KorAP: Find »[drukola/base=translocație & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...4 5 6 ...19 >

470 matches

Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483

studiului malignităților. Modificările cromozomale caracteristice leucemiilor și limfoamelor umane și semnificația lor clinică în evoluția malignității sunt prezentate în tabelul 23.1. Majoritatea leucemiilor se caracterizează printr-o frecvență mai redusă a modificărilor cromozomale per celulă, în comparație cu tumorile solide, iar translocațiile care apar în celulele leucemice sunt, de regulă reciproce, adică de tip „balansat”, respectiv fără pierdere de material genetic. Implicarea cromozomilor sau a sectoarelor cromozomale în formarea elementelor cromozomale marker este caracterizată printr-o specificitate evidentă (Mitelman, 1985). Imunogenetică și

Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean (2006) [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
s-a demonstrat că în aproape toate leucemiile acute limfocitice apar remanieri cromozomale detectabile (Yunis, 1985), și pe această bază, analiza citogenetică devine o cale sigură de diagnostic și prognoză a leucemiilor și limfoamelor umane. Datele citogenetice referitoare la specificitatea translocațiilor cromozomale în anumite neoplazii hematopoietice au constituit baza de pornire într-unul dintre cele mai promițătoare domenii moderne de cercetare a carcinogenezei și anume investigarea rolului oncogenelor în tumorigeneză la om. Printre cercetările remarcabile în acest domeniu se înscriu cele

Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean (2006) [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
într-unul dintre cele mai promițătoare domenii moderne de cercetare a carcinogenezei și anume investigarea rolului oncogenelor în tumorigeneză la om. Printre cercetările remarcabile în acest domeniu se înscriu cele ale lui Croce și colaboratorii săi (1986, 1987). Bunăoară, în translocația t(11;14)(q13;q11) specifică modificărilor de cariotip din leucemia limfocitară acută (ALL), punctul de rupere fracturează locusul genic pentru catena alpha a TCRA, din cromozomul 14, astfel încât segmentele genice pentru regiunea variabilă (Vα) rămân în cromozomul 14q-, pe când

Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean (2006) [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
gena pentru nucleozidfosforilaza umană (NP) rămâne în 14 q-. Tot astfel, genele pentru LDH-A, β-globină și c-H-ras sunt translocate în 14q- (fig. 23.3). Explicații în text (după Croce și colab., 1986). În figura 23.4 sunt ilustrate diferite translocații cromozomale și relația punctelor de rupere cromozomală cu locii genici pentru diferite protooncogene. Cromozomul 1 este frecvent implicat în diferite rearanjamente cromozomale din oncogeneza umană, generând markeri cromozomali specifici unor tumori solide. Se remarcă predispoziția regiunii pericentromerice bogată în heterocromatină

Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean (2006) [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
rata ruperii cromozomale în diferite neoplazii umane este variabilă, cu diferențe statistice semnificative în condiții de tratament, față de condiția fără tratament (fig. 23.7). Cromozomii marker caracteristici tumorilor solide umane sunt prezentați în tabelul 23.2. Cromozomii marker rezultă prin translocații (t), deleții (del) sau formare de izocromozomi (i) în urma clivării transversale a centromerului. Inițial s-a crezut că prezența echivalenților citogenetici ai amplificării genice - DM și HSR - este limitată la tumori solide excepționale, de origine neurogenică. Ulterior, aceștia au fost

Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean (2006) [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
aproximativ 25% dintre carcinoamele papilare. Gena men 2A, localizată juxtacentromeric, în cromozomul 10, este alterată în carcinomul tiroidian medular ereditar. În adenoame tiroidiene apar remanieri cromozomale și numerice, în care sunt implicați cromozomii 4, 5, 7, 9, 12 și 16. Translocația t(8;14) (q24;q33) apare în limfomul Burkitt, indiferent dacă acesta are caracter sporadic sau endemic sau dacă se asociază sau nu cu infecția cu virusul Epstein-Barr. Apar, de asemenea, translocații variante t(8:22), t(2:8), care

Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean (2006) [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
cromozomii 4, 5, 7, 9, 12 și 16. Translocația t(8;14) (q24;q33) apare în limfomul Burkitt, indiferent dacă acesta are caracter sporadic sau endemic sau dacă se asociază sau nu cu infecția cu virusul Epstein-Barr. Apar, de asemenea, translocații variante t(8:22), t(2:8), care nu sunt specifice acestui limfom. În limfomul Hodgkin sunt frecvente trisomiile 1, 5, 9, 15, 18, 22 și X, dar nu au fost decelate anomalii specifice, din care cauză Ștefănescu și Călin

Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean (2006) [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
în cursul evoluției clonale pot apare remanieri cromozomale ale cromozomilor 1, 11 și 14. În lipoame și leiomioame uterine, adenoame polimorfe de glande salivare, liposarcoame, adenoame polipozice de colon, tumori benigne ovariene, prevalează trisomia 12. În sarcoamele Ewing caracteristice sunt translocațiile t(11;22) și t(1;16) precum și trisomia 8. Asemenea anomalii numerice și structural-cromozomale sunt expresia condiției de instabilitae genomică a celulelor aflate în evoluție pe calea transformării maligne. Totuși, relația cauză-efect nu este suficient de clară în aceste

Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean (2006) [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
maligne. Totuși, relația cauză-efect nu este suficient de clară în aceste fenomene citogenetice din neoplaziile umane. Acum este bine precizat faptul că, în asemenea procese sunt activate diferite protooncogene care astfel sunt convertite în oncogene celulare (tabelul 23.4). Specificitatea translocației în procesul de formare a markerilor cromozomali din neoplaziile umane a condus la detectarea localizării protooncogenelor. Studiile citogenetice au fost de importanță crucială pentru identificarea protooncogenelor și înțelegerea activării lor. Cromozomul Philadelphia a jucat rolul cheie în identificarea fenomenului activării

Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean (2006) [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
protooncogenelor și înțelegerea activării lor. Cromozomul Philadelphia a jucat rolul cheie în identificarea fenomenului activării oncogenelor celulare. Klein și colaboratorii (1982) au putut demonstra că protooncogena c-abl, localizată în banda q34, din cromozomul 9, este transferată restului cromozomului 22, prin translocația „Philadelphia”. Transferul din regiunea originală, unde se află sub controlul propriului promotor și în ambianța anumitor gene dintr-o regiune cromozomală de silențiere genică, impusă de starea specifică a cromatinei, într-o regiune de înaltă activitate genică în care sunt

Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean (2006) [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
bcr) din cromozomul 22, astfel că secvențele rearanjate sunt transcrise într-o specie nouă de ARN hibrid abl/bcr, de aproximativ 8 kb (Gale și Canaani, 1984; Konopka și colab., 1984; Bartram și colab., 1986). Într-un alt caz de translocație, s-a demonstrat efectul transferului unei protooncogene din poziția sa normală într-o zonă de înaltă activitate genică: translocația t(8; 14) (q24; q32) prin care protooncogena c-myc este adusă într-un alt context genic din situsul cromozomal 14q, unde

Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean (2006) [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
de aproximativ 8 kb (Gale și Canaani, 1984; Konopka și colab., 1984; Bartram și colab., 1986). Într-un alt caz de translocație, s-a demonstrat efectul transferului unei protooncogene din poziția sa normală într-o zonă de înaltă activitate genică: translocația t(8; 14) (q24; q32) prin care protooncogena c-myc este adusă într-un alt context genic din situsul cromozomal 14q, unde se află genele ce codifică pentru catenele grele ale imunoglobinelor (Croce și colab., 1979, 1984; Taub și colab., 1982

Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean (2006) [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
t(8; 14) (q24; q32) prin care protooncogena c-myc este adusă într-un alt context genic din situsul cromozomal 14q, unde se află genele ce codifică pentru catenele grele ale imunoglobinelor (Croce și colab., 1979, 1984; Taub și colab., 1982). Translocațiile determină activarea multor protooncogene, dar procesele activării sunt mult mai complexe decât s-a crezut inițial și abia acum încep să fie descifrate. Specificitatea de translocație în procesul de formare a markerilor cromozomali în neoplaziile umane a condus la detectarea

Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean (2006) [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
pentru catenele grele ale imunoglobinelor (Croce și colab., 1979, 1984; Taub și colab., 1982). Translocațiile determină activarea multor protooncogene, dar procesele activării sunt mult mai complexe decât s-a crezut inițial și abia acum încep să fie descifrate. Specificitatea de translocație în procesul de formare a markerilor cromozomali în neoplaziile umane a condus la detectarea localizării protooncogenelor. Studiile citogenetice au fost de importanță crucială pentru înțelegerea activării protooncogenelor și convertirii lor în oncogene celulare și de altfel singura posibilitate de a

Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean (2006) [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
clastogeni / oncogeni. Este interesant de constatat că în modelele experimentale chimice, inductoare de tumori la animale, realizate pentru prima dată de către grupul lui Levan, începând cu anul 1968, cromozomul 15 de șoarece este cel mai frecvent implicat în trisomii și translocații, dar astfel de modele nu sunt reproductibile, pe linii celulare umane, transformate malign, deși Welen și Arnstein (1986) au raportat duplicarea neîntâmplătoare a cromozomului 8 în aberațiile cromozomale generate în asemenea linii celulare umane. Dar, rolul modificărilor cromozomale în etapele

Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean (2006) [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
punctiformă. Remanierile cromozomale, incluzând erori de recombinare, pot determina fracturarea protooncogenelor și/sau fuziuni genice anormale. Mitelman și colaboratorii (1991) au identificat în genomul uman peste 150 de puncte de rupere cromozomală, cu specificitate tumorală. Cea mai obișnuită consecință a translocațiilor cromozomale din neoplaziile umane (leucemii și tumori solide) este fuziunea genică. În acest caz, punctele de rupere cromozomală fracturează secvența genelor ambilor cromozomi participanți în translocație, ajungându-se la juxtapoziționarea a câte unei părți din fiecare genă în segmentul cromozomal

Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean (2006) [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
150 de puncte de rupere cromozomală, cu specificitate tumorală. Cea mai obișnuită consecință a translocațiilor cromozomale din neoplaziile umane (leucemii și tumori solide) este fuziunea genică. În acest caz, punctele de rupere cromozomală fracturează secvența genelor ambilor cromozomi participanți în translocație, ajungându-se la juxtapoziționarea a câte unei părți din fiecare genă în segmentul cromozomal reunit, ceea ce conduce la crearea unei gene mixte, himerice, compuse sau de fuziune. Cum de regulă, ruperea celor două gene are loc la nivelul intronilor, secvențele

Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean (2006) [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
vor fi aduse într-un același cadru de citire. Rezultă o genă himerică care în urma transcripției va da un transcript himeric ce deține mesajul genetic pentru o proteină hibridă. Un asemenea rearanjament a fost descris pentru prima dată, în cazul translocației t(9;22)(q34;q11). Această translocație implică rearanjările genelor bcr și abl din leucemiile cu Ph1+. Oncogena himerică bcr-abl este generată de translocația secvenței genice abl din cromozomul 9, care codifică pentru o protein-tirozinkinază, în secvența genei bcr, din

Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean (2006) [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
de citire. Rezultă o genă himerică care în urma transcripției va da un transcript himeric ce deține mesajul genetic pentru o proteină hibridă. Un asemenea rearanjament a fost descris pentru prima dată, în cazul translocației t(9;22)(q34;q11). Această translocație implică rearanjările genelor bcr și abl din leucemiile cu Ph1+. Oncogena himerică bcr-abl este generată de translocația secvenței genice abl din cromozomul 9, care codifică pentru o protein-tirozinkinază, în secvența genei bcr, din cromozomul 22. În funcție de punctul de rupere, al

Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean (2006) [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
genetic pentru o proteină hibridă. Un asemenea rearanjament a fost descris pentru prima dată, în cazul translocației t(9;22)(q34;q11). Această translocație implică rearanjările genelor bcr și abl din leucemiile cu Ph1+. Oncogena himerică bcr-abl este generată de translocația secvenței genice abl din cromozomul 9, care codifică pentru o protein-tirozinkinază, în secvența genei bcr, din cromozomul 22. În funcție de punctul de rupere, al genei bcr, se sintetizează proteine himerice alternative BCR-ABLp210 și BCR-ABLp190, caracteristice, leucemiei mielogene cronice (LMC) și, respectiv

Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean (2006) [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
al genei bcr, se sintetizează proteine himerice alternative BCR-ABLp210 și BCR-ABLp190, caracteristice, leucemiei mielogene cronice (LMC) și, respectiv, leucemiei limfoblastice acute (LLA). Ulterior, în neoplaziile hematopoietice și în tumori solide au fost identificate multe alte proteine fuzionate, generate consecutiv diferitelor translocații cromozomale (tabelul 23.6). Recent, s-a descris o nouă oncogenă de fuziune în care este implicată c-abl. Ea rezultă din translocația t(9;12) care condiționează fuziunea unei părți a genei tel, din familia ets, cu gena c-abl. Ambele

Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean (2006) [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
Ulterior, în neoplaziile hematopoietice și în tumori solide au fost identificate multe alte proteine fuzionate, generate consecutiv diferitelor translocații cromozomale (tabelul 23.6). Recent, s-a descris o nouă oncogenă de fuziune în care este implicată c-abl. Ea rezultă din translocația t(9;12) care condiționează fuziunea unei părți a genei tel, din familia ets, cu gena c-abl. Ambele oncogene de fuziune bcr-abl și tel-abl activează căi similare de transducție a semnalelor, în celule hematopoietice. După toate probabilitățile, oncogena fuzionată induce

Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean (2006) [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
genei tel, din familia ets, cu gena c-abl. Ambele oncogene de fuziune bcr-abl și tel-abl activează căi similare de transducție a semnalelor, în celule hematopoietice. După toate probabilitățile, oncogena fuzionată induce transformarea malignă. În leucemia limfocitară acută (LLA) este întâlnită translocația t(11;14)(p13;q11) în cadrul căreia are loc fracturarea locusului genic pentru regiunea constantă (Cα) a catenei α a TCRA din cromzomul 14. În brațul scurt al acestui cromozom rămâne gena NP pentru nucleozidfosforilaza și gena pentru regiunea variabilă

Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean (2006) [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
și gena pentru regiunea variabilă (Vα) a catenei α a TCRA. În vecinătatea punctului de fracturare din brațul scurt al cromozomului 11 se află gena pentru subunitatea A a lactat dehidrogenazei (LDA-A), protooncogena c-H-ras și distal, gena pentru β-globină. Translocația aduce protooncogena c-H-ras sub controlul puternicului promoter al segmentului genic Vα a TCRA (fig. 23.8), ceea ce va determina transcrierea activă a acestei protooncogene și, în consecință, convertirea ei în oncogenă celulară. În cazul translocației t(14;18) identificată în

Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean (2006) [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
și distal, gena pentru β-globină. Translocația aduce protooncogena c-H-ras sub controlul puternicului promoter al segmentului genic Vα a TCRA (fig. 23.8), ceea ce va determina transcrierea activă a acestei protooncogene și, în consecință, convertirea ei în oncogenă celulară. În cazul translocației t(14;18) identificată în limfoame foliculare, gena bcl-2 din cromozomul 18, banda q21, este adusă în juxtapozițiune cu locusul genic pentru catena grea imunoglobulinică din cromozomul 14. În limfoame și leucemii cu celule B, este frecvent întâlnită translocația t

Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean (2006) [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]