1,625 matches
-
noi șanse de a mima, dar și de a fi. Trântorul poate deveni orice, stând întins pe patul său de "șmecher crai". Poetul insinuează că întreaga lume poate deveni orice, altceva decât este: Lumea e un pat în care se transpiră. (Meridian) De altfel, evenimentele nu îl ocolesc pe Trântor, ci i se oferă, îl asaltează chiar în somn: Piratul din Mările Chinei a sosit în somnul meu pe o luntre fragilă. (Vizite, I) Poziția poetului rămâne una pasivă, când nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
un moment potrivit să discute cu mama. Un abur cu miros de lavandă ieșise din baie odată cu mama, iar fața ei era senină și calmă. Bună baie, după praful și căldura de pe tren... Și eu abia așteptam să termini, am transpirat și am o tonă de praf pe mine, zisese Andreea și intrase repede la duș. Peste puțin timp mama și fiica se Îndreptau spre sala de mese. Mama cu ușoare urme de oboseală iar fiica dornică să vadă cât mai
În vâltorile Dunării de Jos by Flora Mărgărit Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1138_a_2049]
-
devenind încrezători în marea descoperire ce le stătea în față. Nuțu mersese aproape tot timpul cot la cot cu ceilalți, participînd chiar și la discuții. De la o vreme simți că nu mai poate ține pasul și rămase mai în urmă. Transpirase tot, iar plasa cu mîncare și cu mere pe care o avea în mînă devenise teribil de grea. Temîndu-se să nu se facă de rîs, ori chiar să fie părăsit de grup, îi veni ideea salvatoare de a oferi fiecăruia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
ce zăcea într-un ochi de apă. Ce-i acolo? întrebă Ilinca dîndu-se doi pași îndărăt. Nimeni nu putea spune exact ce este. Ochii tuturor se deschiseră cît cepele și rămaseră încremeniți. Doar Nuțu ridică plin de curaj capul său transpirat peste umărul lui Virgil și dădu, pentru început, următoarea explicație: E un li-li-li-li... Dar nu mai putu continua cuvîntul pînă la capăt. Frica îi pusese un nod în gît, pe care se străduia cu mare greutate să-l poată înghiți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
cu boturi și colți și răgete nemiloase care atunci nu mai aveau cum să ajungă până la mine... În față avea un dosar mare, cu acte. Le studia unul câte unul și le punea într-o mapă verde. Era august și transpirasem. Pe fereastra deschisă, vedeam, din bibliotecă, melcul mare cu ochii deasupra capului, enormi, bulbucați, înaintând prin zeama verzuie pe tocul exterior al ușii de la intrare. Mi s-a făcut greață. Cu picioarele încolăcite în jurul colonadei vechiului meu adăpost, mama tocmai
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
etajul patru, la coadă la casă, în supermarket, în fața lui, la ATM, la benzinărie, în Inbox, online, oriunde. Ar putea fi el. În fiecare dimineață, David își ia vitaminele. Conștiincios, își ia vitaminele. Una, două, trei, patru pastile. Gata. Noaptea transpiră abundent. Pierd minerale. Da, pierde minerale. Analizele o confirmă, medicul la fel. Nu vă mai stresați! Dar el se stresează. Zi și noapte și noapte și zi și iar zi... O să apară, la un moment dat. David știe că o să
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
aruncând stropi de cristal pe zidul dur al realității, nu evocă bulversare, dramatism, negarea linearului pe traseul existentului? Sunt întrebări cărora le-a căutat mereu un răspuns în proza scrisă până la această oră, întrebări ce fac și acum să-i transpire abundent fruntea prelungită de chelia-i modestă. Oricât ar teoretiza, nu-și poate lămuri în nici un fel starea cu totul curioasă simțită azi către amiază. Tocmai se așezase la birou și răsfoia un carnet cu note la ultimul proiect de
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
nu bea fără să muncească! Redactorul-șef se agită-n scaun, dar pică la înțelegere. Ca să bei, trebuie să compui o poezie! hotărăște actorul prețul alcoolului pe piața culturală a capitalei. Redactorul-șef începe să bâlbâie o rimă. Se poticnește, transpiră, revine, încheie și întinde mâna după pahar rânjind prostește. Capul pleșuv își retrage ușor mâna de pe masă, actorul înșfacă paharul încălzit de soarele care se pregătește să apună și tace privind transparențele licorii râvnite de redactorul șef. Peste holul teatrului
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
