464 matches
-
era evident dar uneori, din diferite motive, nu putem vedea: pentru a merge ,,dincolo" trebuie să cunoaștem foarte bine lumea în care trăim, atât latura socială, cât mai ales cea interioară. Fără cunoașterea/ recunoașterea sinelui, interiorului, limita nu poate fi transgresată. Naratorul-personaj al Întâmplărilor din irealitatea imediată, conștientizează complexitatea lumii în care trăiește, aspirația sa este, în primul rând, de ,,a-și transgresa" propriul trup: Într-un dialog interior ce, cred, că nu se sfârșea niciodată, sfidam câtodată puterile malefice din jurul
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
trăim, atât latura socială, cât mai ales cea interioară. Fără cunoașterea/ recunoașterea sinelui, interiorului, limita nu poate fi transgresată. Naratorul-personaj al Întâmplărilor din irealitatea imediată, conștientizează complexitatea lumii în care trăiește, aspirația sa este, în primul rând, de ,,a-și transgresa" propriul trup: Într-un dialog interior ce, cred, că nu se sfârșea niciodată, sfidam câtodată puterile malefice din jurul meu, după cum altădată le adulam josnic. Practicam unele rituri stranii, însă nu fără rost. Dacă, plecând de acasă și mergând pe drumuri
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
spiritului"424. Pentru naratorul-personaj al acestui ultim roman, lumea visului reprezintă, fără îndoială, o altă realitate la care are acces tocmai datorită deschiderii de care dă dovadă. Spațiul oniric este pentru acesta o posibilitate de a se cunoaște pe sine, transgresând la nesfârșit limita, având convingerea că ,,lucrurile splendide, până la nebunie"425 nu pot fi cunoscute decât în vis. Visele personajului traduc cel mai bine lupta care se dă între ,,subiectul transcendent" și ,,subiectul subordonat social", două fețe, în fapt, ale
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
drept lipsită de relevanță sau redundantă. Prin cartea de față ne exprimăm opinia că nu s-a spus totul despre clasicism, că mai există încă multiple fațete necercetate ale acestui curent care și-a atins scopul esențial cel de a transgresa timpul și spațiul nașterii sale printr-o proiectare definitivă în universalitate și eternitate. I. Clasicismul francez repere generale I.1. Câteva delimitări terminologice În măsura în care realitățile literare, ca oricare altele, de altfel, se concretizează la nivelul limbajului prin intermediul unor termeni anume
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
este următoarea: "în viclenie, nimeni nu-ntrece femeia". O povestire de acest gen se organizează în jurul intrigii feminine, după rețetele pe care le va exploata din abundență vodevilul; textul nu gravitează în jurul descrierii relației sexuale, ci în jurul plăcerii de a transgresa legea (în cazul de față căsătoria) pentru satisfacerea propriilor dorințe. În lumea contemporană, practicile literare deocheate și-au diminuat importanța, fie și numai din cauza mult mai puțin valoroasei separații între universul masculin și cel feminin: universul studențesc nu mai este
by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/983_a_2491]
-
își ia dreptul de a înfățișa totul, dar un "tot" care nu este, în realitate, decât tot ceea ce nu trebuie arătat. Dispozitivul pornografic chiar prin faptul că este un dispozitiv de reprezentare pentru un cititor pus în postura de voyeur transgresează interdicțiile, introducând terți în spațiul intim. Pornografia va fi deci în mod firesc considerată "obscenă": Dincolo de practica la care trimite, obscenitatea cere martori, o prezență exterioară pretinsă, o exhibiție, un fel de regie menită să facă deosebită perceperea ei de către
by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/983_a_2491]
-
