218 matches
-
totodată susceptibilă să sudeze un iudaism amenințat cu dezintegrarea în fața unui creștinism care se radicaliza. Totuși, prin amploarea actului lor, care-i făcea să acceadă la sfințenie, martirii desconsiderau normele religioase obișnuite, recomandând înainte de toate studiul Torei și respectarea poruncilor. Transgresiunea se vădește până și în dorința lor de a se identifica, sacrificându-și propria viață și pe cea a familiei lor, cu preoții Templului sau de a recrea prin martiriu Templul din Ierusalim la Mainz. Dar, în comportamentul oamenilor de
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
de a se identifica, sacrificându-și propria viață și pe cea a familiei lor, cu preoții Templului sau de a recrea prin martiriu Templul din Ierusalim la Mainz. Dar, în comportamentul oamenilor de rând care se alătură Cruciadelor, apare o transgresiune comparabilă în raport cu instituția religioasă. Faptele lor depășesc ceea ce este de fapt permis și recomandat. Iar în timpul persecuțiilor antievreiești care însoțesc Cruciadele, Biserica nu ezită să intervină pentru a reprima, în numele valorilor umanitare și mai ales în numele ordinii, exploziile de ură
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
de fapt permis și recomandat. Iar în timpul persecuțiilor antievreiești care însoțesc Cruciadele, Biserica nu ezită să intervină pentru a reprima, în numele valorilor umanitare și mai ales în numele ordinii, exploziile de ură populară. La evrei, liturgizarea martiriului permite, de asemenea, controlarea transgresiunilor pe care le-ar fi putut induce transformarea lui în simbol religios. Dacă martirul evreu se lipsește de intermediari în jertfirea vieții sale lui Dumnezeu, amintirea actului său este, în schimb, mediatizată prin rugăciune, în acel loc circumscris care este
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
lui Dumnezeu, amintirea actului său este, în schimb, mediatizată prin rugăciune, în acel loc circumscris care este lăcașul de cult, la date precise și în prezența comunității de credincioși. Prin acest proces, martirul nu mai este un caz individual de transgresiune în numele religiei; el se erijează în instanță mediatoare între comunitate și Dumnezeu, întărind astfel sentimentul de apartenență la comunitate. Valoarea simbolică a gestului pacifică actul și împiedică frenezia martirologică ce ar fi putut decurge din religiozitatea individualizată în care martirul
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
în principal pe interviuri cu supraviețuitori și cu martori ne-evrei, cu o durată de 9 ore și 23 de minute. Regizorul consideră că acesta este singurul mod de a aborda tema. Ficțiunea cinematografică ar fi, în ochii lui, o transgresiune majoră, căci ceea ce s-a întâmplat este imposibil de imaginat și interzis de reprezentat. Chiar dacă opera lui evită, desigur, convențiile Hollywood-ului, ea nu este lipsită de artificii, fără să mai punem la socoteală dramatizarea de sine la care se dedă
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
așteaptă de fapt de la ele este o „supraabundență de a fi”, convulsii erotice și extatice care să-l elibereze de lestul condiției sale pământene. Amețit de consum, înecat într-un torent de solicitări, avid de „călătorii” și de insolit, de transgresiuni și de muzici îmbătătoare, omul dionisiac n-are altă aspirație mai fierbinte decât de a sparge limitele Eului, eliberându-se de orice centru coordonator și de orice subiectivitate într-un paroxism de senzații și de pulsiuni ale dorinței. Marele deziderat
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
adevăr vremurilor ce vin. Ecoul provocat de această problematică și analizele sociologice pe care le-a alimentat cer să ne oprim asupra ei, reexaminându-o prin prisma răsturnărilor survenite în cursul fazei III. Sărbătoarea micilor plăceritc "Sărbătoarea micilor plăceri" Spiritul transgresiunii s-a perimat, revoluția sexuală nu mai e decât o amintire, tematicile securității și ale sănătății invadează viața de zi cu zi: noul spirit al timpului nu împiedică nicidecum o sociologie a cotidianului să evoce paradigma dionisiacă, subliniind forța hedonismului
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
nesfârșit ființa în viitor, nu atât să cauți plăcerea, cât să-ți supraveghezi trupul, nu atât să trăiești intens, cât să te protejezi pentru a-ți prelungi durata vieții. În cursul anilor contraculturii s-a manifestat și un individualism de transgresiune și de contestare. Altfel spus, ultima jumătate de secol a fost marcată de un individualism de emancipare față de încadrarea în colectiv, fie această încadrare de ordin familial și moral, religios ori politic. Dacă această dinamică de autonomizare a actorilor continuă
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
voia dansului, de a vibra la pulsațiile coloanei sonore, de a evada din sine în beția pe care o procură substanțele psihotrope. Orgie muzicală, extaz psihedelic, dans hipnotic - petrecerile nocturne pot apărea ca un nou teritoriu dionisiac lăsat pradă transelor, transgresiunilor, dislocărilor de identitate. Dar ceea ce e valabil pentru reuniunile tehno este oare și pentru alte sărbători? Cu siguranță, nu. Excesul constă „în legea însăși a sărbătorii”, afirma Caillois 34, subliniind că, în formele ei tradiționale, aceasta nici nu era de
