556 matches
-
se deschide o altă stație regională Radio Moldova la Iași. Tot în 1941 se înființează și Corul Radio. Numărul de abonați la 31 decembrie 1942 era de 283.909. Apar emisiuni noi: "Ora ostășească germano-română; Ora ostășească italo-română; Orașe românești; Transilvănenii și cultura română" etc. Anul 1943 marchează creșterea importanței emițătoarelor din teritoriu: se instalează noi emițătoare purtând fiecare câte un nume - Moldovița, Dobrogea, Argeș, Gloria, Piatra, Carpați, Bucegi, Olt. Acestea își dovedesc din plin utilitatea în august 1944, când, pentru
Societatea Română de Radiodifuziune () [Corola-website/Science/305968_a_307297]
-
severul control al autorităților, este nevoit să concretizeze toate principiile „novatoare” preconizate de acestea, consecința firească fiind o pronunțată suspiciune din partea cititorilor săi. În această situație, acordarea privilegiului de a edita cărțile școlare și de cult necesare românilor neuniți unui transilvănean, în speță lui Petrus Barth, putea fi o soluție convenabilă atât autorităților, cât și, mai ales, românilor. Petrus Barth (1745-1801), fiul lui Johann Barth junior, are merite incontestabile în istoria cărții românești, întrucât, rupând cu tradiția familiei, se dedică aproape
Familia de tipografi Barth () [Corola-website/Science/320682_a_322011]
-
Sf. Mariei, păstrată la o biserică locală dominicană. În 1561 Bochnia a ars într-un incendiu și depozite de sare au fost epuizate, ceea ce a dus la declinul orașului. În 1655 Bochnia a fost capturată de suedezi, în 1657 de către transilvăneni, și în 1662, de către cazaci. În anii 1660, au existat doar 54 de case încă în picioare. În 1702, orașul a fost distrus în Marele Război al Nordului. Incendiile în 1709 și 1751 au cauzat alte daune. În 1772, Bochnia
Bochnia () [Corola-website/Science/297952_a_299281]
-
acea ocazie, păstrând limbajul epocii. Programa partidei naționale române din Ungaria și Transilvania stătorită în conferința electorală din Sibiu la 12-14 mai 1881. La 23 februarie 1869 are loc la Miercurea Sibiului o Conferință națională a fruntașilor pol-i-tici ai românilor transilvăneni, la care se creează Partidul Național Român din Transilvania. Istoria românilor din Transilvania, lupta pentru drepturile lor legitime, individuale și na-ți-o-nale constituie baza de la care a pornit PNR din Transilvania. Partidul Național Român din Transilvania militează pentru recunoașterea individualității Principatului
Partidul Național Român din Ungaria și Transilvania () [Corola-website/Science/304100_a_305429]
-
farmec deosebit. Într-o primă cameră sunt prezentate succint câteva date și documente privitoare la istoria locală, contextul economico-social din Transilvania în preajma Răscoalei și principalele evenimente legate de aceasta. Este subliniată contribuția lui Crișan la aceasta mare ridicare a românilor transilvăneni pentru drepturi sociale și naționale și tragicul sfârșit al celor trei conducători-Horea, Cloșca și Crișan. A doua cameră este o încercare de reconstituire a unui interior de casă de secol XVIII, iar în cămară sunt expuse obiecte și unelte specifice
Casa natală Crișan (Marcu Giurgiu) din Crișan () [Corola-website/Science/324927_a_326256]
-
cumpărat terenul din strada Polonă nr. 194 (actualmente nr. 50), destinat construcției unei biserici. Achiziția s-a făcut pe numele Bisericii Romano-Catolice, deoarece autoritățile nu doreau ca Biserica Română Unită cu Roma să dețină proprietăți în Regatul Român. „[...] numărul uniților transilvăneni stabiliți în capitală era estimat a fi între și .” În anul 1909, de sărbătoarea sfinților Constantin și Elena (21 mai/3 iunie), arhiepiscopul romano-catolic Raymund Netzhammer a sfințit în acest loc piatra fundamentală a bisericii, asistat fiind de parohul românilor
Catedrala Sfântul Vasile din București () [Corola-website/Science/305038_a_306367]
-
