835 matches
-
ritm deopotrivă acvatic și muzical. Iar formele lui fluidizate dansau, dezvăluind mai multe linii de contur, pe care ochiul cu greu încearcă să le suprapună spre a-și forma o imagine. Și materia lor fragilă și friabilă, asemănătoare nisipului, era translucidă până la transparență. Formele păreau să se auto-lumineze dinăuntru, mai cu seamă în această zi cenușie și umedă la malul mării. Cele patru elemente străluceau în culori translucide, aerate de acea lumină interioară a lor: floarea înveșmântată în galben, creionul arlechin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
-și forma o imagine. Și materia lor fragilă și friabilă, asemănătoare nisipului, era translucidă până la transparență. Formele păreau să se auto-lumineze dinăuntru, mai cu seamă în această zi cenușie și umedă la malul mării. Cele patru elemente străluceau în culori translucide, aerate de acea lumină interioară a lor: floarea înveșmântată în galben, creionul arlechin în dungi verzi și roșii, țestoasa în zale aurii și inorogul albastru. Culorile se scurgeau ușor în afara contururilor ca în naturile moarte, mânjind aerul, cerul, marea și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
reacționat altădată într-o astfel de situație. Au stat o vreme fără să-și spună nimic, după care tânărul a început să-i pună întrebări una după alta. Ea răspundea docilă și nu-și putea desprinde privirea de chipul lui translucid, cu trăsăturile foarte fine și bine reliefate în contururi subțiri de lumină. La un moment dat i-a strâns mâna. Nu numai că nu a protestat, dar i-a strâns-o și ea la rându-i și curenți asemănători celor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
s-ar autoconține, retrase în lumea lor, aceste viețuitoare stau încremenite cu orele pe picioarele lor elefantine și puternice, în aceeași poziție, acumulând energia solară necesară, să poată face abia sesizabilă următoarea mișcare. Oul țestos este hermafrodit; perfect rotund și translucid. În final, sexul oului este dat de expunerea mai mult sau mai puțin la lumină. Sămânța devine "mirabilă" prin dozarea luminii. Un ou cu plod... Îl urcă-n soare și cunoaște! spune poetul (Ion Barbu). "Lonely George" este unicul exemplar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
dezavuat-o sec, sub titlul că nu era necesar, poate s-o țină ea, căci el oricum avea una aproape identică. Și-n drum spre casă, umbrela dansa deasupra capului ei, deși ploaia încetase de o vreme și culorile ei translucide și luminoase parcă au însuflețit-o și mai tare și ea mai simțea încă brațul lui răsucit pe cotorul umbrelei și se cuibărea tot mai mult în jurul ei. De mult nu se mai gândise la seara când au fost la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
că n-a văzut fiindcă femeia evocată mereu în versurile lui Iordan Aioanei așa arată: ca o sticlă fardată: „Toamna mi s-a îmbolnăvit de la un timp / Nu mai cheamă dragostea ca altădată. Tu continui să umbli prin visele mele, / Translucidă ca o sticlă fardată.“ Este greu de înțeles cum poate această femeie, imaginată parcă de Urmuz sau de Picasso, să dea curs solicitării imperioase a poetului: „Ațâță mă / Cu focul tău lăuntric între pulpe!“ Se pare însă că sticla fardată
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
mocnită Împotriva imperfecțiunilor de tot felul. Puține, prea puține izbutesc să facă din carențele Înfățișării lor pretext de tandrețe. Reușesc cele a căror feminitate profundă dă pe dinafară sau cele al căror intelect produce spectacol pînă la harul artistic. Nourul translucid al talentului lor aco peră restul. În anturajul meu, se arată Însă auroral și altfel de prezențe. Resimt de Îndată emisiile Înviorătoare ale frumuseții. Unei asemenea femei nu numai că-i coboară firescul În gesturi, În expresie În genere, ci