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
în vigoare nu mai sunt abolite nicăieri. Sărbătoarea hipermodernă nu mai inversează nimic, nu abolește nici reguli, nici tabuuri; acum, veselia colectivă e structurată integral de principiile vieții cotidiene: securitatea, sănătatea, igiena vieții, respectul persoanei, convivialitatea, politețea, pudoarea. Suntem dincolo de transgresiune, de „lumea pe dos” și de alte asemenea manifestări: avem sărbători cuminți și curate, sărbătoarea light aliniindu-se la valorile de fond ale ordinii cotidiene. Din principiul excesului în cursul vechilor demonstrații festive nu mai păstrăm decât un palid simulacru
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
așa cum economia liberală dă naștere stresului rezultatelor și angoasei șomajului, noua economie libidinală generează, în mare, panica eșecurilor și a fiascoului, frica de a fi un subdotat al carnalului, de a nu semăna cu Superman (Superwoman) în amor. După timpul transgresiunii, cel al transformării lui Eros în marfă; după vârsta păcatului, cea a sexului performant, hipertehnic și operațional. Librăriile gem de lucrări și manuale care te învață ce să faci pentru a deveni amant expert. Pornografia reduce la zero cuvintele și
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
Modelul manechinului, modelul figurii de ceară oferit de Kantor actorului aparține, așadar, unei culturi marginale, admise „la limită” și situate, prin urmare, departe de „splendidele temple ale artei”, în sfera „ciudățeniilor lipsite de orice valoare”. E o primă formă a transgresiunii dorite de Kantor, dar ea nu se oprește aici; adevărata forță de transgresare a canoanelor artistice vine mai ales din erezia „acestor creaturi lucrate după chipul și asemănarea omului, într-un mod aproape profanator și cvasiclandestin” și marcate de „latura
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
plus, perenitatea supravegherii. Prezentă în spațiul politic, supravegherea a pătruns și pe scenă, dar, așa cum am mai spus, interesul ei depinde aici de măsura în care ea tulbură identitatea celor care, pentru a o exercita, sunt nevoiți să recurgă la transgresiuni de sex sau de statut social. Ne aflăm, încă o dată, în situația spectatorului suprainformat, invitat să urmărească elaborarea supravegherii, de data aceasta la nivelul agenților însărcinați cu astfel de misiuni. Supravegherea nu e niciodată strict operațională, ea provoacă uneori confuzii
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
ândeobște, relativ palidă. Bucurii interzise Să amintim și o a treia categorie de bucurii, resimțite diferit în cele două lumi europene: bucuriile interzise. Rapid spus, în Vest, interdicția, ca expresie a unei moralități unanim acceptate, este legitimă, ceea ce face ca transgresiunea ei să fie malefică. În Est, interdicția era nelegitimă, astfel încât transgresiunea ei era un act de curaj moral, o formă pură de jubilație spirituală. A citi în ascuns un mare autor interzis, a avea o viață religioasă, a asculta „Europa
Cum gîndesc și cum vorbesc ceilalți. Prin labirintul culturilor by Andra Șerbănescu [Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
categorie de bucurii, resimțite diferit în cele două lumi europene: bucuriile interzise. Rapid spus, în Vest, interdicția, ca expresie a unei moralități unanim acceptate, este legitimă, ceea ce face ca transgresiunea ei să fie malefică. În Est, interdicția era nelegitimă, astfel încât transgresiunea ei era un act de curaj moral, o formă pură de jubilație spirituală. A citi în ascuns un mare autor interzis, a avea o viață religioasă, a asculta „Europa Liberă”, a găzdui prieteni din străinătate, a face bancuri pe socoteala
Cum gîndesc și cum vorbesc ceilalți. Prin labirintul culturilor by Andra Șerbănescu [Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
se asociază, de asemenea, cu alte substantive, cum ar fi: atitudine transdisciplinară, metodologie transdisciplinară, trăire transdisciplinară etc. 2.1. Definiția transdisciplinarității "Văd în transdisciplinaritate Marea Cotitură a secolului al XXI-lea.." (Michel Camus) Din perspectiva lui Basarab Nicolescu, transdisciplinaritatea este "transgresiunea dualității ce opune cuplurile binare: subiect-obiect, subiectivitate-obiectivitate, materie-conștiență (awareness), reducționism-holism, diversitate-unitate. Această dualitate este transgresată de unitatea deschisă care cuprinde și Universul, și ființa umană" (B.N.,1999, p. 66). Referindu-se la etimologia lui trans, autorul descoperă că termenul are
[Corola-publishinghouse/Science/1510_a_2808]
-
subiectivitate-obiectivitate, materie-conștiență (awareness), reducționism-holism, diversitate-unitate. Această dualitate este transgresată de unitatea deschisă care cuprinde și Universul, și ființa umană" (B.N.,1999, p. 66). Referindu-se la etimologia lui trans, autorul descoperă că termenul are aceeași rădăcină cu trei, care semnifică transgresiunea lui doi, ceea ce se află dincolo de doi (B.N.,1999, p. 66). Fundamentele transdisciplinarității sunt construite, așadar, pe fondul reflecției umane dintotdeauna asupra relațiilor de tipul unu-multiplu, simplu-complex etc., care și-au găsit, de-a lungul istoriei culturii, mai multe
