191 matches
-
nălțau pe tulpinile lor firave, Turme de curcubeie fumurii treceau prin zarea halucinată, Prin munții depărtați ca o marmură roșiatică Se vedeau vinele de metal, izvoarele minerale ale aurorii. Tăceri eterne. Păduri eterne. CÎntece eterne. (Minunata călătorie) Sub acest semn transfigurator se Înscrie și mai vechiul discurs umanitarist al poetului, rezolvat acum În viziunea unei omeniri fericite, a unei vîrste edenice recuperate: Zi liniștită. Zi luminoasă, Cu semănăturile strălucind lîngă soarele de aramă, Cu Împărțirea dreaptă a bucatelor, LÎngă aburii desfăcuți
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
stagnării - cealaltă circumscrie seria deschiderilor, a transgresării frontierelor, a mișcării perpetue, a transparenței revelatorii de substraturi primordiale, a Înnoirii structurale a universului. Cea dintîi este echivalentul, Într-un fel, a rimbaldienei „réalité rugueuse à étreindre”, În timp ce tema secundă aparține nivelului transfigurator, prin excelență poetic, ce restaurează, grație privirii „iluminatului”, relația optimă Între eu și lume, Într-un sistem de „vase comunicante”. Iată, de pildă, poemul care deschide Act de prezență, intitulat Pe cine căutați?. Debutul e de „reportaj liric” - notație impresionistă
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
sunau, rufele chemau) și unul nominal, cu sens ambiguu - poarta - marcînd deopotrivă Închiderea și promisiunea unei deschideri, a unei comunicări. Trăirea (poetului) ca asumare a destinelor particulare apare aici, simbolic, drept element unificator Între cele două serii figurative, - posibil agent transfigurator al ambianței schițate, În sensul revelării unor orizonturi purificatoare. Cu cîteva rînduri mai jos, „mesajul” poetic apare de altfel explicit: „Aș fi vrut să smulg inima mea ca pe o lămîie din coșurile cu fructe, s-o arunc ca pe
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
gratuități” sărbătorești. Periplul citadin al „personajului” cîștigă o valoare parabolică: e În același timp o inițiere În ordinea realului (ca descoperire a distanțării de vîrsta originară a „copilăriei” și a progresivelor ei degradări) și tentativă - eșuată - de provocare a metamorfozei transfiguratoare, de unde și culoarea predominant elegiacă. Poetul-personaj e, În chip evident, „mesagerul”, cel care, În locul „descinderii polițiste”, vrea să aducă (drept răspuns la Întrebarea „— Pe cine căutați?”, rostită de „vocea tremurată” de teama constrîngerilor și agresiunii) semnele fraternității și comuniunii, ale
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
depresiv” se manifestă și la el, și o similară proclamare a poemului ca „har redat”, prin virtuțile „luxurianței” imagistice se lasă Întrevăzută În fiecare pagină. Autorul Actului de prezență rămîne Însă foarte sensibil și față de elementul „depresiv”, relativizînd mereu inițiativele transfiguratoare, pîndit de conștiința eșecului și a Însingurării. E ceea ce Îl și individualizează ca spirit neliniștit În exaltările sale și-i conferă un plus de tensiune dramatică. Despre proza poetică a lui Ilarie Voronca se poate spune, desigur, - cum avertizam de la
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
arie a agenților dinamizatori, alături de tot ceea ce aparține subiectului liric care Înțelege nu atît să contemple universul, Înregistrîndu-i Înfățișările fascinante, cît să-l trezească din inerție, să-l cheme la o ieșire din captivitatea tiparelor stagnante, să-i insufle forța transfiguratoare. Așa Încît programul poetului poate viza În egală măsură cuprinderea a cît mai mult din profunziunea elementelor și evenimentelor exterioare, acea „Încărcătură nouă” revenind În ochiul pururi curios sau - ca În alt vers, din Zodiac, care cere „Să-ți umpli
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