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
cenușă, altfel spus, tocmai printre repere reale, dar vagi, greu de distins, cufundate În nuanțele din pragul Întunecării. Ochiul meu oniric e la fel ca acela din starea de veghe: percepe mase informe, mai mari sau mai modeste, de fum translucid. Alteori, văd limpede arborii pe lîngă care trec, Însă pînă nu-i ating cu mîna nu pot fi sigur de vecinătatea lor. Zăresc groapa din mijlocul drumului, dar o oco lesc numai după ce o Încerc cu piciorul. Cu oamenii e
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
altar. Mulți s-au prăbușit cu fruntea la pămînt, țipînd și acoperindu-și fața. Alții au rupt-o la fugă. După care Fecioara, cu Pruncul În brațe, precum o știau cu toții din icoană, dar Învăluită Într-un nor de ceață translucidă, a plutit o vreme pe deasupra capetelor lunecînd spre ieșire. Li se uita de sus drept În ochi celor ce cutezaseră a ridica privirea. Încet-Încet după aceea, s-a retras prin aer neîntorcîndu-și Însă fața de la oameni, a lunecat Înapoi și
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
cu voioasă înverșunare, pentru a pune în evidență, prin contrast, vechimea culturii japoneze. Știți care este cea mai erotică parte a corpului feminin? Ei bine, n-ați ghicit: este ceafa. În plus, "femeia japoneză pare prinsă, pe vecie, în colivia translucidă a propriului nume, care nu o lasă să crească: ea este condamnată să fie "copilul" (ko, sufixul cu care se formează majoritatea apelativelor feminine) dulce, drăgălaș, gracil, mai presus de orice, vulnerabil și inocent". Surprize ne așteaptă și în capitolul
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
permanent de cei ce le cumpărau, aproape ca pe niște sclave, de la familii. Evantaiele fragile, din hârtie poroasă, pictată cu grijă, le ascundeau buzele, în timp ce linia întunecată a ochilor se ivea în contrapunctul chipului de lună, scăldat într-o pulbere translucidă. Părul negru și lucios le adia a floare de piersică, iar palmele le erau mai vii chiar decât acelea din desenele maestrului Utamaro. Vara, se ascundeau sub umbrele, umblând cu pași mărunți, dictați de tivul prea strâns al yukatei, printre
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
perfectei grații feciorelnice, cu siguranță. În Keiko, totul este început și promisiune, și aceea însă atât de vagă, încât ți se pare că, preț de o clipă, ai fost victima propriilor plăsmuiri. Femeia japoneză pare prinsă, pe vecie, în colivia translucidă a propriului nume, care nu o lasă să crească: ea este condamnată să fie "copilul" (ko, sufixul cu care se formează majoritatea apelativelor feminine) dulce, drăgălaș, gracil, mai presus de orice vulnerabil și inocent. În Povestea lui Genji, pierzi șirul
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
poți regăsi, cînd cîntecele ei te ridică în ceruri și glasul ei molcom, la limita somnolenței, te poartă prin păduri fermecate, prin palate de cleștar, prin văzduh și pe sub ape, pentru ca, finalmente, să-ți pună în brațe zîne vaporoase și translucide, fete de împărat care își tîrăsc părul peste frunzele ruginii de toamnă și el lasă în urmă dîre șovăitoare, ca șerpii, vrăjitoare voluptoase și senzuale pe care le visezi nopțile, te înspăimînți, te cuprind friguri, culmea, incandescente, îți vine să
Cu Pavel Șușară despre femei by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/7025_a_8350]
-