un comentariu pe marginea unui roman de Agatha Christie, And Then There Were None. Întrebându-se „dacă e posibil să scrii un roman polițist de formulă clasică absolut onest”, răspunsul cade ca un trăsnet: „Nu e”. Atacul este frontal și transgresează întâmplătorul dezinteres - ca să nu spun antipatia constantă - față de scrierile Agathei Christie în general. Chandler vorbește în numele obsesiei pentru plauzibil, adică al unui realism mai adânc decât cel bazat pe așa-zisul mimesis al realiștilor: Pentru a dobândi o intrigă complicată
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
de cristal. Și nu pe oricine îl lasă apetitul să-și facă din ele un desert". La Arghezi, abstractul aici, egolatria blamabilă este, deseori, așa cum am văzut, transpus prin analogie în imagini concrete care, la rândul lor, suferă prelungiri ficționale, transgresând granița verosimilului către grotesc sau absurd. "‹‹Iudaica›› în idiș"307 este unul din textele concepute, aproape exclusiv, în registrul unui comic subversiv, mizând din plin pe efectul incitant al antifrazei, pe care Arghezi o prelungește, ispitit de bulversarea logicii raționale
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
Malivert care și el găzduiește o povestire care narează în mod oblic propria lui istorie și care lasă să intre în casa lui un spirit care îi relatează prin scris o asemenea dorință de dragoste încât frontierele morții au fost transgresate. O astfel de dorință de ospitalitate a textului vine să se exprime nu numai prin prefețele și șireteniile unei Captatio benevolențiae care ia formele cele mai diverse, dar și prin multiplele interpelări ale cititorului pentru a-l face să intre
[Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
ce scaldă pulsul unor clipe în strălucire și durată". Izbește la Doinaș intelectualizarea sistematică a emoției de unde o poezie intens gânditoare, un lyrisme à froid, un discurs liniar asumându-și întrebările filozofiei; poetul, un abstractizant lucid, un arhitect, problematizează neîncetat, transgresând din imanent în impalpabil. Preocupă omul interior în perspectiva eternului. În fond, clasicii Heladei acționau analog; o tragedie de Eschyl, o odă de Pindar, dialogurile lui Platon ilustrează, fiecare cu alte instrumente, starea de veghe a omului vechimii față cu
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
este..." Poet mare, autorul Elegiilor se refuză practic încadrărilor ferme, el putând fi, simultan sau pe rând, "tradițional" (În dulcele stil clasic, Un pământ numit România), "premodern" și hipermodern, suprarealist și postmodern. Liantul îl asigură excepționala sa disponibilitate de a transgresa canonicul, mai plastic spus de a propune o modernitate globală, de substanță, aceasta discernabilă și în texte curat parodice. În legătură cu asemenea texte, ne amintim imediat că André Gide imprimase naivelor soties, carnavalescului popular medieval, semnificații moderne, estompând suflul bufon, de
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
focalizantă în Imnele Țării Românești (1981) e Constantin Brâncoveanu: "Dimpreună cu pruncuții tăi / Nu-s pe lume umbre mai frumoase". Vreo douăzeci și cinci (din cele trei sute nouăsprezece imne) întemeiază o patetică psalmodie brâncovenească în care drama, memoria și scenografia în totul transgresează într-o crispantă poveste. Imnul devine suspin, elegie, jelire. De la Nicodim de la Tismana până la Tudor și Popa Șapcă, Țara e tărâm de ziditori; Brâncuși dialoghează cu frescele voronețiene iar Ioan Valahul cu Rotonda de la Alba-Iulia. Analogic, pământul dintre Dunăre și
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
ta că nu ești de aici. Închide ochii, / Nu e vina ta, limpedele meu mire, / Tu ești atât de înalt și de subțire..." (După felul în care alunecă luna). Exprimatul și nelămuritul, într-o textură de mare finețe ca aceasta, transgresează în melos. Textul respectiv se înscrie, vădit, printre cele mai elocvente chemări de iubire din poezia noastră. Dubletul somn-moarte, motiv străvechi reluat de Blaga, comportă reactivări periodice. Eminescu îl abordase în Cugetările sărmanului Dionis: "Vino somn ori vino moarte. Pentru