încă de la mijlocul sec. XIV, moment care coincide cu întemeierea Moldovei, dar și cu anexarea ținutului Haliciului de către regele polon Kazimir cel Mare. Vecinătatea a dus la stabilirea unor intense legături politice, economice și culturale între polonezi și moldoveni, apoi transilvăneni, legături care vor fi întărite în mod firesc și prin relații de rudenie. Astfel Lațcu, fiul lui Bogdan I s-a căsătorit cu Malgorzata, sora regelui polon Jagiello, inaugurând un lung șir de alianțe familiale între cele două popoare. Aceasta
Polonezii din România () [Corola-website/Science/299195_a_300524]
-
de înfrățire ale ungurilor, iar în numerele 24 și 25 din 1861 din revista “Foaie pentru minte, inimă și literatură” sub pseudonimul “Ioachim” arată în termeni vii lupta pe care o duc deputații români din parlamentul maghiar pentru drepturile românilor transilvăneni. În 16 februarie 1861 face cu succes și “rigorozul III” la Univeristatea din Pesta și apoi primește diploma de doctor în științe juridice. Unchiul Bărnuțiu îl sfătuiește să nu accepte niciun post până când nu va fi avocat, astfel va mai
Ioan Maniu () [Corola-website/Science/324017_a_325346]
-
august 1916 a fost ales mitropolit al Transilvaniei, înscăunat la Oradea la data de 16/29 octombrie 1916. După doi ani, la 1/14 octombrie 1918 s-a stins din viață, la Budapesta. A fost unul din conducătorii luptei românilor transilvăneni pentru obținerea de drepturi național-politice: în 1892 a făcut parte din delegația care a dus Memorandumul la Viena; în 1894 a organizat marea adunare populară de la Sibiu care a protestat față de hotărârea guvernului Ungariei de desființare a Partidului Național Român
Vasile Mangra () [Corola-website/Science/307190_a_308519]
-
în 1910 deputat la Ceica, Bihor, cu program guvernamental; la 24 iulie/6 august 1916, a fost ales mitropolit al Ardealului (înscăunat în Oradea la 16/29 octombrie 1916). A scris câteva lucrări temeinice privind istoria vieții bisericești a românilor transilvăneni și a semnalat pentru prima oară vechile manuscrise românești din Bihor. Pe baza acestora, a fost ales membru activ al Academiei Române (1909).
Vasile Mangra () [Corola-website/Science/307190_a_308519]
-
în continuare guvernarea lui Henric, dar în mai puțin de un an de la încoronarea sa, Henric a fugit din Polonia pentru a-l urma pe fratele său, Carol al IX-lea, ca rege al Franței. Un militar pe plan intern, Transilvăneanul Ștefan Báthory (1576 - 1586) se număra printre cei câțiva regi aleși care erau apreciați. În timpul Războiului Livonian (1558 - 1582), lupta între Ivan cel Groaznic al Rusiei și Comunitatea polono-lituaniană, Pskov a fost asediat de forțele poloneze. Orașul nu a fost
Istoria Poloniei în epoca modernă timpurie (1569–1795) () [Corola-website/Science/330739_a_332068]
-
națiuni sau a unui grup etnic. Din punct de vedere semantic, este vorba despre „totalitatea sașilor transilvăneni”, de pe teritoriul pe care s-au stabilit. Ca națiune stabilită în Regatul Ungariei din Evul Mediu, constituind una din cele trei "stări", sașii transilvăneni au primit încă de timpuriu (1224) drepturi speciale și privilegii de la regii unguri. Aceste drepturi, privilegii și obligații ale coloniștilor sași au fost incluse în așa-numita Diplomă andreană (Andreanum), cunoscută și ca „Bula de aur a sașilor” În 6
Universitatea Săsească () [Corola-website/Science/313801_a_315130]
-
rușii) au preferat să atragă țările române prin diplomație, decât prin forță armată. Imperialii au încheiat în 1687 un tratat cu Mihail Apafi, privind încartiruirea de trupe și contribuția financiară la vistieria imperiului, ceea ce i-a făcut repede foarte antipatici transilvănenilor. După cum scria Iorga în 1914, „osândit să nu facă politica armelor, el ["Brâncoveanu, n.m."] a făcut marea politică a culturii, cea mai mare”. Chiar și după despărțirea de Cantacuzini, liniile politicii externe a lui Brâncoveanu au rămas aceleași. În perioada
