la sfârșitul anului 1920. "Compania Franco-Română de Navigație Aeriană", cu acronimul "CFRNA", care a fost prima companie aeriană din România, prima companie aeriană multinațională și prima companie aeriană transcontinentală, a fost fondată în 1920, cu zboruri pe rutele Paris - Strasbourg - Praga - Viena - Budapesta - București - Constantinopol (azi Istanbul). Urmașele de azi ale acestei companii aeriene sunt Air France și TAROM. Cea mai veche companie aeriană cu aripi fixe a fost
Companie aeriană () [Corola-website/Science/332813_a_334142]
-
O cale ferată transcontinentala este o rețea contigua de linii de cale ferată care traversează un continent cu terminale pe coastele unor mari diferite sau la limite diferite ale continentului. Aceste rețele se pot întinde pe liniile unei singure căi ferate, sau pot fi
Calea ferată transcontinentală () [Corola-website/Science/334725_a_336054]
-
ale continentului. Aceste rețele se pot întinde pe liniile unei singure căi ferate, sau pot fi controlate de multiple companii feroviare pe o rută continuă. Deși Europa este traversata de numeroase căi ferate, cele europene nu sunt de obicei numite „transcontinentale”, cu excepția, poate, a liniei istorice Orient Express. Căile ferate transcontinentale au contribuit la deschiderea regiunilor interioare nepopulate ale continentelor pentru explorare și colonizare, ceea ce altfel nu ar fi fost realizabil. În numeroase cazuri, ele formează coloana vertebrală a rețelelor de
Calea ferată transcontinentală () [Corola-website/Science/334725_a_336054]
-
singure căi ferate, sau pot fi controlate de multiple companii feroviare pe o rută continuă. Deși Europa este traversata de numeroase căi ferate, cele europene nu sunt de obicei numite „transcontinentale”, cu excepția, poate, a liniei istorice Orient Express. Căile ferate transcontinentale au contribuit la deschiderea regiunilor interioare nepopulate ale continentelor pentru explorare și colonizare, ceea ce altfel nu ar fi fost realizabil. În numeroase cazuri, ele formează coloana vertebrală a rețelelor de transport de pasageri și de marfă. În Statele Unite ale Americii
Calea ferată transcontinentală () [Corola-website/Science/334725_a_336054]
-
interioare nepopulate ale continentelor pentru explorare și colonizare, ceea ce altfel nu ar fi fost realizabil. În numeroase cazuri, ele formează coloana vertebrală a rețelelor de transport de pasageri și de marfă. În Statele Unite ale Americii, un șir de căi ferate transcontinentale construite în ultima treime a secolului al XIX-lea au format o rețea națională de transport ce lega întreaga țară pe calea ferată. Prima dintre acestea, „Calea Ferata a Pacificului”, de 3103 km, a fost construită de către Central Pacific Railroad
Calea ferată transcontinentală () [Corola-website/Science/334725_a_336054]
-
Pacificului”, de 3103 km, a fost construită de către Central Pacific Railroad și Union Pacific Railroad pentru a lega Golful Sân Francisco la Oakland, California cu rețeaua națională existența în est, la Council Bluffs, Iowa/Omaha, Nebraska, formând prima cale ferată transcontinentala din lume la deschiderea ei în 1869. Construcția a fost făcută posibilă de Guvernul SUA prin Legile Căii Ferate a Pacificului din 1862, 1864 și 1867. În Statele Unite, orice linie continuă de cale ferată ce leagă un punct de pe coasta
Calea ferată transcontinentală () [Corola-website/Science/334725_a_336054]
-
orice linie continuă de cale ferată ce leagă un punct de pe coasta Pacificului cu una sau mai multe căi ferate din liniile din est care leagă zona râurilor Missouri și Mississippi de coastă Atlanticului. Primul plan concret de cale ferată transcontinentala în SUA a fost prezentat Congresului de Așa Whitney în 1845. Prima Cale Ferată Transcontinentala din lume a fost construită între 1863 și 1869 pentru a uni jumătățile estică și vestică ale Statelor Unite. Începută chiar inainte de izbucnirea Războiului Civil