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
binomului fluid și adânc. Marii romantici francezi, se știe, fuseseră în deosebi solari, mediteranieni; romanticul moldav (Prinsul) e mai degrabă septentrionic: "Eu sunt din casa celor biruiți, / Un rege nou, venit din miază-noapte / cu numele înfricoșat de Eu". Fantezistul inflamat, transgresând cercul claustrant se dezlănțuie sistematic în elanuri cosmice; dublul său, scepticul, clamându-și "slăbiciunea în fața lumii, a trecerii vremii și a Poemului de purpură" se trezește frustrat: Acesta e autorul; el duce pe umăr un crin ca pe-o pușcă. Astfel
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
imensă piatră, Diamantul"... Apăsătorul Veac de fier (la Blaga, cenușia Vârstă de fier) eșuează în antipoezie. Puncte de vedere pertinente vizând o artă poetică proprie figurează în Ironia ontologică, inteligent grupaj de eseuri; fundamentală e pledoaria pentru Poesia perennis creație transgresând "din zona limbajului în zona existenței, care este cea absolută". Trimiteri (într-un eseu ori altul) la Edgar Poe, la Eminescu, la Paul Celan și ceilalți plasează discuția dincolo de mode și timp. Rainer Maria Rilke "a făcut din poezia sa
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
totodată, după natura primordială, cea caracteristică perechii Eminescu-Sadoveanu. Poetul perceptiv, senzorial, plasticizant era dublat de un fantezist exploziv, plăsmuitor liber pe un fond sentimental idealizant. Pădurea, tărâm de mistere, "ozonul curs pe pale de vânt", fantome benigne și ecouri tonice transgresează în mirific, întreținând o stare de stihialitate ocrotitoare. Niște Sadoveniene (versuri, proză poematică) lăudate de Călinescu (Contemporanul, 28 noiemb. 1958) denunță afinități varii. Comparam pe Labiș (văzut în 1951 la Liceul "Nicu Gane" din Fălticeni, ulterior la Liceul Național din
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
ori ca sentiment (pathe), la fel de discret, se proiectează pe ample fundaluri naturiste; nimic tumultuos ori dramatic; nimic declarativ. Eșantioane precum Petunii, Lăcrămioare sau Emoții, în notă elegiacă, pun surdină dezvăluirilor limpezi; termenii reprezentabili, plastici ai discursului se diafanizează, devenind aerieni, transgresând în fluid. Eșecurile, pe de altă parte, se pulverizează, cenușa lor depunându-se în amintiri. "Să plângi din dragoste și să se vadă!" Îndoială și iluzie întrețin un necontenit balans: "M-aș rupe, nu m-aș rupe-acum de tine. / E
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
trene de lumină, năzuind să sugereze ceea ce adesea ține de informulabil. Monologuri ca instrumente de cunoaștere! Erosul, formă de umanism fortifiant, e ritual în trepte suitoare. Totul e spus cu naturalețe, cu simplitate și concizie, cu candoare și feminitate, totul transgresând în farmec, distanțându-se de așa-zisele idei primite; toate: fior, sentiment și meditație respiră franchețe și empatie. După frecvent-citata Emily Dickinson, tipărită postum (în ultimul deceniu al secolului al nouăsprezecelea), erotica în viziune feminină a cunoscut reașezări periodice; șoapta
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
în a descoperi formele lucrurilor"10. Partea practică a filosofiei ca formă a susținerii prin experiență a universului teoretic înseamnă găsirea legii ce îți poate dezvălui secretul naturii. Filosofia naturii consideră experimentul drept modalitate de a transforma substanța, de a transgresa natura. Nu cercetăm natura de dragul adevărului sau pentru a-l descoperi pe Dumnezeu, ci pentru a găsi ceea ce îmi poate oferi puterea de a schimba cursul său. Scopul științei este descoperirea formei. Puterea nu este scopul cunoașterii, ci numai o
[Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
