219 matches
-
modelului stres - vulnerabilitate. Este ea o adaptare parțială? Această întrebare este una interesantă, care trebuie explorată în studii viitoare, în competiție cu modelul stres - vulnerabilitate. Ea trebuie considerată serios din mai multe motive: 1) prevalența tulburării depresive este crescută și transculturală, ceea ce este mai greu de justificat prin simple mutații care ne predispun la depresie; 2) prevalența este mai mare în cazul femeilor decât la bărbați, ceea ce sugerează că tulburarea ar putea fi relaționată cu mecanisme reproductive. Asupra depresiei au fost
[Corola-publishinghouse/Science/2124_a_3449]
-
ușor, dar nici extrem de greu. Reflecții finale Studiile antropologice și culturaliste din prima jumătate a secolului XX au arătat că diferențierea rolurilor de gen s-a realizat de timpuriu în specia umană (M. Mead), că această diferențiere este o realitate transculturală strâns legată de diviziunea funcțională a muncii (G.P. Murdock) și că diferitele culturi nu fac decât să formalizeze diferențele biologice dintre sexe (M. Mead). Feminitatea și masculinitatea nu sunt doar produsele unui dresaj parental și al presiunii sociale, adică arte-
[Corola-publishinghouse/Science/84956_a_85741]
-
și în adolescență Capitolul 11. Activitatea erotică și viața sexuală a adultului Capitolul 12. Istoria revoluției cuplului Capitolul 13. Psihosexologia cuplului Capitolul 14. Situațiile de criză ale cuplului Capitolul 15. Sexualitatea la vârsta a treia Capitolul 16. Aspectele psihosociale și transculturale ale vieții sexuale Partea a II-a. Patologia psihosexuală Capitolul 17. Aspectele generale ale tulburărilor conduitelor sexuale Capitolul 18. Complexele psihosexuale Capitolul 19. Manifestările psihosexuale la granița dintre normal și patologic. Capitolul 20. Clasificarea tulburărilor psihosexuale Capitolul 21. Tulburările endocrino-sexuale
[Corola-publishinghouse/Science/2269_a_3594]
-
datelor de bază. Deși mostra etnografică este mult prea mică pentru a permite teste statistice, validitatea teoriilor care s-au aflat la baza acestui studiu este atestată de parametrii analitici de design identificați și utilizați, care sunt suportați de observații transculturale. Vasele ceramice sunt concepute și manufacturate pentru a îndeplini o anume funcție, parametrii morfologici caracteristici fiind determinabili prin analizarea practică a stabilității, durabilității și eficienței funcționale a vasului. Deși acest tip de analiză nu poate stabili cu precizie utilitatea unui
Hoiseşti - La Pod. O aşezare cucuteniană pe valea Bahluiului by George Bodi () [Corola-publishinghouse/Science/1143_a_1893]
-
concentrat în primul rând asupra identității reformatorilor (McIntosh et al., 1994; Firebaugh, Sandu, 1998), precum și asupra motivelor din care diferitele categorii de populație se află în puncte diferite pe axa reformism-conservatorism. Această abordare poate fi foarte bine aplicată în studiile transculturale (Linz, Stepan, 1996). Literatura privind tranziția postcomunistă nu ține seama de gândirea strategică a populației în ceea ce privește modalitățile optime de rezolvare a problemelor tranziției. Numeroasele sondaje desfășurate în Europa Centrală și de Est după 1989 au încercat să determine care este
[Corola-publishinghouse/Administrative/1923_a_3248]
-
lingvistice și servicii de asistență culturală imigranților în România; trainerilor care organizează seminare de pregătire interculturală în companiile multinaționale din România; practicanților în domeniul managementului, publicității etc. care vor să-și lărgească orizontul de cunoaștere și înțelegere a comunicării interși transculturale și care trebuie să găsească soluții eficiente de comunicare; diplomaților; tuturor celor care se văd, într-un viitor mai apropiat sau mai îndepărtat, intrând în contact cu oameni proveniți dintr-o altă cultură; tuturor celor curioși să cunoască și să
[Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
