451 matches
-
hectare de pământ ca posesie din partea statului. Singura obligație era să-l cultive. Trebuia să se dezvolte agricultura în această parte a țării, să nu mai fie ca pe timpul domniei otomane, un teren bun pentru păscut oile mocanilor veniți în transhumanță. Astăzi era sărbătoare și dorea să meargă la biserică să asculte liturghia preotului Plutașu, un preot bătrân, cu o barbă albă ca și părul ce-i răsărea pe sub potcap sau culion cum se mai numește acoperământul de pe capul preoților. Moș
LITURGHIA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 656 din 17 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358050_a_359379]
-
bun gând drum bun tălpi frumoase alungind drumurile mereu cu un vers ** mă întreb mereu de ce versul tău adeseori cuprinde un singur cuvânt îndepărtezi pasărea iubirii pentru a o privi sau pentru a nu te atinge cu ochiul albastru al transhumanței bucuriei mă întreb mereu... Anne Marie Bejliu, 16 aprilie 2015 Referință Bibliografică: cruce de viață - tu - / Anne Marie Bejliu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1567, Anul V, 16 aprilie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Anne Marie Bejliu : Toate
de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1567 din 16 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357726_a_359055]
-
a fost construită în anul 1893. În ea am învățat și eu o ultimii ani ai școlii elementare cum se numea pe atunci. Bunicii mei făceau parte din cea de a doua migrație, unii fiind mocani ce au venit în transhumanță cu oile din zona Mărginimii Sibiului, înainte de 1900 (ambii mei părinții fiind născuți pe pământ dobrogean în 1904, respectiv 1909) rămânând definitiv pe câmpiile mănoase din Dobrogea ca și cei din zona Brăilei si a Râmnicului Sărat care au venit
STAN VIRGIL de STAN VIRGIL în ediţia nr. 166 din 15 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/344495_a_345824]
-
puternic. In stânga brațului Sulina a apărut întinderea cenușie a lacului Obretinul Mare, ale cărui ape îmbrățișau cu dragoste și dărnicie miraculoasa conviețuire a zecilor de specii de păsări, ce staționau aici, din primăvară până toamna târziu, rod al milenarelor transhumanțe dintre Orient și Occident. Aici își desfășurau legăturile de tandrețe și procreere, își creșteau puii, îi învățau să zboare și să se hrănească singuri, pregătindu-i pentru lunga și periculoasa călătorie intercontinentală. Nagâți, cormorani, berze, stârci și alte păsări ale
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1229 din 13 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/344595_a_345924]
-
ani a fost construită în anul 1893. În ea am învățat și eu ultimii ani ai școlii elementare cum se numea pe atunci. Bunicii mei făceau parte din cea de a doua migrație, unii fiind mocani ce au venit în transhumanță cu oile din zona Mărginimii Sibiului, înainte de 1900 (ambii mei părinții fiind născuți pe pământ dobrogean în 1904, respectiv 1909) rămânând definitiv pe câmpiile mănoase din Dobrogea ca și cei din zona Brăilei si al Râmnicului Sărat care au venit
UN SCRIITOR AL TAINICELOR IUBIRI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 774 din 12 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/359344_a_360673]
-
se consumă rapid informațiile răvășesc blana pisicii adormită întâmplător într-o întâmplare neîntâmplată ea o găsește repede când mă privește fiecare rază a irisului meu îi trezește firele de blană pisica mea doarme pe o haină din lâna oilor timpului transhumanței tresare din când în când poate amintirile o pișcă sau puricii adunați din jurul blocului ceva se întâmplă oricum oile își urmează drumul la margine de lan verde se opresc și mușcă un strop de ici unul de colo din grâul
