142 matches
-
naționale, de la mic la mare, care ne-au cântat românește ca si cum de-abia cobora seră din inimă munților Moldovei?! Este impresionant să vezi cum toți copiii vorbesc limba română și nu poți crede că părinții și bunicii lor au fost transmutați în mijlocul Rusiei acum șaptezeci de ani. MLC: „țara mea este limba română”, spunea poetul Nichita Stănescu. NP: Da, așa este! Atunci am înțeles că neamul românesc nu piere, „nu mor caii, când vor câinii”, spune înțeleptul nostru proverb. Dorința mea
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_364]
-
naționale, de la mic la mare, care ne-au cântat românește ca si cum de-abia cobora seră din inimă munților Moldovei?! Este impresionant să vezi cum toți copiii vorbesc limba română și nu poți crede că părinții și bunicii lor au fost transmutați în mijlocul Rusiei acum șaptezeci de ani. MLC: „țara mea este limba română”, spunea poetul Nichita Stănescu. NP: Da, așa este! Atunci am înțeles că neamul românesc nu piere, „nu mor caii, când vor câinii”, spune înțeleptul nostru proverb. Dorința mea
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
cosmogonie Sau praful stelei focului letal, Cel care precum somn și vis învie? Am fost divinul unei alte limbi moarte, Mă sărbătoresc lacrimi de idoli dispăruți. Zeu beat al vremii din urmă să mă poarte Precum tu în androgin mă transmuți. 28 oct. 2003 Ochii în omul singur devin străvechi și tulbură Prin foamea lor de dragoste și adulter Cu cei morți care au Verbul în cuplu, Dorință de rădăcini dezgropată de cer. Dar e o foame de sub ceruri de apă
Poezii by Miron Kiropol () [Corola-journal/Imaginative/10900_a_12225]
-
naționale, de la mic la mare, care ne-au cântat românește ca si cum de-abia cobora seră din inimă munților Moldovei?! Este impresionant să vezi cum toți copiii vorbesc limba română și nu poți crede că părinții și bunicii lor au fost transmutați în mijlocul Rusiei acum șaptezeci de ani. MLC: „țara mea este limba română”, spunea poetul Nichita Stănescu. NP: Da, așa este! Atunci am înțeles că neamul românesc nu piere, „nu mor caii, când vor câinii”, spune înțeleptul nostru proverb. Dorința mea
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_363]
-
ce pare, în vreme ce solul românesc e alchimic, în orice se preface, și nu știi, mereu în altceva, se preschimbă, de pildă, în alb, și-amintirea unei țări străbune, cu nechezat de cai în noapte, mistere-ntrezărite pe jumătate. În alb se transmută memoria solului vechi, se deșartă de sunet, devine lăuntru pur, sfidând auzul. El, omul-muzică, este-acum muzica fără sunet. În viitor, instrumentiști aruncă partitura, la repetiția pentru Oedip, strigând: Asta nu-i muzică! Dirijorul explică: E una din fețele geniului. Pământul
Poezii by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Imaginative/6754_a_8079]
-
la nivel ideatic și vizual se află în flagrantă contradicție cu textul shakespearian. Grația cristalin-duioasă ce individualizează piesa a fost sacrificată în favoarea unor tonuri violente, a unei durități ce se reclamă a fi specifică lumii de azi. Acțiunea a fost transmutată într-o zonă periferică a unui mare oraș (parcă am fi undeva prin Giulești ori în spatele Casei Presei), iar spectacolul e intens asezonat cu o muzică zgomotoasă și deloc plăcută auzului. Muzica în cauză intră în contradicție flagrantă cu versul
Violent și urât by Mircea Morariu () [Corola-journal/Journalistic/14117_a_15442]
-
unor zori metafizici, ni se pare a sălășlui emoția lirismului borgesian, un simțământ de sorginte pândit de primejdia destrămării,/ ceas în care i-ar fi ușor lui Dumnezeu/ să-și năruie cu totul lucrarea!" (Revărsat de zori). Scrisul încearcă să transmute întregul univers într-o materia poetica. „Hrana mea e alcătuită din toate lucrurile. Sunt poetul." Privirea auctorială este plină de emoție, știind că alunecă peste multe lucruri pentru ultima oară (ca în poemul Limite). Poetul este setos de univers, dar
Borges poetul by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/6346_a_7671]
-
de lapte care o-nconjoară și o ascunde în pupa minții, nu voi ști niciodată dacă am fost, dacă sânt o călugăriță vorace, un păianjen visător pe picioroange ne-sfîrșite sau un fluture de o frumusețe suprafirească. Îmi amintesc, adică inventez. Transmut năuceala clipelor în aur ereu și unsuros. Și, cumva, străveziu, tot mai străveziu pe măsură ce fântâna din creier mi se adâncește (iar eu, un schelet aplecat peste ghizdurile ei, îmi contemplu largii ochi visători reflectați în apa de aur). Acel hialin
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