diferite este unul dintre subiectele unei expoziții organizate de Muzeul de Arte Frumoase din Boston în cooperare cu Muzeul Luvru, manifestare consacrată celor mai importanți artiști venețieni ai secolului: Tițian (1485-1576), Tintoretto (1518-1595) și Veronese (1528-1588)... Tițian suprapune încă straturi translucide culoare, precum vechii maeștri... Contururile teatrale ale lui Tintoretto fac să vibreze spațiul care le înconjoară, prefigurând dramatismul barocului... Gesturile lui Veronese sunt pline de o elegantă grandilocvență ce va inspira pictura lui Tiepolo și a rococo-ului francez. Cei
Începuturile picturii în ulei. Personalități și influențe by Edward Sava () [Corola-journal/Journalistic/6849_a_8174]
-
Codrin Liviu Cuțitaru I. Textul și cripta Actul critic seamănă adesea cu intrarea într-o criptă. Pe măsură ce înaintezi în rețeaua de semne textuale, te adîncești într-un spațiu al obscurității (simbolice), unde translucidul oferă un spectru al posibilităților hermeneutice multiple. Nu vreau să teoretizez excesiv asupra acestui fapt - familiar, cred, oricui a încercat, măcar o dată, să-și asume arhitectura semiotică a unui text literar. A făcut-o, convingător, Derrida în eseul Fors și
Povestiri din criptă by Codrin Liviu Cuțitaru () [Corola-journal/Journalistic/7672_a_8997]
-
cuvântului încărcat de senzorialitate, renăscător de arome și pasiuni. Există un punct critic, un prag, de unde acest idiom suculent își adună forțele, spre a vira într-un plan cu totul diferit, depășind limitele arealului strict lumesc, pentru un salt în translucid, în metafizic. Este dimensiunea în care domină incolorul și mângâierea știutoare a stihiei apei: "E cum ai sta în soare și umbra/ Și s-ar așeza în cale,/ Și s-ar muta, mereu, agale,/ Spre marginea de necuprins/ A multnemărginirii
Poezia retro by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/7690_a_9015]
-
primele două ipostaze au rămas prea puțin cunoscute... (Re)ascultând astăzi, de pildă, Trei piese pentru orchestră de coarde (compuse pe când Silveștri avea 20 de ani, revizuite apoi în 1950), suntem frapați de aură apolinica a edificiului sonor, întrețesut din translucide, quasi-imponderabile voaluri armonice. Ar fi dificil de intuit, într-o lucrare atât de echilibrată și de senina, caracterul tumultuos-abisal al creatorului. Nu lipsesc frisonările post-impresioniste inevitabile în epoca, dar ele traduc mai curând efuziunile tinereții, rămasă imuna față de "râul secolului
Constantin Silvestri o monografie britanică by Virgil Mihaiu () [Corola-journal/Journalistic/7577_a_8902]
-
visele, prezențele imateriale, vedeniile: Dimineața, în semisomn, am simțit o prezență și am văzut, deasupra mea, spre colțul de la piciorul patului, plutind în aer o formă asemenea unei uriașe păsări albe - îngerul morții, mi-am zis. Era de un alb translucid, cu aripile întinse și stătea în suspensie nemișcat. Ce folos să încui ușa, intră când vrea, am gândit și cuprinsă de frică mi-am zis că nu trebuie să mai caut să-l văd, să mă gândesc la altceva, că
O diaristă europeană by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/7104_a_8429]
-
aforistice, țin mai curând de modul vechi și din ce în ce mai nou al întrebărilor din chiar trupul viu al poeziei cu privire la existență, mai rar la "condițiunea materială și ideală" a ei. Somnul, echivalență poetică a imaginarului, vis al trupului trecut în penumbră translucidă, cuprinde tandru ființa și o tocmește unui ritual adaptat la ritmurile naturii. Eul liric își reflectă mișcările în mai multe oglinzi deodată, ca o felină gata să adoarmă, gesturile sunt moi, neterminate, bemolul invadează: "Să stau culcată-n zăpadă / Cu
Confesiune continuă by Constantin Trandafir () [Corola-journal/Journalistic/7136_a_8461]
-