vehiculată prin comunicare, o parte importantă a studiilor culturale o reprezintă relația dintre cultură și comunicare (comunicarea verbală, prin limbă, și comunicarea nonverbală, prin alte sisteme de semne și simboluri). Intră în această paradigmă studiile de comunicare monoculturală, de comunicare transculturală (engl. cross-cultural communication) și studiile de comunicare interculturală (engl. intercultural communication) (vezi capitolul 3). Metaforele culturii Pentru a surprinde esența culturii și caracteristicile ei, antropologii au recurs adeseori la metafore asociate cu domenii dintre cele mai variate (vezi HYPERLINK "http
[Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
grup, cu un comportament influențat de grup, de interesele și tacticile acestuia, predispuși să cedeze în favoarea interesului comun, considerând aceasta o formă de toleranță, de maturitate, de flexibilitate. Prin corelarea celor două tipuri de autosituare s-a propus următoarea tipologie transculturală a indivizilor: (i) tipul bicultural (puternic independent, puternic interdependent); (ii) tipul vestic (puternic independent, slab interdependent); (iii) tipul tradițional (slab independent, puternic interdependent); (iv) tipul alienat (slab independent, slab interdependent) (apud Gudykunst, 2003, p. 16). De-a lungul dimensiunii de
[Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
care fac parte aceste resurse (Carbaugh, Wolf, 2000, p. 24). Stilurile culturale de comunicare sunt locul în care limba și cultura se întâlnesc. Acestea sunt cercetate, prin relativizarea perspectivelor, în cadrul studiilor de comunicare (mono)culturală (engl. [mono]cultural communication), comunicare transculturală (engl. cross-cultural communication), comunicare interculturală (engl. intercultural communication). Domeniul comunicării (mono)culturale cercetează specificul comunicării în cadrul unei culturi date, specificul formelor de comunicare ancorate într-o anumită cultură (de exemplu, stilul de comunicare specific culturii române - vezi capitolul 4). Domeniul
[Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
cross-cultural communication), comunicare interculturală (engl. intercultural communication). Domeniul comunicării (mono)culturale cercetează specificul comunicării în cadrul unei culturi date, specificul formelor de comunicare ancorate într-o anumită cultură (de exemplu, stilul de comunicare specific culturii române - vezi capitolul 4). Domeniul comunicării transculturale cercetează comparativ stilurile comunicative din două sau mai multe culturi (de exemplu, stilul de comunicare american comparativ cu cel japonez, cel japonez comparativ cu cel chinez, cel francez comparativ cu cel german - vezi referiri în acest capitol, infra). Domeniul comunicării
[Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
unitară și coerentă conduce la o mai bună cunoaștere și înțelegere a asemănărilor și deosebirilor privind relațiile complexe dintre limbă și cultură, în diverse situații de comunicare, conducând la predicții teoretice și practice importante. Relativismul Studiile de comunicare (mono)culturală, transculturală, interculturală stau sub semnul relativismului: al relativismului lingvistic și al relativismului funcțional. 1.1. Relativismul lingvistic Relativismul lingvistic, cunoscut și sub numele de „determinism lingvistic” sau ipoteza „Whorf-Sapir”, explică diferențele dintre limbi prin diferențe între formele de cunoaștere ale membrilor
[Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
cultural dimensions. Blackwell. Miege, Bernard (1998). Gândirea comunicațională, București, Cartea Românească. Mihăilescu, Angela (2007). Comunicarea interculturala. Ora de limba spaniola. București, Editura Universității București. Mihăilescu, Vintilă (2000). Socio hai-hui, București, Paideia. Milhouse, V. H., M. K. Asante, et al. (2001). Transcultural realities : interdisciplinary perspectives on cross-cultural relations. Thousand Oaks, California, Sage Publications. Mody, B. (2003). International and development communication : a 21st-century perspective. Thousand Oaks, California, Sage Publications. Morris, Ch. W. (1939). Foundations of the Theory of Signs. Chicago, University of Chicago
[Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