și al unei descătușări a puterilor regeneratoare Închise În inerția aparentă a lumii, al dezvăluirilor esențialei transparențe și muzicalități a lucrurilor. Ca un adevărat romantic, Voronca trăiește sub imperiul aspirației la unitatea cu Totul cosmic, acordînd imaginației și visului puteri transfiguratoare. Nu Întîmplător imaginea baghetei magice și a substitutelor ei În planul energiei afective a eului este dintre cele mai frecvente. De foarte multe ori, miraculoase mutații se petrec „precum la atingerea baghetei” (Brățara nopților), a „nuielei fermecate” („Ca o nuia
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
chiotul / Care va deștepta cocoșul sălbatec și pantera”, „tictacul deșteptător al ierbii”, „Piciorul trezește vioara potecii, o Încoardă” - sînt exemple culese doar din Brățara nopților. Foarte Întinsa „ars poetica” din Zodiac este construită, practic, În Întregime tocmai pe ideea puterii transfiguratoare a cuvîntului ca bun conducător al tensiunilor interioare și agent, ca atare, al metamorfozelor celor mai neașteptate. Bucuria poetului e, Înainte de orice altceva, aceea de a surprinde momentul „cînd elanul se imprimă În arbore și-n slovă”, cînd „pasul [e
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
Înălțînd-o la condiția festivă. Poet al metamorfozelor, Voronca imaginează acest proces ca pe o progresivă generalizare a euforiei specifice cronotopului sărbătoresc, a stărilor de entuziasm și fervoare afectivă, de exuberanță și jubilație. Într-o poezie situată majoritar sub semnul ochiului transfigurator (care, am zice eminescian, În lăuntru se deșteaptă), el Își structurează, cum am observat, acest spațiu imaginar În „figuri” ce corespund, În mare măsură, acelei „practici a fericirii” care este sărbătoarea: etalarea, acumularea, totalizarea lumii obiectelor satisfac exigența opulenței festinului
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
opozițiilor devine paradoxală, într-un curent modern, precum ar fi simbolismul. Se cuvine să observ, din acest punct de vedere, că în singura capodoperă în proză a simbolismului, Bruges la Morte, romanul lui George Rodenbach, roman poematic care rămâne modelul transfigurator al realismului, opoziția se reinstalează puternic, seraficul, iubirea pură, reprezentată de o eroină moartă, este antinomică cu dublul ei vulgar, decadent și derizoriu. Iubita moartă, idealizată prin văduvia idolatră a eroului, învinge, paradoxal, în finalul romanului, caracterul ei angelic fiind
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
opozițiilor devine paradoxală, într-un curent modern, precum ar fi simbolismul. Se cuvine să observ, din acest punct de vedere, că în singura capodoperă în proză a simbolismului, Bruges la Morte, romanul lui George Rodenbach, roman poematic care rămâne modelul transfigurator al realismului, opoziția se reinstalează puternic, seraficul, iubirea pură, reprezentată de o eroină moartă, este antinomică cu dublul ei vulgar, decadent și derizoriu. Iubita moartă, idealizată prin văduvia idolatră a eroului, învinge, paradoxal, în finalul romanului, caracterul ei angelic fiind
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
proces integrator 234. Integrator e și raportul dintre discurs și psihologia personajului, marcând o relație de interdependență. Clișeul joacă, de fapt, rolul unui catalizator, ce ajută, de pildă, la transfigurarea (mitică, literar-ficțională) a "evenimențialului", "realității", "istoriei"235. Dar același efect "transfigurator", ce "îngheață" imaginea lumii într-o serie de posturi hieratice, e urmărit și de melodramă! Pe scurt: în loc să fie interpretat ca semn al lipsei de talent și imaginație (opinie acreditată de o întreagă tradiție exegetică), clișeul se vede valorizat acum
Scriitorul si umbra sa. Volumul 1 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
Întregi, „Hristos s-a masturbat”, iar victimele erau silite să răspundă „Adevărat s-a masturbat” (scenă relatată, Într-o mărturie orală, de Nicu Ioniță). Aș observa Însă că, dincolo de componenta teatrală blasfemică, torționarii nu au putut să evite substratul profund transfigurator al Paștelui; căci, În felul lor, deși hulitor la nivel oral și gestual, deținuții au trăit În mod concret la Pitești un fel de imitatio Christi, deși silită și grotescă. Alte texte amintesc scene de Împărtășanie cu excremente și chiar