Calea ferată transcontinentală () [Corola-website/Science/334725_a_336054]
-
sau mai multe căi ferate din liniile din est care leagă zona râurilor Missouri și Mississippi de coastă Atlanticului. Primul plan concret de cale ferată transcontinentala în SUA a fost prezentat Congresului de Așa Whitney în 1845. Prima Cale Ferată Transcontinentala din lume a fost construită între 1863 și 1869 pentru a uni jumătățile estică și vestică ale Statelor Unite. Începută chiar inainte de izbucnirea Războiului Civil American, construcția ei a fost considerată a fi una dintre cele mai mari realizări tehnologice
Calea ferată transcontinentală () [Corola-website/Science/334725_a_336054]
-
construirea liniei peste și prin Munții Sierra Nevada și apoi de-a lațul statului Nevada până la nodul din nordul statului Utah. George J. Gould a încercat în primul deceniu al secolului al XX-lea să asambleze un sistem cu adevarat transcontinental. Linia de la Sân Francisco, California la Toledo, Ohio, a fost terminată în 1909, ea constând din Calea Ferata de Vest a Pacificului, Calea Ferata Denver și Rio Grande, Calea Ferata Missouri Pacific, și Calea Ferata Wabash. Dincolo de Toledo, ruta scontata
Calea ferată transcontinentală () [Corola-website/Science/334725_a_336054]
-
Ruta Alfabet a fost terminată în 1931, reprezentând porțiunea de la est de fluviul Mississippi a acestei linii. Prin unirea acestor căi ferate, măi rămâneau doar Union Pacific Railroad și BNSF Railway drept operatori pe întreaga ruta. Terminarea primei căi ferate transcontinentale a Canadei la 7 noiembrie 1885 a fost un reper important al istoriei Canadei. Între 1881 și 1885, Canadian Pacific Railway (CPR) a realizat o cale ferată ce se întindea de la portul Montreal până la coasta Pacificului, îndeplinind o condiție a
Calea ferată transcontinentală () [Corola-website/Science/334725_a_336054]
-
întindea de la portul Montreal până la coasta Pacificului, îndeplinind o condiție a aderării în 1871 a Columbiei Britanice la Confederația Canadiană. Orașul Vancouver, declarat oraș la 1886, a fost desemnat drept capăt vestic al liniei. CPR a devenit prima companie feroviară transcontinentala din America de Nord în 1889 după deschiderea Liniei Internaționale a Maine-ului, prin care se lega de coastă Atlanticului. Construcția unei căi ferate transcontinentale a întărit revendicările Canadei pentru restul teritoriului Americii de Nord Britanice care încă nu era constituit că provincii și
Calea ferată transcontinentală () [Corola-website/Science/334725_a_336054]
-
oraș la 1886, a fost desemnat drept capăt vestic al liniei. CPR a devenit prima companie feroviară transcontinentala din America de Nord în 1889 după deschiderea Liniei Internaționale a Maine-ului, prin care se lega de coastă Atlanticului. Construcția unei căi ferate transcontinentale a întărit revendicările Canadei pentru restul teritoriului Americii de Nord Britanice care încă nu era constituit că provincii și teritorii ale Canadei, si a acționat ca zid împotriva unor potențiale incursiuni din partea Statelor Unite. Ulterior, în Canada s-au mai construit două alte
Calea ferată transcontinentală () [Corola-website/Science/334725_a_336054]
-
întărit revendicările Canadei pentru restul teritoriului Americii de Nord Britanice care încă nu era constituit că provincii și teritorii ale Canadei, si a acționat ca zid împotriva unor potențiale incursiuni din partea Statelor Unite. Ulterior, în Canada s-au mai construit două alte linii transcontinentale: Canadian Northern Railway (CNoR) a deschis o altă linie către Pacific în 1912, și sistemul combinat Grand Trunk Pacific Railway (GTPR)/Național Transcontinental Railway (NTR) s-a deschis în 1917 după terminarea Podului Quebec, desi linia care îl lega pe