DIN MERS de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1133 din 06 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360300_a_361629]
-
deja lanul de grâu necopt mai copt decât ideile care vin lasă amprente profunde în irișii mei și trezesc pisica ghemul de lână zace cuminte sub el oricât de lucrat ar fi ea îl simte încă lână pe oile timpului transhumanței în mine primăvara crește cu fiecare ninsoare a iernilor întârziate uite ceașca de ceai sau de cafea fără coadă vulcanul frământă orbii în fiecare dimineață și seara la culcare îi lasă să scrie versuri pe ciobul lipsă oile merg și
DIN MERS de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1133 din 06 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360300_a_361629]
-
rufelor./ Ce cuvinte frumoase mi-a spus/Care mi-au săgetat inima./ În final s-a îndrăgostit de el. „Un cântec de jale” (Un cântic ca di jali) are ca temă coborârea oilor de la munte la Sfântul Dumitru în procesul transhumanței și ca motiv central comuniunea om-natură. După ce au coborât toți de la stână cu oi și măgari, ultimul a rămas baciul să închidă stâna. Coborând la vale a fost cuprins de jale, regretă că părăsește muntele și se gândește că primăvara
FESTIVALUL VAII GURGHIULUI de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1175 din 20 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360255_a_361584]
-
formă tehnică de comă politică, în așa zisa “Republică Universală”. Cu oricine veți vota, veți fi conduși acum exact ca o turmă mare de oi balcanice condusă de un guvern de lupi de stepă - condusă de data asta chiar în “transhumanță” spre o altă “Fermă de Animale Rare Nereproductibile” - și din aceste resturi de ARN-uri probabil că va mai rămâne din UE doar o mică turmă de Guverne de Lupi de stepă condusă din umbră de Guvernul Mondial ( prin sinagoga
SCRISOAREA NR.140 de CONSTANTIN MILEA SANDU în ediţia nr. 709 din 09 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360377_a_361706]
-
Într-o vreme de bulibășeală politică, de dispute pe teme de buget etc., să vă povestesc cum am trecut printr-o întâmplare în care am fost nevoit să port negocieri dure pentru a păstra neatins bugetul de transhumanță al cioporului de oi. În toamna anului 2002, porniserăm cu turma 3 ciobani, de la Petrila, peste Șureanu, pentru a coborî în Țara Hațegului. Era Unchiu Culiță, era Doru Matei și eram eu, în a doua mea transhumanță de toamnă. După
A fost cât pe ce să ajung ginere la bulibașă. „- Adu fata aici, s-o văd, să vorbesc cu ea, că nu mă-nsor cu orice proastă...” () [Corola-blog/BlogPost/338798_a_340127]
-
neatins bugetul de transhumanță al cioporului de oi. În toamna anului 2002, porniserăm cu turma 3 ciobani, de la Petrila, peste Șureanu, pentru a coborî în Țara Hațegului. Era Unchiu Culiță, era Doru Matei și eram eu, în a doua mea transhumanță de toamnă. După 13 zile pe munți, am coborât, prin Luncani, Costești și Grid, la Călan, în Orașul Nou. Era spre 10 dimineața când am băgat cele 378 de oi pe stadionul de fotbal, le-am dat sare și am
A fost cât pe ce să ajung ginere la bulibașă. „- Adu fata aici, s-o văd, să vorbesc cu ea, că nu mă-nsor cu orice proastă...” () [Corola-blog/BlogPost/338798_a_340127]
-
râs iar nea Doru. Văzându-l pe gabor că dispare între blocuri, Unchiu ne-a strigat: - Haidaț, băă, puneț pe magari să plecăm, că dăm, dracu, de nacaz! În primăvara acelui an, lângă Tg. Jiu, pe un consătean aflat în transhumanță de primăvară l-au băgat țiganii în spital și i-au furat 13 oi. Cum Unchiu era șeful, am prins măgarii și ne-am apucat de înșeuat. N-am terminat de pus samarele pe toți patru, că gaborul a apărut
A fost cât pe ce să ajung ginere la bulibașă. „- Adu fata aici, s-o văd, să vorbesc cu ea, că nu mă-nsor cu orice proastă...” () [Corola-blog/BlogPost/338798_a_340127]
-