Constantin Brâncoveanu () [Corola-website/Science/297382_a_298711]
-
drumului care face legătura între orașele Suceava și Vatra Dornei. După anexarea nord-vestului Moldovei de către Imperiul Habsburgic (1775), în Câmpulung s-a așezat o garnizoană militară austriacă comandată de ritmaistrul Franz Pizelli. Printre militarii garnizoanei se afla și un român transilvănean pe nume Stoian. Acesta, împreună cu alți militari, a primit ordinul să dărâme schitul din Poiana Sihăstriei, construit în anul 1541 de către domnitorul Petru Rareș într-o poiană de la poalele Munților Rarău. După legendă, Stoian ar fi orbit ca pedeapsă divină
Biserica Adormirea Maicii Domnului din Câmpulung Moldovenesc () [Corola-website/Science/323652_a_324981]
-
n. 22 iulie 1913, Poiana Sărată, județul Bacău) este un geograf român, profesor la Universitatea „Al. I. Cuza” din Iași. s-a născut în fosta comună Poiana Sărată din județul Bacău la 22 iulie 1913 într-o familie de poienari transilvăneni. Încă de pe băncile școlii primare din satul natal s-a dovedit a fi foarte silitor, absolvind-o cu distincție, fapt ce i-a permis să urmeze gimnaziul din Sf. Gheorghe, Târgu Secuiesc și apoi liceul din Gheorgheni și Brașov (Liceul
Ioan Șandru () [Corola-website/Science/324699_a_326028]
-
o permanență care a avut grijă de depozitele de alimente. O parte dintre voluntari au plecat, totuși, până la urmă, odată cu francezii, spre a lupta în cadrul Legiunilor în curs de formare din Franța și Italia. Din cei aproximativ 20.000 de transilvăneni aflați în martie 1918 în Regat și care trebuiau demobilizați, peste 10.000 erau cei proveniți din prizonieratul rusesc, marea lor majoritate fiind țărani. Serviciul central al "Corpului Voluntarilor", înființat la 28 noiembrie 1917 și subordonat Ministerului de Război, a
Corpurile Voluntarilor Români din Rusia () [Corola-website/Science/335979_a_337308]
-
limbă și obiceiuri”. Trimiteri la o așa-numită „limbă moldovenească” pot fi găsite în lucrări timpurii precum cea a lui Grigore Ureche "Letopisețul Țării Moldovei", unde autorul notează că de fapt această limbă este vorbită de moldoveni, valahi și vlahii transilvăneni. Miron Costin, în lucrarea sa "De neamul moldovenilor", afirmă că națiunea română trăiește în Moldova, Muntenia și ținuturile ungurești și mai notează că, deși oamenii din Moldova se autodenumesc „moldoveni”, ei își numesc limba „românească”, nu „moldovenească”. Marele cărturar Dimitrie
Istoria limbii române în Republica Moldova () [Corola-website/Science/303624_a_304953]
-
Muntenia și ținuturile ungurești și mai notează că, deși oamenii din Moldova se autodenumesc „moldoveni”, ei își numesc limba „românească”, nu „moldovenească”. Marele cărturar Dimitrie Cantemir afirmă în "Descriptio Moldaviae" (Berlin 1714) că moldovenii vorbesc aceeași limbă cu valahii și transilvănenii. Cantemir este primul care introduce ideea că anumite cuvinte românești au rădăcini dacice. În primii ani ai ocupației țariste de după 1812, peste 95% din populația regiunii era românească, iar limba română a fost acceptată ca limbă oficială în instituțiile basarabene
Istoria limbii române în Republica Moldova () [Corola-website/Science/303624_a_304953]
-
Lumea Nouă. Multe orașe din Anglia mai păstrează în numele lor rădăcina "castra" sau derivate ale acesteia: Lancaster, Chester și Manchester. Arhitectură română, preponderent din piatră, a adus Daciei cucerite castre militare ce străjuiau limesul extins al imperiului. În nucleul lui transilvănean existau așezări orășenești cu o planimetrie structurată octogonal, cu forumul la intersecția celor două străzi odonatoare, cu porți cu turnuri la intrarea în oraș: Alba-Iulia (Apulum), Turda (Potaissa), Cluj-Napoca (Napoca), Drobeta-Turnu Severin (Drobeta, în vecinătatea căreia se află celebrul pod