Calea ferată transcontinentală () [Corola-website/Science/334725_a_336054]
-
zid împotriva unor potențiale incursiuni din partea Statelor Unite. Ulterior, în Canada s-au mai construit două alte linii transcontinentale: Canadian Northern Railway (CNoR) a deschis o altă linie către Pacific în 1912, și sistemul combinat Grand Trunk Pacific Railway (GTPR)/Național Transcontinental Railway (NTR) s-a deschis în 1917 după terminarea Podului Quebec, desi linia care îl lega pe acesta de Pacific se deschisese încă din 1914. CNoR, GTPR, si NTR au fost naționalizate și au format Canadian Național Railway, care este
Calea ferată transcontinentală () [Corola-website/Science/334725_a_336054]
-
1917 după terminarea Podului Quebec, desi linia care îl lega pe acesta de Pacific se deschisese încă din 1914. CNoR, GTPR, si NTR au fost naționalizate și au format Canadian Național Railway, care este astăzi cea mai mare companie feroviară transcontinentala din Canada, cu linii care traversează tot drumul de la Atlantic la Pacific. Prima cale ferată care a legat direct două oceane (deși nu a traversat un continent larg) a fost Calea Ferata Panama. Deschisă în 1855, această linie de 77
Calea ferată transcontinentală () [Corola-website/Science/334725_a_336054]
-
Chile, și Mendoza, Argentina, prin proiectul "Transandino". Mendoza are o legatura activă cu Buenos Aires. Vechiul Transandino a demarat în 1910, dar a încetat traficul de călători în 1978 și cel de marfă după alți 4 ani. Există infrastructură unei legături transcontinentale complete de la Arica, Chile, prin La Paz, Bolivia, la Buenos Aires, dar aceastră trecere transandină este doar pentru trenuri de marfă. O altă legătură transcontinentala mai lungă, tot de marfă, este în dezvoltare între Lima, Peru, și Rio de Janeiro, Brazilia
Calea ferată transcontinentală () [Corola-website/Science/334725_a_336054]
-
de călători în 1978 și cel de marfă după alți 4 ani. Există infrastructură unei legături transcontinentale complete de la Arica, Chile, prin La Paz, Bolivia, la Buenos Aires, dar aceastră trecere transandină este doar pentru trenuri de marfă. O altă legătură transcontinentala mai lungă, tot de marfă, este în dezvoltare între Lima, Peru, și Rio de Janeiro, Brazilia. Calea Ferata Transaustraliană a fost prima ruta operată de Guvernul Federal. În anii 1940, 1970 și 2000, s-au efectuat acțiuni în vederea punerii în
Calea ferată transcontinentală () [Corola-website/Science/334725_a_336054]
-
o pedeapsa divină. Orizonturile temporale erau mai scurte pentru oameni. Activitățile economice s-a dezorganizat, iar pe termen mediu, are loc o contracție a economiei datorită forței de muncă reduse. Așezările au fost abandonate, suprafețele cultivate s-au restrâns, comerțul transcontinental s-a restrâns sau s-a blocat și au început dispute cu privire asupra împărțirii rezultatelor activității economice. Nemulțumirile au dus la izbucnirea rezistenței țărănești. Țăranii trebuiau să presteze sau să achite obligațiile față de stăpânii feudali. Aceștia au emis petiții
Criza secolului al XIV-lea () [Corola-website/Science/332131_a_333460]
-
ale aceleiași edituri). „Mellonta Tauta” este o povestire științifică în care Edgar Allan Poe anticipează mai multe isprăvi tehnico-științifice ale unui viitor îndepărtat: baloane perfecționate ce zboară cu 250 de kilometri pe oră, folosind un gaz nou deosebit de eficient; trenuri transcontinentale care circulă cu viteza de cel puțin 450 de kilometri pe oră; vapoare cu propulsie magnetică; fire telegrafice intercontinentale plutitoare, lunete performante cu care pot fi văzuți seleniții (locuitorii Lunii) împodobindu-și templele etc. În această povestire poate fi întâlnită
Mellonta Tauta () [Corola-website/Science/336342_a_337671]