că ar corespunde modelului existențial prevalent în lumea de azi. „Apocalipticul” ar include atât textualismul, cât și postmodernismul, acestea „nefiind decât niște forme particulare ale ultimei faze a culturii «burgheze», care este cultura dorinței de moarte”. De fapt, pledoaria teoretică transgresează domeniul strict al criticii literare, devenind o profesiune de credință existențială: „Doar asumându-ne condiția de ființe apocaliptice putem nutri nădejdea că nu ne vom rata în plan ontologic”. Debutul lui S. în dramaturgie a avut loc în 1992, cu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289806_a_291135]
-
element ce contribuie decisiv la realizarea operei de artă. Totodată, privită din perspectivă religioasă, imaginația, sau "mișcarea de la sine"257 a minții, "povățuită de credință"258, este cea dintâi formă de vedere a lui Dumnezeu, ajutându-l pe privitor să transgreseze granițele lumii reale și să pătrundă într-o lume a spiritualului. Fig. 11. Judecata de apoi. Mănăstirea Voroneț. Detaliu Dincolo de aceasta, imaginația creatoare mai are și calitatea de a readuce la viață personaje, fapte, locuri sau evenimente, care, în mod
by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
-
legilor de statut; furtul (principala cauză a proceselor penale în cazul minorilor); violența; comportamentul de bandă, receptat de ceilalți ca periculos. Termenul de delincvență juvenilă desemnează conduite inadecvate ale tinerilor care n-au împlinit vârsta majoratului, fiind aplicat celor care transgresează legea, dar și celor care se integrează în anturaje potențial delincvente, având un comportamentul de evaziune, celor care au fugit de la domiciliu sau din mediul școlar, vagabondând, celor care au tulburări de comportament. Punctul de vedere legal reduce delincvența la
ASISTENŢA COPIILOR VICTIME A INFRACŢIUNILOR by GEORGE COSMIN DIACONU () [Corola-publishinghouse/Science/814_a_1559]
-
și necazuri. Mai mereu, raportul bilateral se stabilește răsturnat, între cetățeanul de rînd "plecat", care "îl deranjează" pe vînzător sau funcționar, căruia trebuie să-i cîștige bunăvoința, și nu dinspre un angajat al statului pus în slujba cetățeanului. Iată cum, transgresînd retorica statului democratic, ceea ce subminează dramatic orice construcție socială majoră la noi este tocmai lipsa de încredere în "celălalt", hrănită într-o lungă istorie de secole de raportare deficientă a spațiului public la cel privat, cu tot cortegiul de atitudini
Psihologie interculturală: repere teoretice și diagnoze românești by Alin Gavreliuc () [Corola-publishinghouse/Science/855_a_1870]
-
transdisciplinară etc. 2.1. Definiția transdisciplinarității "Văd în transdisciplinaritate Marea Cotitură a secolului al XXI-lea.." (Michel Camus) Din perspectiva lui Basarab Nicolescu, transdisciplinaritatea este "transgresiunea dualității ce opune cuplurile binare: subiect-obiect, subiectivitate-obiectivitate, materie-conștiență (awareness), reducționism-holism, diversitate-unitate. Această dualitate este transgresată de unitatea deschisă care cuprinde și Universul, și ființa umană" (B.N.,1999, p. 66). Referindu-se la etimologia lui trans, autorul descoperă că termenul are aceeași rădăcină cu trei, care semnifică transgresiunea lui doi, ceea ce se află dincolo de doi (B.N.
[Corola-publishinghouse/Science/1510_a_2808]
-
unei femei căsătorite, omorul unei persoane din propriul grup și furtul; b) datorită diversității extreme a normelor într-o societate și luând în considerare creativitatea și plasticitatea conduitelor individuale, rezultă că orice individ, într-un anumit moment al vieții sale, transgresează norma de conduită, devenind deviant; așadar, toți suntem devianți, cel puțin într-un moment al vieții sau în raport cu un set specific de norme; chiar dacă admitem că un individ se poate conforma, în toate circumstanțele vieții sale, tuturor categoriilor de norme
ROLUL STILURILOR PARENTALE ŞI AL FACTORILOR DE PERSONALITATE ASUPRA DEVIANŢEI COMPORTAMENTALE by Caliniuc Alina Mădălina () [Corola-publishinghouse/Science/522_a_875]