aplicativă și ca generalizare teoretică, etnologiei și antropologiei culturale, axându-se, așadar, la Început, pe studiul societăților tradiționale, dar cucerind, la ora actuală, Întreg spațiul științelor socio-umane. O vom regăsi În domeniul mai apropiat al psihologiei sociale, În psihologia interși transculturală, care se ocupă de probleme, cum ar fi definirea inteligenței sau cogniția socială, plecând tocmai de la sistemul de referințe și de valori al societății studiate, de la imaginea pe care aceasta o are vizavi de conceptele și procesele analizate. O regăsim
[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
SCRIERI: Lirica de dragoste. Index motivic și tipologic (în colaborare cu Doina Truță), I-IV, București, 1985-1989; Cântecul epic românesc în context sud-est european. Cântecele pețirii, București, 1995; Sub aripa cerului, București, 1998; Povestea cântată, București, 2001; Cultură și informație transculturală, București, 2003. Antologii: Școala sociologică Dimitrie Gusti. Omul românesc, București, 2000 (în colaborare cu Emanuel Pârvu). Repere bibliografice: N. Constantinescu, „Lirica de dragoste. Index motivic și tipologic”, REF, 1986, 2; Ion Cuceu, „Lirica de dragoste. Index motivic și tipologic”, AAF
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287626_a_288955]
-
a se cunoaște pe ele însele. Drept urmare, vor lua o parte din caracteristicile lucrurilor. Le vor purta urmele, însemnele. i.2.3. Marcel Mauss Este sociologul și antropologul francez care vine pe linia cercetărilor lui Émile Durkheim. A negat dimensiunea transculturală a conceptului de sacru la Durkheim. Acesta ar fi nepotrivit pentru cercetarea religiilor nesemitice. Apoi Marcel Mauss a înlocuit conceptul durkheimist de sacrul cu noțiunea de mana, considerată a fi mai potrivită pentru explicarea multor fenomene culturale și sociale. De
Sociologia religiilor: credințe, ritualuri, ideologii by Nicu Gavriluță () [Corola-publishinghouse/Science/610_a_1439]
-
o povestire tradițională îi eludează însăși esența, este de părere Barry Powell, discuția rezumându-se la modul de transmitere a unor povești denumite generic mituri, deși nu se știe de ce (aceleași dificultăți le întâlnim în definirea altor concepte de importanță transculturală și transistorică, precum "religie" ori "filozofie").86 În încercarea de a prezenta câteva dintre cele mai relevante sisteme de explicare a mitului pe cele trei dimensiuni importante amintite (origine, funcție, conținut), care să ajute la plasarea într-o perspectivă teoretică
by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
validității concluziilor.218 În Europa medievală sunt preluate trei importante filoane simbolice (Biblia, antichitatea greco-romană și lumile barbare) din care nimic nu dispare, totul combinându-se și acoperindu-se, dezvoltând noi atribuite simbolice, dar aceasta fără existența unor sisteme simbolice transculturale, sprijinite de arhetipuri. Pentru Pastoureau, totul este determinat cultural, și orice obiect ales pentru investigație trebuie raportat la societatea care îl întrebuințează, în istoria sa și în contextul său precis.219 Se distinge apoi, în analiza mitului, și viziunea materialistă
by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
istoricii creștinismului pun în dezbatere partea văzută și rutinizată a lucrurilor - fie că e vorba despre doctrină sau ritual -, cei preocupați să-i asigure Bisericii un prezent sunt, mai presus de toate, figuri charismatice capabile să recunoască esența invizibilă și transculturală a revelației. Mitul neutralitățiitc "Mitul neutralității" Față de pretențiile radicale ale creștinilor deciși să aprofundeze adevărul imemorial al propriei lor tradiții, înțelepciunea lumii are o minimă aderență și un exces de antipatie. În fond, modernii emancipați tolerează realismul liturgic al creștinismului
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
senzorial. Astfel, s-au inventat tehnici de "citire" a tablourilor cu ajutorul sunetelor. Deficienții auditiv beneficiază de "audiții" de lucrări muzicale prin intermediul culorilor, după modelul armoniilor muzicale (Șchiopu, 1997, p. 643). Fenomenul de sinestezie este considerat normal, de mare diversitate și transcultural, manifestându-se la culturi din toate ariile mapamondului. Individul care manifestă o anumită formă de asociere senzorială este numit sinestet. În privința gradului de răspândire a sinesteziei în rândul persoanelor, statisticile indică o mare variabilitate procentuală, justificată prin dificultătea de a