Cohortele imaginarului par să-și fi dat întîlnire pe câmpurile de luptă ale filmelor lui Alejandro Jodorovski ca într-un Armageddon nimicitor. Suprarealism, sigur, Bunuel, evident - "L'îge d'or" este genitorul semper certus al "Muntelui Sacru" -, dar totul transplantat, transmutat în rezervația de suprarealitate a Americii Centrale, acolo unde Crist a putut fi altoit pe Quetzalcoatl, Gaudi pe observatorul din Palenque și Robbe-Grillet pe "Terra Nostra" a lui Fuentes. Acolo unde fantasticul natural, miraculosul cavaleresc ("străluminați ca niște unghii", Orlando, Amadis
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
femeile din film) și având pe coapse și pe piept inscripții ebraice și semne cabalistice obscure. Un pelican completează triada Inițiatorului. Personajul e purificat într-o etuvă de cristal de stâncă, pe când, într-un vas de cuarț, fecalele sale sânt transmutate în aur. Nouă inserturi, ca nouă sertărașe în corpul Venerei, corespund poveștilor celor nouă personaje-statui, bărbați și femei, așezați goi în firidele sălii, ca în Arman. Fiecare corespunde unei planete și are o profesie. Fiecare își spune numele, planeta și
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
copii morți de sute de ani. Conac al putreziciunii! Curentul de pe culoare nu putea fi decât timp înghețat, timp galben ca amurgurile de iarnă. Până și vopseaua picturilor de pe pereți, închipuind scene enigmatice din vreo carte sfântă, făcuse viermi și transmuta, lent, în asfalt. Am trecut de nimfa 123 de tuci fără s-o privesc, luîndu-mă după zgomotele pe care le auzeam undeva în față, în întunericul catifelat cu grena al serii. Am văzut de departe umbra ca de smoală a
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
capacitate extremă de a pune stăpânire pe noi și de a ne purta „acolo“ unde altfel n-am fi purtați. Nici emoția ideii, nici cea religioasă, nici starea de revelație n-au puterea de a ne disloca, de a ne transmuta, de a pătrunde în noi și de a ne face să locuim în chiar inima acestei transmutații, așa cum o poate face muzica. Și nu e vorba numai de muzică în forma ei cea mai creatoare, ci de puterea pe care
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
istețimea să descifrezi ce-am spus,/ Căci pana-mi are-o taină și scrie cu nespus." Or, taina de dezlegat aici este următoarea: "desăvârșirea este o sclavie, dar este cea mai pură". Pentru că armonia este o finitudine, dar iubirea o transmută în sacralitate și inefabil. Prin urmare, Hafiz postulează un adevăr fundamental: pentru a înțelege ceea ce creează un văz transcendental este nevoie de un ochi cu deschidere afină. Poemele lui Hölderlin se află pe crestele gândirii de unde nu coboară niciodată. Prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
erorilor, dese ori a răului, o desfășurare antiumană. "Viața noastră este o eroare perpetuă", scria Eminescu. * Marile probleme de întotdeauna ale spiritului uman au fost cunoașterea și libertatea metafizică. Cunoașterea absolută nefiind posibilă, gnoseologic omul își creează o realitate proprie, transmutată în semnificații. Pe de altă parte, omul utilizează realul străin din jur pentru a se elibera. Un exemplu absolut: poezia lui Eminescu Peste vârfuri. Se pleacă de la două concretitudini alunecarea lunii pe cer și sunetul de corn nu însă ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
definitorie pentru Arghezi: aceea de a acorda lucrurilor zilnice și micului tipar în general valoare primordială în univers. Ca și la Eminescu, la poetul din Lancrăm totul se petrece pe plan cosmic. Un element, un fapt cu rezonanță de nemărginire transmută lucrurile printr-o magie rară în peisajul albastru al nesfârșiri: "Inima tresare și răspunde-n Ursa Mare"; ".Oaspeți suntem/ în tinda luminii/ cu cerul vecini"; S-a întors, ah! în lume-o stea/ mi-s arse mâinile de ea"; În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
poezia lui Eminescu, Lacul. Poetul nu spune "ascult și aștept" venirea iubitei, ci "parc' ascult și parc' aștept". Acest "parcă" este "cheia" care introduce ambiguitatea. Ca și în finalul Melancoliei ("Parc' am murit de mult"), și în acest poem "parcă" transmută momentul sufletesc în idee, în simbol. Dacă Ea (subliniat, deci nu un nume, ci yin pur) ar fi venit, poemul cu încărcătura filozofică actuală nu s-ar fi născut. Aici poetul se plasează în momentul unui început: apa constituie element
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
pământ și un nou Cer. Bucuria este acea voce melodioasă, acea ceață strălucitoare Prin care noi suntem propriul nostru izvor de bucurie ! Orice melodie este ecoul acestei voci, Orice culoare este răsfrângerea acestei lumini. Poezia, scrie Swinburne, este cea care transmută neliniștea în bucurie, nefericirile sale nu erau decât substanța lirică din care imaginația țesea visurile de fericire. În viața sa amoroasă, Goethe pleacă de la neliniștea din perioada Sturm und Drang, cea a Suferințelor tânărului Werther, și după ani lungi de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