[Corola-publishinghouse/Science/1510_a_2808]
-
din care Dumnezeu e absent și în care toate gesturile noastre se adresează acestei absențe într-o profanare care în același timp o arată, o conjură, se epuizează în ea și se vede redată de ea purității sale vide de transgresiune"80. Prezența acestei sexualități excesive și transgresante în centrul comportamental al generațiilor occidentale sau occidentalizate de ieri și de azi este lipsită de Divinitate, de firesc și de plăcere... Sexualitatea occidentalizată devine absența plăcerii și a unui firesc în relațiile
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
și a unui firesc în relațiile interumane încă de la vârsta copilăriei. Dispare firescul dialogului, al relațiilor de prietenie, al solidarității interumane. Sexul ca adevăr antropologic sau ca secret universal (sexografia de care vorbea Foucault) este însăși intensificarea sexuală, dar și transgresiunea plăcerii actului sexual, devenit un mecanism care nu simte și nu trăiește, ci doar produce intensificări și dorința bolnăvicioasă de mai multă plăcere. Relațiile capitaliste, segregarea materială, formele impersonale și electronizate de lucru, creșterea volumului de muncă, exploatarea cotidiană, impunerea
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
devine, în expresia lui Gr. Pleșoianu, un îndemn salutar și o regulă de conduită. Aplicarea ei întâmpină numeroase rezistențe, ceea ce face ca idealul european să rămână practic intangibil, deși elita cea mai activă milita deschis pentru el ca soluție de transgresiune a handicapaților și de modernizare mai rapidă. Un timp, formula "spre Europa" constituise marele îndemn, un mod de ieșire din impas. Apoi, pe la jumătatea secolului XIX, când toate popoarele se aflau în plină convulsie revoluționară, s-a putut spune că
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
iubit cu femeia de sub el sau cu o chelneriță de la Cumpătu drept o trădare a unui ideal sacru. Considerând cei șaptesprezece ani apogeul propriei vieți, stadiul proiectiv fără întoarcere, naratorul își descrie trauma: "atunci m-am poticnit, în infinita mea transgresiune, de un idol barbar și mizer, de o icoană blasfematorie și stridentă,de un strigoi scălâmb numit Lulu". Era ultima noapte la Budila cu focul de tabără și carnavalul aferent. Lulu se costumase și se machiase ca o vampă cu
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
însele abstractizate de lungile serii de texte cărora le sunt, într-un fel, invarianți. Aceste arhetipuri disimulează coduri necesare utilizării limbajului secundar care este literatura. Ca modalitate de raportare la modelele arhetipice, opera literară poate opta pentru realizare, transformare sau transgresiune. În afara acestui sistem de modele (pe care are dreptul să le și nege, ceea ce nu o va "dezlega" nicidecum de ele), opera literară este imposibil de conceput. Prezenta cercetare își propune să identifice modele arhetipice din proza eminesciană care ar
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
este mai mare sau mai mică, așa cum, printr-o analogie, omul religios manifestă față de mit obediență sau relativă independență. Interdicția impune criteriul în virtutea căruia se conturează două tipuri de sacru : sacrul de respect (legat de respectarea interdicțiilor) și sacrul de transgresiune (legat de depășirea interdicțiilor)1. Dionis-Dan optează pentru al doilea tip de sacru. Știm de la Roland Barthes că "în orice sistem semiologic avem de-a face nu cu doi, ci cu trei termeni diferiți. Nu percep un termen după altul
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
a unui Mysterium fascinans, care se exprimă prin forțe de atracție către ceva minunat și solemn 4 . Între teamă și tentație, Dionis-Dan răspunde în mai mare măsură celei de a doua. Ca atitudine față de interdicții, personajul optează pentru sacrul de transgresiune. Numinosul nu rămâne niciodată la nivelul unei stări afective imediate, ci se transformă cu adevărat în sacru prin adăugarea unei reprezentări intelectuale. Experiența ambivalentă a puterii misterioase este transcrisă într-un limbaj filosofic și teologic, vocabularul sacrului. "Numinosul servește deci
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
legitimitate legen dare senzualitatea fierbinte și inventivă a amanților, i-au asigurat de la bun început o vastă paletă de cititori veniți din toate orizonturile să se adape din farmecele fabulei, cu o neostoită și reconfortantă nevoie de absolut și de transgresiune. Totuși, ceea ce i se întîmplă nu e mai puțin tulburător, nici mai puțin simptomatic pentru ciudata confuzie și suprapunere de planuri pe care o trăim actualmente, din cauza discursului dominant discursul pieței și discursul criticii, care resping ipoteza ficțiunii, principiu de
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]