Comunism și represiune în România. Istoria tematică a unui fratricid național by Ruxandra Cesereanu () [Corola-publishinghouse/Science/1909_a_3234]
-
El însuși devine simplă "transparență", opusul corpului material pe care-l suprimă în imaginație, opusul reificării simbolice prin care îl condamnă plastic și explicit Ada Razu. Caracterul spiritual al transformării nu lasă nici o umbră de îndoială. În beatitudinea unei memorii transfiguratoare, ce purifică și salvează trecutul de accidentele neconvenabile, întîlnirea lui Maxențiu cu Elena Drăgănescu se desenează glorios din perspectiva prințului. Împrejurarea marchează suplimentar, repetitiv ca o partitură muzicală, stadiul "actual" al ființei sale: "Maxențiu, dimpotrivă, fusese de îndată năpădit într-
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
și ordine divină", Benedict este complet transferat în transcendență după împlinirea unor acte justițiare (vezi scena analoagă din pușcărie avîndu-l ca actor pe călugărul exorcist de la Tanacu). Ca maestru inițiator Horia și-a depășit frustrarea și nevoia imperioasă de acțiune transfiguratoare prin Benedict, "crâmpeiul de stirpe zeiască". Se vindecă inclusiv de delirul lucidității, de vid și frivolitate, spre deosebire de Edgar Nour, personajul din romanul la care ne vom referi, mai inert, mai sceptic, mai resemnat, deși referent și el al unor miracole
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
grandiosul hipocoristicului, într-o veritabilă apoteoză senzorială, al cărui principiu de construcție este, undeva, recunoscut drept o ,"Beție de spații/ nici o-ngrădire atotputință". Față în față cu divinitatea, subiectul poetic se definește practic ca o sumă de energii, de stihii transfiguratoare, de "flăcări cu tron". Starea sa cea mai caracteristică este jubilația, exaltarea, ek-staza. Bineînțeles, șuvoaiele sale enegetice se revarsă și asupra elementelor, regnurilor și obiectelor care populează lumea, fie ele din categoria aproapelui ori aceea a departelui: "Așa, orice suflare
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
așa cum, pe de altă parte, erosul e lucru curios și trecut neobservat aproape inexistent în lirica sa, tot timpul amânat, estompat, respins. Poeta cultivă un soi de "naturism" nemaiîntâlnit în lirica românească, apropiat viziunii animiste asupra lumii, declanșator de elegii transfiguratoare. Pasiunile sunt eliberate sub forma unui discurs care poate atinge un paroxism al trăirii, o vitalitate exacerbată. Generația lui Nichita Stănescu nu face, în adevăratul sens al cuvântului, o nouă poezie. După cum spune Gheorghe Crăciun, în Aisbergul poeziei moderne, scriitorii
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
ritmică ce se regăsește în mare măsură în textele contemporane care, în ciuda diversității revendicate, afirmă cu claritate o identitate nordică bine definită. Natura, de pildă, este o componentă esențială în viziunea autorilor nordici, îndeosebi lumina aceea unică, ce are virtuți transfiguratoare, magice. De fapt, scandinavii sunt mari povestitori, iar vraja creațiilor lor, deși atît de diferită de "realismul magic" al sud-ameri canilor, nu e cu nimic mai prejos, natura nefiind pentru ei simplu decor al acțiunii, ci materie organică, ființial integrată
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
să fie Însă motivația unui stil atît de auster și de arid? Ce comunică el de fapt? Referindu se la Defoe, Vera Călin ne spune că el „socotește faptele investite cu o forță de convingere care se dispensează de virtutea transfiguratoare a stilului. În nuditatea lui, scrisul lui Defoe ne permite Într-adevăr să simțim presiunea irezistibilă a faptelor, ne obligă să ne supunem mesajului lor intrinsec, pe care romancierul, după propria Înțelegere, un simplu mijlocitor, dorește să-l transmită nealterat
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