lebedele supun cerul, cu râsul lor vesel trezesc talazuri de încântare în mările aerului. Pământul, oceanele, astrele, munții pădurile toate capătă aripi și se avântă în iureșul înălțării magnetizată de chemarea acelui Dincolo care se depărtează neîncetat. Întreg universul este transmutat într-o nemărginită ființă înaripată, al cărei zbor este impulsionat de cântecul lebedelor, metaforă a morții întru renaștere, ciclu repetat la nesfârșit, nicăieri oprire, mereu altundeva: ...Dintr-odată la această oră și în cerul serii Pe vastul abis, izbucnirea, fulgerul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
mă tot întrebam cum aveam să-l identific pe amicul meu. Nu-mi aminteam nici figura lui, nici cine este, în schimb îmi stăruia în minte mutra antipatică a dirijorului de carte, a tânărului oacheș și arătos, cel ce a transmutat-o în zona transfigurată cu dimensiuni faustice a librăriei. Pe el, da, mi-l amintesc perfect, fără să-l cunosc, îmi pot reprezenta figura lui antipatică în orice moment, o am acum în fața ochilor. Ajunsă la locul dezastrului, mă întâmpină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
dar un palazzo din secolul al XII-lea, de pildă, cu straturile sale genealogice suprapuse și neîntrerupte, va arăta altfel decît o casă țărănească de acum cel mult un secol, care reprezintă două, eventual trei generații și care a fost transmutată ca atare la Muzeul Satului. Nu în ultimul rînd, patrimoniul nostru, așa cum a fost construit el mai ales în jurul Țăra nului, împărtășește oralitatea oricărei societăți țărănești, în timp ce la ei vîrsta societății scrisului se numără cu mileniile. Toate acestea laolaltă dau
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
în care faci „forme“ dintr-un singur fir de ață). Păstrasem și continuam să hrănesc în fel și chip acel mod de a percepe lumea, de a fi în ea atât de prezentă. Literatura e doar o cale. Se putea transmuta totul și pe foaie ? Se putea, dar nu simțeam nevoia - și-apoi, vorba lui Bacovia, „voi scrie un vers când voi fi liniștit“. Se scrie când ești „liniștit“, când stai singur și mut între patru pereți până uiți de tine
Poveşti cu scriitoare şi copii by Simona Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1778]
-
trecuți./ Tot ție,/ Tot ție.../ Tot ție!" (Dedicație, din Serile la Mircești, Editura Timpul, Iași, 1999). Armonizarea cu sine și cu universul este însă înșelătoare. Poeta se lasă, deliberat, în voia stărilor lirice ce îi potențează disconfortul sau i-l transmută în izolare, înstrăinare (îndeosebi de propria feminitate, aproape repudiată în texte precum Secret sau Feminin din aceleași Seri la Mircești), neliniște rău prevestitoare sau chiar dezgust de sine, ultimul transcris în pastă bacoviană: "În oglinda hoitului mea/ mă contemplu/ bolnavă
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
contemporane scrie Gerald Holton. În ocurență, Bohr le cerea fizicienilor să admită în același timp și non- chiar dacă nu e vorba ca acestea să se manifeste vreodată simultan în același plan de investigație. Și nici nu e vorba de a transmuta și non- în vreo entitate nouă. Mai mult, ele coexistă sub forma sau sau non-, alternativă decisă de alegerea eventuală a întrebărilor, teoretice sau experimentale, pe care intenționăm să le punemr"21. Alunecarea pro-gresivă a contradicției către non-contradicție este vizibilă
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
intenționăm să le punemr"21. Alunecarea pro-gresivă a contradicției către non-contradicție este vizibilă în poziția majorității fizicienilor, în interpretarea pe care o dau principiului complementarității, pe urmele lui Bohr: în ce constă "noua thêma" dacă "nu e vorba de a transmuta și non- în vreo entitate nouă"? Și ce înseamnă "să admiți totodată și non-" dacă ele "coexistă sub forma sau sau non-" ? E ca și cum ai spune că luna ne arată cînd o jumătate, cînd cealaltă. Desigur, nu e nimic misterios
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
nedelimitată. Ființa în posesia ipseității sale se află în libera dispoziție a cîmpului posibilelor sale psihoafective, mereu gata să se actueze răspunzînd sfidărilor vieții"21. Vedem astfel interacțiunea subtilă între nivelurile de realitate și terțul inclus. Actuali-zarea-de-sine nu se poate transmuta în actuație de sine fără potențializarea-de-sine, căci ființa posedă, în "germenele său" și în "intimitatea afectului său", ansamblul datelor care să permită această transmutare. Dar asta nu e suficient: o "maturație" este necesară pentru a permite interacțiunea între actualizarea-de-sine și
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]