autobuzul încetinea pentru a opri în stație. - Alo? Da, eu sunt. Sigur, ajung în 10 minute. La revedere! Vocea pe care o căuta era doar la doi metri de ea. Karina simți că-i îngheață sângele în vene, iar palmele transpirară abundent. Întoarse capul să-l vadă, dar în acel moment ușa se deschise și silueta unui bărbat brunet, înalt, îmbrăcat într-un costum negru impecabil, coborî din autobuz. Același păr negru, ondulat, strălucea la atingerea razelor de soare în timp ce se
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
avea curaj să meargă la interviu îi și asigura succesul primirii postului. Nu-și explica acel sentiment, dar era o mare încurajare pentru ea. Ținuta decentă, nu foarte sobră, îi dădea încredere și siguranță în ea însăși. Palmele îi erau transpirate pe mapa cu care trebuia să se prezinte la firma angajatoare. Ajunse, în sfârșit, în fața clădirii imense din sticlă fumurie în care era biroul unde fusese chemată pentru interviu. Intră șovăind. Încrederea se estompase ușor pe parcursul drumului care păruse că
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
până la lift accentuându-se, discuția reluându-și cursul firesc. Nu venise după ea. Intră în lift și simți că se sufocă, că nu are suficient aer. Respiră adânc încercând să-și recapete calmul. Valuri de căldură îi inundau trupul slăbit. Transpira abundent. Își descheie nasturii de la sacou făcându-și vânt cu mapa cu acte. Înțelegea, în acel moment, atitudinea secretarei care o privise de sus din start. Locul ei nu era acolo. Ajungând în stradă își mai reveni puțin, vântul răcorindu
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
exista! Mai bine, totuși, fără războaie! Poți suna în goarnă cât de tare, cel care face pe surdul tot n-o va auzi... Viața este o poveste... Depinde de fiecare dintre noi ca „povestea” aceasta să fie sau nu frumoasă! Transpiră vara pe „câmpul” muncilor tale ca să ai iarna căldură în casă! În timp sunt „urme” care țin de istorie; unele sunt mai adânci, altele mai de suprafață; unele sunt binefăcătoare, altele supărătoare... Când ești trădat, bucură-te! Astfel satisfacția trădătorilor
MINIME by COSTANTIN Haralambie COVATARIU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1685_a_3002]
-
noapte, fără să știe unde, fără să fi știut dacă Înotase către țărm sau Înspre larg. — Eu eram și mi se pare că nu mai sunt, Ionela. — Ce ți s-a Întâmplat? Ești palid. Intră. Scoate-ți că mașa, ești transpirat tot. Intră În sufragerie, mama nu e acasă. Acum Întinde-te pe covor și Închide ochii. Destinde-te și taci. Taci, iubitul meu. Vasile s-a lungit pe universalul covor persan din sufrageriile noastre, Îi făcea bine să stea așa
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
vârstă. Poate că mă dor oasele. Pot doar să-mi imaginez ce face omul care ucide câini pe lună. Probabil că se gândește ce să îmbrace. Dacă să facă un duș. Da. Să facă. Doar a visat tâmpenii și a transpirat ca un cal. Așa cred eu. Dar ce mă bag eu. E treaba lui. Eu îi aranjez toate ploile și i-o servesc pe tavă pe femeia asta superbă. Măcar să pună și el mâna și să facă un duș. Mama
Romantic porno by Florin Piersic Jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1344_a_2728]
-
fac nimic. Mă uit la locul de pe gresie în care a rămas o spumă rozalie. Mă uit la finisajele băii. N-au dat rasol oamenii ăștia. Chiar au lucrat ca niște bijutieri. Abia acum îmi dau seama că sunt destul de transpirat. Așa că îmi trece prin minte să fac o baie. Mă dezbrac și intru în cadă. Am mai multe opțiuni. Pot să las apa să curgă printr-o sită deasă, care îți dă senzația că stai sub o ploaie fină de
Romantic porno by Florin Piersic Jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1344_a_2728]
-
am s-o țin pe-a ta, că ai nevoie de protecție. Hai să terminăm sticla și nani... Tu ai să dormi la perete, că eu plec devreme. Am de tradus ca o tâmpită mâine, e plenară, și am să transpir ca o iapă în cutia aia de sticlă ascultând insanități de la europarlamentari nemți cu unghii lungi la picioare. De unde știi că au unghii lungi la picioare? A venit înapoi gata de culcare într-un trening mulat și scump și nepreapurtat
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
pentru curvăsărie, neamule, vorba lui) apucă din nou sticla și trage câteva gâturi zdravene. Mărul lui Adam se mișcă vesel în sus și în jos, iar Tică intră instantaneu în panică: N-o da gata pe toată, Baroane, te-au transpirat fufele alea? Că nu mai avem alta și dimineața pișcă la degete și la coaste. Fii om, nu javră! Și fără bani, și fără vodcă, e prea mult, să-mi plângă mie mama la cruce dacă nu mă întristezi definitiv