de consecințe. Construcția în perspectivă îl eroizează pe constructor: cel care, lucid, cunoaște legile spațiului și, activ, organizează folosirea acestuia. Această subiectivare a privirii a avut, incontestabil, prețul ei: reducerea realului la ceea ce este perceput. Este începutul sfârșitului pentru privirea transfiguratoare. Sau intrarea în criză, prin optică, a transcendenței mistice (a motorului divin față de motivul aparent). Geometrizarea întinderii prin caroiajul scenei teatrale transformă lumea exterioară într-o combinație de volume și suprafețe, eliberată în cele din urmă de opacitățile ei magice
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
hic et nunc. Consecința ultimă a intrării în relație va fi propria transfigurare și, deci, propria moarte pentru ceea ce reprezentăm ca individual, ca unu între multipli, și învierea ori renașterea ca mijlocitori ai Unului în multiplicitate. Cu alte cuvinte, manifestarea transfiguratoare a prezenței divine se poate face simțită: 1. la nivelul reprezentărilor (în viziune, aievea sau în vis), deci la nivelul a ceea ce medievalii numeau „intelect“ și „imaginație“; 2. (până) la nivelul lumii exterioare trupului, prin mijlocirea unui loc, a unei
Despre ierarhiile divine: fascinaţia Unului şi lumile din noi – temeiuri pentru pacea religiilor by Madeea Axinciuc () [Corola-publishinghouse/Science/1359_a_2887]
-
ce urmează aspectele definitorii ale acestei metodologii, așa cum se pot descifra din exercițiul scri erii acestei cărți și, cu siguranță, din lectura ei: 1. Creativitate Orice operă se naște printr-un gest creator. El survine ca glas interior care unește transfigurator acumulări succesive, într-o sinteză ce reinstituie claritatea și puritatea privirii, dincolo de memoria policromă și înregistrarea secvențială a faptelor. Această emergență a mesajului ține de registrul spontaneității, al imprevizibilului, și este autentică prin aducerea împreună a tuturor dimensiunilor noastre interioare
Despre ierarhiile divine: fascinaţia Unului şi lumile din noi – temeiuri pentru pacea religiilor by Madeea Axinciuc () [Corola-publishinghouse/Science/1359_a_2887]
-
și inventaria materialele care urmează a fi asimilate, înțelese și interpretate. Fără acest ultim pas al sintezei creatoare, acumulările sfârșesc prin a împovăra, neputând fi eficiente și relevante la nivelul transformării omului. Gestul creator va sublima multiplicitatea acumulărilor în unitatea transfiguratoare a privirii. Exprimarea noii înțelegeri se va face, prin urmare, prin moduri noi de expresie, care pot da un trup pe măsura mesajului. De aceea, exprimarea nu trebuie să fie epigonic academică, ci autentică, propunând forme noi, mai complexe și
Despre ierarhiile divine: fascinaţia Unului şi lumile din noi – temeiuri pentru pacea religiilor by Madeea Axinciuc () [Corola-publishinghouse/Science/1359_a_2887]
-
încetul în însuși steagul de cerneală prin care cavaleria chiotelor se desface”. De la „arta ca manifestare vitală”, la „câte cuvinte - atâtea ființe” se ajunge astfel până la acest corolar al unei ultime transmutații cvasialchimice a ființei în puritatea ultimă, revelatoare și transfiguratoare, a poemului. Repercusiunile la nivelul indicațiilor de tehnică a scrisului sunt importante, imagismul fiind nuanțat în consecință: imaginea-„plăsmuire abstractă” și „asociațiile-fulgere” din faza „integralistă” sunt foarte aproape de acea „lumière de l’image” sau de mult căutatul „merveilleux” ale lui
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
a freneziei romantice a comuniunii cu „misterul” universal. Știindu-se profund vulnerabil într-o lume ostilă, ale cărei înfățișări amintesc în scrisul său de coșmarul expresionist, poetul își transformă fragilitatea într-un paradoxal mijloc de apărare, investind totul în puterile transfiguratoare ale poeziei, de unde și accentele unui militantism care a putut surprinde la un autor calificat de la început ca o „sensibilitate răvășită”: Îmbracă-te în odăjdii dintr-un poem în metale Tu, omule cu fața ca un talger căzut la pământ
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]