unor contracte bănoase, plătite direct de la buget? Mă îndoiesc că Petre Daea, în ciuda bunăvoinței pentru care îl laudă mulți, va reuși vreodată să explice pe înțelesul tuturor. Sursa video: Facebook Vitalie Cojocari Dar să revin la oile mele. În prima transhumanță de primăvară la care am participat, am ciobănit cu nea Ionel Hobeanu, pe atunci septuagenar. Era un om falnic, dintr-o bucată, fost șef de strungă la stâna din Slăvei. Socotit de ciobani un tiran, era asemănat cu Ceaușescu. Toți
„- Când era lumea lume pe ăștia ca tine îi luam de milă, să nu moară de foame...” Un cioban îi spune ministrului Daea povestea lânii () [Corola-blog/BlogPost/338923_a_340252]
-
să-i iau jos. Bătrânul a întins mâna și m-a oprit. - Acu dă-le pace, să să zvinte... - Dar iau foc... - Coptile, ori nu te-o-nvațat nime că lâna nu ia foc? Să pârlește numa unie-agiunge flama pe iea. Ultima transhumanță de toamnă am făcut-o cu Unchiu Culiță, pe Dealu Nădăștiei. Dormeam în cojoace, înveliți în pelerine largi. La început de decembrie, a plouat o noapte întreagă. Spre dimineață s-a înseninat și-a înghețat. Ne-am adunat lângă foc
„- Când era lumea lume pe ăștia ca tine îi luam de milă, să nu moară de foame...” Un cioban îi spune ministrului Daea povestea lânii () [Corola-blog/BlogPost/338923_a_340252]
-
o fi nevoie... Unchiului i-au sclipit ochii a înțelepciune și mi-a răspuns: - Calu ahăla nu-i de oamini batrâni. Îi șî pre mare, mâncă mult, noi nu putem face atâta amar de nutreț. Era toamna, oile erau în transhumanță. Unul din cei cu care eram ortăciți se numea Dani Capră. Îi lipsea o mână din umăr, de la un accident de mină. Dani era geambaș, în special de cai, dar, când prindea vreun chilipir, toamna cumpăra oi. Le ierna cât
„- Asta-i iapă calumea! A metale... vai ș-amar...” Lecția pe care mi-a administrat-o Unchiu Niculaie () [Corola-blog/BlogPost/338928_a_340257]
-
un testament. Ceea ce nu înseamnă deloc că, gata, și-a acceptat moartea fără niciun fel de luptă. Din contră. Și spun ”din contră” având în vedere identitatea ciobănașului. Caracterizarea ciobănașului mioritic o aflăm, mai întâi, în raport cu cei doi tovarăși de transhumanță. Aceștia pun la cale să îl asasineze pentru că e destoinic, voinic, are oi mai multe, mândre și cornute, cai învățați și câini mai bărbați. Mobilul crimei nu este economic (însușirea avuției celui ucis), ci social. Prestigiul ciobănașului, statura sa, statutul
Miorița. Despre luptă între complot și resemnare () [Corola-blog/BlogPost/338601_a_339930]
-
lor” (Iovănescu, 1931, p. 67). Traiul danezilor încă era plin de tradiție și marcat de două evenimente, plecarea pe mare, la pescuit, unde „stau 7 - 8 luni” (Modiga, 1934, p. 265), a bărbaților și feciorilor, și revenirea, un fel de transhumanță, al cărei pericol însă nu vine de la asociatul în activitate, ci de la chiturile și furtunile marine. Partajează asta: Facebook Email LinkedIn Listare Tumblr Reddit Pinterest Google Twitter
Presa literară din Oltenia, de Dan Ionescu. Fragmente () [Corola-blog/BlogPost/339272_a_340601]
-
blând spre suflet, îmi dau seama că nicio intemperie, nici o criză economică sau socială, nicio eră politică nu ne poate văduvi de ceea ce avem mai de preț: AMINTIRILE! Nu, nu confund România cu nimic în lume, e doar așa, o transhumanță a dorului de casă pe care numai brazii singuratici din Prescott știu să mi-l tânguie, rostogolindu-mi visător chemările spre alte chemări ... îmbinând totul într-o coloană a dorului infinit, precum o efigie a iubirii dăinuind peste vremi cu
PRESCOTT, O SCENĂ MIRIFICĂ PE HARTA ARIZONEI! de CONFLUENŢE ROMÂNEŞTI în ediţia nr. 167 din 16 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341731_a_343060]
-
Acasa > Stihuri > Imaginatie > TRANSHUMANȚĂ PRINTRE STELE Autor: Al Florin Țene Publicat în: Ediția nr. 314 din 10 noiembrie 2011 Toate Articolele Autorului POEM DE Al.FLORIN ȚENE Transhumanță printre stele Dacă turmele tale de stele, Doamne, sunt lihnite de foame Se aprind umbrele munților