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
alții, vedem ce se caută... Eu o să întreb pe la București cum se pot obține fonduri europene nerambursabile, mai am și eu ceva în bancă, până îi dăm drumul, matale iei câțiva tineri și-i înveți meserie... Ce zici? Badea Ion transpirase de parcă ieșise de la saună, își suflecase mânecile, își scosese cojocelul, respira greu... Domnule Petre, matale parcă ai fi un Arhanghel care vestește un nou Rai pe pământ. Ce spui, se poate chiar face? Da, bade Ioane, se poate face. Alții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
azi o injecție puternică și febra îi va scădea. Nu m-a prea convins nici de data asta. A plecat de îndată ce i-a făcut mamei așa-zisa injecție puternică. După-amiază, mama s-a aprins la față și a început să transpire abundent. Asta, probabil, datorită miraculosului efect al injecției. Mama mi-a spus, pe când îi schimbam cămașa: — Cine știe, poate o fi un doctor bun. Temperatura a scăzut la treizeci și șapte de grade. Eram atât de fericită, încât am dat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
să scape de kilogramele în plus după ce a început să aibă probleme de sănătate. Invitată în platoul emisiunii moderate de Simona Gherghe la Antena 1, artista a povestit cum a slăbit. "Mergeam la petreceri și am simțit că respir greu. Transpiram din ce în ce mai mult. Eram foarte obosită. Oboseam foarte-foarte repede. Aveam colesterolul peste 300 și eram la limită să fac diabet. Doctorul mi-a spus să am mare grijă ce anume mănânc. M-am dus la un nutriționist, care mi-a făcut
Cum a slăbit Cornelia Catanga 20 de kilograme. Află rețeta by Colaborator Extern () [Corola-journal/Journalistic/72069_a_73394]
-
-o de tot. Vocile s-au îndepărtat tot mai mult. Aza a început să cântărească ce posibilități de supraviețuire avea. Nu băuse apă de peste zece ore și asta îi agrava situația. Iar după fuga nebună din calea mercenarilor, începuse să transpire și pierdea apă prin toți porii, fără voia ei. În ciuda vântului, nisipul frigea la soare. Orice sahariană știa foarte bine ce însemna să rămâi în deșert fără apă. Cunoscuse câteva cazuri de moarte prin deshidratare. Cu siguranță i se părea
Luis Leante - Cât te mai iubesc by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/8737_a_10062]
-
lor și cu atât mai puțin logica internă a lumii explorate. Ca în Groapa lui Eugen Barbu ori în alte romane realiste de calibru, determinarea materială este esențială. Problema spinoasă a banilor face să se miște, să se agite, să transpire și să dispere această umanitate necăjită, obligată la tot felul de învârteli pentru a supraviețui. Un loc de veci e disputat de mama și mătușile lui Relu Golea, într-o istorie penibilă, sordidă. Ghinioniștii decedați fără să fi pus mâna
Orașul subteran by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9028_a_10353]
-
Gheorghiță Negotei, frații acestuia din urmă, Sara, evreica salvată de la moarte de Babis, și Mita, fata simplă care-l însoțește în marșul ispășirii comandat de frați: sunt, cu toții, oameni în carne și oase, în trei dimensiuni, părând că respiră și transpiră în paginile romanului. Un personaj episodic, precum vistavoiul nimerit la moșia Duduiei, devine memorabil prin "simpla" rememorare a lui Vasi, consemnată de Babis al doilea și scrisă - de fapt și de drept - de un romancier cum nu avem mulți: "Un
Clopotul spart (II) by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9228_a_10553]
-
prin ea. Doamnei Hobmeier nu-i plăceau privirile indiscrete. Domnul Hobmeier a izbucnit într-un râs înfiorător. Deși trebuie să adaug că, de data asta, râsul lui părea mai degrabă disperat decât înfiorător. Hansi rămăsese stană de piatră. Domnul Hobmeier transpira. S-a întors spre perete și a șoptit: - Patru mii, mai mult chiar că nu pot să-ți dau pe ele. ți le plătesc din buzunarul meu...! Păi nu plătea el aici totul din buzunarul lui? A scos din buzunarul
Arnon Grunberg Istoria calviției mele by Gheorghe Nicolaescu () [Corola-journal/Journalistic/9218_a_10543]
-
întrebarea asta și-a pus-o chiar din seara primei sale apariții în public, care ar fi putut fi și ultima. Pavarotti și-a slujit instrumentul cu o ardoare care l-a făcut neatent la cum arată și de dragul căruia transpira pe scenă cu fericirea pălmașilor care pompau, nevăzuți, aerul din vechile orgi la care cîntau maeștrii vizibili.
Miracolul Pavarotti by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/9282_a_10607]