nu te poți întoarce fără spaima că lucrurile rele care s-au întâmplat, odată, mai demult și mai aproape, poate chiar azi, s-ar putea repeta. Apoi culoarele Palatului Baroc, cu treptele lui blânde și pasajele de trecere prin uși translucide de sticlă, te conduc acolo unde Maxim Dumitraș redescoperă lumina dintâi a lumii, resturile ei calcinate, culori primordiale. Imaginați-vă că ați tăia un perete de cretă într-un munte uriaș și din el s-ar dezghioca cochiliile unor animale
Inutilele obiecte ale imaginației by Petre Tănăsoaica () [Corola-journal/Journalistic/5991_a_7316]
-
n-au dus la vreun rezultat pozitiv, Broad a refuzat să dea vreun interviu. Lanzmann s-a dus în cele din urmă la el însoțit de o asistentă care avea o poșetă mare decorată cu steluțe argintii. Una dintre ele, translucidă, se afla în dreptul camerei ascunse în poșetă. Sunetul avea să fie înregistrat de un microfon plasat sub cravata cineastului. Broad a fost rugat să răspundă așa cum ar fi răspuns dacă ar fi acceptat vreodată să dea un interviu. Numai că
Anti-filmul despre indicibil by Felicia Antip () [Corola-journal/Journalistic/5925_a_7250]
-
-l extrage din „capcană" și a-l oferi proprietarei „ca pe-o floare". În unele locuri (nu puține) se insinuează un văzduh matein, purtător al unui mister ce preia și totodată transcende „localismul" balcanic prin factura visător-detracată a materiei sale translucide. E adnotată „mîntuitoarea hoinăreală pe străzile reci, sub lună, în aerul ca-n Cîntarea Cîntărilor, înmiresmat cu smirnă și fel de fel de prafuri aromate" a unui grup de noctambuli pe numele lor Haidia, Chibici, Șaraga și Zarandi, dar și
Performanțe stilistice by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6247_a_7572]
-
op. 10 nr.3 de Beethoven, Sonata-Fantezie în sol diez minor, op.19 de Skriabin și Tablouri dintr-o expoziție de Musorgski și-au revărsat armoniile într-o infinită varietate de culori și intensități, fiecare sunet fiind, deopotrivă, sculptural și translucid. Predilecția pianistului pentru coloritul timbral s-a relevat mai ales în Tablouri... de Musorgski. Impetuozitatea interpretării, ca și nuanțele infinitesimale au dezvăluit caracterul orchestral intrinsec al acestei suite, în policromia căreia Ravel va fi descoperit, cu siguranță, soluții inedite pentru
Toamna muzicală clujeană by Despina Petecel Theodoru () [Corola-journal/Journalistic/6697_a_8022]
-
utopie în paradigmele estetice ale lui Henry James. Imposibilitatea asumării ficționalului în variantă de materia și, totodată, imago mundi devine un handicap pe terenul mișcător efortului artistic. Astfel de "inadaptați" - precum naratorul din roman - sfîrșesc prin a mutila fie conturul translucid al artei, fie pe cel al propriului suflet. Personajul principal din Desenul din covor reușește, într-un anumit sens, să le facă pe amîndouă. Naratorul este un tînăr critic, aflat în plină ascensiune literară, activ deocamdată, cu recenzii, în paginile
Portretul unui reflector by Codrin Liviu Cuțitaru () [Corola-journal/Journalistic/6746_a_8071]
-
sau De bună voie, autobiografia mea din 1986), dar, și el, interpretabil. Poeme ca Unde se mai poate călători sau Ce așteptați de la cântecul meu sunt exemple concludente. Alcătuit din citate (ca din depoziții parțiale), ultimul e de o vehemență translucidă: „«ce așteptați de la cântecul meu, acum când nu mă mai tem,/ iar glasul cetății îmi pare guler de marmoră limpezindumi trupul?»/ «de unde mă întorc, auzindu-vă cum plângeți cu lacrimi/ de pământ,/ îmblânzind animalele acestea de apă ce-mi par
Florin Iaru și nenumăratele sale unelte by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3322_a_4647]