Castru () [Corola-website/Science/302075_a_303404]
-
juridică, studiind la Facultatea de drept din Cluj. În primăvara anului 1848, valul revoluționar care cuprinsese Europa îi atrage și pe tinerii din nucleul universitar clujean. Tânărul jurist Alexandru Chioreanu, solidar cu clasa obârșiei sale, se antrenează în mișcarea românilor transilvăneni, în vederea emancipării lor sociale și naționale. Alături de colegii săi de generație, în frunte cu Avram Iancu, Alexandru Chioreanu participă, însoțit de oameni ai câmpiei ardelene, la Adunarea de la Blaj, din 3/15 mai 1848. Cu acest prilej, el este desemnat
Alexandru Bătrâneanu () [Corola-website/Science/311136_a_312465]
-
au venit un număr mare de locuitori din satele vecine, care și azi poartă numele satului de unde au venit (Urziceanu, Moțățăianu, Bistriceanu, Săceanu, Corlățeanu, Cioroianu, Negoianu, Coveianu, Săpăceanu, Măceșeanu, Galiceanu, Poienaru, Tunaru, Ghidiceanu, Vârtopeanu, etc) precum și un însemnat număr de transilvăneni ([Ungureanu, Ardeleanu, Munteanu, Pădureanu, etc), dar și mai ales bulgari de naționalitate română din sudul Dunării (Gabroveanu), români ce se reîntorceau acasă, care trecuseră Dunărea la turci din cauza vieții grele de acasă, precum și bulgari neaoși, care au venit cu rudele
Băilești () [Corola-website/Science/297005_a_298334]
-
în anul 1848, Băileștiul avea 652 familii (aproximativ 2600 locuitori). În timpul domniei lui Alexandru Ioan Cuza, după unirea Moldovei cu Țara Românească, familiile de băileșteni au primit pământ. În anul 1898 avea 6507 locuitori (61 străini de diferite nații: austrieci, transilvăneni, bulgari și sârbi). Cea mai mare creștere o are populația Băileștiului începând cu trecerea în sec. XX, perioadă în care se observă că la tot numărul mare al locuitorilor, pe lângă alte naționalități, elementul sud-dunărean (sârbi și bulgari) scade până dispare
Băilești () [Corola-website/Science/297005_a_298334]
-
în străinătate, în răstimp de cinci decenii și jumătate. Istoricul literar Săluc Horvat este, în același timp, și autorul unei biobibliografii 2 a cărturarului Gheorghe Bulgăr, indispensabil instrument de lucru în ceea ce privește orientarea în opera și biografia eruditului învățat și umanist transilvănean. * [București], 20 mai 1982 Stimate coleg, Vă mulțumesc foarte mult pentru cele trimise. Am citit atent și cu creionul în mână materialul. Ar fi foarte util tuturor, dar revizuit și eliminând repetiții și cercetând scăpările. Faceți retușul și-i facem
Gheorghe Bulgăr și contemporanii săi by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/3142_a_4467]
-
Rădulescu și-a început cariera de profesor și a apărut "Curierul Românesc". Moldova a urmat la scurt tip, după ce Asachi a început tipărirea revistei sale "Albina Românească". "Regulamentul" a dus la crearea de școli noi, dominate de figuri ale românilor transilvăneni exilați după ce își exprimeseră dezacordul legat de condițiile din Imperiul Austriac; acești profesori, care nu agreau modelele culturale franceze adoptate de societate (considerându-le nenaturale), s-au alăturat lui Ioan Maiorescu și August Treboniu Laurian. Naționalismul a fost impulsionat și
Regulamentul organic () [Corola-website/Science/304502_a_305831]
-
România. Memoriul a fost prezentat ministrului de externe al SUA, Robert Lansing. Ambasadorul Franței de la Petrogred - Maurice Paléologue, a remarcat importanța sa politică, precum și consecințele de ordin național în raport cu monarhia austro-ungară - contestatară a ideilor de dorință și voință ale românilor transilvăneni, de a se uni cu România. Ideile cuprinse în Memoriul-Manifest reprezintă argumentarea voluntariatului românesc dedicat întregirii naționale și de aceea s-au regăsit în documentele ulterioare elaborate atât de primul, cât și de al doilea Corp al Voluntarilor români din
Declarația de la Darnița () [Corola-website/Science/336586_a_337915]