Eduard Gruber, întemeietorul psihologiei experimentale în România by Aurel Stan [Corola-publishinghouse/Science/1422_a_2664]
-
trebuie să dobândească un obiect pentru a fi numit operă de artă. Datorită capacității sale de a rezista în timp și de a primi noi forme, precum și de a rămâne un concept deschis cu ajutorul imaginației, arta are caracteristici trans-istorice și transculturale. Arta se prezintă într-o multitudine de forme și este interpretată în funcție de context. Pornind de aici, putem trasa principalele caracteristici ale operei. Opera este interpretată ca o entitate înzestrată cu o calitate estetică ce prezintă o dublă existență: reală sau
[Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
avem în vedere două caracteristici. În primul rând, arta contemporană este caracteristică istoriei contingente a culturii. Acest lucru oferă relativitatea obiectului artistic pe care arta îl înglobează prin intermediul caracteristicilor tradiționale. În al doilea rând, arta dobândește o caracteristică trans-istorică și transculturală. Dacă în perioada tradițională arta se supunea anumitor reguli impuse diferit, în funcție de perioadele de timp, acum arta se poate sustrage oricărei reguli și dobândește una dintre cele mai puternice caracteristici care e și un subterfugiu: arta devine relativă. Cu această
[Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
fără să apelăm la istoricitatea ei. În mod obișnuit, opera de artă este înțeleasă ca existență dublă. În primul rând, arta are mai multe caracteristici importante ce sunt istoric contigente, iar în al doilea rând, arta are caracteristici trans-istroice și transculturale. Din cauza naturii sale relative, o definiție completă este greu de oferit, dar asta nu înseamnă că nu putem apela la înțelegerile conveționale despre artă în general sau despre obiectele de artă. Înțelegerea convențională a operei de artă se bazează pe
[Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
și existența unei influiențe mai curând de ordin biologic decât psihosocial. Pe de altă parte, datele găsite și care relevă cifre cumva mai mici decât cele comunicate de celelalte studii par să sugereze că efectul modelator exercitat de de mediul transcultural nu pot fi ignorate în totalitate... Debutul schizofreniei și biografia socială. Se discută încă, în ce măsură modelul unei vulnerabilități individuale într-o determinare bio-psiho-socială, poate fi susținută atunci cînd ne referim la modelul schizofreniei? în prezent nu există markeri clari și
Particularităţi în debutul schizofreniei : strategii de evaluare şi abordare terapeutică by Andrei Radu () [Corola-publishinghouse/Science/1840_a_92284]
-
forme, povestea apare în toate timpurile pentru că nu este și nici nu a fost undeva vreun popor lipsit de narațiune și pentru că fiecare comunitate umană are o poveste, deținută sau nu în comun, care rămâne, ca orice poveste, transistorică și transculturală ca viața. Din acest motiv, naratologia, ca studiu formal al narațiunii, a fost înțeleasă încă de la începuturile ei ca proiect capabil să depășească granițele disciplinarității și limitele media. Deloc întâmplător, Claude Bremond atrage atenția asupra acestui aspect important în orice
ÎNTRE NARATOLOGII by JANA GAVRILIU () [Corola-publishinghouse/Science/1208_a_2197]
-
de protejare psihosocială a acestora; c) influența factorilor de civilizație ai vieții moderne asupra stării de sănătate mintală a populației; d) problema alcoolismului și toxicomaniilor; e) cercetările de etnopsihiatrie privind formele și variațiile stării de sănătate mintală în perspectiva psihiatriei transculturale; f) studiile de epidemiologia bolilor psihice, cu instituirea unor programe adecvate de psihoprofilaxie, conform necesităților; g) studiile privind clasificarea internațională a bolilor psihice; h) studiile de psihiatrie socială; i) studiile de psihiatrie biologică (genetică, biochimie, neuropsihologie, psihofarmacologie etc.). În scopul
[Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]