TRANSHUMANŢĂ PRINTRE STELE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 314 din 10 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341782_a_343111]
-
Acasa > Stihuri > Imaginatie > TRANSHUMANȚĂ PRINTRE STELE Autor: Al Florin Țene Publicat în: Ediția nr. 314 din 10 noiembrie 2011 Toate Articolele Autorului POEM DE Al.FLORIN ȚENE Transhumanță printre stele Dacă turmele tale de stele, Doamne, sunt lihnite de foame Se aprind umbrele munților din lună cu urechile, Dacă versetele tale pălesc în Biblia scrisă de mult De nu se mai recunosc unele cu altele iar Iubirea-i
TRANSHUMANŢĂ PRINTRE STELE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 314 din 10 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341782_a_343111]
-
iubirile poetului la un loc Ce egalează perpetua idée de sine Iar eu le cant noaptea cu un fluier de soc, Singura nedumerire Extrasă pe-ndelete din furtună, Simulată-n nemurire, Sfințește, Doamne această clipă oportună! Al.Florin ȚENE Referință Bibliografică: Transhumanță printre stele / Al Florin Țene : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 314, Anul I, 10 noiembrie 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Al Florin Țene : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul
TRANSHUMANŢĂ PRINTRE STELE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 314 din 10 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341782_a_343111]
-
Acasa > Orizont > Selectii > TRANSHUMANȚĂ TRANSCENDENTALĂ Autor: Maria Cozma Publicat în: Ediția nr. 227 din 15 august 2011 Toate Articolele Autorului (Țăranului român) Privesc pământul în tăcere ca oricare contemplație desprinsă în urma unui fulger. De dragul ce i-l port nu-i pot înțelege asprimea ce
TRANSHUMANŢĂ TRANSCENDENTALĂ de MARIA COZMA în ediţia nr. 227 din 15 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/340614_a_341943]
-
albumul unui delir, și eu ca oricare altul credeam că genealogia este doar pentru rădăcini ... iar eu doar roua-i plângătoare în osânda așteptării unui fir. (Paris, 16 iunie 2007) Din volumul, "Luminile transfigurării",Junimea 2007, p.286 Referință Bibliografică: Transhumanță transcendentală / Maria Cozma : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 227, Anul I, 15 august 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Maria Cozma : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului. Abonare la
TRANSHUMANŢĂ TRANSCENDENTALĂ de MARIA COZMA în ediţia nr. 227 din 15 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/340614_a_341943]
-
M-au ținut câteva săptămâni. Mi-a rămas întipărită în minte expresia feței, modul în care își ridica ochii spre cer când vorbea de Allah, buzele de Osama Bin Laden. Tușa Anuța (foto) mi-a spus într-o seară de transhumanță: - Ori n-ai vazut cum samănă ciobanii cu sâmbrie întra iei? Șî mocanii samănă, șî patronii hăi de țân oi cu slugi, păntru bani? Șî pocăițîî la feli... și hăi de fac politică pe la televizori. Samănă că toți eu câte-on
Povestea ca viață. Jihad () [Corola-blog/BlogPost/337859_a_339188]
-
lup și dă roată ursului. Apar frecvent cazuri în care câinii ciobănești sunt specializați: buni doar de urs sau buni doar de lup. Ciobănescul adevărat e fratele ciobanului. Cu el, ciobanul împarte totul: hrana, necazurile, bucuriile. De multe ori, în transhumanță ori pe munte, Tușa Anuța păstra mâncarea și o drămuia la câini. A stat o dată nemâncată 5 zile, numai cu apă îndulcită, și mâncarea i-a dat-o lui Ciontu. „Io-s om și pricep, da el cum amaru lui
O poveste despre ciobani, sălbăticiuni și câini în vremea vânătorii, scrisă de un om care s-a retras de 8 ani din lume () [Corola-blog/BlogPost/337873_a_339202]